MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

 1Martie

  „Ferice de cei săraci în duh.” Matei 3:8

      Cei săraci în duh nu mai dispun de putere şi capacitate, sunt ca un om sărac care nu mai are resurse pentru nevoile casei şi nici pentru a întreprinde ceva.Ce se va alege de el?Până la urmă trebuie să se găsească cineva să-l îngrijească.Tot aşa stau lucrurile şi cu noi, avem nevoie de îngrijirea cuiva.Întrebarea este:unde suntem luaţi în îngrijire?Dacă înainte nu am avut mâncare şi venim la un loc unde avem hrană şi îmbrăcăminte suficientă, suntem fericiţi.Dar dacă venim la Mântuitorul nostru nu este oare mai mare pricină de a fi fericiţi? Oamenii săraci în duh sunt oameni fericiţi.Pavel spune:”Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea;căci puterea Lui este făcută desăvârşită în slăbiciune.”Hotărâtor este doar dacă ne plângem, sau ne lăudăm cu slăbiciunea noastră.Dacă ne plângem, nu putem fi fericiţi, căci mai aşteptăm ceva de la noi înşine.Doar în situaţia când nu mai vedem cale de ieşire, venim la Isus.Pavel spune:”Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli, ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe alţii;ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”Cu un om sărac este plăcut să stai, pentru că indiferent ce se întâmplă în jurul său,el rămâne acelaşi.El aşteaptă ajutorul numai de la Domnul.Dacă se deslănţuie puterile întunericului împotriva lui, el priveşte la Dumnezeu şi aşteaptă ajutorul de la El, căci El îl scapă din toate necazurile;nu va duce lipsă de nimic bun şi este sigur că toate lucrurile lucrează spre folosul său.Cel care are o umblare asemănătoare este bogat şi mulţumit.Cei săraci în duh sunt cei mai fericiţi oameni de pa pământ.TOATA  LUNA AICI:Mu00C2NTUIREA PRIN HRISTOS -MARTIE

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

 1 MARTIE

Întrebarea directă

„Mă iubeşti?” Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de tempe­rament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge cen­trul fiinţei. Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor”, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu  ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre. Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă. Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea  personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său. dar mo­mentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.TOATA  LUNA AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI de OSWALD CHAMBERS-MARTIE

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi–1Martie

 CE ÎŢI SPUNE CONŞTIINŢA?

„Avem un cuget bun … în toate lucrurile” (Evrei 13:18)

 Alarmele de incendiu sunt dotate cu un întrerupător intern, activat de un fascicul de lumină. Câtă vreme lumina este receptată neîntrerupt de către receptorul fotosensibil, detectorul tace. Dar dacă fumul, umezeala sau o insectă obstrucţionează fasciculul chiar şi o fracţiune de secundă, se declanşează alarma. Luarea în considerare a alarmei te fereşte de pericol. Şi conştiinţa ta funcţionează după acelaşi principiu. Când păcatul obstrucţionează legătura dintre tine şi Dumnezeu, conştiinţa semnalează că ceva nu e în ordine. În acea clipă, ar trebuie să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru că te ajută să te simţi bine când lucrurile merg rău. Numai un nebun ar opri alarma sau şi-ar dezvolta abilitatea de-a dormi. De vreme ce anumite lucruri nu sunt „rele” în sine, ele pot fi rele pentru tine din cauza viitorului pe care ţi l-a pregătit Dumnezeu. Asta înseamnă că există lucruri pe care alţii le pot face, iar tu nu. Aşa că în loc să fii încăpăţânat, bucură-te de faptul că ştii că Dumnezeu ţi-a pregătit lucruri minunate. Un proverb francez spune: „nici o pernă nu e mai moale decât o conştiinţă curată”. Ascultarea de conştiinţă ta te va împiedica să o iei pe un drum greşit. Şi dacă te hotărăşti să-ţi croieşti drum oricum, conştiinţa te va împiedica să te simţi în largul tău referitor la acea decizie. Pune-ţi mereu această întrebare şi vei lua decizia corectă: „Dacă fac lucrul acesta, în ce fel îmi va fi afectată conştiinţa mea vizavi de Dumnezeu?” Biblia spune: „dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 loan 3:21-22).TOATA  LUNA AICI:CUVu00C2NTUL Lui DUMNEZEU – MARTIE

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 1

“şi acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut aici, căci, ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.”                                           GENEZA: 45:5

În scena aceasta, cea mai impresionantă, dintre Iosif şi fraţii lui, povestită la Geneza cap. 44 şi 45, fraţii vinovaţi sunt puşi în situaţia să treacă printr-o adâncă şi dureroasă experienţă a inimii până când ei se găsesc efectiv în prezenţa fratelui lor vândut, cu sufletul străpuns de săgeata convingerii vinovăţiei lor. Atunci, dar nu până atunci, cuvintele dulci ale fratelui lor le-au atins urechile. Minunat, neasemuit har! In momentul când au intrat pe tărâmul mărturisirii păcatului lor, Iosif a intrat pe tărâmul iertării. Aceasta era dumnezeiesc. El le-a vorbit cu asprime când ei erau neatenţi la păcatul lor; dar de îndată ce au spus: “suntem foarte vinovaţi faţă de fratele nostru, ei au fost întâmpinaţi de răspunsul dulce al harului. “Nu voi… ci Dumnezeu.” Aşa este. De îndată ce păcătosul îşi ia locul în pocăinţă, Dumnezeu ia locul unei depline şi gratuite iertări; şi cu cea mai mare siguranţă, când Dumnezeu iartă, păcătosul este iertat. “Am zis: îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Ps. 32:5). Ce limbaj ar putea prezenta în mod mai potrivit emoţia cuiva care şi-a văzut vina în crucea Domnului Isus, Cel lepădat de lume şi totuşi să ştie că vina lui este în întregime şi pentru totdeauna îndepărtată? Cine ar putea să exprime în cuvinte starea de suflet a fraţilor lui Iosif când au simţit lacrimile lui curgând pe ei? Ce scenă! Lacrimi de pocăinţă şi lacrimi de dragoste amestecându-se! Preţios amestec! Numai inima lui Dumnezeu poate să aprecieze valoarea acestei dulci îmbinări. (C.H.M.).Este exact ce ne trebuie şi nouă astăzi în multe adunări, unde relaţiile dintre fraţi sunt rupte, şi poate de multă vreme. Da, se cere o pocăinţă sinceră şi o dragoste adevărată, inundate în lacrimi pe care negreşit, Domnul le-ar strânge în burduful Lui. Pentru aceasta însă, poate că Domnul socoteşte  că este necesar ca fraţii vinovaţi să treacă printr-o ”adâncă şi dureroasă experienţă a inimii” pentru ca să înţeleagă că au rănit nu numai pe fraţi ci chiar pe Domnul Isus care Se identifică cu ei. ”……………….., pentru ce Mă prigoneşti?” Şi dacă suntem vinovaţi am putea pune numele nostru în locul acestor puncte de mai sus şi atunci nu va mai fi nevoie să întrebăm ca Saul “Cine eşti Doamne?” pentru că ştim că pe El L-am rănit, pe El L-am jignit, pe El L-am nedreptăţit sau poate chiar şi mai rău.TOATA  LUNA AICI:MANA DE DIMINEAu0162u0102 – MARTIE

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Martie

BUCURIE PENTRU CEI ALUNGAŢI

Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de Cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: „Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!” – Dar ei vor rămâne de ruşine!”.                                                                 Isaia 66.5

Poate că acest verset este abia pentru unul din o mie dintre aceia care vor citi această carte cu făgăduinţe; dar Domnul doreşte să fie întărit chiar şi numai acel unul singur prin aceste cuvinte. Să ne rugăm deci pentru aceia care sunt alungaţi pe nedrept din mijlocul acelora pe care ei îi iubesc. Domnul sa-i mângâie şi să le dea bucurie înspre încurajarea lor.Aici e vorba de oamenii cu adevărat evlavioşi, care se cutremură la adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei erau urâţi din pricina evlaviei şi a sfinţeniei lor. Această purtare li se părea aspră, cu atât mai mult cu cât erau respinşi din pricina credinţei, de către aceia care credeau că slăvesc pe Dumnezeu prigonindu-i. Oh, câte rele sunt făcute spre bucuria Satanei, în Numele Domnului! Acest obicei e o dovada a îndemânării cu care şarpele vechi pune venin în rana făcută de el.

Arătarea Domnului e nădejdea prigoniţilor. El, Avocatul aleşilor Săi, vine pentru a le aduce scăparea, acoperindu-i de ruşine pe asupritorii lor. O Doamne, împlineşte Cuvântul Tău!TOATA  LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU- MARTIE

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

1 Martie

În ea vă bucuraţi mult, deşi, pentru puţin, acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos, pe care, fără să‑L fi văzut, Îl iubiţi; şi, crezând în El, deşi acum nu‑L vedeţi, vă bucuraţi mult, cu bucurie de nespus şi glorioasă.                                                    1 Petru 1.6‑8

Nu cu mult timp în urmă, fratelui James i‑a murit soţia, apoi şi‑a pierdut vederea, după care i‑a fost amputat un picior. Odinioară foarte activ pentru Domnul şi un sârguincios cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu, el este acum ţintuit la pat. Deşi un alt frate face tot ce poate pentru a‑l hrăni şi a‑i alina suferinţa, împrejurările lui James nu sunt plăcute, iar cea mai mare parte din timp o petrece singur.

Totuşi, el este plin de bucurie! Am descoperit acest lucru atunci când l‑am vizitat şi când m‑a salutat cu un zâmbet larg pe buze. Printre cele dintâi cuvinte pe care mi le‑a adresat au fost acestea: «La umbra Lui m‑am desfătat şi m‑am aşezat; şi rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele. În cer nu va mai fi un James orb şi şchiop, lăudat să fie Numele Lui!». Întreaga conversaţie s‑a desfăşurat în aceeaşi notă, fără ca James să se plângă nici măcar o singură dată. Alţii care l‑au vizitat mi‑au mărturisit acelaşi lucru.

L‑am întrebat cum se descurcă, de vreme ce nu mai putea citi Biblia. Răspunsul lui a fost: «N‑are importanţă. Am strâns în mintea şi în inima mea din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru zile negre». Scriptura fusese bucuria inimii lui atunci când era puternic şi activ, iar acum, când era slab şi infirm, lucrurile stăteau la fel.

Ce exemplu! Noi vorbim mult despre atot‑suficienţa lui Hristos, dar aici este unul care o experimentează în mod practic. Spun aceste lucruri nu pentru a‑l glorifica pe James! Nicidecum! Doresc însă ca inimile noastre să fie mişcate de exemplul său. Este cu adevărat posibil să trăim vieţi pline de bucurie, privind prin credinţă la Cel slăvit pe care Îl iubim. Facă Domnul să cunoaştem tot mai mult o astfel de viaţă!                              G. W. SteidlTOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE- GBV-MARTIE

 

 

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Martie

DIMINEAŢA

Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea. Cântarea Cântărilor 4:16

Orice stare este mai bună decât calmul de moarte al indiferenţei. Sufletele noastre ar trebui să dorească crivăţul, dacă doar prin el putem fi sfinţiţi şi eliberaţi de păcat. Atâta timp cât nu se poate spune „Domnul nu era în vântul acela” (1 împăraţi 19:11), nu ne vom teme de vânturile care încearcă să scoată din rădăcini. Oare mireasa nu primeşte cu umilinţă mustrările Iubitului ei? Nu-L roagă ea să-şi trimită harul pe orice cale posibilă? Nu-şi doreşte ea o vizită care s-o trezească la acţiune, fiindcă s-a săturat de amorţeala nefirească a păcatului? Totuşi, îşi doreşte mai ales vântul de miazăzi, care s-o mângâie cu zâmbetul dragostei divine şi cu bucuria prezenţei Răscumpărătorului. Acest vânt reuşeşte adesea să ne scuture din indiferenţă şi lenevie. Uneori, însă, doar crivăţul este în stare să picure mirosurile din grădina sufletului nostru. Mireasa nu suportă să fie nefolositoare; nici noi nu ar trebui să suportăm. Cât de încurajator este gândul că Isus apreciază sărmanele noastre daruri! Este oare posibil? Pare prea frumos ca să fie adevărat. Am fi în stare să înfruntăm încercările şi chiar moartea, dacă am şti că prin aceasta aducem o rază de bucurie în inima lui Emanuel. Doamne, fărârmiţează-ne inima în atomi, dacă aşa îl putem slăvi pe scumpul nostru Domn Isus! Darurile care nu sunt practicate sunt asemeni parfumurilor care dorm în cupele florilor. Înţelepciunea Mirelui ceresc trece peste orice obstacol ca să ajungă la rezultatul dorit. El lucrează prin nefericire şi mângâiere ca să trezească mireasma credinţei, iubirii, răbdării, speranţei, împăcării, bucuriei şi a tuturor florilor din grădină. Doamne, ajută-ne să cunoaştem, prin experienţă, ce înseamnă această lucrare.

Seara

O piatră… aleasă, scumpă. 1 Petru 2:6

Asemeni râurilor, care se îndreaptă toate spre mare, desfătările toate se îndreaptă spre Prea Iubitul nostru. Privirea Sa străluceşte mai tare decât soarele. Frumuseţea feţei Sale este mai plăcută decât orice floare. Nici o mireasmă nu întrece suflarea gurii Lui. Diamantele pământului şi perlele mării sunt nişte nimicuri în comparaţie cu valoarea Sa. Petru ne spune că Isus este preţios, dar nu ne poate spune exact cât de preţios, pentru că nimeni nu poate cântări valoarea darului neasemuit al lui Dumnezeu. Cuvintele nu pot exprima valoarea pe care o are Domnul Isus pentru poporul Său, şi nici nu pot spune cât este El de necesar mulţumirii şi fericirii lor. Credinciosule, nu ai fi acum înfometat şi îndurerat dacă Domnul nu ar fi cu tine? Poate să fie soare, dacă Christos se ascunde, lumea întreagă este întunecată, iar dacă este noapte şi „Luceafărul strălucitor de dimineaţă” apune, nici o altă stea nu mai poate lumina. Cât de pustie ar fi lumea fără Domnul! Dacă El se ascunde, florile din grădinile noastre se ofilesc. Fructele cad, păsările îşi încetează cântecul şi furtuna ne distruge speranţele. Toate luminile pământului la un loc nu pot lumina dacă Soarele Dreptăţii se întunecă. El este Sufletul sufletelor noastre, Lumina luminilor noastre, Viaţa vieţilor noastre. Dragă cititorule, ce ai face în lumea aceasta fără El, ştiind că te aşteaptă o bătălie în fiecare zi? Ce ai face seara, când vii obosit şi istovit, fără părtăşia cu Christos? Binecuvântat să-I fie numele! El nu ne va lăsa să luptăm singuri, fiindcă Isus nu-i uită niciodată pe cei care-I aparţin. Gândeşte-te cum ar fi viaţa ta fără valoarea Celui care ne îmbogăţeşte.TOATA  LUNA AICI:CHARLES H.SPURGEON-Meditau0163ii dimineau0163a u015Fi seara -MARTIE

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Martie

Dar acum, o dată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui DUMNEZEU, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţă veşnică. Romani 6.22

Înainte de a fi eliberaţi, noi eram sclavi ai păcatului pentru că eram în totul sub dominaţia şi puterea lui, fiind supuşi păcatului. Acum, în Cristos, suntem eliberaţi de sub puterea şi dominaţia păcatului şi am devenit robi ai adevărului. Prin puterea vieţii şi prin Duhul care trăieşte în noi putem să-I slujim lui Dumnezeu, trăind o viaţă sfântă, curată şi plăcută înaintea Tatălui nostru din cer. Ascultarea de adevăr este caracterul vieţii pe care am primit-o în Cristos. Fiecare creştin privind înapoi în viaţa lui, va observa unele lucruri de care acum se ruşinează. Eul nostru este acela care ne-ar fi aruncat în prăpastia morţii. Dar acum având Duhul, noi vom aduce roade dumnezeieşti, „roade sfinte.” Ţinta noastră este viaţa veşnică în împărăţia Lui.Ce mângâiere în trupul acesta neputincios să ştim că vom trăi în veci cu Cristos. Numai atunci când suntem la El, purtând chipul Său, putem simţi pe deplin viaţa veşnică. De aceea spune Domnul nostru iubit: „Ei vor intra în împărăţia vieţii veşnice.” În împărăţia vieţii veşnice vor intra numai aceia care au primit o fire dumnezeiască, care se lasă îndrumaţi, călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna se pot vedea la tine şi la mine aceste lucruri? De-am dovedi întotdeauna cu viaţa noastră practică că Cristos este viaţa noastră şi că locuieşte în noi, atât în gânduri, cât şi în felul de a fi al nostru, că suntem părtaşi ai firii dumnezeieşti. Ce bogăţie ne-a fost dată prin harul şi mila Domnului şi Mântuitorului nostru Isus. Adevărata viaţă creştinească nu este decât arătarea în afară a vieţii lui Cristos, altoită în noi prin lucrarea Duhului Sfânt, după sfaturile veşnice ale harului fără margini al lui Dumnezeu.TOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-MARTIE

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 1 MARTIE

 Te laud pentru că tot ce sunt este al Tău. O, de aş putea să Te încânt aşa cum o face crinul sau pomul sau chiar vrăbiile, trăind pur şi simplu viaţa pe care mi-ai dăruit-o.TOATA  LUNA AICI:OSWALD CHAMBERS- BATAND LA USA LUI DUMNEZEU-MARTIE

IZVOARE IN DEŞERT

1 Martie

 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: 

cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
(Eclesiastul 7:13)

Pare că de multe ori Dumnezeu Îşi plasează copiii în locuri de mare dificultate, conducându-i într-un colţ de unde nu mai este nici o scăpare. El creează situaţii pe care judecata omenească, chiar dacă ar fi consultată, nu le-ar îngădui niciodată. Şi totuşi, chiar norii circumstanţei respective sunt folosiţi de El ca să ne călăuzească spre partea cealaltă. Probabil aici te găseşti şi tu în aceste momente.

Situaţia ta este plină de nesiguranţă şi este foarte serioasă, dar este perfect dreaptă. Motivul din spatele ei va face mai mult decât să-L justifice pe Acela care te-a adus aici, pentru că situaţia ta este o platformă de unde Dumnezeu îţi va arăta harul şi puterea Sa nemaipomenită.

Nu numai că te va elibera, dar, făcând aceasta, îţi va da o lecţie pe care n-o vei uita niciodată. Şi-n zilele care vor urma, te vei întoarce la adevărul cuprins în ea, cântând. Nu vei putea vreodată să-I mulţumeşti îndeajuns lui Dumnezeu pentru că a făcut ce a făcut.

 

Putem aştepta până când El ne va explica,

Pentru că ştim că Domnul Isus domneşte.

 

Sunt nedumerit; dar, Doamne, Tu înţelegi,

Şi într-o zi îmi vei explica acest lucru încurcat.

Până atunci, ştiu că ce ai lucrat este cel mai bun lucru –

Şi faptul că este aşa de încurcat m-a învăţat să m-alipesc de  Tine.

 

Tu mi-ai împrejmuit căile, mi-ai sucit cărările,

Ca să-mi ţii ochii rătăcitori aţintiţi asupra Ta,

Ca să mă faci cum nu eram, smerit, răbdător;

Ca să-mi scoţi inima din dragostea pământească şi s-o aduci la Tine.

 

Aşa că-Ţi voi mulţumi şi Te voi lăuda pentru această nedumerire,

Şi am să mă încred când nu pot să-nţeleg.

Bucurându-mă că mă consideri vrednic de-o asemenea încercare,

M-alipesc şi mai tare de mâna Ta călăuzitoare. F. E. M. I.TOATA  LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-MARTIE

 

 MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

 1 MARTIE

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.»                    EFESENI 6,16-17

Cu siguranţă pentru apostolul Pavel a fost o mare bucu­rie să le scrie tesalonicenilor: «credinţa voastră merge mereu Ctescând» (2 Tes. 1,3). Prin ce a crescut credinţa lor aşa de mult? Prin constanta apropiere de Domnul. In măsura în care ne apropiem mai mult de El în viaţă şi în inimă, în aceeaşi măsură creşte si credinţa noastră. Bineînţeles, calea devine din ce în ce mai grea şi se face din ce în ce mai întu­neric, dar chiar şi atunci când pierdem orice susţinere pu­tem fi siguri ca vom găsi sprijin în El. Avraam a avut o cre­dinţă puternică şi L-a cinstit pe Dumnezeu. El a ştiut în mod sigur că Dumnezeu va împlini tot ceea ce a promis.

Să ne gândim şi la împăratul David. El a avut parte de mari dezamăgiri în viaţa sa şi totuşi, chiar în mijlocul srâmtorării el a strigat: «Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!» (Psalm 18,2).

De unde a avut oare profetul Ilie putere? Numai şi numai din relaţia sa apropiată cu Domnul, relaţie care l-a în­tărit chiar și atunci când plângea: «Eu singur am rămas din prorocii Domnului» (comp. cu 1 Imp. 19,10.14). El s-a dezrădăcinat de tot ce a fost firesc şi s-a ancorat puternic în Domnul.TOATA  LUNA AICI:WIM MALGO- MARTIE

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Martie

Text Iov 29:1-17

Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ.                                                                 Iov 2:3

UNUL DINTR-UN MILION

In anul 1984, ziarele au descris condiţia cumplită a unui copil din capitala Mexicului. Băiatul de 4 ani era orfan şi suferise arsuri deosebit de grave în urma unei explozii de gaz care a curmat vieţile a peste 500 de persoane. Milioane de oameni au citit istoria suferinţei lui şi, probabil, au uitat repede de el. Dar o femeie din New York a fost adânc mişcată de fotografia acestui copil pe care o publicase ziarul. Nu-şi mai putea lua gândul de la el. Interesul ei a condus-o la efortul de a-l găsi, după care au urmat doi ani de cadouri, vizite, asistenţă medicală şi, în final, complicatul proces de adoptare. Apoi copilul a trebuit să facă faţă unui şir lung de operaţii estetice. Dar acum avea pe cineva care îl iubea atât de mult, cineva care se îngrijea de el până la a se dărui cu totul pentru el. Aş putea spune că femeia aceasta este una dintr-un milion! Istoria aceasta mi-a adus aminte de patriarhul Iov. Adesea ne gândim la el ca la un om neprihănit, care a avut de suferit. Dar au fost mult mai multe în viaţa sa care L-au făcut pe Domnul să spună: „Nu e nimeni ca el pe pământ” Capitolele 29, 30 şi 31 amplifica portretul lui Iov. În aceste capitole citim despre modul cum şi-a dovedit dragostea pentru Dumnezeu prin ajutorul dat altora. El a fost „unul dintr-un milion” pentru orfani, văduve şi alţi oameni aflaţi sub opresiune. Tată, vrem să-i ajutăm pe alţii. Te rugăm dă-ne o astfel de inimă care să bată pentru Tine, pentru ca, la fel ca Iov, să putem să ne evidenţiem şi noi ca exemple excepţionale ale iubirii Tale pentru alţii. M.R.D. II

Sugestii de acţiune:
Cere-I lui Dumnezeu să-ţi scoată în cale o persoană aflată în nevoi
şi să-ţi arate modul în care o poţi ajuta în numele lui Isus.

Apoi planifică-ţi săptămâna aceasta să faci ceva din dragoste pentru ea –
trimite-i o carte poştală de felicitare, sau cu urări de bine, dă-i un telefon sau viziteaz-o, adu-i un cadou, sau oferă-te s-o ajuţi la ceva.

 Dragostea adevărată înseamnă să-i ajuţi în numele lui lsus pe cei ce nu pot s-o răsplătească.TOATA  LUNA AICI:Pu00C2INEA CEA DE TOATE ZILELE- MARTIE

  

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Martie

1 Samuel 13.6-23

Situaţia nu putea fi mai critică. Filistenii se strâng „ca nisipul care este pe ţărmul mării” (v. 5); ocupă locurile întărite şi trimit cete care jefuiesc ţara (v. 17). În faţa lor, în Israel, scapă cine poate. Câteva sute de oameni, tremu­rând de frică, îl urmează încă pe Saul; însă n-au nici măcar arme cu care să se apere, deoarece poporul depindea de vrăjmaş, care le confecţiona uneltele de fier. De partea sa, împăratul Saul este neliniştit. Samuel, care-i spusese că-l va întâlni la Ghilgal (10.8), întârzie să vină, deşi ziua fixată sosise (v. 8). În timpul acesta, poporul descurajat îl părăseşte şi se răspândeşte; numărul luptăto­rilor se micşorează. împăratul îşi pierde răbdarea. Nu mai vine Samuel? Nu-i nimic! Va oferi el însuşi arderea-de-tot. Dar această faptă nelegiuită încă nu se sfârşise când a sosit profetul. „Ce ai făcut?” (v.2l), strigă el consternat. Saul caută în zadar să se justifice. „Ai lucrat nebuneşte¹¹ (v.13), răspunde Samuel. Şi îi face cunoscut hotărârea Domnului: Saul nu va întemeia o dinastie: fiul său nu-i va succeda la tron. Nerăbdarea, cum ne-o cunoaştem prea bine, este pornirea cărnii care nu poate să suporte aşteptarea. Credinţa, pe de altă parte, este răbdătoare; ea aşteaptă până la sfârşit momentul lui Dumnezeu (Iacov 1.4).TOATA  LUNA AICI:SCRIPTURILE u00CEN FIECARE ZI- MARTIE

  SĂMÂNŢA BUNĂ

 Duminică, 1 Martie 2015

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu … Matei 21.12

 Tăcerea

Viaţa Domnului şi Mântuitorului nostru arată clar că blândeţea nu înseamnă a tăcea când este vorba de onoarea lui Dumnezeu. Când este vorba de noi, adică atunci când suntem noi atacaţi, blândeţea se arată prin faptul că tăcem. Dar când este vorba de onoarea lui Dumnezeu, tăcerea este greşită. Cum S-a comportat Domnul? În Ioan 2.13-18 şi Matei 21.12,13 Îl vedem în Templu intervenind prin cuvinte puternice pentru onoarea lui Dumnezeu. În Marcu 3.5 avea motiv să privească cu mânie spre farisei (chiar dacă în acelaşi timp era mâhnit de îndărătnicia lor).

Din firea noastră, deseori tăcem, când avem ocazia să depunem mărturie despre Hristos. Tolerăm nedreptatea, când ar trebui să luptăm împotriva ei. Suntem fricoşi, când ar trebui să fim curajoşi. Nu facem nimic, când de fapt ar trebui să acţionăm. Stăm muţi, când ar trebui să vorbim deschis şi vorbim, când ar trebui să tăcem. Fără harul divin – bazându-ne pe noi înşine – tuturor ne lipseşte puterea şi tăria să intervenim pentru Hristos, din cauza duşmăniei care ne întâmpină. Ucenicii nu au fost altfel. Prin cuvintele Sale, Domnul a încercat să-i facă atenţi şi pe ei, şi pe noi. Să călcăm pe urmele paşilor Domnului! Să învăţăm de la El, când să vorbim şi când să tăcem!TOATA  LUNA AICI:SAMANTA BUNA-MARTIE

 

 

Read Full Post »