Posts Tagged ‘GHEORGHE CORNILESCU’
MESIANITATEA DOMNULUI ISUS INTELEASA DE CEI CARE CRED. de Gheorghe Cornilescu 25 septembrie 1958
Posted in Articles, BIBLIA, GOSPEL, Romanian Posts, tagged GHEORGHE CORNILESCU, MESIANITATEA DOMNULUI ISUS on December 11, 2016| 1 Comment »
IUBIREA LUI DUMNEZEU-Gheorghe Cornilescu 21 martie 1965
Posted in Articles, BIBLIA, GOSPEL, Romanian Posts, tagged 21 martie 1965, articol, Cuvantul lui Dumnezeu, GHEORGHE CORNILESCU, iubirea Domnului Isus, Jertfa, pocainta, predica on November 13, 2016| Leave a Comment »

Iubirea lui Dumnezeu
DOMNUL ISUS HRISTOS VINE! (1 Tesaloniceni 4.15-18)Gheorghe Cornilescu
Posted in Articles, BIBLIA, GOSPEL, MEDITATII, Romanian Posts, tagged GHEORGHE CORNILESCU, ISUS CHRISTOS, VENIREA on October 18, 2016| Leave a Comment »

Domnul Isus Hristos vine!
(1 Tesaloniceni 4.15-18)
Evenimentele din vremea noastra pun mereu inainte intrebarea: Nu va veni oare curand Domnul Isus Hristos pe acest pamant? Nu a trecut de mult peste ceasul al unsprezecelea?
Sfanta Scriptura nu ne lasa in necunostinta cu privire la aceste lucruri. Mai intai ea raspunde la intrebarea: Cand va veni Domnul Isus? cat se poate de lamurit: Intr-o vreme cand ne asteptam mai putin. Deodata si pe neasteptate va fi venirea Domnului Isus. Despre vreun semn deosebit inainte de venirea Lui, Biblia nu ne spune nimic. De aceea este nepotrivit sa credem ca, fiindca este asa si asa in lume, de ceea va veni curand Domnul.
Semnele lasate in Sfanta Scriptura nu sunt in legatura cu venirea Domnului Isus pentru credinciosi, pentru Biserica Lui, ci sunt in legatura cu vremea de cand S-a inaltat la cer si pana la venirea Lui pentru judecata popoarelor aflate in viata, adica pana la sfarsitul domniei lui Antihrist. De asemenea nici “ziua Domnului”, cum o numeste mereu Scriptura, nu sta in legatura cu rapirea, ci cu judecata si imparatia de o mie de ani, pe care o va intemeia Domnul Isus pe acest pamant dupa vremea lui Antihrist (2 Tesaloniceni 2.2).
La intrebarea “Cum va veni?” ni se da raspuns in cartea Faptele Apostolilor 1.11: “Acest Isus, care S-a inaltat la cer, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer”. Deci, asa cum S-a inaltat la cer, tot asa va veni iarasi pe pamant. Sa nu ne facem dar iluzii, ci sa fim multumiti cu acest raspuns.
O alta problema pentru credinciosi o ridica intrebarea: Ce se va intampla cand va veni Domnul Isus? Si in aceasta privinta Scriptura ne da un raspuns foarte clar. Intai vor invia cei morti in Hristos, oamenii care au primit pe Domnul Isus ca Domnul si Mantuitorul lor in viata lor, si ei vor iesi in intampinarea Lui in vazduh. Toti ceilalti care au stat departe de El si L-au tagaduit, raman in mormintele lor (Apocalipsa 20.5). Asadar, in clipa in care Domnul Se ridica de pe scaunul Sau, vor invia toti ai Lui si vor merge in intampinarea Lui cu un trup nou.
Mai departe, ce este in legatura cu venirea lui este schimbarea in acelasi timp si mergerea in intampinarea Lui a copiilor lui Dumnezeu. Toti cati traiesc in acel timp nu vor mai trece prin moarte, ci intr-o iuteala ca de fulger se vor schimba si vor primi acelasi trup de inviere ca si acela pe care Domnul Isus Insusi Il are. Aceasta miscare a mortilor si a celor vii o numeste Scriptura rapire. Ea se va face cu o iuteala care nu va da niciun ragaz pentru pregatire sau punere in ordine. De aceea este bine sa punem la inima cu toti indemnul Domnului Isus: “Vegheati, caci nu stiti cand va veni clipa aceasta!”
La aceasta rapire, Domnul Isus va fi vazut numai de aceia care au legatura cu El si se stiu copii ai Tatalui Sau. Ceilalti oameni isi vor da seama numai din disparitia lor, ca s-a petrecut ceva neobisnuit in lume, ce sta in legatura cu ceea ce au spus mai dinainte mereu cei credinciosi.
Si acum, o intrebare personala pentru noi: Facem noi parte dintre aceia care vor merge cu Domnul Isus cand va veni El? Sau facem parte dintre aceia care vor ramane aici? Ferice de acela care asteapta pe Domnul si nu are nevoie sa se teama de aceasta clipa despartitoare! Din cele ce urmeaza vom vedea ce nespus de insemnat lucru este sa facem parte din “mireasa” Lui.
Indata dupa ce are loc aceasta rapire, Antihristul in persoana va lua in stapanire acest pamant. Antihristul, intruchiparea Satanei, este o persoana cu posibilitati extraordinare, care are puterea sa ia intreaga lume in mana.
Fireste ca antihristul nu va lua de la inceput o pozitie cu totul impotriva lui Dumnezeu, ci va incerca sa insele pe oamenii care vor inca sa fie evlaviosi si buni si sa-i atraga de partea lui. Dar dupa scurta vreme se va arata ca dusmanul si impotrivitorul cel mai mare al lui Dumnezeu si va stapani lumea. Acestea ni le arata Apocalipsa de la capitolul 5 pana la 19. Catastrofe, cutremure, plagi, boli, razboaie si alte lucruri asemanatoare se vor arata intr-o forma cum nu le-a cunoscut lumea pana atunci. Niciun om nu va avea posibilitatea sa se miste pe acest pamant ca un copil al lui Dumnezeu. Fara nicio deosebire, toti cati au fost miscati prin rapirea credinciosilor si vor pune mana pe Biblie, vor plati credinta lor cu viata lor.
In acest timp, cand se petrec acestea pe pamant si care vor dura cativa ani, in cer se petrec urmatoarele: Domnul Isus Hristos va judeca si va rasplati, dupa credinciosia, dragostea si predarea lor, pe ai Sai, pe care i-a adunat din toate partile pamantului (2 Cor. 5.10).
Cat timp dureaza acestea, Scriptura nu ne spune. Ea ne spune numai ca, in timpul acestei judecati ingrozitoare care va veni peste pamant, scaunul de judecata al Domnului Hristos va fi asezat acolo, unde fiecare credincios va primi ce a fost in urmarea Domnului, in predarea si slujba pentru El. Lucrul acesta ne arata cat de serios este indemnul ce ni se da sa rascumparam vremea si sa urmam pe Domnul cu toata inima si sa-I slujim cu credinciosie.
Mantuirea este un dar al harului lui Dumnezeu. Fiecare este mantuit fara sa faca el ceva pentru aceasta. Dar rasplata va atarna de felul cum am trait aici pe pamant pentru El. Domnul este drept si putem fi cu totul linistiti ca El va da fiecaruia ce i se cuvine. Daca omul s-a pus la dispozitia Lui in intregime, va primi mult. Daca omul a trait alaturi de credinta in Domnul Hristos si pentru sine, el va avea desigur parte de mantuire, dar nu si de rasplata (1 Corinteni 3.12-15).
Dupa ce se va termina aceasta judecata a credinciosilor, va avea loc “nunta Mielului”, pe care ne-o descrie capitolul 19 din Apocalipsa.
Siguranta ca fiecare a primit, prin harul lui Dumnezeu, tocmai rasplata pe care trebuia s-o primeasca, va trezi in fiecare o bucurie negraita, care se va arata in nunta Mielului.
Ce deosebire izbitoare intre ceea ce se petrece in cer si ceea ce se intampla pe pamant, sub domnia groaznica a lui Antihrist! Unde vom fi noi atunci?
In timpul domniei lui Antihrist, pe pamant se va mai petrece un fapt: iudeii, poporul Domnului, vor fi mereu impinsi in necredinta lor, sa mearga in tara lui Israel. Legamantul pe care l-au facut la inceput cu antihristul, va fi rupt de acesta, deoarece el tinteste sa nimiceaca orice tine de Dumnezeu si ei sunt tocmai cea din urma dovada de adevarul Bibliei.
Groaznica va fi aceasta vreme pentru poporul Israel, pe care Vechiul Testament ne-o descrie mai bine cu “necazul lui Iacov”. Intreaga asa-zisa crestinatate de pana acum, a carei viata arata cea mai cumplita contrazicere a adevaratului crestinism, va lua parte la nimicirea lui Israel.
Intelegem bine pe apostolul Pavel, cand, in epistola catre Galateni 6.7 spune: “Nu va inselati! Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera.” Iar in epsitola catre Evrei (10.31) citim: “Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului Celui Viu!” Caci va fi ingrozitor ce va suferi Israel in acest timp, ca pedeapsa pentru necredinciosia lui, pentru neascultarea fata de Dumnezeu. In clipa aceea va fi – omeneste vorbind – platita toata nedreptatea lui fata de Dumnezeu.
In urma acestui necaz (prorocul Zaharia descrie in chip deosebit apasarea lui Israel), unii din poporul Israel isi vor pune intrebarea: Sa fi avut oare dreptate Dumnezeu? – si vor gasi drumul spre Dumnezeu si-I vor cere ajutor. La acest strigat, Domnul Isus Hristos va veni pe pamant cu ai Sai, pe care i-a luat la El mai inainte; si anume va veni pe acelasi munte de pe care a plecat spre cer.
Si atunci va avea loc judecata celor vii. Cei morti raman mai departe in mormintele lor. Aceasta o gasim descrisa amanuntit in evanghelia dupa Matei 25. Toate popoarele pamantului se vor aduna inaintea Lui si vor astepta osanda Lui. Antihristul va fi nimicit si Satana legat.
Domnul Hristos va lua stapanirea in mainile lui pentru o mie de ani si va domni cu ai Sai pe acest pamant (Apocalipsa 20.1-10).
Aceasta imparatie de o mie de ani va arata ce intentii avea Domnul Isus cu omenirea vremii Sale. Dreptatea desavarsita va deosebi stapanirea Domnului Hristos, cu totul deosebit de stapanirea lui Antihrist. Scriptura vorbeste ca Domnul Hristos va stapani cu un toiag de fier, asa incat raul nu poate sa se mai arate in niciun fel. Tot ceea ce ne spun Psalmii despre domnia Domnului Isus Hristos se va implini in aceasta vreme. Catastrofe, cutremure, plagi etc nu vor mai fi; omul la varsta de o suta de ani va fi inca un copilas; iudeii care pana acum au fost vrajmasi, se vor intoarce la Dumnezeu si vor vesti pe Domnul; leul va paste impreuna cu mielul etc.
Dar vremea groazei n-a trecut. Dupa vremea aceasta de o mie de ani, Satana va fi dezlegat pentru putin timp si va insela pe toti cati s-au supus stapanirii Domnului Hristos in afara, dar inauntrul lor au ramas razvratiti impotriva Lui si au asteptat numai vremea in care sa poata lua din nou carma in mana lor. Va izbucni o mare razvratire impotriva Domnului Hristos si alor Lui, dupa care va urma, in scurt timp, judecata din urma, care va arunca in focul vesnic pe Satana si ajutorul sau.
In timp ce la inceputul venirii din nou a Domnului Isus Hristos pe acest pamant pentru toate popoarele a avut loc numai judecata celor vii, acum are loc judecata celor morti care au murit fara sa recunoasca pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor al lor (Apocalipsa 20).
Apoi pamantul cu tot ce este pe el va disparea si va face loc unui cer nou si pamant nou, pe care nu va mai stapani niciun pacat.
Cu aceasta descriere se sfarseste cea din urma carte a descoperirii lui Dumnezeu. Dar este de ajuns ca sa ne arate seriozitatea vremii si ce avem de facut pentru a avea viata vesnica. Ferice de omul care a inteles bine si cu toata inima s-a predat Domnului si Mantuitorului, pentru ca sa traiasca impreuna cu El din vesnicie in vesnicie!
Gheorghe Cornilescu
Multumim si apreciem bunavointa fr. Horia Azimioara prin care am primit meditatiile fr. Gheorghe Cornilescu
JERTFIREA LUI ISAAC – Gheorghe Cornilescu
Posted in Articles, BIBLIA, GOSPEL, MEDITATII, Romanian Posts, tagged GHEORGHE CORNILESCU, Isaac, Jertfa on October 18, 2016| Leave a Comment »
Jertfirea lui Isaac
GHEORGHE CORNILESCU- 27 martie 1966 -A privi spre tinta si”pazeste-i, ca sa fie una”
Posted in Articles, BIBLIA, GOSPEL, MEDITATII, Romanian Posts, UNITY OF DISCIPLES, tagged GHEORGHE CORNILESCU, unitate on October 5, 2016| 1 Comment »
A privi spre tinta si
“pazeste-i, ca sa fie una”
Domnul Isus spune: “Eu nu mai sunt in lume.” Cum poate sa spuna El asa ceva, cand era inca in mijlocul ucenicilor, cand peste putina vreme avea sa treaca in valea Chedronului, avea sa intre in gradina Ghetsimani si avea sa treaca pe la Golgota? Deci era in lume. Cum poate Domnul Isus sa spuna totusi: “Eu nu mai sunt in lume”?
Domnul Isus Hristos poate sa spuna asa din pricina ca El are inainte tinta pentru care venise, are inainte ca si sfarsita lucrarea pentru care venise si are inainte casa Tatalui, din care pornise si unde avea sa Se duca iar. In epistola catre Evrei se spune: “Pentru bucuria care Ii statea inainte, a suferit crucea si a dispretuit rusinea.” Nu era putin lucru, fireste, pentru El, sa sufere crucea, sa dispretuiasca rusinea. Dar bucuria ca in curand va sfarsi aceasta lucrare, bucuria ca in curand va fi iarasi in casa Tatalui, acestea L-au facut sa sufere crucea, sa dispretuiasca si rusinea.
Sa invatam de la Domnul Hristos aceasta prima lectie din versetul nostru: sa privim la tinta. Privirea noastra de obicei este in jos si se opreste adeseori la greutati, la imprejurari, la oamenii care ne fac viata amara si grea. Asa am fost noi nascuti cu inclinarea aceasta de a privi in jos si nu ne-am deprins inca, desi unii avem un drum lung pe calea credintei de cand am cunoscut pe Domnul Hristos, nu ne-am obisnuit sa schimbam privirea aceasta de la lucrurile de jos cu privirea la lucrurile de sus. Si privirea aceasta in jos a noastra spre greutati, spre imprejurari, spre oamenii care ne fac greutati si viata amara, aduce descurajare, aduce indoieli, uneori aduce amaraciuni, tristeti. Dar sa invatam mereu de la Domnul Isus, sa invatam sa privim la tinta. Caci imprejurarile in care traim, greutatile pe care le avem, oamenii care ne fac greutati si viata amara vor trece – si cine stie cat de curand! Si atunci de ce sa ramanem noi vorbind, ca ucenicii in drum spre Emaus, despre lucrurile triste pe care ni le aduc oamenii si sa nu fim plini de lucrurile de sus, cand stim ce ne asteapta dincolo de aceste greutati, de aceste amaraciuni?
Sa nu uitam ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa trecem printr-un tunel, prin multe necazuri. Dar a trece nu inseamna a ramane in tunel; nu, trecem – si dincolo de tunel ne asteapta lumina. Gandul acesta, privirea aceasta la tinta face sa dispara amaraciunea tuturor necazurilor, tuturor durerilor. S-o invatam de la Domnul Hristos. El nu numai ca ne-a spus sa privim in sus, dar ne-a dat si pilda Lui puternica a acestei priviri la tinta. Altfel, sa stiti, este greu sa trecem prin viata, daca nu ne obisnuim cu aceasta privire la tinta.
“Dar ei sunt in lume.” Domnul Isus stia mai bine ca oricine ce ii astepta pe ucenici in lume. “In lume veti avea necazuri” a spus El ucenicilor Sai. Vedeti, privirea la tinta nu este o visare, sa zicem, care nu vrea sa tina seama de realitate. Nu! Domnul Hristos, in acelasi timp cu privirea la tinta arata si realitatea. El spusese cu catva timp inainte de a intra in gradina Ghetsimani: “Voi bate pastoral si turma se va risipi.” Stia bine ca din clipa in care vor pune oamenii mana pe El, ucenicii cei credinciosi Il vor parasi. Stia bine ca unul din ei Il va tagadui, desi El ii spusese ca S-a rugat pentru el, ca sa nu piara credinta lui.
Domnul Isus stie si astazi greutatile ucenicilor Lui, le cunoaste necazul, le cunoaste slabiciunile. El cunoaste primejdiile in care suntem, din pricina carora putem cadea, fie din pricina noastra personala, fie in viata de familie sau in slujba noastra si, in general, in lume. El cunoaste toate. De aceea spune Cuvantul lui Dumnezeu despre Domnul Isus ca “traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” Si abia vesnicia va arata cat datoram noi nu numai jertfei Domnului Isus, dar si mijlocirii Lui pentru noi. Din cate primejdii, de cate caderi ne-a pazit numai mijlocirea Domnului Isus! Unele primejdii le mai cunoastem si noi, pe altele atunci le vom cunoaste.
Mana Lui puternica ne-a ocrotit de primejdii mari. Suntem in lume, este adevarat, dar nu suntem singuri: Domnul Isus mijloceste pentru noi. Lumea nu ne poate iubi, lumea ne poate pregati numai greutati. Dar sa nu uitam ca Domnul Isus mijloceste pentru noi. Suntem in lume, este adevarat, si in lume este stapanitorul ei, care nu are altceva de lucru, nu are altceva de facut decat sa incerce zi si noapte ca sa ne abata de pe drumul pe care ne-a asezat Domnul Isus. De aceea ne spune Domnul Isus: “Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacului.” Daca avem aceste fagaduinte din partea Lui, fagaduinte potrivite tocmai cu imprejurarile pe care El le cunoaste asa de bine, atunci de ce sa ne temem?
“Si Eu vin la Tine.“ Domnul Isus Se duce la Tatal nu pentru ca sa Se odihneasca, asa cum ar fi avut dreptul s-o faca, dupa o lucrare asa de minunata pe care a facut-o pentru mantuirea sufletelor noastre, ci ca sa mijloceasca pururea pentru noi inaintea lui Dumnezeu, ca, intocmai ca marele preot care purta pe inima lui numele celor douasprezece semintii ale lui Israel cand intra in Templu, tot asa sa ne poarte si pe noi pe inima Lui inaintea Tatalui. Pentru aceasta Se duce Domnul Isus si pentru aceasta El ne da mereu, mereu asigurari ca sa nu ni se tulbure inima, sa nu vina indoiala in inima noastra din pricina faptului ca suntem in lume acum fara El.
“Sfinte Tata, pazeste in Numele Tau pe cei pe care Mi I-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi.”
“Sfinte Tata!” De patru ori in aceasta rugaciune Domnul Isus cheama Numele Tatalui: de doua ori fara sa mai adauge ceva, iar de doua ori adaugandu-i aici “Sfinte” Tata, iar in versetul 26 “Neprihanitule” Tata.
Si noi avem sa invatam din fiecare cuvant pe care il rosteste Domnul Isus. Ce vrea sa ne spuna oare cuvantul acesta adaugat la cuvantul Tata: “Sfinte”? Vrea sa ne spuna lucrul urmator: intr-o lume plina de incercari, plina de amagiri, plina de momeli, nu este cu putinta sa rezistam decat traind in atmosfera aceasta de sfintenie pe care o trezeste in noi apropierea prin Domnul Hristos de Tatal. Sfintenia aceasta trebuie sa ajunga in viata noastra, dupa ce am crezut in Domnul Hristos, in asa fel incat in fata ispitei, ca si Iosif din Vechiul Testament, sa putem spune: “Cum sa pacatuiesc eu impotriva Dumnezeului meu?”
Aceasta este invatatura pe care trebuie s-o scoatem de aici. Noi am fost mantuiti prin jertfa Domnului Hristos si ne-am apropiat asa de mult de Dumnezeu incat putem sa-I spunem toate. In acelasi timp, lucrarea aceasta pe care a facut-o Domnul Hristos, de apropiere de Tatal, trebuie sa trezeasca in noi fiorul sfinteniei lui Dumnezeu, pentru ca in atmosfera aceasta de sfintenie sa intelegem ce inseamna groaza de pacat.
Dar se pare ca mai avem si altceva de invatat de aici. Vorbim noi de obicei despre Dumnezeu ca este bun si iubitor. Dumnezeu este bunatatea insasi si este iubirea insasi. Dar sa nu uitam ca este o bunatate si este o dragoste sfanta. Cine rosteste Numele Domnului chiar atunci cand isi aduce aminte de iubirea Lui, sa stie ca are de a face cu sfintenia lui Dumnezeu. Sa nu uitam, Dumnezeu este intr-adevar iubire, dar o iubire sfanta. Si cine rosteste Numele Domnului sa stie lucrul acesta, ca avem de a face cu un Dumnezeu sfant. Daca realizam lucrul acesta in viata noastra, creiem atmosfera aceea de sfintenie care nu ne lasa sa cadem, nu ne lasa sa ne invoim cu pacatul.
Acestui Sfant Tata Se adreseaza Domnul Hristos, cu rugamintea de a-i pazi in Numele Lui. In aceasta stare pazeste-i, adica sa se stie mereu ca Tu esti Tatal lor prin jertfa pe care am adus-o Eu pe Golgota, iar ei sunt copiii Tai. Cand ne vom da seama, iubitilor, ca privirile lui Dumnezeu Tatal sunt mereu indreptate si in fiecare zi indreptate asupra noastra, atunci vom realiza aceasta pazire despre care vorbeste aici Domnul Hristos. Fireste, daca intrebi pe cineva care este stapanit de o patima sau alta si care, cu toata sinceritatea vine sa-ti ceara ajutor in aceasta privinta, daca unui astfel de om i-ai pune intrebarea: Daca ar fi cineva de fata, ai mai face lucrul acesta? – hotarat ca ar raspunde: Nu! Ei bine, daca fata de un alt om n-am face ce ne impinge sa facem pornirea noastra fireasca, apoi daca stim ca Dumnezeu are privirile indreptate in fiecare clipa asupra noastra, cum am putea noi sa mai pacatuim? In felul acesta suntem paziti.
Dar vedeti dv., aici este lucrul dureros: noi suntem copii ai lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu ca putem spune cu toata siguranta lucrul acesta, dar nu avem constiinta prezentei necurmate a lui Dumnezeu in viata noastra. De aceea dam drumul la vorbe, la fapte care nici prin gand nu ne-ar fi trecut sa le facem daca prezenta lui Dumnezeu ar fi fost realizata in viata noastra. Stau deseori de vorba cu frati si surori si incerc ca peste necazurile lor sa le fac prezenta starea de fata a Domnului Dumnezeului nostru. Ce greu merge! Fratele si sora sunt mereu preocupati de necazul lor, de durerea lor si nu mai vad nimic din prezenta lui Dumnezeu. Si totusi noi trebuie sa-I realizam prezenta.
Dar cum sa realizam prezenta Lui? Reteta, sa stiti ca este simpla de tot. Noi tragem atmosfera de sus aici pe pamant, prin rugaciune. Dar neintelegerea aici vine. Noi zicem: Da, ma rog, incep ziua cu Dumnezeu, cu rugaciune, o sfarsesc cu rugaciune uneori. Da, dar Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste de o rugaciune necurmata. Ce folos daca eu incep ziua cu rugaciune, dar pe la ora zece scriu o scrisoare sau stau de vorba cu cineva si am uitat de prezenta lui Dumnezeu, am uitat de atmosfera pe care am cerut-o dimineata, ca sa ma pazeasca Dumnezeu. Trebuie sa avem rugaciunea aceasta necurmata in viata noastra.
Cuvantul acela din epistola catre Evrei 12.2: “Sa privim tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre” ne ajuta sa realizam aceasta prezenta necurmata a Domnului Isus in viata noastra. De pilda, in fata oricarei greutati, oricarui necaz, in fata oricarei amaraciuni, eu ma indrept catre Dumnezeu si Ii spun: Doamne, ajuta-ma; Doamne, pazeste-ma; Doamne, da-mi intelepciune sa stiu ce sa fac aici; Doamne, Iti place Tie vorba asta, fapta asta – sau nu? Atunci eu realizez prezenta lui Dumnezeu, pentru ca imi dau seama ca nimic nu pot face fara El. Niciun pas nu putem face fara prezenta lui Dumnezeu.
Asadar, iubitilor, pentru ca sa fim paziti, trebuie sa stim ca suntem paziti in Numele lui Dumnezeu. Este Numele acesta pe care l-am cunoscut in jertfa Domnului Isus: Dumnezeu ca Tata, iar noi in starea de copii ai lui Dumnezeu.
In aceasta stare Se roaga Domnul Isus ca sa ne pastreze Dumnezeu Tatal. Atunci suntem scutiti de pacat, atunci putem fi martori pentru oamenii din jur, cand ramanem pe aceasta pozitie.
“Pe cei pe care Mi I-ai dat.” Mereu Domnul Hristos aminteste despre lucrul acesta, ca noi, ca si ucenicii, nu mai suntem ai nostri. Nu mai avem niciun drept asupra noastra, ci Dumnezeu are, pentru ca El ne-a rascumparat cu un pret mare, cu sangele Domnului Isus. De aceea ne aminteste mereu, pentru ca noi uitam. Noi credem ca putem sa intrebuintam mintea noastra, timpul nostru, banii nostri si orice altceva, cum vrem noi, asa cum intelegem noi. Gresim. Nu este nimic al nostru, din clipa in care ne-am increzut in Domnul Isus. Suntem ai lui Dumnezeu! Nu avem dreptul sa facem nimic cu ce credem ca este al noastru, decat ceea ce ne spune El. In orice caz, Domnul Isus ne aduce mereu aminte de lucrul acesta si noi trebuie sa facem bine sa nu uitam ca nu putem face nimic.
“Pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi.” Ce bine ii cunostea Domnul Isus pe ucenicii Sai! Abia le-a dat pilda de felul cum trebuie sa se iubeasca unul pe altul, prin spalarea picioarelor, si doi dintre ei incearca sa-si faca loc de intaietate, unul la dreapta si altul la stanga Lui. Domnul Isus afla, desi stia, dar pentru ei afla prin ceilalti, care probabil ca erau sacaiti de pretentia acestora si ar fi avut aceeasi pretentie ca si ei, sa fie la dreapta si la stanga Domnului Isus. Pentru acesti ucenici Domnul Isus Se roaga sa fie una!
“Sa fie una,” insa sa tinem bine seama de aceste cuvinte: “in Numele Tau.” Tot asa si pentru noi, cei de azi, Se roaga Domnul Isus sa fim una. Dar ma gandesc: cum putem noi sa fim una, cu atatea convingeri deosebite pe care le avem? Nu vorbesc numai despre noi, vorbesc despre toti care pretind ca sunt copii ai lui Dumnezeu. Unul are o incredintare, altul alta. Ca sa ma intelegeti, vorbim de ceea ce avem noi: unul este pe taramul botezului copiilor mici, altul este pe taramul botezului oamenilor mari. Si sunt multe alte deosebiri, pareri deosebite in ce priveste invatatura credintei, pe care dv. nu le stiti – si este bine ca nu le stiti – ca ati fi poate ingroziti de ceea ce puteti afla ca se petrece pe taramul bisericii.
Oricum, cum putem realiza aceasta unitate despre care vorbeste Domnul Isus, cu atatea convingeri si cu atatea incredintari? Sa renuntam oare la incredintarile noastre, pentru ca sa ne incadram intr-o noma, sa zicem, de incredintari si convingeri? Si care este aceea, cine ar putea spune? Nu, iubitilor, nu este vorba sa renuntam la nicio convingere si la nicio incredintare. “Tot ce nu vine din incredintare este pacat.” Nu despre aceasta unire vorbeste aici Domnul Isus. Nu eate vorba de unirea parerilor noastre, caci noi nu suntem copii ai lui Dumnezeu pe baza parerilor noastre sau pe baza faptului ca unii facem parte dintr-o adunare, altii din alta. Nu! Si noi nu suntem frati pe baza parerilor noastre, ci suntem copii ai lui Dumnezeu pe baza jertfei Domnului Isus. Suntem frati pe baza aceleiasi jertfe a Domnului Isus. Despre aceasta unire vorbeste Domnul Isus, despre aceasta unire care este in Numele lui Dumnezeu Tatal.
Parerile nu vor disparea in ce priveste invatatura atata vreme cat vor fi oameni pe pamant. Este bine ca Scriptura nu spune aici: sa fiti una in aceleasi pareri – ci spune: sa aveti acelasi gand care era in Hristos Isus. In Filipeni 2.5-8 ni se arata care era gandul Domnului Hristos: El n-a socotit ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, S-a dezbracat pe Sine Insusi si a fost ascultator pana la moarte si inca moarte de cruce. Acesta este drumul prin care putem sa fim uniti: in dragoste adanca, in smerenie adanca.
Vrea cineva sa ma convinga ca incredintarea lui si convingerea lui este cea mai buna din Scriptura? Atunci sa mearga pe drumul acesta: sa socoteasca pe altul, in smerenia lui, mai presus de sine; sa vad dragostea lui care se jertfeste pe sine insusi pana la moarte. Si atunci voi crede ca incredintarea lui este adevarata. Atata vreme insa cat se foloseste de Scriptura ca sa-mi dea cu ea in cap, ca adevarul este de partea lui si nu a mea, pe mine nu ma va convinge, ci ma va convinge de contrariul. Stiu ca cine poarta astfel de roade, cine aduce cearta, apasare, nedreptate, nu este din pomul bun, caci Domnul Isus ne-a spus: “Dupa roade ii veti cunoaste.”
Iata de ce spunem, fratilor: pastrati incredintarea pe care o aveti. Chiar atunci cand sunteti provocati, nedreptatiti, pastrati aceasta incredintare pentru dv. si coborati-va mereu in dragostea Domnului Isus, in smerenia Domnului Isus. Aici este unirea! Si atunci cand nu vom mai scoate in evidenta lucrurile secundare si vom privi la tinta si desavarsirea credintei noastre, la Domnul Isus, atunci se realizeaza unirea pe care nu noi o facem, ci Duhul Sfant. Pana atunci este valabil ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu: “Departati-va de oricine aduce tulburare.”
Asadar, unirea aceasta a copiilor lui Dumnezeu o realizeaza Duhul lui Dumnezeu atunci cand oamenii nu mai pun inainte lucrurile care ii deosebesc, lucrurile secundare, ci pun inainte, cum arata Domnul Isus aici, in Numele Tatalui, starea noastra de copii ai lui Dumnezeu si starea lui Dumnezeu ca Tata al nostru.
Gheorghe Cornilescu
27 martie 1966
Multumim si apreciem bunavointa fr. Horia Azimioara care a stenografiat predicain 1960 si acum a trimis-o pe e-mail la fratii care l-au cunoscut si iubit pe fratele Gh Cornilescu.
DRUMUL CRUCII-Gheorghe Cornilescu 28 martie 1965
Posted in Articles, BIBLIA, GOSPEL, Romanian Posts, tagged DRUMUL CRUCII, GHEORGHE CORNILESCU on September 23, 2016| Leave a Comment »
Drumul crucii
Gheorghe Cornilescu
28 martie 1965
La sfarsitul versetului 4 al aceluiasi capitol Domnul Hristos spusese: “Nu v-am spus aceste lucruri de la inceput, pentru ca eram cu voi.” Dar acum, cu toate ca Domnul Hristos avea inainte inca drumul crucii, avea inainte inca sa moara pe crucea de pe Golgota pentru ca sa savarseasca mantuirea noastra, totusi El priveste lucrurile acestea ca si infaptuite si gandul Lui se duce la Cel ce L-a trimis aici in lume. “Acum Ma duc la Cel ce M-a trimis si niciunul dintre voi nu Ma intreaba: “Unde Te duci?” Domnul Isus face un repros ucenicilor Sai cand le spune aceste cuvinte.
Fireste ca ucenicii au mai pus astfel de intrebari. La Ioan 13.36-38 ni se spune: “Doamne” I-a zis Petru, “unde Te duci?” Isus i-a raspuns: “Tu nu poti veni acum dupa Mine, unde Ma duc Eu; dar mai tarziu vei veni.” Asadar iata ca Simon pune intrebarea aceasta Domnului Hristos: “Unde Te duci?” Atunci de ce reproseaza Domnul Hristos in capitolul 16 ca nimeni nu-L intreaba: “Unde Te duci?”
Si in capitolul 14.5, dupa ce Domnul Hristos spusese mai dinainte “Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo” – Toma I-a zis: “nu stim unde Te duci si cum putem sa stim calea?” Deci ucenicii au pus cand unul, cand altul intrebarea aceasta Domnului Hristos. Ne intrebam totusi, de ce oare Domnul Hristos le face acest repros: “Acum Ma duc la Cel ce M-a trimis si nimeni dintre voi nu Ma inteaba: “Unde Te duci?”
Intrebarea pe care o pun ucenicii, fie ca stiu, fie ca nu stiu, era o intrebare despre locul pamantesc in care Se ducea Domnul Hristos. Petru vroia sa stie daca merge, asa cum Ii era obiceiul, in Betania sau in alta parte. In orice caz, intrebarea lui nu avea de a face cu intrebarea pe care le reproseaza Domnul Hristos ca nu o pun acum, in timpul in care El Se duce la Tatal.
Domnul Hristos le spusese deseori unde Se duce. Astfel, in Luca 18.31-34 se spune: “Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece si le-a zis: “Iata, ne suim la Ierusalim si tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului, se va implini. Caci va fi dat in mana neamurilor; Il vor batjocori, Il vor ocari, Il vor scuipa si, dupa ce Il vor bate cu nuiele, Il vor omori; dar a treia zi va invia.” Ei n-au inteles nimic din aceste lucruri; caci vorbirea aceasta era ascunsa pentru ei si nu pricepeau ce le spunea Isus.”
In alta parte din Cuvantul lui Dumnezeu, la Matei 16.21-26 ni se spune: “De atunci incolo, Isus a inceput sa spuna ucenicilor Sai ca El trebuie sa mearga la Ierusalim, sa patimeasca mult din partea batranilor, din partea preotilor celor mai de seama si din partea carturarilor, ca are sa fie omorat si ca a treia zi are sa invieze. Petru L-a luat deoparte si a inceput sa-L mustre, zicand: “Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu Ti se intample asa ceva!” Dar Isus S-a intors si a zis lui Petru: “Inapoia Mea, Satano; tu esti o piatra de poticnire pentru Mine. Caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, ci ganduri de ale oamenilor.” Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze; pentru ca oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga.”
Asadar Domnul Hristos a instiintat pe ucenicii Lui despre drumul pe care avea sa mearga, despre drumul crucii; dar ucenicii n-au inteles, pentru ca nu le placea drumul acesta al crucii. Este adevarat ca n-au mai vorbit cu Domnul Hristos despre aceasta, din clipa in care Domnul Hristos a intervenit asa de hotarat si le-a spus adevarul pe fata, ca oricine Il impiedica de la suferinta nu este de la Dumnezeu, este de la Satana. Dar daca n-au mai pus nicio intrebare, daca n-au mai vorbit, de inteles tot n-au inteles.
Sa fie oare numai ucenicii in aceasta vina fata de Domnul Hristos, ca n-au inteles drumul crucii si ca nu I-au pus aceasta intrebare, pe care Domnul Hristos avea pretentia sa I-o puna: “Unde Te duci?” Nu cumva suntem si noi oameni carora ne place ceea ce a castigat Domnul Hristos pentru noi, ne place viata cu Domnul Hristos – dar fara cruce, fara suferinta? Si cu toate acestea, fara acest drum al crucii nu se poate.
In definitiv, ce este crucea? Ce a fost pentru Domnul Hristos crucea si ce este pentru noi crucea? A fost un mijloc de executie. Mijloc de executie a ce? A Domnului Hristos pentru mantuirea noastra. El a purtat in trupul Lui pe lemn pacatele noastre ale tuturor. Dar pentru noi, ce mijloc de executie este crucea? A ce executie? A eului nostru, a omului nostru vechi cu care venim aici in lume.
Este asa de trist ca oameni credinciosi de atata vreme, nu stiu ca noi avem doua firi: firea pamanteasca, asa cum ne nastem cu ea, si firea din Dumnezeu, pe care o capatam in clipa in care credem in jertfa Domnului Hristos. Si din pricina aceasta vrajmasul isi face, cu cei ce nu cunosc lucrul acesta, lucrarea lui de tragere in jos a celor ce ar trebui sa fie trasi mereu in sus. De aceea este bine sa fim lamuriti in aceasta privinta.
Nu a pierit firea veche, omul vechi, din clipa in care ne-am intors la Dumnezeu. Este gresit cand unii dintre noi spun: Am o singura fie, firea aceea din Dumnezeu, pe care am capatat-o cand am crezut in jertfa Domnului Isus. Este gresit lucrul acesta. Avem in noi si firea nostra veche, fire care, cum am spus, nu a fost ierata odata cu pacatele noastre, ci a fost rastignita, executata impreuna cu Domnul Hristos.
Este greu, e adevarat, sa facem aceasta deosebire intre pacate si pacat. Daca Domnul Hristos ne-a iertat toate pacatele, cum este cu putinta sa fie un pacat care sa nu fie iertat? Mirarea aceasta vine din necunoasterea cailor lui Dumnezeu si a cailor vietii noastre. Noi nu ne cunoastem pe noi insine; Domnul ne cunoaste. El ne-a instiintat si in aceasta privinta ca inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea. Cine poate s-o cunoasca? “Eu, Domnul, o pot cunoaste.” Numai El o cunoaste in toata stricaciunea si in toata inselaciunea ei. De aceea trebuie sa stim ca atunci cand am venit la Domnul Hristos, ne-au fost iertate toate pacatele care au izvorat din firea pamanteasca; dar firea noastra pamanteasca, omul nostru cel vechi, n-a fost iertat, ci a fost rastignit impreuna cu Domnul Hristos.
Ce este acest om vechi? Este pornirea deosebita a fiecaruia dintre noi, din care izvorasc sumedeniile de pacate care ne-au fost iertate prin jertfa Domnului Hristos. La unul, aceasta fire veche se arata in faptul ca este violent, reactioneaza la cel mai mic gest de impotrivire. La altul, dimpotriva, este asa de simtitoare incat la cel mai mic gest se strange ca melcul in cochilia lui si nu mai spune nici macar o singura vorba. La altii, aceasta fire veche se arata in manie. La altii se arata pornirea aceasta a omului vechi spre usuratate, spre legaturi cu lumea. La altii se arata in pornirea nestavilita de a se imbogati. Din aceasta pornire fireasca a noastra izvorasc toate celelalte pacate. Si aceasta pornire fireasca a noastra, omul nostru cel vechi, ne tiranizeaza si ne face viata amara si ne produce dureri mari.
De aceasta fire veche vrea sa ne scape Domnul Hristos prin crucea Lui si prin crucea noastra, pe care o ingaduie sa fie in viata noastra. Care este aceasta cruce a noastra? Eu nu stiu, fiecare stie mai bine. As pune inainte cateva numai din cele ce alcatuiesc crucea noastra.
Uneori imprejurarile in care traim sunt crucea noastra. Acum, cand imprejurarile sunt mai bune si cand oamenii sunt buni, noi nu vedem prea bine pornirea fireasca a eului nostru. Dar se intampla ca imprejurarile mai sunt si rele, iar oamenii nu sunt intotdeauna pe placul nostru. Ce facem noi in asemenea imprejurari? Luam numai un caz. Avem un chirias rau, toata stradania noastra este sa scapam de acest chirias. Asta inseamna sa fugim de cruce, fara sa ne dam seama. Domnul Isus vrea sa ne scape de firea noastra pamanteasca, iar noi nu ne invoim cu drumul acesta al crucii.
In epistola catre Filipeni 3.18 apostolul Pavel spune: “Caci v-am spus de multe ori si spun si acum, plangand: sunt multi care se poarta ca vrajmasi ai crucii lui Hristos.” Fireste ca acesti vrajmasi ai crucii lui Hristos sunt, asa cum ni se arata aici, in epistola aceasta catre Filipeni, oamenii aceia care vroiau sa mai adauge ceva la jertfa Domnului Hristos, asa-numitii iudaizanti, care cereau si respectarea legii, alaturi de credinta in jertfa Domnului Hristos, pentru mantuire. Dar nu este mai putin adevarat ca sunt si acei oameni care erau inauntru si totusi se purtau ca vrajmasi ai crucii lui Hristos. Cum se poate, vrajmasi ai crucii lui Hristos dintre credinciosi? Da, noi suntem de acord cu tot ce spune Domnul Hristos, in teorie, dar cand ajungem la practica, suntm ca niste vrajmasi. Atunci ne aratam ce suntem noi.
Asadar, aceasta invinuire pe care o face Domnul Hristos, ca nu Il intreaba ucenicii: “Unde Te duci?”, cu privire la drumul crucii, nu ii priveste numai pe ucenici, ci si pe noi cei de azi. Suntem noi gata sa murim prin credinta in jerfa Domnului Hristos, socotind atat imprejurarile prin care trecem, cat si oamenii cu care suntem in legatura, mijloace ale mortii eului nostru firesc? Nu este de ajuns sa credem cu capul, este nevoie sa credem cu viata. In orice caz, intrebarea pe care o pune Domnul Isus ucenicilor Lui este o intrebare pe are ne-o pune si noua azi. Nu este placut sa murim. Dar este o fericire sa fii mort.
Gheorghe Cornilescu
28 martie 1965
Prin bunavointa fr. Horia Azimioara care a stenografiat predica si a trimis-o pe email
LUCRAREA DUHULUI SFANT DUPA RUSALII -Gheorghe Cornilescu 1957
Posted in Articles, GOSPEL, Romanian Posts, tagged 1957, Duhul Sfant, GHEORGHE CORNILESCU, Rusalii on September 11, 2016| Leave a Comment »
Lucrarea Duhului Sfant dupa Rusalii
Acum sa vedem lucrarea Duhului Sfant dupa Rusalii, asa cum este in Noul Testament. Si aici ne vom margini la aceasta lucrare numai in legatura cu vorbirea in limbi, care se socoteste a fi un semn al primirii Duhului Sfant.
A. In Fapte 10 si 11 ni se arata in mod amanuntit cum a ajuns credincios Corneliu, ofiterul roman din Cezareea. Iar in cursul povestirii in 10.44-47 citim: “Pe cand rostea Petru aceste cuvinte, S-a coborat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul. Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti ca darul Duhului Sfant s-a revarsat si peste neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu.”
Sa observam si in aceasta privinta cateva lucruri:
1.- Darul limbilor in aceasta imprejurare a fost deodata, pe neasteptate, in timp ce Petru le vorbea despre Domnul Hristos.
2.- De alta parte, darul acesta al limbilor a fost din nou colectiv. In casa lui Corneliu erau adunati mai multi (vers. 27). Peste toti acestia, in afara de insotitorii lui Petru, S-a coborat Duhul Sfant. Nu s-a facut nicio alegere ca numai Corneliu a fost acela care facuse rugaciuni si milostenii ascultate de Dumnezeu, ci toti cei de fata au fost binecuvantati cu acest dar.
3.- Darul limbilor de aici din Cezareea este la fel ca cel de la Rusalii. In Fapte 11.16-17 gasim spusele lui Petru despre limbile acestora: “Si cand am inceput sa vorbesc, Duhul Sfant S-a coborat peste ei, ca si peste noi la inceput. Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: “Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant.” Deci, daca Dumnezeu le-a dat acelasi dar ca si noua, care am crezut in Domnul Isus, cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?” Petru spune deci: “acelasi dar ca si noua.”
4.- Darul limbilor e dat inainte de botezul cu apa. Apostolul Petru vorbea despre Domnul Isus in clipa cand S-a coborat peste ei Duhul Sfant si abia dupa aceea a poruncit sa fie botezati.
Din aceste consideratii se poate constata ca:
a) Limbile au avut acelasi scop ca si la Rusalii. Este adevarat ca aici nu sunt barbati cucernici din toate popoarele, de la Roma pana la Media si Cirena, dar si aici Duhul Sfant trebuia sa convinga. El trebuia sa convinga pe Petru si pe insotitorii lui ca Dumnezeu vrea mantuirea lui Corneliu. Experienta facuta in casa lui Simon tabacarul din Iope nu a avut influenta dorita asupra lui Petru. El a primit numai sa mearga, dar a ramas inca sub influenta insotitorilor sai crestini iudei si nu ar fi fost gata sa-l boteze pe Corneliu si pe ai lui, fiindca acestia erau neamuri.
Lucrul acesta il vedem cand Petru se dezvinovateste in fata fratilor din Ierusalim, care-l mustrau; le spune: “Pe cand vorbeam S-a coborat Duhul Sfant peste ei.” Deci trebuia aceasta coborare a Duhului Sfant ca sa convinga pe acesti oameni ca este voia lui Dumnezeu ca si neamurile sa auda evanghelia. Se marea prin urmare cercul lucrarii evangheliei. Deci si aici vorbirea in limbi avea menirea de a convinge pe oameni de adevarul evangheliei.
b) Vorbirea in limbi de aici e cu totul incidentala. Asa a fost la Rusalii si asa e si la Cezareea. E de subliniat faptul ca nici Petru si nici credinciosii taiati imprejur care-l insoteau nu au vorbit, ci sunt numai spectatori: privesc lucrurile cum se desfasoara la altii. Acum nici Petru, nici ceilalti frati iudei nu vorbesc; ei au vorbit la Rusalii si acum privesc si-si “aduc aminte.” Si iarasi nici Corneliu si nici ceilalti intorsi la la Dumnezeu, dupa botez nu mai aflam sa mai fi vorbit. Darul vorbirii in limbi are deci si aici un caracter incidental.
c) Vorbirea acestor oameni in limbi este o vorbire obisnuita, o marire a lui Dumnezeu. In vorbirea aceasta ei prelungesc mai departe gandurile cu privire la ceea ce li se vestise de catre Petru, laudand pe Dumnezeu pentru Domnul Isus. Nu este deci o lucrare de extaz, nu e rugaciune sau cantare. Este pur si simplu o vorbire obisnuita. Si in aceasta se aseamana in totul cu vorbirea in limbi de la Rusalii; si acolo, cei ce vorbeau in limbi vorbeau “lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.” Este o mare deoebire intre vorbirea aceasta din afara, care se intelege, si vorbirea aceea interioara, vorbirea de extaz, aceea care ar veni in urma postului si a rugaciunii.
d) In afara de aceasta, trebuie sa observam ca vorbirea in limbi, aceasta din Cezareea, nu a fost ceruta de ei. Nu aflam scris ca s-au rugat pentru vorbirea in limbi, nici Corneliu, nici ceilalti. De altfel ei nici nu stiau lucrul acesta. Dar nici Petru n-a cerut lucrul acesta, caci el vorbea despre Domnul Isus cand S-a coborat Duhul Sfant. Asa ca e limpede pentru oricine ca initiativa vorbirii in limbi apartine direct si numai Duhului Sfant.
Si aceasta mai arata si faptul important ca vorbirea in limbi nu este produsul starii lor launtrice la care ar fi ajuns prin posturi si rugaciuni indelungate si insistente, ci este lucrarea lui Dumnezeu, pe neasteptate, lucru care uimeste si pe Petru si pe ceilalti credinciosi, incat el gaseste o dezvinovatire fata de ceilalti cand zice: “Cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu? … Duhul Sfant S-a coborat peste ei ca si peste noi la inceput.”
e) Prin urmare limbile de aici din Cezareea se arata ca ceva firesc, independent de psihic. Ce vreau sa spun? Corneliu si ceilalti nu erau pregatiti sufleteste, nu aveau nicio fagaduinta, nu cunosteau nimic despre Duhul Sfant, asa cum ne arata Petru. Ei erau numai niste romani aruncati cu serviciul militar in Cezareea, care insa, sub influenta iudaismului, aveau deprinderea rugaciunii catre Dumnezeul adevarat si faceau milostenii. Incolo ei nu stiau nimic decat doar unele vagi informatii depre Ioan Botezatorul si despre Domnul Hristos, cum vedem din vorbirea lui Petru (Fapte 10.37-38). Si cu toate ca ei nu erau pregatiti sufleteste, ci numai intr-o stare de curiozitate informativa despre lucrurile lui Dumnezeu, ei vor sa afle din gura lui Petru adevarul despre calea mantuirii. Totusi Duhul Se coboara peste ei si ei vorbesc in limbi.
Deci vorbirea aceasta in limbi din Cezareea a oamenilor care ascultau marturisirea lui Petru despre Domnul Hristos nu este rezultatul unei stari spirituale, ci este o manifestare materiala cu un scop vadit de a convinge pe Petru si pe cei veniti cu el ca voia lui Dumnezeu este ca si neamurile sa fie mantuite.
B. Acum trecem la vorbirea in limbi de la Efes, despre care se vorbeste in Fapte 19.1-7.
Pavel ajunge la Efes. Aici fusese Apolo, care in casa lui Acuila si Priscila a invatat cu de-amanuntul calea lui Dumnezeu, iar dupa aceea a plecat la Corint. Se vede treaba ca el a atras cu sine o multime de ucenici ai lui Ioan Botezatorul, de vreme ce apostolul Pavel gaseste acolo ramasi de la Apolo doisprezece ucenici. Cu acestia se petrece iarasi minunea revarsarii Duhului Sfant. Erau insa gata sa faca tot ce trebuie ca sa fie asa cum cere Dumnezeu. Asa ii gaseste Pavel. Indata el se apuca de lucru si ii indrumeaza pe calea lui Dumnezeu. Ei cred, sunt botezati si, cand Pavel isi punea mainile pe ei, Se coboara Duhul Sfant si ei vorbesc in alte limbi.
Aceasta vorbire in limbi de la Efes are aceleasi trasaturi comune cu cea de la Rusalii.
a) Limbile s-au coborat peste toti deodata. Si aici deci este vorba despre o revarsare colectiva. Nu se face alegere: peste unii sa fie revarsat si peste altii nu. Cuvantul spune: “Duhul Sfant S-a coborat peste ei” la fel ca la Rusalii.
b) Limbile au fost si aici intelese. Lucrul acesta e usor desprins din cuvintele: “si vorbeau in alte limbi si proroceau.” In cuvintele pe care le vorbeau ei era cuprinsa profetia. Pavel le-a inteles. Graiul era clar, nu un fel de limba necunoscuta, ci el poate desprinde din ceea ce spuneau acestia lucruri minunate ale lui Dumnezeu.
c) Limbile au fost o lucrare instantanee. Pavel nu s-a asteptat la o asemenea aparitie a Duhului. El a mai botezat oameni si si-a mai pus mana peste alti mantuiti, dar nu s-a mai vazut ce s-a vazut aici. Domnul a gasit cu cale sa dea aceasta trasatura din nou ca la Rusalii credinciosilor Sai.
d) Limbile au fost o lucrare vremelnica. In Faptele Apostolilor ni se spun multe despre biserica din Efes, dar nu ni se spune in niciun fel ca vorbirea in limbi a fost continuata. Nici in epistola lui Pavel catre ei nu aflam nici macar o aluzie la folosirea limbilor. Deci usor putem vedea din toate acestea ca vorbirea in limbi a fost numai cu ocazia aceea.
Scopul vorbirii in limbi si la Efes deci este acelasi ca la Rusalii. Trebuie sa tinem seama ca acestia erau ucenicii lui Ioan si ca erau multi altii botezati de Ioan si pentru acestia trebuia un semn deosebit, ca sa le arate mai convingator ca era necesar sa creada in Domnul Isus, ca nu este de ajuns faptul ca au fost botezati de Ioan, ci trebuie sa vina si sa creada in Domnul Hristos. Lucrarea Duhului Sfant cu acestia a avut tocmai darul acesta, caci mai tarziu aflam cuvintele: “cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului.”
Asadar si la Rusalii, si in Cezareea, si la Efes vorbirile in limbi sunt foarte clare, in intelesul tuturor, sunt vremelnice, nu se mai pomeneste nimic despre ele si nu sunt un scop in sine, ci sunt un mijloc de incredintare, fie a necredinciosilor, fie a celor ce mai cunosteau ceva din adevar dar nu cunosteau tot adevarul, fie pentru incredintarea credinciosilor ca adevarul trebuie sa treaca si la neamuri. In orice caz, vorbirea in limbi este vremelnica, nu se mai aude ca ar fi fost si dupa aceea.
C. Trecem acum la vorbirea in limbi din Corint.
Despre vorbirea in limbi de la Corint aflam din scrierile lui Pavel catre ei, in cea dintai epistola, capitolele 12, 13 si 14. Apostolul nu ne face o dare de seama despre vorbirea in limbi, ci trebuie ca noi s-o reconstituim, deoarece el se ridica impotriva vorbirii in limbi asa cum era practicata la corinteni. Neoranduiala era de altfel si in ce priveste frangerea painii. Corintenii intelesesera ca frangerea painii trebuie facuta cu masa. Si din ceea ce spune apostolul, noi intelegem ca nu-i lauda pentru fapta aceasta, ba dimpotriva, ii sfatuieste sa se lase de aceasta practica.
Trebuie sa stim ca epistola catre Corinteni are un caracter corectiv, nu normativ, adica nu este o regula de viata pentru noi. Daca nu intelegem lucrul acesta, inseamna ca ajungem sa facem greseli ca si corintenii. Ei au gresit in ce priveste cina. Si apostolul le spune: ati facut o greseala. Nu aveti case unde sa mancati, de va apucati sa mancati la cina si ajungeti la unele lucruri neingaduite? Scoatem de aici incheierea ca felul de a lua masa in legatura cu frangerea painii nu era bun si ii sfatuieste sa se lase de acest obicei.
Ei bine, sunt oameni care nu inteleg felul de vorbire corectiv, nu normativ, al apostolului Pavel si au ajuns sa repete greseala corintenilor, adica sa ia masa impreuna cu frangerea painii. Tot asa si in ce priveste vorbirea in limbi, trebuie sa desprindem din felul de corectare al apostolului, ca sa vedem ce nu trebuie sa facem.
Sa cercetam intai felul stilistic, adica felul de a vorbi al lui Pavel si apoi felul de a argumenta, adica de a dovedi greseala corintenilor cum se arata din 1 Corinteni 14, astfel:
1) El face o comparatie intre dragoste si darurile duhovnicesti. “Urmariti dragostea, umblati si dupa darurile duhovnicesti” (14.1). Felul lui de a infatisa lucrurile din acest verset este comparativ: el pune darurile duhovnicesti in inferioritate fata de dragoste. Deci pune mai presus dragostea.
De altfel acelasi lucru il face si in capitolul 13.1: “Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.” Comparatia aceasta pe langa faptul ca izbeste dintru inceput, pune in inferioritate darurile duhovnicesti si in special vorbirea in limbi. Dupa felul cum vorbeste aici apostolul Pavel, se pare ca o persoana, in timp ce vorbeste in limbi, s-ar putea sa fie lipsita de dragoste si atunci ar ajunge ca o arama sunatoare. Prin acest fel de exprimare el ajunge sa submineze ideea ca vorbirea in limbi e produsul Duhului Sfant. Caci nu se poate ca Duhul Sfant sa dea darul vorbirii in limbi unei persoane care n-ar avea dragoste, deoarece Duhul stie ca asa ceva s-ar transforma intr-o arama sunatoare. Cu cercetarea aceasta se ajunge la incheierea ca vorbirea in limbi nu e de origine dumnezeiasca, deci nu vine de la Duhul Sfant.
2) El face o comparatie intre prorocie si vorbirea in limbi. In epistola 1 Corinteni 14.1-3 spune: “Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa prorociti. Pentru ca cine vorbeste in limba nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege si cu duhul el spune taine. Cine proroceste, dimpotriva, vorbeste oamenilor spre zidire, sfatuire si mangaiere.”
Prin cuvintele “cine vorbeste in alta limba nu vorbeste oamenilor … cine proroceste dimpotriva vorbeste oamenilor” (versetele 2 si 3), el stabileste sfera de activitate a vorbirii in limbi. Iar prin cuvintele: “cine vorbeste in alta limba se zideste pe sine insusi; dar cine proroceste zideste biserica” (vers 4) el stabileste campul de actiune, folosul personal fata de folosul obstesc. Ori stiut este ca darurile pe care le da Duhul Sfant, cand si cum voieste, sunt pentru folosul altora, in niciun caz pentru folosul nostru. Si apoi prin cuvintele “cine proroceste este mai mare decat cine vorbeste in alte limbi” (vers. 5) stabileste intaietatea unuia fata de celalalt. Prin urmare vorbirea in limbi este mai prejos de darul prorociei.
Da apoi apostolul Pavel o situatie practica: “Fratilor, de ce folos v-as fi eu, daca as veni la voi vorbind in limbi si daca cuvantul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunostinta, nici prorocie, nici invatatura?” (vers 6). Iar in concluzie le spune: Deci, “ravniti dupa prorocie”, in primul rand, prin urmare – “fara sa impiedicati vorbirea in limbi” (vers. 39), in al doilea rand. Deci tot mai sus este prorocia.
3) In al treilea rand, apostolul face o comparatie intre vorbirea in limbi si vorbirea simpla. In versetul 2 el scrie: “Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in biserica si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu.” Deci vorbirea in limbi este inferioara, in lucrarea din biserica, vorbirii simple, cunoscuta de toti. Cea in limba, daca nu e talmacitor, sa fie lasata si sa se intrebuinteze cea simpla. Punerea lucrurilor intr-o asemenea forma arata clar ca vorbirea simpla este de mai mare pret decat cea in limbi, in biserica.
Dar el recurge la o forma matematica si aceasta este foarte puternica. El scrie in verseul 19: “in biserica voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alte limbi.” Superioritatea aici nu mai are nevoie de dovada, caci ea reiese clar din cifre: 5 fata de 10,000, deci un cuvant simplu are valarea a 2,000 in alta limba. Este un fel delicat al apostolului Pavel de a arata ca vorbirea in limbi din Corint nu era deloc de la Duhul Sfant.
Dar Pavel isi descopera aceasta intentie si daca urmarim etapele pe care le urmeaza in a arata ca nu e necesara vorbirea in limbi.
a) In adevar, in prima etapa el arata ca limbile sunt numai in legatura cu Dumnezeu. Astfel, in lucrarea limbilor, el izoleaza omul de restul trupului lui Hristos. El scrie: “Cine vorbeste in alta limba nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu” (vers. 7). Prin urmare nu mai discutam vorbirea in alte limbi in relatiile cu oamenii, ci numai cu Dumnezeu. Sub acest aspect vorbirea in limbi ia infatisarea de adorare, rugaciune, de comuniune intre om si Dumnezeu: “sa-si vorbeasca lui insusi si lui Dumnezeu” (vers. 28).
Prelungind in aceasta ordine de idei si gandirea, e sigur ca vom ajunge la concluzia ca nu este necesara vorbirea in limbi, deoarece Dumnezeu intelege si gandul nostru in toate fazele lui. Inca nu ne-a iesit cuvantul de pe buze si El il stie. Dar, daca ma voi ruga in limba mea natala, El nu ma intelege? Are mai mare valoare rugaciunea graita in alta limba straina decat in limba mea natala? Sunt intrebari care vor avea un singur raspuns, acela ca Dumnezeu intelege rugaciunea inca negraita, cea rostita in camaruta inimii, fara intermediul cuvintelor si sigur si pe cea rostita in limba simpla, cunoscuta. Deci nu e nevoie de “limbi straine.”
b) In etapa a doua el delimiteaza sfera vorbirii in limbi in legatura duhului cu mintea, cu materia. In prima etapa, apostolul spune ca vorbirea in limbi, asa cum era in Corint, ajunge la o adorare, la rugaciune. In a doua etapa, el cerceteaza starea aceasta de adoratie, vorbirea in limbi, in insasi fiinta aceluia care vorbeste.
Si el scrie: “Daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea ramane fara rod” (vers. 14). Cu alte cuvinte, la rugaciunea in duh ia parte numai jumatate din fiinta mea, numai duhul (aici nu e vorba de Duhul Sfant, ci de partea spirituala a fiintei omenesti), iar mintea care nu cunoaste intelesul vorbirii in limbi este “fara rod.” Deci rugaciunea in limbi straine este inconstienta, pentru ca omul nu stie ce se roaga.
“Ce e de facut atunci?” (vers. 15) intreaba apostolul. Pare ca nu le da un sfat si poate uneori este mai bine. Dar spune ce ar face el in acest caz: “Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea” (vers.15). El nu le spune ce sa faca ei, dar spune ce ar face el. Sunt imprejurari cand nu poti spune unui credincios: uite, sa faci asa si asa. Dar ai putea spune ce ai face tu in imprejurarea aceea. Iar ce vei face d-ta, te priveste. Este o cale mai delicata de a arata adevarul cuiva. El nu le spune deci ce sa faca ei, ci spune ce ar face el. Ei au priceput ca el nu-i indeamna sa se roage sau sa cante in limbi.
Dar se ridica o problema, grea de altfel: se poate ruga omul numai cu duhul? Sigur ca problema nu este usoara si va starni nedunerire, dar raspunsul este: da, e posibil. Omul poate ajunge la asa numite stari de extaz, cand e intr-o astfel de stare a spiritului, care, absorbit de contemplarea lucrurilor dumnezeiesti, se desprinde de obiectele sensibile, rupand orice legatura a simturilor cu ceea ce-l inconjoara. Este o stare in care creierul, absorbit de o idee fixa, nu mai percepe senzatiile si opreste miscarile voluntare. In aceste stari de extaz, in care omul este desprins cu totul de pamant si adancit in lucrurile dumnezeiesti, mintea slabita ramane in urma, neputandu-se urca la asemenea stari si deci omul nu se mai poate controla.
La o astfel de stare se poate ajunge prin post indelungat si desprindere de tot ce este pamantesc, rupand orice legatura cu tot ceea ce te inconjoara. Un fapt insa trebuie retinut: ca in starea de extaz, vorbirea in limbi nu mai este un produs al duhului, ci un produs al starii de extaz. Vorbele spuse intr-o astfel de stare de extaz nefiind controlate de minte, sunt neintelese. Si apostolul Pavel arata tocmai acesta parte care e foarte esentiala, ca este rau sa ne rugam fara minte. In oricee caz, el n-ar face asa ceva.
Sunt unii care totusi vor sa-si sustina parerile cu privire la vorbirea in limbi de la Corint, aratand ca Pavel mai foloseste in legatura cu aceasta expresia: “Cine vorbeste in alta limba se zideste pe sine insusi” (vers. 4). Intelesul zidirii aici nu este acela de proces al perceperii sau exprimarii unor idei care sa imbogateasca, deoarece din moment ce in lucrarea vorbirii in limbi ia parte activa numai duhul, iar mintea sta la o parte, e natural sa nu fie imbogatirea cu idei, fiindca aceasta se percepe prin organismal mintal.
Apoi de aici, din faptul ca actiunea vorbirii in limbi se face independenta de minte, de ratiune, avem mai multe variatii la corinteni, ca: rugaciunea in limbi, cantatul in limbi (vers. 15).
De altfel chiar cel care vorbeste in limbi e inconstient de ce face, daca se roaga sau canta, caci “cu duhul el spune taine” (vers. 2), lucruri nepricepute de el.
c) In etapa a treia apostolul Pavel limiteaza vorbirea in limbi in legatura cu o alta slujba si anume cu cea a talmacirii. Aceasta slujba de talmacire a limbilor nu apare decat in epistola catre Corinteni. Si nici nu avem nicaieri vreo data sau caz ca a fost cineva vreodata care sa aiba aceasta slujba. Chiar in biserica din Corint, Pavel se indoieste sa fie cineva cu aceasta slujba. El scrie: “Daca crede cineva ca este proroc sau insuflat de Dumnezeu, sa inteleaga ca ce va scriu este o porunca a Domnului” (vers. 37). Slujba acestui om este sa talmaceasca pe cel ce “cu duhul spune taine”! Ce se intelege prin “spune taine” si acestea sunt spuse tot intr-o limba tainica? Poate fi vorba de lucruri simple? Nicidecum!
Trebuie sa fie vorba de “lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu.” Dar mai are acum Dumnezeu taine pentru noi? Nu a descoprit El credinciosilor Sai tot ceea ce este necesar ca ei sa fie mantuiti si sa ajunga in cer? Cum, e nedesavarsita descoperirea lui Dumnezeu in Domnul Isus? Despre asemenea lucruri niciun credincios nu mai poate discuta. Lucrul acesta e bine stabilit in Evrei 1.2, cand, dupa ce arata felurite descoperiri ale tainelor Sale, scrie: ” la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul.” Prin urmare nimeni nu mai poate veni si sa spuna ca el descopera taine de-ale lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu nu mai are taine pe care sa le descopere, aici pe pamant. Desigur ca mai sunt multe, foarte multe taine, dar ele nu vor fi descoperite decat numai dupa trecerea din lumea aceasta. Asa ca, astfel fiind lucrurile, se ajunge tot acolo ca vorbirea in limbi nu e necesara.
In concluzie, din locurile cercetate se precizeaza continuitatea lucrarii inceputa la Rusalii, adica propovaduirea evangheliei tuturor oamenilor, ca toti cei care cred sa fie “adaugati” la numarul celor mantuiti. In aceasta lucrare se incadreaza vorbirea in limbi de la Cezareea si de la Efes.
De asemenea apare limpede ca vorbirea in limbi de la Corint nu avea nimic de a face cu Duhul Sfant. Ea nu are nicio trasatura din lucrarea de la Rusalii si, din scrierea apostolului Pavel, se vede ca el cauta, printr-o gandire adanca si o vorbire aleasa, sa convinga pe corinteni ca aceea ce se face la ei, vorbirea in limbi de la ei, nu e folositoare nici bisericii, nici omului, nici lui Dumnezeu, deci ar fi bine s-o paraseasca. Si e fapt cunoscut ca, dupa primirea acestei epistole, corintenii s-au lasat de vorbirea in limbi.
Iata deci cum stau lucrurile cu vorbirea in limbi din Corint. Aici este mai mult o corectare a greselii care se facea in Corint; si este bine sa intelegem lucrul acesta, pentru ca sa nu luam drept regula pentru noi ceea ce apostolul gaseste ca greseala, si lupta pentru indepartarea greselii, ca noi sa reluam totul de la capat, daca nu intelegem bine lucrurile, felul de a vorbi al apostolului si de a indruma al Cuvantului lui Dumnezeu.
Gheorghe Cornilescu
1957
Multumim Domnului pentru clarificari atat de necesare, si pentru fratele Horia Azimoara, care s-a ingrijit sa ne trimita aceste mesaje atat de vechi, si actuale ale scumpilor nostri inaintasi, care au plecat la Domnul lasand in urma lor mireasma placuta a trairii lor cu Domnul, din care acum ne hranim si noi.F.V.
LUCRAREA DUHULUI SFANT Gheorghe Cornilescu 1957
Posted in Articles, BIBLIA, CARTI, GOSPEL, Romanian Posts, tagged GHEORGHE CORNILESCU on September 9, 2016| 1 Comment »
Lucrarea Duhului Sfant
Nu este in gandul nostru ca, in cele ce urmeaza, sa ne ridicam impotriva vreuneia din invataturile bisericilor care sunt in lume (intrebuintez termenul de biserici pentru ca este vorba si de altele, in afara celor pe care le putem numi adunari). Cu atat mai putin nu este in gandul nostru sa ne razboim cu aceste biserici. Nici macar nu ne gandim sa cercetam in amanuntime vreo invatatura a uneia din ele, ci, in legatura cu invataturile deosebite ale unora din aceste biserici, incercam sa adancim felul nostru de a vedea lucrurile, pe care-l socotim potrivit Scripturii.
Nu intentionam ca, fiind intariti in ce priveste adevarurile pe care le avem noi, sa le impunem vreunei adunari, nici nu cautam sa induplecam pe vrunul dintre noi, care a ajuns la alta incredintare, cu scopul ca sa-l facem sa aiba aceleasi incredintari ca noi. Cine si-a format o incredintare din Cuvantul lui Dumnezeu, e slobod. Dorim insa ca in asemenea imprejurari, fratii care au ajuns la alte invataturi sa aiba si ei aceeasi atitudine fata de noi, adica sa nu ne incurce, ci sa mearga acolo, in biserica sau adunarea care are aceleasi invataturi sau incredintari. Prin asta nu ne ridicam impotriva nimanui
Si aceasta nu din cauza ca am avea ceva impotriva sau ca prin asta s-ar micsora dragostea noastra fata de ei, ci din pricina ca practic nu ne intelegem si dam nastere la certuri de vorbe si robul lui Dumnezeu nu trebuie sa se certe. Iata, de pilda, sunt unii frati care se boteaza cand sunt mari, chiar daca au mai fost botezati odata, sub cuvant ca botezul este recomnadat numai celor care au credinta. Sa presupunem ca amandoi plecam la lucru. Eu voi spune oamenilor: Veniti la Domnul Isus, credeti in El si veti avea iertarea pacatelor. Iar fratele, cu alta incredintare despre botez – vine dupa mine si spune: Asta nu e de ajuns, ci trebuie sa te botezi. Faptul acesta produce incurcatura in sufletele celor ce asculta Evanghelia si cearta intre frati, din pricina intelegerii diferite a unui adevar.
Din pricina asta, spunem celor ce au convingerea ca trebuie sa se boteze a doua oara sau sa tina sabatul sau au o alta invatatura: Nu este bine sa incurcam lucrurile. Daca ai convingerea asta, foarte bine, mergi acolo, impreuna cu cei ce au aceeasi convingere. Oricata suparare ar fi pentru cineva, intrucat ma priveste, eu continui totusi a da sfatul acesta: Mergi, frate, in adunarea care are astfel de lucruri, pentru ca nu cumva sa ne pomenim ciorovaindu-ne pe cale. Deci in acesta privinta trebuie sa fim bine lamuriti. Nu cautam sa tinem pe cineva in mijlocul nostru, daca a ajuns la alta incredintare. Dimpotriva, il rugam, cu foarte mare staruinta, sa nu ne incurce in lucru si sa se alature de adunarea ale carei convingeri le are.
De alta parte orice incredintare trebuie sprijinita pe Cuvantul lui Dumnezeu. Spun unii: Asa ne-a invatat fratele cutare. Ei bine, daca sunt intre noi frati care isi sprijinesc felul lor de a gandi sau de a vietui pe un om, apoi e subred acest sprijin. Noi suntem oameni. Maine vom pieri. Si atunci cum ramane cu taria convingerilor? Spunem si noi cum trebuie inteles Cuvantul lui Dumnezeu. Cine asculta, prinde ceea ce se potriveste cu Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel sprijinul nostru nu mai este o persoana, oricat de insemnata ar fi acea persoana, ci ne sprijinim convingerile pe Cuvantul lui Dumnezeu.
Numai o Persoana poate sa ne calauzeasca in tot adevarul, cum spune Domnul Hristos. Persoana aceasta a venit pe pamant la Rusalii, dupa ce ucenicii au asteptat zece zile, potrivit fagaduintei pe care le-a facut-o Domnul Hristos cand S-a inaltat la cer. De atunci Duhul Sfant a ramas pe pamant si va ramanea aici pana la venirea Domnului Isus. Ca inlocuitor al Domnului Isus, Duhul Sfant face aceeasi lucrare pe care o facea Domnul Isus cand era cu trup pe pamant.
Ca Persoana dumnezeiasca are aceleasi insusiri ca Dumnezeu. Este sfant, de aceea spunem Duhul Sfant. Uraste pacatul ca si Dumnezeu. Prin lucrarea Lui, oamenii sunt indrumati sa n-aiba niciun fel de legatura cu pacatul. Duhul Sfant nu este legat de niciun loc. El vede, aude si poate totul. Ca si Tatal si Fiul, Duhul Sfant este atotstiutor, atotputernic si pretutindeni. Cand am primit pe Duhul Sfant, am primit pe Dumnezeu in persoana in inima noastra, ca sa lucreze in noi ce e dupa voia Sa.
Cand vine in inima noastra Duhul Sfant, ia nastere un foc care ne aprinde pentru Dumnezeu, pentru voia Sa si pentru gandurile Sale. Vrem sa facem voia lui Dumnezeu, fiind gata sa renuntam la orice ne desparte de El si ne impiedica sa urmam pe Domnul Isus. Focul arde tot ce nu e bun. A stinge Duhul inseamna a stinge acest foc, a stinge aceasta predare si dispozitie de a fi pentru Dumnezeu. Asta nu inseamna ca Duhul Sfant pleaca. El ramane, dar nu mai arde. Daca bagam de seama ca Domnul Isus nu ne mai este pe primul plan in viata noastra, atunci sau noi insine am stins Duhul sau un altul a izbutit sa ne raceasca prin vreo observatie a sa.
Intristam pe Duhul Sfant cand ingaduim pacatul in viata noastra. Cand suntem suparaciosi, fara dragoste, neprietenosi, pricinuim mahnire Duhului Sfant. Dar El nu pleaca din pricina asta, ci doar este mahit ca o persoana careia nu-i faci pe plac. Nu trebuie insa sa ramanem asa. Sa ne marturisim pacatul si sa credem ca Domnul Isus ni l-a iertat. Atunci vine din nou pacea si bucuria in sufletul nostru.
Fariseii si carturarii puneau lucrarea lui Dumnezeu pe seama Satanei. Prin aceasta savarseau pacatul impotriva Duhului Sfant. Un credincios nu poate face asa ceva. Si totusi unii credinciosi socotesc ca au pacatuit impotriva Duhului Sfant si din aceasta cauza sunt tare mahniti. Daca in adevar ar fi pacatuit impotriva Duhului Sfant, nu s-ar mai sinchisi despre asta, ci ar sta linistiti cu fapta lor, caci le-ar lipsi constiinta pacatului. Cine este mahnit si indurerat, a intristat pe Duhul Sfant sau L-a stins, dar n-a savarsit pacatul impotriva Lui. Intristarea lui este o dovada ca Duhul Sfant lucreaza in el.
Duhul Sfant este ca Persoana dumnezeiasca din vesnicie, intocmai ca Tatal si ca Fiul. Insa inainte de Rusalii El n-a fost mereu pe pamant, ci venea numai pentru implinirea anumitor insarcinari. Avea de pilda sa pregateasca pe un om pentru o anumita insarcinare, sa-i dea insarcinarea si, cand omul isi indeplinea insarcinarea in puterea Sa, El pleca. Duhul Sfant era asadar pe pamant pentru o anumita vreme si pentru un anumit scop si nu mereu, cum este de la Rusalii. De la Rusalii, El a venit sa locuiasca in om si sa ramana in credincios.
In Vechiul Testament era – s-ar putea spune – vremea Tatalui. Cand s-a implinit vremea, a venit Fiul, ca sa implineasca planul Tatalui, anume mantuirea omului. Dupa ce Si-a terminat lucrarea, Fiul a plecat inapoi la Tatal. Atunci a fost vremea Fiului. De la Rusalii e vremea Duhului Sfant.
Sarcina Duhului Sfant este sa castige pe om pentru a-l face copil al lui Dumnezeu prin credinta in jertfa Domnului Isus. Asa ca noi traim in vremea Duhului Sfant. E vremea harului.
Pe Duhul Sfant Il primim cand credem in Domnul Isus, potrivit locului de la Efeseni 1.13-14. Pentru aceasta sunt necesare pocainta si credinta. Recunosc deci intai ca nu sunt un copil al lui Dumnezeu, ca am fost nascut in pacat si deci din pricina pacatului sunt pierdut. Trebuie deci sa fiu lamurit in ce priveste starea omului fara Domnul Isus.
Trebuie apoi sa urmeze al doilea pas, anume sa doresc sa fiu mantuit. Atunci recunosc ca Domnul Isus a fost trimis in lume pentru mine, ca sa ia asupra Lui pacatele mele si prin aceasta a savarsit mantuirea mea. Mai inainte nu stiam ce sa fac cu Domnul Isus. Dar acum stiu ca toate pacatele mi-au fost iertate nu pentru ca as fi meritat asa ceva, ci pentru ca Domnul Isus a murit pe cruce pentru ele. Eu cred acest fapt si in clipa aceea primesc pe Duhul Sfant, care-mi da siguranta ca acum sunt al lui Dumnezeu pentru timp si vesnicie (Romani 8.16). Primirea Duhului Sfant se face asadar cand primim mantuirea in Domnul Isus.
Lucrarea Duhului Sfant in noi sta in a preamari pe Domnul Isus. El lumineaza in noi ce a facut Domnul Isus pentru noi. Lucrarea de mantuire a Domnului Isus n-are niciun pret pentru noi fara lucrarea Duhului Sfant. El lucreaza in noi deci ce a facut Domnul Isus pentru noi. De aceea nici nu ne rugam Duhului Sfant, deoarece El nu cauta nimic pentru Sine, ci totul numai pentru Domnul Isus. Din clipa in care deschide ochii vreunui om, El ii arata lucrarea Domnului Isus. Toata stradania Duhului Sfant este deci sa ne faca pe Domnul Isus mare si sa facem voia lui Dumnezeu Tatal. Iata de ce nu ne rugam Duhului Sfant, ci Tatalui si Fiului prin Duhul Sfant.
Ne rugam sa fim plini de Duhul Sfant nu pentru Duhul Sfant ca Persoana, pentru ca El este in noi de cand am crezut in Domnul Isus, ci pentru lucrarea Lui in noi, ca sa avem mai multa dragoste, rabdare etc.
Se vorbeste uneori despre botezul cu Duh Sfant ca despre o pregatire speciala pentru lucru, ca si cand ar fi vorba despre o noua revarsare a Duhului Sfant. Scriptura nu cunoaste decat un botez cu Duhul Sfant si anume acela cand Duhul Sfant a venit ca sa formeze “trupul lui Hristos.” Botezul in Scriptura are acest inteles: plantarea madularului in trupul lui Hristos, in care este deci legat cu celelalte madulare (vezi 1 Corinteni 12.13).
Prin pocainta si credinta , adica prin intoarcerea la Dumnezeu, prin credinta in jertfa Domnului Isus, primim pe Duhul Sfant. Printr-o ascultare deplina si printr-o predare fara nicio rezerva in gand, vorba si fapta, ajungem plini de Duh Sfant. Aceasta e porunca lui Dumnezeu pentru vremea de azi: Fiti plini de Duh Sfant!
Eu cred ca este bine ca un credincios sa aiba siguranta adevarurilor pe care le-a primit si pe care le traieste. Am intalnit crednciosi care, atunci cand sunt intrebati de pilda: De ce ai venit la Domnul Isus? nu pot sa spuna precis. Sau: Cand ai primit pe Duhul Sfant sau o alta intrebare, nu pot sa raspunda precis. Socotesc ca un credincios trebuie sa stie bine de ce a crezut in Domnul Hristos, de ce gandeste ca trebuie sa traiasca in legatura cu El. Si este bine sa ajunga la siguranta nu numai in acesta privinta, ci in toate privintele el sa aiba siguranta adevarurilor pe care le-a primit.
Daca in ce priveste mantuirea cunostinele noastre sunt destul de sigure, despre Duhul Sfant pare ca lucrurile nu stau chiar asa de bine. De pilda multi nu stiu daca Duhul Sfant este o putere, o inraurire sau o simpla lucrare. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca Duhul Sfant este o Persoana intocmai asa cum este Tatal si cum este Fiul, are aceleasi insusiri ca si Tatal, ca si Fiul.
Lucrurile sunt clare in Cuvantul lui Dumnezeu. Dar sunt oameni care nu vad tot asa de clar. Sunt oameni care poarta denumirea speciala de penticostali, cum sunt si oameni care poarta denumirea speciala de baptisti, dupa cum accentueaza asupra uneia sau alteia din invataturi. Eu nu intru in amanuntime in invatatura penticostalilor. Numai atata scot in evidenta, ceea ce este in legatura cu noi, ce pretind acesti oameni in ce priveste lucrarea Duhului Sfant atunci cand aud despre noi, cei ce facem parte din adunarea aceasta.
Ei spun de pilda ca noi nu avem pe Duhul Sfant pentru ca nu avem vorbirea in limbi; ca micsoram lucrarea Duhului Sfant in biserica si in cei credinciosi prin faptul ca nu exercitam darul acesta sau nu luptam pentru exercitarea acestui dar in biserica, adica vorbirea in limbi; ca nu tinem seama, de alta parte, ca in Noul Testament se arata ca cei dintai credinciosi au vorbit in limbi; ca nu tinem seama, de alta parte, ca apostolul Pavel sustine vorbirea in limbi; ca noi nu socotim ca vorbirea in limbi este singurul semn al primirii Duhului Sfant.
Prin urmare de aceea nu am avea noi Duhul Sfant, pentru ca nu avem vorbirea in limbi. Deci, neavand vorbirea in limbi, nu avem nici pe Duhul Sfant si deci ne amagim ca suntem mantuiti, nu suntem mantuiti. Prin urmare suntem lumesti, in orice caz pierduti.
Iata, iubitilor, aceasta este pe scurt ce cred oamenii acestia despre noi, credinciosi care socotim ca avem siguranta mantuirii prin credinta in jertfa Domnului Hristos si avem pe Duhul Sfant din clipa in care am crezut.
Si fiindca se pune lucrul acesta in legatura cu vorbirea in limbi, adica participarea noastra ca oamneni credinciosi in vorbirea in limbi, ma voi margini sa arat lucrarea Duhului Sfant, asa cum se deprinde din Scriptura: la Rusalii si in al doilea rand lucrarea Duhului Sfant dupa Rusalii si cum ne este aratata in Noul Testament; apoi, lucrarea Duhului Sfant cum este aratata in vremea harului, in biserica, in fiecare dintre noi cei credinciosi. Desigur ca voi starui mai mult asupra primelor doua puncte si mai putin asupra celui de al treilea, crezand ca este mai cunoscut si in orice caz ar fi mai multe de aratat in aceasta privinta.
Gheorghe Cornilescu
1957
CINE CREDE IN FIUL ARE VIATA VESNICA- Gheorghe Cornilescu 2 Decembrie 1948
Posted in Articles, BIBLIA, GOSPEL, Romanian Posts, tagged 2 Decembrie 1948, GHEORGHE CORNILESCU, predici on September 4, 2016| Leave a Comment »
“Cine crede in Fiul are viata vesnica.”
“Adecarat, adevarat va spun ca cine aude cuvantul Meu si crede in Cel Ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5.24).
POTOLIREA FURTUNII o predica de Gheorghe Cornilescu 26 Februarie 1967
Posted in Articles, BIBLIA, Uncategorized, tagged GHEORGHE CORNILESCU, Potolirea furtunii on August 7, 2016| 2 Comments »
Potolirea furtunii
Minunea aceasta pe care a făcut-o Domnul Hristos arată nu numai puterea pe care El o are asupra firii înconjuratoare, dar ne înfăţişeaza în acelasi timp pe scurt istoria bisericii de-a lungul veacurilor si istoria fiecărui credincios în parte, cum si simţămintele pe care le au ucenicii faţă de lucrarea Domnului Hristos si faţă de Persoana Lui.
În adevăr, apa înfaţiseaza în unele împrejurari, şi aici în chip deosebit, lumea. In Apocalipsa 17.15 citim: “Apele pe care le-ai vazut, pe care şedea curva, sunt popoare, gloate, neamuri si limbi”. Iar in capitolul 13.1 ni se arata ca fiara tot din mare a iesit, adica din lume. “Apoi am stat pe nisipul marii si am vazut ridicându-se din mare o fiara cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împarateşti si pe capete avea nume de hulă”. Deci si într-un caz si in altul, apa înfatişează lumea.
Pe aceasta mare care este lumea pluteste corabia – biserica – în care se afla ucenicii, având la cârmă pe Hristos. Si înca de când a luat nastere, Biserica Domnului Hristos a fost în necurmata furtuna. Rare au fost clipele de ragaz pe care le-a avut de-a lungul veacurilor.
Este drept ca ucenicii au fost înştiinţaţi de Domnul Hristos ca aşa va fi. Când le spune cuvinte de ramas bun, le arata între altele, ca sa nu fie surprinsi: “In lume veti avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. In evanghelia dupa Matei 10.16 El spune ucenicilor Lui: “Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar înţelepţi ca şerpii si fara rautate ca porumbeii. Păziţi-vă de oameni, căci va vor da in judecata sinedriilor si va vor bate in sinaogile lor si inaintea neamurilor”. Iar la versetul 34: “Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama-sa si pe nora de soacra-sa. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine îşi va pastra viata, o va pierde; si cine îşi va pierde viata pentru Mine, o va câştiga”.
Aşadar Domnul Hristos a adus pace pentru cei ce îşi pun încrederea în El si astfel scapa de sub robia pacatelor; dar cei ce nu se încred în jetfa Lui de pe Golgota n-au pace, pentru ca rămân în pacatele lor si deci nu pot avea odihna.
Vedem în Adunare o corabie care merge spre portul ceresc, pescuind ori de câte ori se ofera prilejul. Calatoria ei pe mare o face sa fie supusa încercarilor, suferinţelor, trudelor si primejdiilor de tot felul. Dupa o vreme de mers linistit vine o furtuna si noi trebuie sa contam pe ea. Corabia care are pe Domnul Isus la cârmă, în mod sigur are de întâmpinat furtuna. Pentru Biserica Domnului Isus sunt multe furtuni si unele dintre ele sunt foarte primejdioase. Este adevarat ca la inceput furtuna nu era asa de primejdioasa: amenintari, bătăi, pe ici si colo inchisoare, cate unul omorât pentru Numele Domnului Isus; dar totusi liniste. Când un prigonitor mare ca Saul s-a potolit prin faptul ca a trecut de partea Domnului Isus, spune Cuvântul lui Dumnezeu ca Biserica s-a bucurat de pace si liniste.
Dar a venit vremea cand furtuna s-a prefacut în uragan, când prigonirea împotriva Bisericii a fost ceva organizat. In primele timpuri ale istoriei Bisericii, ea a avut de infruntat prigoanele repetate ale păgânismului roman, destul de furioase.
Si când s-a potolit acest uragan al păgânismului de prigoana împotriva credinciosilor, a venit un tiran si mai rau, pornit de acum din partea celor ce pretindeau ca aduc slujba lui Dumnezeu. Era tot asa de organizata, poate mai bine decât prigoana păgâna. Este vorba de lupta închiziţiei, adica a oamenilor care pretindeau ca si ei cred în Domnul Isus, dar nu asa cum credea Biserica Domnului Isus, pe care o credeau ratacita. Ce de lanturi, ce de sânge au acoperit pe credinciosii Domnului Isus în aceasta perioada! Se spune ca au murit cu mult mai multi decât în uraganul păgânesc stârnit împotriva celor credinciosi. A fost un uragan care era gata-gata sa scoata corabia din apa si sa scufunde pe corabieri. A fost o călătorie foarte primejdioasa.
Dar alaturi de aceasta furtuna violenta a prigoanei cu tendinta de exterminare fizica a celor credinciosi de pe pamant, ca sa piara samânţa celor credinciosi de pe pamânt, a venit un alt atac al vrăjmaşului. Inapoia furtunii acesteia este vrăjmaşul sufletelor noastre, care nu poate suferi cu niciun chip ca noi sa ramanem pe calea Domnului Isus. A venit furtuna, se pare mai potolita, dar cu cât pare mai potolita cu atat mai primejdioasa, a învataturilor gresite. A vazut vrajmasul ca pe calea exterminarii fizice nu biruie. Sangele martirilor este samanta credinciosilor. Atunci vrajmasul a ales alta cale: sa amestece, in invatatura curata a evangheliei, otrava învaţaturilor gresite.
Inca de la început, unii socoteau ca, pentru a fi mântuit, pe lânga evanghelie mai trebuie sa ţina si legea. Totusi Cuvântul lui Dumnezeu este clar in acesta privinţă: Legea a fost un îndrumator, pâna când a venit Domnul Hristos. Si din clipa în care Domnul Hristos a ispasit în trupul Lui toata vina pacatelor noastre, s-a ispravit cu legea. Si oricine se bizuie pe faptele legii, spune Cuvântul lui Dumnezeu ca a cazut din har. Daca era posibila mântuirea prin lege, nu mai era nevoie sa vina Domnul Isus si sa sufere pe cruce pentru pacatele noastre. In orice caz, aceasta învăţatura a fost un atac puternic, care dureaza si astazi, prinzând pe multi, întunecându-le mintea ca sa nu ramana pe calea simpla a credintei în jertfa Domnului Isus.
Au venit apoi altii care au zis: Buna este evanghelia pe care ati primit-o, dar prin ea nu puteti cunoaste îndeajuns pe Dumnezeul viu si adevarat; numai prin filozofie este cu putinţă să întelegem căile lui Dumnezeu; calea aceasta a credintei în jertfa Domnului Hristos este o cale simpla, o cale pentru oamenii care nu se pot ridica pe aripile cugetarii, gandirii… Si astfel filozofia a prins si a atras pe multi, pentru ca era placuta gândirii omenesti, simtirii omenesti. Este cunoscut acest atac al filozofiei impotriva Bisericii Domnului Hristos din veacul al doilea, sub numele de gnosticism, adica, pe limba noastra, a oamenilor care pretend ca ei cunosc prin filozofie toate lucrurile mult mai bine dect le cunoastem noi prin evanghelie.
Dar despre aceasta filozofie, Cuvantul lui Dumnezeu ne instiinteaza asa de frumos in epistola catre Coloseni, unde spune: “Sa nu va fure nimeni cu filozofia”, pentru ca noi avem totul deplin în Domnul Hristos. Nu este nevoie de alte cai, oricat de luminoase ar parea gandirii si simtirii omenesti, decât Domnul Hristos, jetfa Lui de pe crucea Golgotei.
Mai pe urma au venit altii si au invatat ca pentru mantuire nu e de ajuns credinta in Domnul Isus, ci trebuie sa facem si fapte bune, in care unii oameni prisosesc si din prisosul lor sunt in stare sa dea si altora, ca sa fie mantuiti.CONTINUA AICI:POTOLIREA FURTUNII o predica de Gheorghe Cornilescu 26 Februarie
Gheorghe Cornilescu
26 februarie 1967
Articol transcris si trimis pe email de fratele Horia Azimioara