Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘CARTI’ Category

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Marţi, 1 Mai 2018

Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița și au pus foc în ea și au pus tămâie deasupra și au adus înaintea Domnului foc străin, ceea ce nu le poruncise El.Levitic 10.1

Slujba cortului fusese instituită, iar detaliile despre cum trebuiau să se apropie preoții fuseseră date de către Dumnezeu. Preoții, fiii lui Aaron, erau consacrați, și Dumnezeu le dăduse indicații clare. Dar ce s-a întâmplat? Vedem aici repetându-se trista istorie a falimentului omului.

Nadab și Abihu fuseseră la fel de instruiți ca și frații lor, însă au neglijat instrucțiunile date de Dumnezeu. Ei s-au gândit probabil că nu avea importanță de unde aduceau focul. Câtă vreme aveau cădelnițele și tămâia, ce conta de unde era adus focul? Aceasta nu era, în ochii lor, o chestiune fundamentală. Dumnezeu nu specificase exact ce foc să folosească.

O astfel de gândire este foarte răspândită astăzi. Ea își are originea în necredința care ne caracterizează inimile. Satan a folosit cu succes această tactică pentru multe generații de credincioși. Așa cum vedem în Geneza 3, aceasta a fost metoda prin care a abordat-o pe Eva în grădina Eden, atunci când a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu …?“.Printr-o astfel de întrebare, Satan sugera că Dumnezeu îi priva de ceva bun și punea la îndoială bunătatea Sa. Cât de viclean este vrăjmașul și cât de înșelătoare sunt inimile noastre!

Focul străin semnifică orice gând sau acțiune care nu decurg din comuniunea cu gândul Domnului, așa cum ne este el revelat în Cuvântul Său.

Ascultarea și dependența de Dumnezeu sunt singurele atitudini care ne vor ține inimile și mințile în comuniunea binecuvântată cu El, „dărâmând raționamente și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și înrobind orice gând ascultării de Hristos“ (2 Corinteni 10.5). DOMNUL ESTE APROAPE GBV-MAI 2018                                           J.Redekop

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Jean Koechlin -Volumul V

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

1 MAI

Daniel 4.19-27

         Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A ros­ti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misi­une de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vor­bească într-un spirit de har, „dres cu sare” (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor cre­dincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezin­tă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3-9)Orgolioasă şi prosperă (v. 4)ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile ei felurite oferă fiecăruia locul său-şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, că „Cel Preaînalt stăpâneşte” (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe-o cu păcatele tale” ne spune el (v. 27) şi împacă-te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – MAI

                

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

Coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

1 Mai 2018

NU LĂSA GELOZIA SĂ-ȚI DISTRUGĂ CĂSNICIA!

„În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18)

     Solomon scrie: „Gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor” (Cântarea Cântărilor 8:6). Există numeroase aplicații practice ale acestui verset; una dintre ele este aceea că gelozia poate duce la moartea unei căsnicii. Când ești gelos pe partenerul tău, îl distrugi – pentru că încerci să-i controlezi fiecare mișcare.Lucrul acesta se întâmplă mai ales atunci când cineva din trecutul tău te-a trădat. Teama că s-ar putea întâmpla din nou îl ține pe partenerul tău ca pe jar. Și dacă vei continua în felul acesta, vei crea exact lucrul de care îți este frică: vei ajunge să-l îndepărtezi de tine. Chiar dacă nu va pleca, poate trăi într-o izolare emoțională fără să ți se dăruiască vreodată în întregime. Având lucrul acesta în minte, iată ce are Biblia de spus: „Noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:16-18) Când știi că Dumnezeu te iubește în pofida imperfecțiunilor tale, sentimentul stimei de sine crește și începi să crezi că meriți să fii iubit. Când se întâmplă lucrul acesta, e mai ușor să accepți că și soțul (sau soția) te iubește, și că îți va fi fidel (sau fidelă). La fel este și când ieși din această închisoare – o închisoare făcută de propria-ți minte și mână, numită „gelozie”. Astăzi, Dumnezeu dorește să te elibereze de gelozie și să-ți dea relația după care ai tânjit întotdeauna. Vorbește cu El despre asta CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-MAI 2018

SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Marţi, 1 Mai 2018

„Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină… de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are…“Matei 13.44

Pilda comorii ascunse

După diferitele epoci care s-au succedat pe acest pământ, în care Domnul nu a găsit nimic pentru Sine, El a descoperit în această lume o comoară care corespundea gândurilor dumnezeiești. Ţarina este lumea în care Domnul i-a găsit pe răscumpărații Săi. În virtutea ascultării Sale și a lucrării de la cruce, Domnul posedă lumea, El a cumpărat țarina. El o posedă de drept. Scopul Lui este comoara ascunsă în ea, poporul Său, toată gloria răscumpărării care este în legătură cu ea; într-un cuvânt, Biserica sau Adunarea, prezentată nu în frumusețea ei morală și, într-un anumit sens, divină, ci ca subiect special al dorințelor și al jertfirii Domnului Isus Hristos ceea ce inima Sa a găsit în lumea aceasta, potrivit planurilor și gândurilor lui Dumnezeu.

În parabola aceasta vedem atracția puternică a acestui „lucru nou“, care îl face pe cel care l-a găsit, să cumpere ogorul, ca să aibă ce dorea. Într-adevăr, Hristos a părăsit totul. Nu numai că El a luat chip de rob pentru a ne răscumpăra, dar El a renunțat la tot ce Îi aparținea ca Mesia pe pământ; a renunțat la promisiunile care se refereau la El, la drepturile Sale împărătești, la viața Sa, pentru a lua în stăpânire lumea care conținea comoara aceasta, poporul pe care El îl iubea.

Face parte și cititorul din această comoară răscumpărată cu sângele scump al Domnului Isus Hristos?SĂMÂNŢA BUNĂ MAI 2018

CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI  2016 LA ADRESELE URMATOARE

https://ioan17.wordpress.com/

                http://nowheresoonthere.blogspot.com/

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE .

Read Full Post »

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Duminică, 1 Aprilie 2018

Voi sunteți sarea pământului … Voi sunteți lumina lumii. 

Matei 5.13,14

Prin harul lui Dumnezeu avem hainele spălate și albite în sângele Mielului (Apocalipsa 7); tot prin acest har am fost mântuiți prin credință, care nu este de la noi, ci este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2); am fost mântuiți nu prin fapte făcute în dreptate, ci potrivit îndurării Sale (Tit 3).

Trebuie să ținem bine minte însă că însăși epistola care declară că mântuirea nu este prin fapte declară la fel de limpede că faptele trebuie să însoțească invariabil mântuirea; că în timp ce faptele nu sunt cauza mântuirii, ele trebuie să fie mereu consecința ei; că cei care au fost acceptați în Cel Preaiubit trebuie întotdeauna să aibă o stare potrivită cu această acceptare (Efeseni 1.6; 2 Corinteni 5.9). Unii ca aceștia vor căuta mereu să aibă o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Cu blândețe a inimii, ei vor dori să manifeste zi de zi acele haruri care sunt dovezi adevărate ale credinței, așa cum florile sunt dovezi ale venirii primăverii.

Există patru pasaje importante în Noul Testament care prezintă caracterul creștin în toată strălucirea și puterea lui: Matei 5.3-12, cu cele nouă fericiri ale lui; 1 Corinteni 13, cu cele șaisprezece calități fără seamăn ale lui; Galateni 5.22,23, cu cele nouă părți ale roadei cerești; și 2 Petru 1.5-8, cu descrierea dezvoltării maturității depline a creștinului.

Împreună, aceste patru părți din Biblie ne oferă o superbă și o completă imagine a trăirii creștine; și ar fi bine ca, din când în când, să ne examinăm în lumina lor. Ca un ajutor în această direcție, în afara citirii noastre zilnice din Cuvânt, ar trebui să punem deoparte un timp în care să medităm la aceste pasaje.  DOMNUL ESTE APROAPE-GBV (2)                                                                                           G. Henderson

 

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Jean Koechlin -Volumul V

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

1 APRILIE

Eclesiastul 1.1-18

         Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete” (loan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii ari­de şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa” de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13). Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o înce­pem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciu­nea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri” (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare” (v. 9). Multe lucruri, fără-ndoială, şi-au schimbat înfă­ţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat” (v. 15).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI VOLUMUL V – APRILIE (2)

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

Coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

1 APRILIE 

SÂNGE SCUMP – TU EȘTI SCUMP

„Sângele scump al Iui Hristos” (1 Petru 1: 9)

Biblia spune: Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați … ci cu sângele scump al lui Hristos” (L 18-19). Tu trebuie să adopți acea poziție în viața ta în care te simți în siguranță în ceea ce ești „în Hristos”; un moment în care nu mai lași ca stima ta de sine să se întemeieze pe opiniile sau faptele celorlalți. Nu mai încerca să-ți găsești valoarea în înfățișare, în meseria prin care îți câștigi traiul sau în tratamentul pe care ți-l aplică ceilalți. Valoarea ta în ochii lui Hristos este incomensurabilă, întrucât Hristos și-a vărsat sângele pentru tine. „Sânge scump, tu ești scump!” Da, ai defecte. Da, sunt lucruri pe care să le schimbi, dar Dumnezeu lucrează în tine, la fel cum lucrează în fiecare dintre noi. Nu lăsa pe nimeni să-și basculeze părerile în viața ta. Tu ești un copil al lui Dumnezeu răscumpărat prin sânge! Nu lăsa pe nimeni să te facă să simți că nu ai valoare, sau că ești inutil, pentru că el nu știu cum să se poarte cu tine sau să te iubească așa cum meriți. Nu-ți petrece viața încercând să le câștigi acceptarea sau aprobarea.  Deja ai fost acceptat și aprobat de Dumnezeu, așa că fii sigur că validarea și valoarea ta vin de Ia El. Ești răscumpărat de sângele lui Hristos, ești acoperit cu sângele lui Hristos și ai fost acceptat prin sângele lui Hristos. Și pentru că sângele Lui este scump, și tu ești scump! Satan, cel care este numit „pârâșul” ar vrea să uiți lucrul acesta și să te vezi numai în lumina defectelor și slăbiciunilor tale. Dimpotrivă, trezește-te în fiecare dimineață uită-te în oglindă și declară: „Sunt scump pentru că am fost răscumpărat prin sângele scump ai lui Isus!”CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-APRILIE 2018 (3)

SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Duminică, 1 Aprilie 2018

„Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis:  «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care  puteau să-ți dea pacea!…»“Luca 19.41,42

Ziua cercetării

În toate împrejurările descrise de Evanghelii, observăm perfecțiunile inimii divine și umane ale Domnului Isus. Inima Sa a simțit toată durerea din cauză că nu putea împlini gândurile Sale de har față de cetatea Ierusalimului. Domnul Se gândea la ceea ce urma să sufere cetatea, pentru că nu a recunoscut ziua când a fost cercetată. Domnul Isus Hristos a căutat de atâtea ori să o strângă așa cum își strânge cloșca puii sub aripi, dar cetatea n-a vrut. Domnul știa în amănunțime ceea ce urma să îndure în timpul îngrozitorului asediu al romanilor, dar și despre judecata care va veni.

Răbdarea lui Dumnezeu față de poporul Său, ca și față de întreaga lume, este mare și depășește concepția noastră omenească. Harul Său, răbdarea Sa, îndurarea Sa, dreptatea Sa, sfințenia Sa se exercită într-un chip desăvârșit în cârmuirea Sa față de oameni. Însă când răbdarea Sa va lua sfârșit, măsura divină fiind umplută, Dumnezeu va executa judecățile Sale.

Ierusalimul nu a cunoscut ziua cercetării lui de către Domnul Isus, și de aceea au venit peste el zile groaznice. Ce har că ziua de astăzi este o zi a cercetării! Astăzi suntem chemați de Mântuitorul să mergem la El. Ne lăsăm oare cercetați de harul Domnului Isus Hristos, care dorește să ne dea pace în sufletele noastre?SĂMÂNŢA BUNĂ-APRILIE (1)

CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI  2016 LA ADRESELE URMATOARE :

                http://nowheresoonthere.blogspot.com/

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE .

 

Read Full Post »

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape


Vineri 1 Decembrie

Faraon l‑a chemat pe Moise și a zis: „Mergeți, slujiți

Domnului; numai turmele și cirezile voastre sã rãmânã;

chiar și  pruncii voștri vor merge cu voi“.  Exod 10:24

Pãrãsirea Egiptului (2)

A mai rãmas o șansã pentru faraon. „Numai turmele și cirezile voastre sã rãmânã“, spune el. Cât de mulți își lasã posesiunile în mâna lui! Ei sunt mântuiți, însã afacerile lor, ocupațiile lor nu sunt lucruri sacre, ci le considerã seculare, cãci, spun ei, ce legãturã au astfel de lucruri cu mântuirea sufletului? Dumnezeu însã spune: Nu, ci scoateți‑le pe toate din Egipt; voi înșivã, familiile voastre, averile voastre, toate Îmi aparțin. De fapt, Lui trebuie sã‑I aparținã, cãci doar El le poate pãzi și doar El ne poate pãzi pe noi de orice influențã a lor.

Pânã nu suntem deplin eliberați în toate aceste trei aspecte, nu putem fi fericiți alãturi de Dumnezeu și nici mãcar în siguranțã. Nu mã refer la siguranța mântuirii noastre, ci la faptul cã orice lucru al nostru care nu Îi aparține lui Hristos îi aparține încã lumii și ne poate trage din nou în ea. Putem merge la afacerea noastrã și sã Îi închidem ușa Domnului, pentru a nu intra acolo, și totuși, atât El cât și noi, sã nu simțim acest lucru? Îi putem noi spune: «Doamne, duminica este a ta, iar restul zilelor sunt ale mele»? Sau: «Doamne, a zecea parte este a ta, iar celelalte nouã sunt ale mele»? Am putea crede cã ar fi El mulțumit cu așa ceva?  F. W. Grant

Aici toata lunaDOMNUL ESTE APROAPE – GBV- DECEMBRIE

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

1 DECEMBRIE

Corinteni 10.14-33; 11.1

            Comuniunea cu Dumnezeu, partea binecuvântată a celui credincios, exclude orice participare cu idolatria, sub for­mele ei atât de rafinate. La „masa Domnului”, comuniunea îşi găseşte expresia ei cu totul specială (v. 21). Cei care iau parte la pahar şi la pâine sunt în principiu toţi răscumpăraţi ai Domnului, fără a fi, departe de asta, toţi cei răscumpăraţi ai Domnului. Totuşi, noi îi vedem, prin credinţă, reprezentaţi într-o singură pâine, semn vizibil că este un singur trup. El exprimă această unitate a Bisericii pe care lumea religioasă pretinde că vrea să o realizeze,… deşi ea există deja!

            Dacă eu nu caut propriile mele interese, câte momente devin atunci disponibile pentru interesele altora, altfel spus, pentru cele ale lui Isus Hristos (comp. cu Filipeni 2.21)! Iar a căuta interesul fratelui meu nu înseamnă numai a mă îngriji de bunăstarea lui, ci înseamnă în aceeaşi măsură a mă gândi la conştiinţa lui. Înseamnă a face anumite lucruri pentru el şi a mă abţine de la a face altele. Astfel voi fi determinat să-mi pun mereu întrebarea: în ocazia prezentă, am eu libertatea să aduc mulţumiri? Ceea ce fac în acest moment, inclusiv sim­plul „fie că mâncaţi, fie că beţi” (v. 31; în contrast cu v. 7), este sau nu spre gloria lui Dumnezeu?

Aici toata luna: SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-DECEMBRIE (1)

SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Vineri, 1 Decembrie 2017

Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei …Daniel 6.2

Ce semănăm, culegem

După izbăvirea supranaturală dăruită de Dumnezeu slujitorului Său, Daniel, care avusese încredere în Stăpânul său ceresc, împăratul Dariu a dat o poruncă: cei care pârâseră pe Daniel, împreună cu soțiile și copiii lor, să fie aruncați în groapa cu lei. Cât de reale sunt cuvintele lui Dumnezeu și în acest caz: „Nu vă înșelați: Ce seamănă omul, aceea va și secera“ (Galateni 6.7)! Întotdeauna se va arăta dreptatea dumnezeiască: „Ați arat răul, ați secerat nelegiuirea și ați mâncat rodul minciunii“ (Osea 10.13). Exact acest lucru s-a întâmplat cu acei pârâși ai lui Daniel, și așa se va întâmpla întotdeauna.

După faptă urmează răsplata. Această maximă nu se dezminte. Ea este dovedită de Sfânta Scriptură, de istorie și de experiența noastră sau a altor semeni de-ai noștri. În ziua judecății lui Dumnezeu, faptele, cuvintele și lucrurile ascunse ale oamenilor vor fi aduse la lumină. Atunci, orice om va vedea că „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit“ și că „ce seamănă omul, aceea va și secera“. Calea evitării judecății dumnezeiești este una singură: recunoașterea vinovăției în fața lui Dumnezeu. De aceea îndemnăm pe fiecare să vină la bunătatea și harul fără margini al Mântuitorului și, în mod sigur, va găsi iertare, va găsi pace cu Dumnezeu, va găsi ocrotire pentru orice împrejurare.

AICI TOATA LUNA:SĂMÂNŢA BUNĂ-DECEMBRIE

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DĂRUIESTE-TE PE TINE ÎNSUTI!

„S-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului” (2 Corinteni 8:5)

     Ce apreciază oamenii mai mult la tine? Te apreciază pe tine! Gândește-te puțin… Ce necesită efort mai mare: să scrii un cec, sau să dăruiești din timpul și din energia ta? Prin care dintre cele două dai dovadă de un nivel mai înalt de dedicare? Oprește-te o clipă și adu-ți aminte de persoanele care au avut cel mai mare impact în viața ta: un părinte care te-a iubit, care s-a sacrificat pentru tine și care ți-a oferit valoarea stimei de sine; un profesor care te-a ajutat să-ți dai seama că poți gândi, că poți învăța și că poți realiza ceva; un mentor care ți-a zugrăvit imaginea viitorului care te așteaptă și apoi te-a echipat și te-a provocat să-ți împlinești menirea…

Dar ce poate fi mai important decât propria ta mântuire? Cântărește aceste cuvinte: „Când te vei uita în urmă la tot ce ai făcut în viața ta, mulțumirea îți va fi mai mare pentru ceea ce ai adus în viețile altora decât pentru momentele în care i-ai întrecut și i-ai învins.” Mulți dintre noi văd dăruirea mai mult decât ca pe un act al dragostei – o vedem ca pe o tranzacție – dăruim doar ca să primim!

Sir Wilfred T. Grenfell a spus: „E de la sine înțeles că omul este călător pe pământ și că singurul său țel în lumea aceasta nu este „să strângă și să aibă”, ci „să dăruiască și să slujească.” O menire mai înaltă a omului nu poate exista!”

E foarte simplu să trăiești doar pentru tine. De fapt, acesta e unul din cele mai  primitive instincte ale noastre – unul pe care trebuie să-l biruim în fiecare zi. Dar putem s-o luăm pe un alt drum: să fim generoși cu dragostea și cu timpul nostru. Când oferi aceste lucruri dai dovadă de cea mai mare generozitate!

AICI TOATA LUNA : CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-DECEMBRIE 2017 (1)

 18879144_1096931553744415_5492361022293409792_nLUNA DECEMBRIE  2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

 

Read Full Post »

                                             

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Vineri 1 Septembrie

Totuși cei mai mulți dintre ei nu I‑au plãcut lui Dumnezeu,

pentru cã au fost uciși în pustie.   1 Corinteni 10.5

Orice suflet nãscut din nou are capacitatea și dorința de a‑I fi plãcut lui Dumnezeu. Însã „fãrã credințã este cu neputințã sã‑I fim plãcuți“ (Evrei 11.6).

Enoh a fost un credincios din Vechiul Testament care a fost plãcut lui Dumnezeu, prin faptul cã s‑a pãzit de întinarea și de nelegiuirea veacului în care trãia (Evrei 11.5); apoi Dumnezeu l‑a luat din acel veac, fãrã sã vadã moartea. El este o imagine frumoasã a speranței pe care creștinii o au de a fi eliberați de mânia viitoare.

Dumnezeu însã nu Și‑a gãsit plãcerea în mulți dintre fiii lui Israel. Ei au fost caracterizați de poftã, de idolatrie, de curvie, de ispitire a lui Hristos și de cârtire. Drept urmare, Dumnezeu i‑a fãcut sã cadã în pustie. Acestea au fost scrise pentru învãțãtura noastrã, ca sã nu cãdem în aceleași capcane.

O viațã plãcutã lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra vieții noastre de rugãciune, fiindcã Ioan scrie: „Orice cerem primim de la El, pentru cã ținem poruncile Lui și practicãm cele plãcute înaintea Lui“ (1 Ioan 3.22). Doar un singur Om a putut spune: „Eu fac totdeauna lucrurile plãcute Lui“ (Ioan 8.29). El este, prin urmare, exemplul perfect pentru noi. Chiar dacã nu facem întotdeauna lucrurile plãcute lui Dumnezeu, din cauza cãrnii care locuiește în noi, trebuie sã ne aducem aminte cã izbãvirea noastrã a fost împlinitã prin Hristos și cã avem puterea de a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu, prin Duhul care locuiește în noi (Romani 8.13).

Sã punem la inimã îndemnul care spune: „Încolo deci, fraților, vã rugãm și vã îndemnãm în Domnul Isus ca, dupã cum ați primit de la noi cum trebuie sã umblați și sã fiți plãcuți lui Dumnezeu, cum și umblați, sã prisosiți și mai mult“ (1 Tesaloniceni 4.1). DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- SEPTEMBRIE 2017                                                        R. A. Barnett

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI

1 SEPTEMBRIE                 NU RENUNȚA!

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

Pavel scrie: “Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi”. „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc. iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățit, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat. Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea, nu slăbiciunea Evangheliei. E o diferența uriașă între răceala unei inimii răzvrătite și strigătul unei inimi frânte care spune: „Doamne, scapă-mă de mine însumi”. O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi! Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.” Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).  CUVÂNTUL                                                                coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 SEPTEMBRIE

Fapte 5.1-16

            Capitolul 4 începea printr-o conjuncţie adversativă („dar”care anunţa intervenţia vrăjmaşului împotriva ade­vărului începând de afară. Capitolul 5 se deschide printr-un alt „dar”care introduce lucrarea sa înăuntru, pentru coruperea Adunării. Şi ştim că de atunci Satan n-a încetat să fie  activ în aceste două feluri. Duhul de imitaţie şi dorinţa de a părea evlavioşi i-au antrenat la minciună pe Anania şi pe Safira. Petru îi mustră cu o sfântă indignare, iar ei sunt loviţi imediat de mâna lui Dumnezeu. Soarta lor veşnică nu este aici în discuţie. Este vorba de o manifestare a guvernării lui Dumnezeu. Sub pretext că suntem obiecte ale harului Său, să nu ne gândim cumva că Dumnezeu ar avea mai puţin dezgust faţă de păcat; El este sfânt şi astfel trebuie să fie copiii Săi  (1 Petru 1.15-17).

            „Şi mare frică i-a cuprins pe toţi cei care au auzit” (v. 5)Este un sentiment pe care trebuie să-l cultivăm şi noi faţă de Acela care ne citeşte gândurile cele mai tainice.

            Versetele 12-16 ne vorbesc despre minunile dragostei în­făptuite „prin mâinile apostolilor” şi, de asemenea, ne arată că nu este suficient să-i admirăm pe cei credincioşi; trebuie făcut pasul cu îndrăzneală pentru a ne alătura Domnului (v. 13,14). În Apocalipsa 21.8, fricoşii sunt cei dintâi numiţi printre cei  pierduţi veşnic.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-SEPTEMBRIE

                                                                      SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Septembrie 2017

http://www.gbv.ro/calendar/samanta-buna/titluri/ne-miram

Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul

se clatină  ca un om beat … păcatul lui îl apasă …Isaia 24.19-20

Ne mirăm?

O româncă se afla în Japonia în martie 2011 când s-a produs marele cutremur de pământ. Ea a declarat unui reporter că a trecut prin cel mai groaznic moment din viață. Cutremurul a prins-o în apartamentul ei de la etajul zece. „Se zguduia totul în jurul meu. Ușile se închideau și se deschideau. Vesela cădea de pe rafturi, tablourile de pe pereți“, își amintea cu emoție femeia. „Doar gândul la Dumnezeu m-a ajutat să trec prin catastrofă“, a fost concluzia acestei femei.

Ne aflăm pe un pământ al nesiguranței, pe un pământ pe care s-a înfăptuit cea mai mare crimă din istoria universului: omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ne aflăm pe un pământ în care răutatea crește din zi în zi, iar întocmirile din inima oamenilor sunt îndreptate numai spre rău. Păcatul apasă asupra pământului și asupra locuitorilor lui. Ne mirăm că Dumnezeu vorbește locuitorilor pământului? Ceea ce este mai trist stă în faptul că ne aducem aminte de Dumnezeu numai în astfel de împrejurări tragice. Gândim că dacă ne facem semnul crucii sau spunem un „Doamne ajută“ de formă scăpăm de consecințele păcatului nostru. Dumnezeu așteaptă de la noi realitatea: recunoașterea stării noastre rele și acceptarea lui Hristos ca unicul Salvator.

SĂMÂNŢA BUNĂ-SEPTEMBRIE

 

 LUNA SEPTEMBRIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

 

 

 

Read Full Post »

 16832288_1837251383229305_7851033790176943100_n
 13178818_625269824296893_4956844841885334960_n
 13103391_625579624265913_5215495635092760681_n530592_468096883252566_296118674_n
 4467318_ccda811666169_798094410306926_435200766544232722_n (1)

Haina de nuntă

J. N. Darby

Dumnezeu nu mai caută rod în om; de aceea lucrează în har. El a sfârşit cu omul, pentru că a încercat totul în zadar. lată de ce El spune prin gura Domnului Isus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său“ (Matei 22:2 ). Dumnezeu îi invită pe oameni – aşa cum sunt – la un banchet. Împăratul vrea să onoreze nunta Fiului Său, acesta este gândul Său. Tatăl vrea să fie un banchet unde toată lumea să fie fericită. El este dragoste şi vrea să Se înconjoare de oameni fericiţi; aceasta se potriveşte la ospăţul Fiului Său iubit. Dar cine este demn pentru a se afla la nunta Fiului lui Dumnezeu?
Dragi prieteni, sunt bieții păcătoși care se pocăiesc, pentru ca Fiul să fie înconjurat de aceşti fericiţi, dovezi ale dragostei Sale.
Dacă un om vrea să facă un ospăţ, este evident că el trebuie să procure totul pentru aceasta. Dacă cei care sunt invitaţi acolo aduc ceva, indiferent ce, aceasta este o jignire la adresa celui care i-a invitat, pentru că el trebuie să facă toate cheltuielile.
Domnul Isus vrea un har absolut, nimic altceva decât ceea ce dă El. Sunt invitaţi toţi cei care – putem spune trebuia să fie primii; în răbdarea Sa, le-a făcut o a doua invitaţie. l-a făcut să audă acest cuvânt presant: TOTUL este GATA! Dar fiecare are scuzele lui: „Sunt lucruri mai importante de făcut!“ Sub această formă a fost semnalat răul. N-au ţinut cont de invitaţie. Aici nu este vorba de păcatele pe care le-au comis, ci de disprețul faţă de invitaţia lui Dumnezeu. Alţii manifestă ură faţă de trimişii Lui şi îi chinuie; urmarea este că Dumnezeu trimite trupe să distrugă oraşul.
Totuşi, Dumnezeu nu poate să Se lipsească de bucuria dragostei Sale; El vrea să Se sature de roadele acestei dragoste şi iată gândul Său: harul Meu trebuie să se reverse peste cei care sunt într-o stare şi mai rea. Cine vor fi aceştia? Cei de la răscruce de drumuri, altfel spus, păcătoşii dintre neamuri. „Mergeţi dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nunta pe toţi aceia pe care-i veţi găsi“ (versetul 9), le-a spus servitorilor. lată marele principiu când Dumnezeu a încetat să mai caute roade în om. Îi invită întâi pe cei care aveau promisiunile, pentru că Hristos a fost slujitor al circumciziei, pentru confirmarea promisiunilor făcute părinţiior. Dar aceştia nu vor să primească invitaţia. Ce trebuie să facă Dumnezeu atunci? Să meargă la cei care nu au nimic, nici promisiuni, nici privilegii.
Dumnezeu trimite la răspântii, obligând să vină la masa Lui. Aceşti oameni pot veni fără haină, pentru că Isus le dă haina de nuntă. Cele mai frumoase haine ale noastre, ca şi cele mai urâte, nu servesc la nimic. Dacă vrea cineva să se îmbrace cu haine frumoase, la gândul că aceasta va fi destul ca să fie primit, înseamnă că-l dispreţuieşte pe Stăpânul casei, care nu vrea pentru nuntă decât haina de nuntă; a te da înapoi, pentru că nu eşti îmbrăcat decât în zdrențe, înseamnă să sfidezi bogăţia şi Cuvântul Său. Haina de nuntă este de ajuns pentru cel sărac; ceea ce dă Dumnezeu este de ajuns ca să-L satisfacă pe Dumnezeu. Aici toţi sunt egali; harul merită deplina încredere. Pe măsură ce omul crează dificultăţi, Dumnezeu Se înalță în dragoste şi spune: „Trebuie să lucrez Singur“ . Când vine Dumnezeu, El face tot ce trebuie ca să poţi lua parte la masa de nuntă.
Dacă un om a vrut să se prezinte la masă fără să aibă haina de nuntă, Domnul ospăţului i-a spus: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?“ (versetul 12). Şi acesta a amuţit. El a dispreţuit gloria Stăpânului casei şi, prin aceasta, n-a ţinut seama de belşugul bunătăţii Sale. Nu contează cu ce haină eşti îmbrăcat, frumoasă sau murdară: nu este haina de nuntă. Şi aici judecata este chiar mai aspră decât cea rostită înainte: „Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (versetui 13). Judecata asupra iudeilor era deja aspră; dar, cu cât eşti mai aproape de locul binecuvântărilor şi al bucuriei, cu atât mai îngrozitor este să te lipsești de ele; cu atât ești mai vinovat şi, în consecință, pedepsit. A fi în sala de nuntă – privilegiu care într-un sens este al nostru – fără a avea haina de nuntă înseamnă să suferi chinul îngrozitor al unei fericiri de care te-ai apropiat, dar pe care ai pierdut-o. Să dea Dumnezeu altceva decât această situaţie jalnică!
Pentru a fi admis la ospăţ nu este vorba să aduci ceva, pentru că acolo este TOT; dar, pentru a intra și a te bucura acolo, este absolut necesar să fii îmbrăcat în Hristos. Dacă-L am pe Hristos, nu-mi lipseşte nimic. De ce, oare, se vaită că nu au decât zdrențe, când acolo este haina de nuntă? Nu trebuie să spun că lipsește una sau alta, pentru că acolo este tot ce este nevoie. A vrea să mai aduci ceva este jignitor pentru Stăpânul ospățului. Pentru a-L glorifica pe Fiul Său, Dumnezeu nu vrea nimic, decât pe Fiul Său. Este harul lui Dumnezeu perfect curat, care ni-L dă pe Hristos şi manifestă viaţa Lui în noi. Dacă sunt îmbrăcat în Hristos, Îl glorific pe Dumnezeu; nu pentru că mă gândesc la haină, deşi, fără îndoială, este motiv să fie glorificat, dar bucuria mea este să fiu în faţa Lui.
Ceea ce mă face fericit este faptul că mă găsesc în casa Lui perfect satisfăcut, Îl văd, constat că bucuria Lui este să mă aibă acolo, să iau parte la bucuria nunţii Fiului Său, să întâlnesc în această bucurie numai feţe fericite. Este însăşi bucuria Tatălui care Şi-a regăsit fiul risipitor! Da, este fericirea noastră să înţelegem că-L avem pe Hristos și totul cu El şi în El. Lumea va vedea aceste roade în noi. Nu spun că oamenilor le vor plăcea aceste roade, dar ei vor vedea prin aceasta diferenţa care există între ei şi cei credincioşi. Şi dacă noi suntem fericiţi să fim astfel în casa Tatălui, ce importanţă are faptul că lumea ne condamnă?
Harul pe deplin curat este izvorul bucuriei noastre şi însăşi bucuria: iată de ce ne bucurăm când „viţeii şi vitele îngrăşate sunt tăiate“ şi „totul este gata“. Suntem aşa cum a vrut Dumnezeu, îmbrăcaţi cu Fiul Său. Acum Dumnezeu nu mai vine să caute roade, ci EI produce roade în noi, iar marea Lui dragoste ne face bucuroşi. El ne-a dat toate acestea şi singurul mijloc de a ne bucura de ele este să ne gândim şi să credem în Isus, Fiul Iubit al Tatălui, care ni le va câştigat cu preţul sângelui Său. Ce har preţios! Să ne bucurăm pentru gloria Lui şi pentru propria noastră fericire!
(Note luate după o predică expusă de J. N. Darby, Geneva, 30.11.184410155682_991732597526965_6094787519305749831_n12472638_1588710021418919_7495878391776132563_n
Primita pe email
10-179

Read Full Post »

14925711_922935191171676_8723564020994112681_nStarea sufletului după moarte

J. N. Darby

Starea sufletului după moarte constituie un subiect de adânc interes pentru fiecare dintre noi. Creştinătatea de nume a respins marele adevăr că Hristos va reveni să-i răpească pe sfinţi şi să judece pământul înainte de sfârşitul acestei lumi. Ea a pierdut din vedere importanţa învierii, aşa cum reiese din Noul Testament. Aceasta a avut ca urmare faptul că s-a imprimat un caracter absolut acelei idei vagi că, după moarte, vom ajunge în cer, excluzându-se orice altă înţelegere de fericire şi glorie. Această idee a pătruns şi în cea mai sănătoasă parte a creştinismuiui evanghelic;

Scriptura vorbeşte însă destul de clar despre venirea din nou a Domnului Isus şi despre învierea celor credincioşi, pentru ca gândul că vom merge în cer prin moarte să mai poată păstra locul dominant pe care l-a avut în gândirea oamenilor evlavioși.
Nu se vorbeşte deloc în Scriptură de faptul că vom merge în cer prin moarte, afară de singurul caz al tâlharului de pe cruce, căruia i s-a promis că va fi cu Hristos în rai. Nu este vorba că nu vom merge și noi acolo, dar gândul scripturistic este totdeauna de a merge spre Hristos. Din moment ce El Se găseşte în cer, acolo trebuie să mergem şi noi. Scriptura însă pune mereu în faţa noastră faptul că vom fi cu Hristos şi nu că vom fi în cer. Acest lucru este important în legătură cu starea noastră de afectivitate spirituală. După Cuvânt, Hristos este Cel care trebuie să stea înaintea sufletului nostru, nu simplul fapt că vom merge în cer; cu toate acestea, noi vom fi în cer şi vom fi fericiţi.
Subliniez aceasta numai ca o caracterizare a felului nostru obişnuit de gândire. Biata natură umană urmează de bunăvoie propriile gândiri, în loc să primească simplu Cuvântul lui Dumnezeu. S-a produs totuşi o reacţie: adevărul regăsit al venirii Domnului şi al primei învieri a câştigat destulă însemnătate în spiritul multora, pentru a le scoate ideea că prin moarte se ajunge în cer, idee prea vagă şi formulată prea puţin scripturistic ca să-i poată satisface pe cei care cercetează Scriptura. Multe persoane, de altfel sănătoase în credinţă, au pretins că sufletul doarme, că este inconștient până la înviere.
Altele au ajuns prin această falsă înțelegere să nege nu numai fericirea imediată lângă Hristos a celor care au murit, dar şi faptul că vom putea merge vreodată în cer. Prin aceasta au ajuns să nege tot ce conţine speranţa creştinului. Oh, şi foarte curând, un mare număr de oameni au ajuns astfel să nege doctrinele fundamentale ale Evangheliei.
Nu am aici intenţia să intru în controversă cu aceştia din urmă, care neagă nemurirea sufletului; acest lucru a fost făcut de alţii şi încă în mod eficace. Scopul meu este să dau dovezi simple și scripturistice că, pentru creştin, există fericire împreună cu Hristos imediat după moarte. Este vorba de o stare intermediară. Creştinul care a murit aşteaptă învierea trupului; numai atunci va fi în starea sa finală, în glorie. Oamenii vorbesc despre duhuri glorificate; Scriptura nu spune aşa ceva. Planul lui Dumnezeu cu privire la noi este să ne facă asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi. „Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta EI, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este“ (1. loan 3:2). „După cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc“ (1. Corinteni 15:49 ; Romani 8:29 ).
Aceasta s-a arătat când Moise şi llie au apărut în glorie cu Hristos, în momentul transfigurării (Luca 9:28-36 ). Acest fapt, împreună cu acela că vom fi totdeauna cu Domnul, că El Însuşi ne va primi în casa Tatălui, constituie starea noastră eternă de bucurie și de glorie. Chiar această ultimă parte se regăseşte în istorisirea momentului transfigurării în Luca 9 , când Moise şi Ilie au intrat în norul de unde a venit glasul Tatălui (vezi şi 1. Tesaloniceni 4:17 ). Acolo este starea noastră eternă, când Hristos va veni pentru a ne primi alături de El, înviaţi sau schimbaţi după chipul Său. Atunci bietul nostru trup pământesc va fi făcut asemeni trupului gloriei Sale (Filipeni 3:21 ). Dumnezeu ne-a pregătit pentru aceasta şi ne-a dat arvuna Duhului (2. Corinteni 5:5 ). A fi cu Domnul şi asemenea Lui pentru totdeauna, aceasta este bucuria noastră eternă şi rodul dragostei lui Dumnezeu, care ne-a făcut copiii Săi şi care doreşte să ne ducă în locurile pregătite în Casa Tatălui.
Avem două promisiuni: întâi că vom fi asemenea lui Hristos şi împreună cu El, apoi că vom fi binecuvântaţi în El cu orice fel de binecuvântări în locurile cereşti. Prin răscumpărare, aceste lucruri au devenit ale noastre, dar noi nu le avem încă.
Am vorbit până acum despre primul punct, adică de a şti că vom fi asemenea lui Hristos. Unul din textele citite în legătură cu aceasta („noi vom fi totdeauna cu Domnul“) ne introduce, cu autoritatea Scripturii, în cei de-al doilea punct: partea noastră cu Hristos în locurile cereşti. În sprijinul acestui adevăr voi aminti câteva texte. Aici este ceea ce-i caracterizează pe creştinii care au crezut şi au suferit împreună cu Hristos. Dumnezeu, ni s-a spus, va reuni într-Unul toate lucrurile în Hristos, lucrurile care sunt în ceruri şi cele de pe pământ (Efeseni 1:10 ). Toate lucrurile au fost create prin Hristos şi pentru Hristos (Coloseni 1:16-20 ). Toate lucrurile vor fi puse sub picioarele Sale ca om (Evrei 2 ; 1 , Corinteni 15:27-28; Efeseni 1:22 ); dar citim în Evrei 2 că nu toate lucrurile Îi sunt încă supuse. El este acum aşezat pe tronul Tatălui Său şi nu pe al Său propriu (Apocalipsa 3:21 ). Dumnezeu a zis: „Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale“ . El aşteaptă (Evrei 10 ) până când vrăjmaşii Săi vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Sale.
Va veni timpul când nu numai toate lucrurile din ceruri și de pe pământ vor fi împăcate (Coloseni 1:20 ), ci chiar lucrurile care sunt sub pământ, lucrurile demonice, vor trebui să recunoască prezenţa şi autoritatea Sa, când orice genunchi va trebui să se plece înaintea Lui şi orice limbă să mărturisească, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos (Cel dispreţuit, Cel respins de oameni) este Domnul (Filipeni 2:10-11 ). În această reunire a tuturor lucrurilor din ceruri şi de pe pământ este un singur Cap, Hristos; partea noastră este în locurile cereşti. Cum aceasta este acum partea noastră în duh, tot așa va fi atunci partea noastră în glorie. Nu este o despărţire reală între aceste două locuri. Fără îndoială, acum nu suntem în glorie; despre aceasta nu este nevoie să mai vorbim. Totuşi aceasta este chemarea noastră actuală pentru care am fost răscumpăraţi, formați, şi pe care o aşteptăm. Acum purtăm această comoară în nişte vase de lut şi gemem apăsaţi. Când va veni El, vom primi un trup potrivit pentru acest loc ceresc, vom fi în glorie. Aşa găsim în Efeseni 1:3 : „El ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în Hristos“; în 2. Corinteni 5:1 : „ Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este eternă“; – în Filipeni 3:14 suntem invitaţi „sus“ , căci adevărata putere a cuvântului „chemarea cerească“ este chemarea să fim sus.
Acelaşi lucru apare și în Evrei 6:19-20 , unde citim că Hristos a intrat dincolo de perdea, adică în cerul însuşi, iar în capitolul 9:24, ca fiind înainte-mergătorul nostru. Astfel şi în Evrei 3 noi suntem participanţi la chemarea cerească. Uniţi în Hristos prin Duhul Sfânt, suntem aşezaţi în locurile cereşti nu cu El, ci în El. Acolo este locul nostru. Când va veni Domnul, El, ca Fiu al Omului, va strânge afară din Împărăţia Sa pe toţi cei răi, pe toţi cei care comit nedreptatea. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor (Matei 13:41 -43 ). De aceea, Moise şi Ilie nu numai că s-au arătat în glorie pe pământ ca să arate starea sfinţilor în împărăţie, dar ei au intrat în norul în care locuieşte Dumnezeu şi de unde venea vocea Tatălui.
Dumnezeu, voind să unească toate lucrurile într-Unul – atât lucrurile din ceruri cât şi pe cele de pe pământ – a pregătit pentru noi să fim asemenea cu Hristos în glorie, pentru totdeauna cu El în cer. Acolo, în locurile cerești, vom fi binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări spirituale (mult deosebite de binecuvântările temporare ale lui Israel pe pământ). Dacă suntem moştenitori împreună cu El (Romani 8:17 ), trebuie să locuim în Casa Tatălui unde S-a dus El. lată de ce este clar că speranţa noastră este păstrată în ceruri (Coloseni 1:5 ) şi apostolul Petru ne vorbeşte despre „ o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru noi“ (1. Petru 1:4 ).
Aceasta dovedește că binecuvântările noastre sunt acolo unde este speranţa noastră şi acolo unde a plecat Înainte-mergătorul nostru. Gloria noastră este cerească, nu pământească. Purtăm chipul Celui ceresc şi vom fi totdeauna cu Domnul. El a plecat să ne pregătească un loc în Casa Tatălui şi va veni să ne ia la El. El a zis: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă gloria Mea, glorie pe care Mi-ai dat-o Tu“ (loan 17:24).
S-ar putea extinde această binecuvântare pe poziţia minunată care ne-a fost dată: „pentru ca să se arate în vremurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în HRlSTOS lSUS“ (Efeseni 2:7 ).
Dar intenţia mea este de a aminti dovezile şi temeiul scripturistic al binecuvântării. Chemarea noastră este aceeași în orice timp, din momentul în care am fost chemaţi și până când vom ajunge în starea eternă. Nu este o altă chemare, este o singură „speranţă a chemării noastre“ . Dumnezeu ne-a chemat la împărăţia Sa şi la propria Sa glorie; noi ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu, iar Casa Lui este locuința copiilor Săi.
Dar toate cele amintite până acum nu ne-au explicat clar ce este starea intermediară, deși am văzut, ca principiu general, unde se găsesc toate binecuvântările noastre şi ce am obținut prin răscumpărare. Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă prin lsus Hristos (ce dragoste minunată!) şi, mai mult, să participăm deplin la propria glorie a lui Hristos, căci ce ar fi un Răscumpărător fără aceia pe care i-a răscumpărat? Din moment ce am crezut că Fiul preaiubit al lui Dumnezeu a murit ca om pe cruce pentru mine, nimic nu este prea mult la Dumnezeu ca să ne dea ca efect al acestei morţi.
Epistola către Evrei are ca singur scop să ne demonstreze că partea noastră este cerească, în contrast cu iudaismul care este pământesc (şi tot așa va fi când Israel va fi restaurat). Ei aveau un mare preot pe pământ, pentru că Dumnezeu locuia între heruvimi aici, jos. Dar noi ne bucurăm că avem un Mare Preot sfânt, nevinovat, despărţit de păcătoşi, ridicat mai sus de ceruri. De ce aceasta? Pentru că partea noastră este lângă Dumnezeu.
Poziţia şi chemarea noastră sunt în locurile cereşti. Totul trebuie să fie în armonie cu aceasta, atât perfecţiunea jertfei, cât și slujba Sacrificatorului. Dar în ce măsură ne arată Cuvântul lui Dumnezeu despre starea noastră intermediară între şederea noastră în acest cort în care gemem şi momentul venirii Domnului Isus, când trupul neputinţei noastre va fi făcut asemenea trupului Său glorios?
Din moment ce am înțeles despre chemarea şi partea noastră că sunt cerești, totul devine simplu şi evident. Cetăţenia noastră acum și pentru totdeauna este în cer. Cum ne vom bucura noi de acest lucru atunci când vom muri? Aceasta este singura întrebare. Oare mai mult sau mai puţin decât aici jos? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii (Luca 20:38 ); fiind morţi pentru această lume, ei sunt vii pentru Dumnezeu, vii pentru totdeauna. Tot așa este și cu credinţa; se invocă de către unii faptul că cei care au murit dormitează în amorţeală;  această idee nu are nici un temei. Ştefan a adormit, adică a murit. Aceasta însă nu înseamnă că, după moarte, sufletul său este adormit. Pe cei care au adormit în Isus, Dumnezeu îi va lua cu El (1. Tesaloniceni 4:14 ); dar aceştia sunt morţi în Hristos. „Unii au adormit“ (adică au murit – 1. Corinteni 15:6 ); este o expresie similară cu „adormiţi în Hristos“ din 1. Tesaloniceni 4 , care este opusă cu „noi, cei vii“ din acelaşi capitol şi cu „a fi în trup“ din 2. Corinteni 5 .
„A adormi“ înseamnă, simplu, a muri; frumoasă expresie, pentru a arăta că aceia nu au încetat să existe, ci se vor trezi la înviere ca un om care se scoală din somn. Acest lucru este în mod clar demonstrat în cazul lui Lazăr (loan 11). Domnul Isus a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc Să-l trezesc din somn“ , însă ei credeau că le vorbea despre odihna primită prin somn. Atunci le-a spus deschis: „Lazăr a murit“. Somnul înseamnă aici a muri, iar „a trezi din somn“ nu înseamnă a trezi un suflet, ca şi cum ar dormi deoparte și apoi să fie lăsat acolo, ci a fi luat prin înviere afară din starea de moarte.
Pentru un creştin, „a adormi“ înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât „a muri“. Noţiunea de adormire a sufletului este o pură invenţie. Oamenii care au trăit pe pământ au adormit, adică au murit, iar noi cunoaştem în mod clar din Scriptură care este starea acelora care mor în Domnul. Apostolul Pavel ştia că Dumnezeu l-a pregătit pentru glorie și vorbea despre aceasta ca despre un lucru aparţinând tuturor credincioşilor; el nu dorea să moară (să fie dezbrăcat), ci cerea ca ceea ce era muritor în el să fie înghiţit de viaţă.
Cei credincioşi Îl au pe Domnul Isus atât pentru viaţă, cât şi pentru îndreptăţirea lor şi de aceea sunt plini de încredere, chiar dacă, fiind încă în trup, „pribegesc departe de Domnul“ (2. Corinteni 5:6 ). Au viaţa eternă în Hristos, dar aici, jos, ei o petrec departe de Domnul, fiind în vase de lut. Când vor părăsi aceste sărmane vase în care suspină acum, fiind schimbaţi, viaţa lor va fi împreună cu Domnul. Dar unde este Domnul? Avându-L deja ca putere de viaţă pe Duhul Sfânt, – Duhul de viaţă în Hristos Isus – se poate oare dormi fără a avea nici o cunoştinţă? Aceasta era oare încrederea lui Pavel, a celui care cunoştea o asemenea putere deviată în Hristos, încât nu avea deloc ca obiect al aşteptării moartea, ci momentul când ceea ce era muritor să fie înghiţit de viaţă?
Abandonând acest cort în care gemem acum, oare această viaţă nu ar fi în stare de nimic altceva decât de un somn inconştient? Să ne aducem aminte că Hristos este viaţa noastră; fiindcă EI trăieşte, şi noi vom trăi. Vom pierde noi legătura cu El dacă vom muri? Doarme El în noi?
Apostolul Pavel era constrâns din două părţi (Filipeni 1:23 ); avea dorinţa să se mute, ca să fie cu Hristos, căci, spunea el: „ar fi cu mult mai bine“ – a muri este un câştig şi a trăi este Hristos. El avea bucuria fericită că Hristos era viaţa sa; el trăia în totul pentru Hristos până într-atât încât merita greutatea de a trăi în trup. Totuşi prefera, considerând un câştig – ce?, a dormi şi a nu mai şti nimic, nici de Hristos, nici de alte lucruri – în a nu mai putea să gândească la Hristos? Dorinţa şi bucuria sa deosebită erau oare să meargă să se culce, nemaiştiind nimic de Hristos? Nu este clar că atunci când spunea despre „ a fi cu Hristos“ – ca fiind cu mult mai bine decât a-L sluji aici jos – apostolul vorbea de bucuria de a fi lângă El? Cine s-ar gândi, atunci când vorbesc despre satisfacţia și folosul pe care-l am dacă merg să locuiesc lângă un prieten, că prin aceasta înţeleg să dorm adânc acolo, fără să știu unde mă aflu?
Iar Domnul Isus i-a spus tâlharului de pe cruce, singurului om care s-a pocăit în acea oră memorabilă: „ astăzi vei fi cu Mine în rai“ . A fi cu Hristos şi în rai nu era oare o fericire pe care i-a făgăduit-o atunci? Aceasta însemna că merge să doarmă profund, neavând cunoştinţă de nimic? Mă întreb dacă aceasta n-ar fi absurd și nu ar contrazice cu îndrăzneală chiar şi sensul cuvintelor Domnului Isus? Aceste cuvinte sunt redate şi în Evanghelia după Luca, cea care pe tot parcursul său ne dă mărturia harului divin în Fiul Omului și starea de lucruri prezentă. Numai primele două capitole sunt consacrate rămăşitei credincioase care-L aşteaptă pe Domnul Isus în mijlocul Israelului răzvrătit și necredincios; evanghelistul Luca prezintă apoi genealogia Domnului Isus, ajungând până la Adam. El desfăşoară, prin toată Evanghelia sa, harul care, în Fiul Omului, vine să-l binecuvânteze pe om, care îl binecuvântează chiar de acum și într-un fel ceresc. Această Evanghelie nu se ocupă de dispensaţiuni, ca Evanghelia după Matei, ci prezintă harul, un har actual; harul ceresc prin Evanghelia după Luca răspunde mărturiei apostolului Pavel şi a celei din Fapte. Totodată, dacă bietul tâlhar ilustra într-un chip izbitor puterea harului şi a credinţei şi-L mărturisea pe Hristos ca Domn, când totul în jur contrazicea acest titlu, el nu putea totuşi să depăşească cunoştinţele pe care le aveau cei din poporul său. Ignorând o împărăţie cerească, el credea că Acela care atârna pe cruce va veni în împărăţia Sa pe pământ şi, plin de o fericită încredere în Hristos, Îi cerea să-Şi amintească de el. În acord cu tot conţinutul acestei Evanghelii, răspunsul Domnului ar putea fi redat astfel: „ Nu vei avea de aşteptat până atunci. Eu aduc mântuirea prin har; astăzi, chiar în această zi, vei fi cu Mine în rai; vei fi vrednic să fii impreună cu Hristos în binecuvântare“. Aceasta este deci partea sfinţilor care au murit; ei sunt cu Hristos în binecuvântare, fără trup, dar prezenţi cu Domnul Isus.
Cunosc jalnicul subterfugiu la care s-a recurs la citirea acestui verset: „Adevărat îţi spun astăzi, că tu vei fi cu Mine in rai“. Nu numai că aceasta distruge exact caracterul citatului în acord cu conţinutul Evangheliei în care se află, ci şi întreaga ordine a versetului este denaturată, iar sensul lui este schimbat. „Astăzi“ este aşezat la începutul frazei pentru a accentua răspunsul la „când vei veni“.
Aici este o afirmaţie solemnă: „Adevărat îţi spun“. A adăuga cuvântul „astăzi“ este ceva copilăresc, distruge aluzia la rugăciunea tâlharului, care spera că Domnul Isus Îşi va aduce aminte de el când va veni în împărăţia Sa. „Nu“, spune Domnul, „tu nu vei aştepta până atunci, ci astăzi vei fi cu Mine“. Care ar fi sensul de: „adevărat îți spun astăzi“? Ar fi acela de a distruge solemnitatea afirmației, în timp ce: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în rai“ răspunde speranței tâlharului şi ne descoperă alte bucurii decât cele pământeşti, atunci când vom părăsi această lume prin moarte, ca să fim împreună cu Domnul.
Ura iudeilor a fost instrumentul prin care s-a împlinit această promisiune, zdrobindu-i-se tâlharului fluierele picioarelor, după cum tot ura a fost mijlocul prin care s-a realizat lucrarea de mântuire, cea care i-a dat tâlharului dreptul de a fi cu Hristos în rai.
Aceasta era şi așteptarea credinciosului Ştefan atunci când moartea a oprit alergarea lui aici, jos. El L-a văzut pe Domnul Isus şi l-a cerut să primească duhul său. L-a primit Domnul? Sau a pus un termen slujbei şi bucuriei sale, trimițându-l să doarmă?
Starea intermediară deci nu este gloria, căci pentru a intra în glorie va trebui să aşteptăm trupurile glorificate („va fi înviat în glorie“; „El va schimba trupul stării noastre smerite în acelaşi fel cu trupul gloriei Sale“ (Filipeni 3:21 ). Dar starea intermediară este binecuvântarea, acolo unde nu este nici întinăciune, nici păcat; înseamnă a fi cu Hristos, El Însuşi fiind o sursă de nespusă bucurie. Speranţa şi încrederea neclintită ale apostolului Pavel şi ale lui Ştefan n-au fost înşelate, iar promisiunea dată de Domnul Isus acelui tâlhar s-a împlinit.
Eu întreb pe orice suflet dacă speranţa strălucită, despre care se vorbeşte în 2. Corinteni 5 , Filipeni 1 şi Fapte 7 , sau dacă, cuvintele Domnului adresate tâlharului spun de un somn profund, fără a mai şti de nimic? Când Domnul Isus descrie starea bogatului și a lui Lazăr, înţelegem cumva că cel rău şi cel drept dormeau fără să mai aibă cunoştinţă de ceva? Mi se va spune că aceasta nu este decât o descriere figurativă. Sunt de acord, dar nu poate să fie descriere eronată, înfăţişând de fapt oameni care dorm fără nicio cunoştinţă.
Mai mult, dacă 2. Corinteni 5:6-8 semnifică faptul că suntem fericiţi împreună cu Hristos, aceasta trebuie să fie atunci când murim. Moartea este subiectul pe care îl tratează acest text, căci apostolul pierduse speranta de viaţă (2. Corinteni 1 ). A fi „afară din trup şi împreună cu Domnul“ nu înseamnă înviere; aici este vorba de a părăsi trupul, fără a-l îmbrăca din nou. Dorinţa apostolului: „să mă mut pentru a fi cu Hristos“ nu înseamnă că El vine să-l învieze sau să-l transforme, ca să fie în glorie. În textul din Filipeni, apostolul vorbeşte din nou despre moarte, despre a locul aici sau de a părăsi lumea, adică de „a muri“, ceea ce „este un câştig“ (Filipeni 1:21 ). Viaţa şi moartea sunt puse în contrast în mod distinct în versetele 20 şi 23; cuvântul „analio“ din textul original grecesc este folosit pentru a indica moartea, la fel ca şi în 2. Timotei 4:6 , cuvântul „ analisis“. Suntem tentaţi să aplicăm acest cuvânt când ne referim la venirea Domnului Isus, el fiind folosit pentru a exprima următorul lucru: „se ridică de la un ospăţ sau îi părăseşte“. Aceasta este o exprimare sărăcăcioasă, care  contrazice afirmaţia din context. Cuvântul înseamnă „a risipi“ sau „,a distruge“ ce este unit şi este folosit pentru a exprima „moartea“. Nici Filipeni 1 , nici 2. Timotei 4 nu lasă nici cea mai mică îndoială în această privinţă; eforturile pe care le-au făcut unii pentru a denatura sensul textului din Luca 23:43 şi din Filipeni 1:20-23 dovedesc că nu se poate evita puterea acestui text, aşa încât se înșală singuri.
Noi nu putem spune în ce fel un suflet se bucură de Hristos; dar acest lucru nu constituie o dificultate. Duhul meu se bucură de Hristos acum, cu toată piedica pe care o constituie sărmanul vas de lut în care se găseşte; şi, cu toate că acum nu Îl vedem, noi ne bucurăm cu o bucurie negrăită şi strălucită. Nu trupul meu este acela care se bucură de El acum, ci sufletul, în mod spiritual, dincolo de piedica vasului de lut, dar mai ales în lipsa lui. Atunci însă se va bucura de Domnul fără a mai fi împiedicat de acest vas şi va fi împreună cu El. Credinciosul poate să fie absolut sigur că, părăsind trupul, el va fi prezent cu Domnul și, dacă prezenţa Domnului este o bucurie, această bucurie va fi a lui.
Nimeni nu doreşte mai mult decât mine să insiste asupra venirii din nou, asupra aşteptării Domnului şi asupra importanţei învierii. La acest lucru revin mereu faţă de sfinţi şi, în unele ocazii, faţă de toţi, dar aceasta nu cu scopul de a slăbi acest adevăr, deoarece, pentru Dumnezeu, toţi trăiesc, chiar dacă ei sunt „duhuri în inchisoare“, şi nici pentru a micşora bucuria deosebită, binecuvântarea, „câştigul“ de a fi cu Domnul atunci când vom muri. Dimpotrivă, acest gând a înviorat pe sfinţi, a răspândit o lumină cerească asupra multor paturi de moarte şi o va mai face încă, dacă Domnul va mai zăbovi.
Scriptura vorbeşte despre fericirea credinciosului la moartea sa şi despre privilegiul de a fi cu Hristos (ceea ce este o bucurie mai mare decât cea mai fericită slujbă aici, jos). Ea ne vorbeşte atât de clar si de explicit, ca şi atunci când este vorba de venirea Domnului Isus spre a-i lua pe sfinţii Săi, pentru ca, asemeni Lui, ei să fie pentru totdeauna cu El în glorie. Acest ultim punct va fi starea completă și finală a binecuvântării eterne, după ce va fi avut loc nunta Mielului, când vom fi pentru totdeauna cu Domnul.
Primita pe e-mail16681918_2223824757842591_3824535228146682786_n16142898_975399695925225_2122579986453555427_n

Read Full Post »

14708186_1853037818249025_4686725715374446304_n14907673_1853697984849675_1519947696376488124_nBunătatea lui Dumnezeu

în mijlocul răului din lume

(2 Petru 2.1-9)

În primul capitol al acestei epistole, apostolul prezintă speranţa venirii din nou a Domnului Hristos. Prin această aşteptare, Domnul Hristos lucrează în sufletele pe care le scoate din lume. Satan nu este încă legat şi în timpul acesta copiii lui Dumnezeu sunt întristaţi prin diferite încercări (1 Petru 1.5-6). Răsplata lor va fi odihna în gloria Domnului Hristos.
Cu cât vom înţelege mai bine această poziţie, cu atât ÎI vom glorifica pe Domnul, dar, aşteptând odihna în glorie, noi găsim, în această lume, suferinţă. În epistola a doua a lui Petru (cap. 1.16-17) se vorbeşte despre puterea personală şi despre manifestarea personală a Domnului în glorie. Aceasta nu este numai o binecuvântare extra-ordinară a Duhului Sfânt; apostolul Petru prezintă aceasta ca pe o putere de sfinţire. Cel credincios trebuie să se comporte ca un om care Îl aşteaptă pe Stăpânul lui şi respinge tot ceea ce este nedemn de această aşteptare. Nu este vorba numai despre o anumită inteligenţă în a explica profeţia, ci ca inima să salute venirea Domnului Hristos ca pe o stea strălucind înainte de răsăritul soarelui.
După cum au existat altădată falşi profeţi, vor fi şi falşi învăţători care-L vor renega pe Domnul care i-a cumpărat.
Aici nu este vorba despre răscumpărarea sufletului; Domnul Isus este Stăpânul; acest cuvânt nu are aici semnificaţia de Domn şi Stăpân care cumpără sclavi. În acest sens El a cumpărat, întreaga lume şi – ca om – a cumpărat pentru El însuşi, dreptul asupra tuturor lucrurilor; cei răi îşi reneagă Stăpânul care i-a cumpărat şi care are toate drepturile asupra lor.
Nu este deci răscumpărarea pentru mântuirea sufletului, ci dreptul Domnului Isus asupra creaturii; Dumnezeu I-a dat putere asupra tuturor oamenilor.
Din momentul când au purtat numele de CREŞTIN, ei au fost corupţi, Domnul Hristos a fost hulit şi această situaţie trebuie să continue până când Satan va fi legat. Trebuie să se obţină victoria şi Dumnezeu vrea ca să fie încercată credinţa, până când vrăjmaşul va fi legat.
Cu cât Domnul Isus arăta în lume dragoste, cu atât mai mult era respins de ea. La început era urmat de mulţimi care erau pline de mirare şi de admiraţie în faţa minunilor pe care le făcea şi în faţa Cuvântului Lui pe care-l ascultau; dar când a trebuit să sustragă voinţa omului de sub puterea lui Satan, Isus este respins şi El spune: „M-am ostenit în zadar”.
Aceasta este important şi pentru noi; bucurându-ne de bunătatea lui Dumnezeu, trebuie să ne aşteptăm la suferinţe prin tot felul de încercări, pentru că inima are nenumărate rădăcini în lume.
Creştinismul este o putere extraordinară, dar el nu-l face pe om fericit pentru această lume. încercarea de a-l face pe om fericit aici jos în relaţie cu Dumnezeu a fost făcută cu iudeii, dar ea a demonstrat că efectul binecuvântărilor pământeşti a fost de a corupe inima şi de a scoate această corupţie în evidenţă. Este ceea ce se poate vedea în Solomon. Dumnezeu vrea să-i sustragă inima omului de la lucrurile acestei lumi, ca să-I conducă în cer; şi acestea nu sunt lucruri care să aibă atracţie pentru o inimă credincioasă. Inima având mereu tendinţa de a se cufunda din nou în lume, Dumnezeu aduce încercări pe drumul celui credincios, ca să-i rupă aceste legături.
Când apostolul Pavel risca să se mândrească revenind din cel de-al treilea cer, Dumnezeu îi trimite un ţepuş în carne, ca să nu se glorifice pe sine însuşi.
Cazul îngerilor arată că Dumnezeu nu poate în nici un fel să suporte păcatul; este un caz final, pentru că îngerii au păcătuit fiind în lumină.
Cazul lui Noe este cel al unui om care nu este scutit de batjocorire şi suferinţă timp de 120 de ani, dar care rămâne credincios. Vedem în el un om de o dreptate pozitivă, fiind păzit în mijlocul dezastrului din lume.
Sodoma şi Gomora sunt condamnate şi Lot este eliberat. Lot era un om care nu trebuia să se găsească în Sodoma; el şi-a ales lumea pe care Dumnezeu urma să o distrugă, pentru că locul era o câmpie frumoasă şi bine udată. Şi astfel, el s-a depărtat de Dumnezeu. Avraam era cel care avea promisiunile lui Dumnezeu, nu Lot; şi istoria acestuia din urmă este tristă şi plină de avertismente pentru cel credincios; dar din greşeala lui se află în aceste împrejurări penibile. El suferea pentru că iubea lumea.
Şi noi, dacă alegem lumea ca să ne bucurăm de o poziţie mai plăcută în ea, vom fi mai depărtaţi de Dumnezeu.
Totuşi, Lot a fost mântuit ca prin foc. Dacă suntem neliniştiţi din cauza răutăţii, este că, într-un fel sau într-altul, Dumnezeu vrea să fim încercaţi. Dacă ne aflăm acolo din greşeala noastră, pedeapsa va fi mai mare.
În orice caz, trebuie să-L onorom pe Dumnezeu pe căile noastre şi Dumnezeu va şti să scoată din încercare pe oamenii cucernici.
Să ieşim deci din Babilon, ca să nu luăm parte la păcatele lui; şi Dumnezeu ne va elibera. Tot ce avem de făcut este să fim credincioşi, fie că ne aflăm în suferinţă, ca urmare a credincioşiei noastre (ca Noe), sau ca urmare a necredincioşiei noastre (ca Lot); şi Dumnezeu ne va elibera.

(LeMess. Ev. 1949)

http://www.clickbible.org/teme-biblice/incurajare-imbarbatare/bunatatea-lui-dumnezeu-mijlocul-raului-din-lume/12573130_10206974190527666_6219666030909531461_n15259713_919717224794949_6858036259325931134_o

Read Full Post »

dd48b32a2dd68475d8fd57192da7018710665202_567434360050722_4860066344526952669_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 OCTOMBRIE
Pe culmi spirituale
l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Marcu 9:2
Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva Lui Dumnezeu şi am vrut să rămâ­nem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica. Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul.Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca  nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci să facă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: „La ce foloseşte această experienţă?” Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul Lui Dumnezeu.
14522900_208241102929659_4901244258556712181_n

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Sâmbătă, 1 OCTOMBRIE 2016
Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, … ca să vestiți virtuțile
Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.1 Petru 2.9
Apostolul nu spune că trebuie să fim o preoție împărătească, ci că suntem; și că, fiind astfel, trebuie să vestim virtuțile lui Hristos. Nimic altceva nu se potrivește unui preot împărătesc. A fi ocupat cu propria persoană, a căuta propriul interes și propria plăcere, acestea sunt lucruri pe care Hristos niciodată nu le-a făcut, iar noi suntem chemați să vestim virtuțile Sale.În harul Său, El dă celor ai Lui privilegiul ca, în absența Sa, ei să anticipeze ziua când El Se va arăta ca Preot Împărătesc și când va ședea pe tronul Său, trimițând influența binefăcătoare a domniei Sale către toate colțurile pământului. Noi suntem chemați să fim expresia prezentă a Împărăției Lui Hristos – expresia Lui Însuși.Nimeni să nu creadă că acțiunile unui preot împărătesc se limitează la a dărui. Aceasta ar fi o gravă greșeală. Fără îndoială, un preot împărătesc va dărui cu inimă largă, dacă va avea de unde, însă a limita activitatea lui doar la dăruire înseamnă a-l văduvi de multe funcțiuni foarte prețioase ale poziției sale. Binecuvântatul nostru Stăpân, putem afirma cu certitudine, nu a avut niciodată niciun ban, însă a umblat făcând bine, și așa trebuie să facem și noi, iar pentru aceasta nu avem nevoie de bani. De aceea, nimeni să nu creadă că nu poate acționa ca preot împărătesc dacă nu are bogății pământești.Nu este nevoie de bogății pământești pentru a rosti un cuvânt bun, pentru a vărsa o lacrimă de simpatie sau pentru a mângâia cu o privire blândă.
Nimic altceva decât bogățiile harului Lui Dumnezeu, bogățiile nepătrunse ale Lui Hristos, care sunt toate puse la dispoziția chiar și a celui mai simplu membru al preoției creștine. Pot fi în zdrențe, fără un ban în buzunar, și totuși pot acționa ca preot împărătesc, răspândind în jurul meu mireasma harului Lui Hristos. TOATA LUNA AICI:domnul-este-aproape-gbv-octombrie-2016                                                                                                       C H Mackintosh

85e70e8c765b2267099eb4b7083443daMANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE   1
Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimi arvuna Duhului”.  2 CORINTENI 1:21-22
Care este această ungere a Duhului Sfânt şi pentru ce avem nevoie de ea? Ungerea ne dă posibilitatea de a pătrunde lucrurile duhovniceşti. Una din lipsurile tragice ale Adunării Lui Dumnezeu, este lipsa de discernământ a puterilor spirituale care lucrează în lume. Rezultatul este că mulţi credincioşi trăiesc într-o nepăsare uimitoare, fără să deosebească în ceea ce văd, aud şi citesc duhurile premergătoare ale lui Anticrist. De aceea, când Domnul face să fie auzit Cuvântul Său, ei dau adeseori dovadă de lipsă de înţelegere şi se împotrivesc mesajului Său. Rezultă din aceasta o întunecime spirituală de care ei adesea nu-şi dau seama. Ungerea ne face să pricepem vremurile, lucrurile şi valorile spirituale, divine sau satanice pentru ca, prin credinţă să ştim să vedem biruinţa finală a Domnului Hristos în luptele care se pregătesc. Ea ne smulge din toropeală şi deseori din voia noastră rea. Totuşi Dumnezeu nu ne-o impune; El, uneori, ne lasă să facem experienţe neplăcute. Dar dacă venim smeriţi la cruce ca să mărturisim atâtea întinări şi întunecimi spirituale, şi cerem curăţirea prin sângele scump al Domnului Isus, El va răspunde dorinţei noastre de a primi această ungere.Ungerea protejează pe copilul Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne spune că sângele Lui Isus Hristos ne acoperă şi ne curăţeşte zi după zi. Dacă rămânem în părtăşie cu El, ungerea Lui ne apără de pericole. Atunci vom veghea la tot ce facem, ascultăm sau citim; prin ascultare de Tatăl nostru ceresc, ungerea Duhului Sfânt ne va impune o disciplină strictă. O viaţă creştină   uşoară  îi   face   pe   credincioşi   superficiali,   nedisciplinaţi   şi sentimentali.Ungerea dă celui credincios posibilitatea de a împlini slujba Lui Dumnezeu aşa cum trebuie. Slujirea aceasta emană din Locul Preasfânt, unde noi primim tot ce ne trebuie direct din mâna Sa. Să ne cercetăm inimile şi cugetele pentru a vedea dacă avem această ungere a Duhului sau n-o avem, şi să ne rugăm ca Domnul să ne arate realitatea. Să nu confundăm ungerea cu Duhul Sfânt cu pecetluirea cu Duhul Sfânt. Aceasta din urmă o primeşte oricine se întoarce la Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus (Ef. 1:13) pe când ungerea cu Duhul Sfânt este plinătatea Lui. “Fiţi plini de Duhul” (Ef. 5:18). TOATA LUNA AICI: mana-de-dimineata_octombrie-2 
14424966_855836361183036_7600530704848243983_oMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 OCTOMBRIE

“Iată, Dumnezeul nostru, căruia Ii slujim poate să  ne scoată din cuptorul aprins,
şi ne va scoate  din  mâna ta, împărate”. Daniel 3:17.
Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip mare de aur, care avea înălţimea de 60 de coţi şi avea lăţimea de 6 coţi. Apoi a poruncit să cheme pe satrapi, pe îngrijitori şi pe guvernatori, pe judecători, pe vistiernici, pe legiuitori, pe sfătuitori şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului de aur. Și când va suna trâmbiţa, să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine statuii. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ, va fi aruncat chiar în clipa aceea, în mijlocul unui cuptor aprins. Erau şi trei iudei acolo, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego care nu s-au închinat statuii. Ei au fost aşezaţi să administreze ţinutul Babilonului. Ei nu au ascultat porunca împăratului şi nu s-au închinat dumnezeilor lui. Ei au fost pârâţi şi împăratul i-a chemat la el şi le-a zis: “înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat? Acum fiţi gata şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins. Si care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?” (vers.14-15). Întotdeauna au fost oameni care s-au închinat unor statui ca şi la Dumnezeu. Şi nu trebuie să fie cineva înţelept pentru ca să vadă, că un astfel de chip, statuie, nu poate ajuta. Trebuie să ne întrebăm: “Oare de ce nu vor oamenii să se închine Lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului? Nu putem înţelege, cum poate fi un om aşa de închis la minte. Satana este cel care duce în eroare şi cel care nu se întoarce la Dumnezeu, rămâne sub stăpânirea Satanei.TOATA LUNA AICI:  mantuirea-prin-hristos

14352365_856749177758421_8999057495865705124_oCHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

1 OCTOMBRIE
Dimineața
Roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat. Cântarea Cântărilor 7:13
Soţia doreşte să-i dăruiască Lui Isus tot ce produce. Inimile noastre au„tot felul de roade” (Cânt 7:13), „noi şi vechi”, pregătite pentru Prea Iubitul nostru. In toamna aceasta bogată în roade, să ne păzim recoltele. Avem roade „noi”. Dorim să simţim viaţă nouă, bucurie nouă, recunoştinţă nouă. Dorim să luăm noi hotărâri şi să îndeplinim lucrări noi. Inimile noastre înmuguresc de rugăciuni noi, şi sufletele noastre se angajează în eforturi noi. Dar avem şi roade „vechi”. Una este dragostea dintâi. Ce fruct ales! Domnul Isus se desfată în el. Apoi este prima noastră credinţă. Este credinţa simplă prin care, neavând nimic, am ajuns să avem totul. Este bucuria momentului în care L-am cunoscut pe Domnul; să o readucem la viaţă. Avem apoi amintirile făgăduinţelor. Cât de credincios a fost Dumnezeu! Pe timp de boală, El ne-a vegheat la căpătâi cu blândeţe! Când am trecut prin ape adânci, El ne-a ridicat deasupra! Din cuptorul de foc, El ne-a scos cu îndurare. Roade vechi, într-adevăr! Avem multe roade vechi, fiindcă îndurările Lui au fost mai multe decât perii capului nostru. Trebuie să regretăm vechile păcate, dar am avut vremuri de căinţă date de El, vremuri în care am plâns la piciorul crucii şi am învăţat meritele sângelui Său. Avem roade în dimineaţa aceasta, roade vechi şi roade noi; dar principalul este că ele sunt pregătite pentru Domnul Isus. Într-adevăr, aceasta este cea mai bună şi mai primită slujbă, în care  Domnul Isus este sprijinul sufletului, iar slava Sa este sfârşitul tuturor eforturilor noastre. Să ne pregătim roadele numai pentru Domnul Isus. Să le scoatem la iveală atunci când El este cu noi, şi să nu le lăsăm Ia vederea oamenilor.Doamne Isuse, vom răsuci cheia de la poarta grădinii noastre, şi nimeni nu va intra să fure roadele bune care au crescut pe pământul udat de sângele Tău. Tot ce este al nostru va fi al Tău şi numai al Tău, Doamne Isuse, Prea Iubitul nostru.

6b198bc45e02f4a02fa33c10b28b04bb1 OCTOMBRIE

Seara

Domnul dă îndurare şi slavă.Psalmi 84:11
Bunătatea este înscrisă în natura Lui Iehova. El găseşte plăcere în a dărui. Darurile Sale sunt extrem de valoroase, şi gratuite ca şi lumina soarelui. El dă har aleşilor Săi pentru că vrea, celor răscumpăraţi din cauza legământului Său, celor chemaţi din cauza făgăduinţei, credincioşilor fiindcă îl caută, păcătoşilor fiindcă au nevoie. El ne dă har din belşug, la timp, constant, repede, cu putere – dublând valoarea binecuvântării prin modul în care este oferită. El oferă har gratis, în toate formele, poporului Său. El le toarnă mereu şi din belşug în suflete har mângâietor, păstrător, sfinţitor, conducător, instructiv şi ajutător. El ne va da întotdeauna har îmbelşugat, orice ni s-ar întâmpla. Chiar dacă ne îmbolnăvim, Domnul ne dă har. Chiar dacă trecem prin sărăcie, harul ne este asigurat. Chiar dacă vine moartea, harul luminează ca o candelă în cele mai întunecoase momente. Cititorule, ce binecuvântare mare ţi-a dat Dumnezeu, acum când frunzele toamnei ruginesc pe cărări şi anotimpurile trec şi vin, să te bucuri de o făgăduinţă care nu piere: „Domnul dă îndurare si slavă”. Conjuncţia „si” este ca un piron de diamant care leagă prezentul de viitor, fiindcă îndurarea şi slava merg întotdeauna împreună. Dumnezeu le-a căsătorit, şi nici una nu poate divorţa. Domnul nu va refuza slava cuiva atunci când i-a garantat acelei persoane dreptul de a trăi în îndurarea Sa. Într-adevăr, slava nu este altceva decât harul în haine de duminică, harul în plină floare, harul asemeni fructelor de toamnă – coapte și desăvârşite. Nimeni nu poate spune cât de curând vom ajunge în slavă! S-ar putea să vedem Cetatea Sfântă înainte de sfârşitul lui octombrie. Oricum, fie că este vorba de un interval lung sau de unul scurt, vom fi slăviţi peste putin timp. Domnul va oferi slavă aleşilor Săi – slava cerului, slava veşniciei, slava lui Isus, slava Tatălui. Slăvi este făgăduinţa de excepţie a unui Dumnezeu credincios!
Două inele aurite într-un lanţ ceresc, din veşnicii:
Cei ce trăiesc prin har, curând şi slavă vor primi.TOATA LUNA AICI:charles-h-spurgeon-meditatii-de-dimineata-si-seara-octombrie-1
14516603_208241309596305_8527252120825193120_n-1TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
1 OCTOMBRIE
UN LEGĂMÂNT DE CARE EL ÎŞI ADUCE AMINTE
El a dat hrană celor ce se tem de El; El îşi aduce aminte pururea de legământul Lui.  Psalmul 111.5
Cei ce se tem de Dumnezeu, nu se tem de lipsuri. Ani îndelungaţi Dumnezeu a găsit totdeauna cu ce să îi hrănească pe copiii Săi, fie în pustie, fie la pârâul Cherit sau în timpul robiei, ca şi în timpul foametei. Până acum Domnul ne-a dat zi de zi pâinea noastră cea de toate zilele şi noi nu ne îndoim că El va continua să ne hrănească până când nu va mai fi nevoie.Chiar cele mai mari şi mai înalte binecuvântări din Legământul Harului, El nu va înceta să le răspândească peste noi, după nevoile noastre. El îşi aduce aminte de legământul pe care l-a încheiat cu noi şi nu lucrează niciodată ca şi cum I-ar părea rău că l-a încheiat. El îşi aduce aminte de acest legământ chiar când noi îl ispitim ca să ne nimicească. El nu uită să ne iubească, să ne păzească şi să ne încurajeze, aşa cum a făgăduit. Toate făgăduinţele din legământul Său, le are mereu sub ochi, şi El nu va îngădui ca vreun cuvânt al Său să cadă la pământ. Iată că noi îl uităm prea adesea pe Dumnezeul nostru, pe când El Se gândeşte mereu la noi cu dragoste. El nu poate să uite pe Fiul Său, care este chezaşul Legământului Său, nici pe Duhul Sfânt, care este elementul de legătură al Legământului, nici slava Sa care este legată de acest Legământ. „De aceea temelia lui Dumnezeu rămâne tare” şi nici un credincios nu poate pierde moştenirea dumnezeiască la care are drept prin acest legământ. TOATA LUNA AICI: tezaurul-promisiunilor-lui-dumnezeu-octombrie-1

1487988_567469183380573_3206885536793441513_oBĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 OSWALD CHAMBERS

1 OCTOMBRIE 2016

Doamne, ia-mă în planurile Tale şi foloseşte-mă pentru slava Ta. Cu privire la Colegiul acesta, fie ca nici o exaltare a noastră să nu împiedice ceea ce lucrezi Tu. Corectează-ne măsura şi sensibilitatea până va fi uşor să-Ţi împlineşti planurile prin noi.
TOATA LUNA AICI: batand-la-usa-lui-dumnezeu

13339509_124872324599871_2098617029484913883_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 OCTOMBRIE

Și s-a umplut casa de mirosul mirului. loan 12,3
Casa din Betania era pentru Domnul Isus ca o oază în pustie. În această casă El a găsit pe cele două surori și pe fratele lor a căror inimi Îl iubeau și Îl recunoșteau pe Domnul. Desigur că Maria L-a recunoscut cel mai bine deoarece când venea la ei, ea își lua locul la picioarele Lui pentru a-L asculta. Celelalte lucruri pământești rămâneau pe urmă. In aceste situații ea putea spune ca mireasa din Cântarea Cântărilor: „Cu așa drag stau la umbra Lui și rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele.” (Cânt. Cânt. 2.3); sau: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit, cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele.” (Ier. 15.16). Această „parte bună” i-a dat Mariei mai multă înțelepciune pricepere și cunoștință despre Domnul decât umblarea zilnică a celor doisprezece ucenici cu El. În loan 12 o găsim iarăși pe Maria la picioarele Lui Isus, dar de data aceasta nu ca să primească ceva, ci pentru a-I dărui ceva Mântuitorului. Numai șase zile mai erau până la Paște, ultimele zile pe care Domnul le mai sărbătorea cu ucenicii, apoi trebuia să moară ca adevăratul Miel Pascal. Maria plină de înțelepciunea duhovnicească pe care a dobândit-o în decursul șederii ei la picioarele Domnului, a folosit ultimul prilej și L-a uns pe Domnul înaintea morții Lui. Prețul acestui mir curat a fost de trei sute de dinari, aceasta fiind plata unui ziler pe un an, după Matei 20.2. Toată casa s-a umplut de acest mir curat și a fost o mare îmbărbătare pentru inima Domnului. Prețul Persoanei Lui Isus era pentru inima acestei ucenice atât de mare, încât a dat TOTUL pentru El. Oare să fie adorarea noastră mai mică la Masa Domnului decâtumplerea casei cu mirul cel curat?
Dacă sufletele noastre se varsă în jertfe de laudă și de mulțumire „de bună voie”, s-o facă prin puterea Duhului Sfânt. În felul acesta adorarea noastră va avea frumusețea mirosul, adâncimea și înălțimea care vin din cer.

14469584_208241229596313_9095083743336521478_nIZVOARE IN DEŞERT

1 OCTOMBRIE

Este spre binele meu că m-ai smerit.(Psalmul 119:71)
Este un eveniment remarcabil al naturii că cele mai splendide culori de plante se găsesc pe cei mai înalţi munţi, în locurile cele mai expuse la intemperii. Cei mai minunaţi licheni şi muşchi, precum şi cele mai frumoase flori sălbatice, abundă sus pe piscurile bătute de vânt şi devastate de furtună.Una din cele mai minunate game de culori vii pe care am văzut-o vreodată a fost mai sus de marele Saint Bernard Hospice (Hanul Sfântului Bernard) lângă vârful de zece mii de picioare al Muntelui Cenis din Alpii francezi. Toată faţa unei stânci masive era acoperită cu licheni de un galben viu uimitor, care străluceau în lumina soarelui ca un zid auriu care protejează un castel încântător. În mijlocul singurătăţii şi aridităţii acelei mari altitudini şi expuşi celor mai puternice vânturi ale cerului, aceşti licheni etalau o culoare glorioasă pe care niciodată n-au avut-o la adăpost în vale.Când scriu aceste cuvinte, am două exemplare din acelaşi tip de licheni înaintea mea. Unul este din această zonă Saint Bernard, şi celălalt este de pe zidul unui castel scoţian, care este înconjurat de platani. Diferenţa dintre formele şi coloritul lor este de-a dreptul izbitoare. Cel crescut în mijlocul furtunilor puternice de pe piscul muntelui are o culoare galbenă minunată ca a unei primule, este lucios şi are o formă bine definită. Dar cel cultivat în mijlocul aerului cald şi al ploilor blânde din valea joasă are o culoare ştearsă, ruginie, nu este lucios şi are o formă indistinctă şi spartă.Nu este la fel cu un creştin care este necăjit, bătut de furtună şi lipsit de confort? Atât timp cât furtunile şi dificultăţile îngăduite de providenţa lui Dumnezeu nu bat asupra unui credincios iar şi iar, caracterul lui apare cu pete şi cu defecte. Însă încercările alungă efectiv norii şi umbrele, desăvârşesc forma caracterului său, şi dau strălucire şi binecuvântare vieţii lui.
În mijlocul listei mele de binecuvântări infinite
Stă aceasta cel mai în faţă, pentru care inima mea a sângerat;
                             Pentru toate Te binecuvântez, dar cel mai mult pentru cele grele.  Hugh Macmillan

14433112_208241486262954_1811262949591568800_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 OCTOMBRIE
«Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când
eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.»ROMANI 5,8
Duhul Sfânt ne îndreaptă mereu cu faţa spre Isus, dovada vie a dragostei lui Dumnezeu revărsate din cer pentru noi. Când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, a fost vândut de fraţii săi geloşi unei caravane de ismaeliţi care se îndrepta spre Egipt, el nu ştia că Dumnezeu avea planuri mari şi pline de binecuvântare pentru viaţa lui. Mai mult chiar, în Iosif (care a fost vândut la sugestia fratelui său Iuda pentru 20 de arginţi Dumnezeu L-a prefigurat în mod profetic pe Isus Hristos care, secole mai târziu, a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginţi. Ce dragoste nemărginită şi primitoare! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (loan 3,16). Acceptă dragostea şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta! El vrea ca Domnul Isus Hristos să Se reflecte prin viaţa ta şi astfel dragostea Sa nesfârşită să-ţi inunde inima. Acest lucru intenţiona apostolul Pavel să zică când a exclamat: «Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Cristos chip în voii» (Gal. 4,19). El ne-a atras atenţia că trebuie să devenim una cu Isus Hristos într-o asemenea măsură încât să fim gata să acceptăm cu bucurie şi încredere orice cale pe care Dumnezeu în dragostea Sa doreşte ca noi să o urmăm.TOATA LUNA AICI:wim-malgo

14355166_694067594083782_7516236751479347662_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 OCTOMBRIE

Text: Psalmul 119:49-56                     

O MUZICĂ BUNĂ

Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele. Psalmul 119:54
Să cânţi bine nu înseamnă numai să loveşti notele corect şi la timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru în catedrala  engleză Winchester. Împreună cu un grup de turişti, a urcat în turn ca să vadă clopotele. Ghidul le-a spus să ia fiecare câte una din frânghiile clopotelor şi să tragă de ele atunci când el va face un semn. Făcând astfel, fiecare la rândul lui, s-a produs melodia cântării: „Fii cu mine”. Ei au fost uimiţi, dar atât a fost totul. Ei au recunoscut melodia, dar nu se putea zice că au produs o muzica melodioasă.Viaţa creştină trebuie să producă muzică. Dar ea nu va reuşi numai prin respectarea în mod mecanic a unor anumite reguli. Ştim cu toţii că este bine să mergem la biserică, să dăm bani, să ne ferim de ucidere, adulter, furt, minciună, pentru că este mult mai bine decât să le facem. Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, chiar şi atunci când nu am vrea s-o facem. Dar atunci când creştem în aprecierea pentru înţelepciunea standardelor lui Dumnezeu şi în dragoste pentru Mântuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult că respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, şi un sentiment de mare înălţare. Putem avea acelaşi sentiment pe care îl are un bun instrumentist într-o orchestră bună atunci când cântă o simfonie de Beethoven. Plăcerea noastră devine împlinirea voii lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, putem spune împreună cu psalmistul: „Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele”. Vieţile noastre vor face o muzică minunată. H.V.L.
S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,
Până-oi ajunge ca să am lumină;
Că tot ce cere-i spre binele meu,
Să-mi facă viaţa liberă, senină.      D.J.D
Nu poate exista o armonie a inimii fără notele vesele.TOATA LUNA AICI:painea-cea-de-toate-zilele

14457389_10210531577266441_2366271506525515876_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 OCTOMBRIE

Ieremia 26.1-11

            Acest capitol ne poartă din nou înapoi în timp, cu patru ani înaintea evenimentelor din capitolul precedent (cap. 25.1). La porunca Domnului, Ieremia merge de astă dată în templu, pentru a profeţi acolo. Fără îndoială, aceasta se petrece cu ocazia uneia dintre cele trei mari sărbători anuale, când toţi israeliţii se suiau la Ierusalim (v. 2 este cel care ne permite să ne gândim la aceasta). Oricum ar fi fost, chemarea se adresează către întregul Iuda, nu numai căpeteniilor sale, şi nu trebuia omis „niciun cuvânt” (comp. cu Fapte 20.27).
            Cât de emoţionant este v.3! El ne ajută să intrăm în gân­durile harului lui Dumnezeu. Deşi cunoştea totul mai dinain­te, El îşi exprimă dorinţa Sa cea mai preţioasă: „Poate că vor asculta…” (vezi şi cap. 36.3,7).
            Acelaşi „poate” traduce şi speranţa stăpânului din para­bolă: „îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că, văzându-l, îl vor respecta” (Luca 20.13). Ei însă nu L-au respectat mai mult pe Fiul Său decât pe profeţii care au venit înaintea Lui. Observaţi ce primire i-au făcut lui Ieremia şi, implicit, Celui care l-a trimis… Ce orbire! Aceşti oameni, deşi veni­seră să se închine în Casa Domnului (v. 2), resping cuvintele Domnului, pun mâna pe solul Lui şi, chiar în această Casă, îl condamnă la moarte!TOATA LUNA AICI:scripturile-in-fiecare-zi
14379828_857354501031222_5128421716659453242_o

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 1 Octombrie 2016

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.Proverbe 14.12
Mașina trecu în goană. Mâinile șoferului strângeau volanul. Cu fruntea încrețită privea țintă la porțiunea de drum luminată de faruri. Strângea din dinți de fiecare dată, când mașina din sens opus nu micșora lumina farurilor la timp sau când era depășit de o mașină mai rapidă, care îl orbea în oglindă cu lumina farurilor. Încotro ducea drumul lui? Nu a mai trecut mult timp și s-a auzit mașina poliției și ambulanța. Știți ce s-a întâmplat… Cam acesta este scenariul multor accidente nefericite.
Lucrurile stau în mod asemănător și în privința „circulației“ noastre spirituale prin viață. Alergăm, alergăm, tot mai repede, și prea puțini dintre noi ne întrebăm spre ce țintă. Viața nu trebuie să fie numai o acumulare de valori materiale. Trebuie să ne gândim că avem un suflet, care nu se poate hrăni cu lucruri materiale. Mulți oameni trăiesc ca și cum această lume ar fi totul și astfel L-au uitat pe Dumnezeu. Mulți nu știu dacă se află pe calea spre cer sau spre calea spre iad. Când sunt întrebați dacă ținta călătoriei lor este cerul, trebuie să recunoască: „Mă tem că nu“. Dacă îi întrebi dacă sunt destul de răi pentru iad, atunci spun: „O, nu sunt chiar așa de rău ca alții“. Drept a glăsuit înțeleptul spunând că multe căi pot părea bune omului. Trebuie să reținem că singura cale spre mântuire este Isus Hristos.TOATA LUNA AICI:samanta-buna-octombrie-2016

14372370_854137814686224_6717220400412708068_oCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-

OCTOMBRIE 2016

 NU MAI FI ATAT DE CRITIC! (5)
„Tu cine ești de judeci pe aproapele tău?” (lacov 4:12)
Nimeni nu vrea să-și petreacă timpul cu cineva care monopolizează conversația pentru a-l pune la curent cu lista primelor zece persoane care trebuie criticate. E mai atractiv sa stai acasă și să te uiți la filme vechi în reluare decât să stai într-o astfel de companie! Este un adevăr greu de tolerat,  dar oamenii de care ai nevoie cel mai mult te vor evita atunci când te faci cunoscut drept cel ce caută nod în papură. Uneori critica este necugetată! Dacă ai sta sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, concentrându-te pe lucruri pozitive, nu ai spune niciodată așa ceva. Să observăm ce a spus Aaron: „l-am făcut ca niște nechibzuiți” (Numeri 12:11). El nu a încercat să-și apere poziția spunând: „Da, Moise s-a căsătorit, într-adevăr, cu persoana nepotrivită” sau 12  “merităm să fim mai mult în lumina reflectoarelor”. Nu, el si-a dat seama de greșeală, s-a pocăit și s-a întors de la ea. Și tu trebuie să faci la fel. De ce? deoarece critica blochează revărsarea binecuvântării lui Dumnezeu în viața ta! Oswald Chambers a scris: „Ori de câte ori te afli în postura criticului, este cu neputință să intri în comuniune cu Dumnezeu”. Oprește-te și întreabă-te: „Eliberarea de moment pe care o simt când îi critic pe alții merită să pierd sentimentul prezenței lui Dumnezeu?” Pentru a recupera acest sentiment al prezenței Lui, trebuie să-ți mărturisești atitudinea critică și s-o părăsești, apoi s-o înlocuiești cu una plină de bunătate și de dragoste. Astăzi, pleacă-te pe genunchi și roagă-te: „Doamne, iartă-mă pentru atitudinea și gândirea critică pe care o am. Recunosc că este o aroganță să cred că punctul meu de vedere este întotdeauna corect. Dăruieste-mi, te rog, har în relația mea cu ceilalți – același har pe care l-am primit si eu de la Tine. Ajută-mă să accept diferențele dintre noi și să nu pretind, ca toți să vadă lucrurile exact așa cum le văd eu. Dă-mi izbândă asupra atitudinii mele critice. În Numele Domnului Isus, Amin”.TOATA LUNA AICI:cuvantul-lui-dumnezeu
coordonatori Bob & Debby Gass
10600615_567433860050772_4121905758363005805_n
 
 

Read Full Post »

                            554491_729302577095988_781398110_nLucrarea Duhului Sfant

    Nu este in gandul nostru ca, in cele ce urmeaza, sa ne ridicam impotriva vreuneia din invataturile bisericilor care sunt in lume (intrebuintez termenul de biserici pentru ca este vorba si de altele, in afara celor pe care le putem numi adunari). Cu atat mai putin nu este in gandul nostru sa ne razboim cu aceste biserici. Nici macar nu ne gandim sa cercetam in amanuntime vreo invatatura a uneia din ele, ci, in legatura cu invataturile deosebite ale unora din aceste biserici, incercam sa adancim felul nostru de a vedea lucrurile, pe care-l socotim potrivit Scripturii.

    Nu intentionam ca, fiind intariti in ce priveste adevarurile pe care le avem noi, sa le impunem vreunei adunari, nici nu cautam sa induplecam pe vrunul dintre noi, care a ajuns la alta incredintare, cu scopul ca sa-l facem sa aiba aceleasi incredintari ca noi. Cine si-a format o incredintare din Cuvantul lui Dumnezeu, e slobod. Dorim insa ca in asemenea imprejurari, fratii care au ajuns la alte invataturi sa aiba si ei aceeasi atitudine fata de noi, adica sa nu ne incurce, ci sa mearga acolo, in biserica sau adunarea care are aceleasi invataturi sau incredintari. Prin asta nu ne ridicam impotriva nimanui

    Si aceasta nu din cauza ca am avea ceva impotriva sau ca prin asta s-ar micsora dragostea noastra fata de ei, ci din pricina ca practic nu ne intelegem si dam nastere la certuri de vorbe si robul lui Dumnezeu nu trebuie sa se certe. Iata, de pilda, sunt unii frati care se boteaza cand sunt mari, chiar daca au mai fost botezati odata, sub cuvant ca botezul este recomnadat numai celor care au credinta. Sa presupunem ca amandoi plecam la lucru. Eu voi spune oamenilor: Veniti la Domnul Isus, credeti in El si veti avea iertarea pacatelor. Iar fratele, cu alta incredintare despre botez – vine dupa mine si spune: Asta nu e de ajuns, ci trebuie sa te botezi. Faptul acesta produce incurcatura in sufletele celor ce asculta Evanghelia si cearta intre frati, din pricina intelegerii diferite a unui adevar.

    Din pricina asta, spunem celor ce au convingerea ca trebuie sa se boteze a doua oara sau sa tina sabatul sau au o alta invatatura: Nu este bine sa incurcam lucrurile. Daca ai convingerea asta, foarte bine, mergi acolo, impreuna cu cei ce au aceeasi convingere. Oricata suparare ar fi pentru cineva, intrucat ma priveste, eu continui totusi a da sfatul acesta: Mergi, frate, in adunarea care are astfel de lucruri, pentru ca nu cumva sa ne pomenim ciorovaindu-ne pe cale. Deci in acesta privinta trebuie sa fim bine lamuriti. Nu cautam sa tinem pe cineva in mijlocul nostru, daca a ajuns la alta incredintare. Dimpotriva, il rugam, cu foarte mare staruinta, sa nu ne incurce in lucru si sa se alature de adunarea ale carei convingeri le are.

    De alta parte orice incredintare trebuie sprijinita pe Cuvantul lui Dumnezeu. Spun unii: Asa ne-a invatat fratele cutare. Ei bine, daca sunt intre noi frati care isi sprijinesc felul lor de a gandi sau de a vietui pe un om, apoi e subred acest sprijin. Noi suntem oameni. Maine vom pieri. Si atunci cum ramane cu taria convingerilor? Spunem si noi cum trebuie inteles Cuvantul lui Dumnezeu. Cine asculta, prinde ceea ce se potriveste cu Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel sprijinul nostru nu mai este o persoana, oricat de insemnata ar fi acea persoana, ci ne sprijinim convingerile pe Cuvantul lui Dumnezeu.

    Numai o Persoana poate sa ne calauzeasca in tot adevarul, cum spune Domnul Hristos. Persoana aceasta a venit pe pamant la Rusalii, dupa ce ucenicii au asteptat zece zile, potrivit fagaduintei pe care le-a facut-o Domnul Hristos cand S-a inaltat la cer. De atunci Duhul Sfant a ramas pe pamant si va ramanea aici pana la venirea Domnului Isus. Ca inlocuitor al Domnului Isus, Duhul Sfant face aceeasi lucrare pe care o facea Domnul Isus cand era cu trup pe pamant.

    Ca Persoana dumnezeiasca are aceleasi insusiri ca Dumnezeu. Este  sfant, de aceea spunem Duhul Sfant. Uraste pacatul ca si Dumnezeu. Prin lucrarea Lui, oamenii sunt indrumati sa n-aiba niciun fel de legatura cu pacatul. Duhul Sfant nu este legat de niciun loc. El vede, aude si poate totul. Ca si Tatal si Fiul, Duhul Sfant este atotstiutor, atotputernic si pretutindeni. Cand am primit pe Duhul Sfant, am primit pe Dumnezeu in persoana in inima noastra, ca sa lucreze in noi ce e dupa voia Sa.

    Cand vine in inima noastra Duhul Sfant, ia nastere un foc care ne aprinde pentru Dumnezeu, pentru voia Sa si pentru gandurile Sale. Vrem sa facem voia lui Dumnezeu, fiind gata sa renuntam la orice ne desparte de El si ne impiedica sa urmam pe Domnul Isus. Focul arde tot ce nu e bun. A stinge Duhul inseamna a stinge acest foc, a stinge aceasta predare si dispozitie de a fi pentru Dumnezeu. Asta nu inseamna ca Duhul Sfant pleaca. El ramane, dar nu mai arde. Daca bagam de seama ca Domnul Isus nu ne mai este pe primul plan in viata noastra, atunci sau noi insine am stins Duhul sau un altul a izbutit sa ne raceasca prin vreo observatie a sa.

    Intristam pe Duhul Sfant cand ingaduim pacatul in viata noastra. Cand suntem suparaciosi, fara dragoste, neprietenosi, pricinuim mahnire Duhului Sfant. Dar El nu pleaca din pricina asta, ci doar este mahit ca o persoana careia nu-i faci pe plac. Nu trebuie insa sa ramanem asa. Sa ne marturisim pacatul si sa credem ca Domnul Isus ni l-a iertat. Atunci vine din nou pacea si bucuria in sufletul nostru.

    Fariseii si carturarii puneau lucrarea lui Dumnezeu pe seama Satanei. Prin aceasta savarseau pacatul impotriva Duhului Sfant. Un credincios nu poate face asa ceva. Si totusi unii credinciosi socotesc ca au pacatuit impotriva Duhului Sfant si din aceasta cauza sunt tare mahniti. Daca in adevar ar fi pacatuit impotriva Duhului Sfant, nu s-ar mai sinchisi despre asta, ci ar sta linistiti cu fapta lor, caci le-ar lipsi constiinta pacatului. Cine este mahnit si indurerat, a intristat pe Duhul Sfant sau L-a stins, dar n-a savarsit pacatul impotriva Lui. Intristarea lui este o dovada ca Duhul Sfant lucreaza in el.

    Duhul Sfant este ca Persoana dumnezeiasca din vesnicie, intocmai ca Tatal si ca Fiul. Insa inainte de Rusalii El n-a fost mereu pe pamant, ci venea numai pentru implinirea anumitor insarcinari. Avea de pilda sa pregateasca pe un om pentru o anumita insarcinare, sa-i dea insarcinarea si, cand omul isi indeplinea insarcinarea in puterea Sa, El pleca. Duhul Sfant era asadar pe pamant pentru o anumita vreme si pentru un anumit scop si nu mereu, cum este de la Rusalii. De la Rusalii, El a venit sa locuiasca in om si sa ramana in credincios.

    In Vechiul Testament era – s-ar putea spune – vremea Tatalui. Cand s-a implinit vremea, a venit Fiul, ca sa implineasca planul Tatalui, anume mantuirea omului. Dupa ce Si-a terminat lucrarea, Fiul a plecat inapoi la Tatal. Atunci a fost vremea Fiului. De la Rusalii e vremea Duhului Sfant.

    Sarcina Duhului Sfant este sa castige pe om pentru a-l face copil al lui Dumnezeu prin credinta in jertfa Domnului Isus. Asa ca noi traim in vremea Duhului Sfant. E vremea harului.

    Pe Duhul Sfant Il primim cand credem in Domnul Isus, potrivit locului de la Efeseni 1.13-14. Pentru aceasta sunt necesare pocainta si credinta. Recunosc deci intai ca nu sunt un copil al lui Dumnezeu, ca am fost nascut in pacat si deci din pricina pacatului sunt pierdut. Trebuie deci sa fiu lamurit in ce priveste starea omului fara Domnul Isus.

    Trebuie apoi sa urmeze al doilea pas, anume sa doresc sa fiu mantuit. Atunci recunosc ca Domnul Isus a fost trimis in lume pentru mine, ca sa ia asupra Lui pacatele mele si prin aceasta a savarsit mantuirea mea. Mai inainte nu stiam ce sa fac cu Domnul Isus. Dar acum stiu ca toate pacatele mi-au fost iertate nu pentru ca as fi meritat asa ceva, ci pentru ca Domnul Isus a murit pe cruce pentru ele. Eu cred acest fapt si in clipa aceea primesc pe Duhul Sfant, care-mi da siguranta ca acum sunt al lui Dumnezeu pentru timp si vesnicie (Romani 8.16). Primirea Duhului Sfant se face asadar cand primim mantuirea in Domnul Isus.

    Lucrarea Duhului Sfant in noi sta in a preamari pe Domnul Isus. El lumineaza in noi ce a facut Domnul Isus pentru noi. Lucrarea de mantuire a Domnului Isus n-are niciun pret pentru noi fara lucrarea Duhului Sfant. El lucreaza in noi deci ce a facut Domnul Isus pentru noi. De aceea nici nu ne rugam Duhului Sfant, deoarece El nu cauta nimic pentru Sine, ci totul numai pentru Domnul Isus. Din clipa in care deschide ochii vreunui om, El ii arata lucrarea Domnului Isus. Toata stradania Duhului Sfant este deci sa ne faca pe Domnul Isus mare si sa facem voia lui Dumnezeu Tatal. Iata de ce nu ne rugam Duhului Sfant, ci Tatalui si Fiului prin Duhul Sfant.

    Ne rugam sa fim plini de Duhul Sfant nu pentru Duhul Sfant ca Persoana, pentru ca El este in noi de cand am crezut in Domnul Isus, ci pentru lucrarea Lui in noi, ca sa avem mai multa dragoste, rabdare etc.

    Se vorbeste uneori despre botezul cu Duh Sfant ca despre o pregatire speciala pentru lucru, ca si cand ar fi vorba despre o noua revarsare a Duhului Sfant. Scriptura nu cunoaste decat un botez cu Duhul Sfant si anume acela cand Duhul Sfant a venit ca sa formeze “trupul lui Hristos.” Botezul in Scriptura are acest inteles: plantarea madularului in trupul lui Hristos, in care este deci legat cu celelalte madulare  (vezi 1 Corinteni 12.13).

    Prin pocainta si credinta , adica prin intoarcerea la Dumnezeu, prin credinta in jertfa Domnului Isus, primim pe Duhul Sfant. Printr-o ascultare deplina si printr-o predare fara nicio rezerva in gand, vorba si fapta, ajungem plini de Duh Sfant. Aceasta e porunca lui Dumnezeu pentru vremea de azi: Fiti plini de Duh Sfant!

    Eu cred ca este bine ca un credincios sa aiba siguranta adevarurilor pe care le-a primit si pe care le traieste. Am intalnit crednciosi care, atunci cand sunt intrebati de pilda: De ce ai venit la Domnul Isus? nu pot sa spuna precis. Sau: Cand ai primit pe Duhul Sfant sau o alta intrebare, nu pot sa raspunda precis. Socotesc ca un credincios trebuie sa stie bine de ce a crezut in Domnul Hristos, de ce gandeste ca trebuie sa traiasca in legatura cu El. Si este bine sa ajunga la siguranta nu numai in acesta privinta, ci in toate privintele el sa aiba siguranta adevarurilor pe care le-a primit.

    Daca in ce priveste mantuirea cunostinele noastre sunt destul de sigure, despre Duhul Sfant pare ca lucrurile nu stau chiar asa de bine. De pilda multi nu stiu daca Duhul Sfant este o putere, o inraurire sau o simpla lucrare. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca Duhul Sfant este o Persoana intocmai asa cum este Tatal si cum este Fiul, are aceleasi insusiri ca si Tatal, ca si Fiul.

    Lucrurile sunt clare in Cuvantul lui Dumnezeu. Dar sunt oameni care nu vad tot asa de clar. Sunt oameni care poarta denumirea speciala de penticostali, cum sunt si oameni care poarta denumirea speciala de baptisti, dupa cum accentueaza asupra uneia sau alteia din invataturi. Eu nu intru in amanuntime in invatatura penticostalilor. Numai atata scot in evidenta, ceea ce este in legatura cu noi, ce pretind acesti oameni in ce priveste lucrarea Duhului Sfant atunci cand aud despre noi, cei ce facem parte din adunarea aceasta.

    Ei spun de pilda ca noi nu avem pe Duhul Sfant pentru ca nu avem vorbirea in limbi; ca micsoram lucrarea Duhului Sfant in biserica si in cei credinciosi prin faptul ca nu exercitam darul acesta sau nu luptam pentru exercitarea acestui dar in biserica, adica vorbirea in limbi; ca nu tinem seama, de alta parte, ca in Noul Testament se arata ca cei dintai credinciosi au vorbit in limbi; ca nu tinem seama, de alta parte, ca apostolul Pavel sustine vorbirea in limbi; ca noi nu socotim ca vorbirea in limbi este singurul semn al primirii Duhului Sfant.

    Prin urmare de aceea nu am avea noi Duhul Sfant, pentru ca nu avem vorbirea in limbi. Deci, neavand vorbirea in limbi, nu avem nici pe Duhul Sfant si deci ne amagim ca suntem mantuiti, nu suntem mantuiti. Prin urmare suntem lumesti, in orice caz pierduti.

    Iata, iubitilor, aceasta este pe scurt ce cred oamenii acestia despre noi, credinciosi care socotim ca avem siguranta mantuirii prin credinta in jertfa Domnului Hristos si avem pe Duhul Sfant din clipa in care am crezut.

    Si fiindca se pune lucrul acesta in legatura cu vorbirea in limbi, adica participarea noastra ca oamneni credinciosi in vorbirea in limbi, ma voi margini sa arat lucrarea Duhului Sfant, asa cum se deprinde din Scriptura: la Rusalii si in al doilea rand lucrarea Duhului Sfant dupa Rusalii si cum ne este aratata in Noul Testament; apoi, lucrarea Duhului Sfant cum este aratata in vremea harului, in biserica, in fiecare dintre noi cei credinciosi. Desigur ca voi starui mai mult asupra primelor doua puncte si mai putin asupra celui de al treilea, crezand ca este mai cunoscut si in orice caz ar fi mai multe de aratat in aceasta privinta. 

                                                Gheorghe Cornilescu

                                                            1957545898_587395577970640_1567283546_n

Read Full Post »

13315546_10209857738387931_4240205958952851256_n13524377_1265951743417686_3985340016724752547_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 AUGUST

Cunoaşterea căilor Lui
După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lor Matei 11:1
El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus „Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea Lui Isus Cristos Însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama Lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. „Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici”, înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.
El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.
„Doamne…. să facem trei colibe...” (Luca 9:33).
Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în „munţi ai Transfigurării”, dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.
El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.
Rămâneţi… până când .” (Luca 24:29).
Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!
Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să Îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.TOTUL PENTRU GLORIA LUI – AUGUST (1)13631578_10157324899210089_6683894297028428726_n
13043207_1134805259904153_7248197719089725951_nMAANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST  1

“Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină!IOAN 16:24
Să avem grijă să nu limităm pe Dumnezeu în rugăciunile noastre şi aceasta nu numai prin necredinţă, dar şi prin presupunerea noastră că ştim ce poate şi ce vrea El să facă. Să ne aşteptăm ca să primim mai mult decât cerem sau gândim noi. “Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât.” (2 Cron 55:9). Să cerem mult şi Dumnezeu va fi pentru noi Dătător împărătesc. Dumnezeu va da copiilor Săi libertatea de a cere tot ce voiesc, pentru că prin Domnul Isus Hristos ei au devenit copii ai Săi şi El onorează orice cerere în virtutea dragostei pentru Fiul Său. De aceea Domnul Isus ne îndeamnă să cerem în Numele Lui orice este după voia Sa. “Cereţi orice vreţi şi vi se va da.” (Ioan 15:7). “Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte fiindcă M-aţi iubit.”Alexandru cel Mare a avut la curtea lui imperială un filozof renumit dar sărac care a ajuns cândva într-o mare criză financiară. La cine să apeleze decât la patronul lui, marele cuceritor, Alexandru? Cererea lui a fost aprobată mai repede decât s-a gândit el. Împăratul i-a dat autorizaţia să primească de la vistieria imperiului orice va cere. El a cerut în numele suveranului zece mii de galbeni, o sumă enormă. Vistiernicul şocat de o aşa mare sumă a refuzat s-o onoreze, dar a informat pe împărat prezentându-i punctul său de vedere cu privire la suma cerută de filozof care i s-a părut exorbitantă. Alexandru l-a ascultat cu răbdare şi i-a răspuns: “Să i se elibereze imediat banii. Sunt încântat – a zis împăratul – de felul cum gândeşte acest filozof. Prin cererea lui el mi-a făcut o cinste deosebită arătând în felul acesta cât contează pe generozitatea mea.” Ce deosebire între generozitatea acestui mândru împărat şi dragostea pe care o are Tatăl nostru din cer pentru noi. El este gata să ne dea cu mână largă şi fără mustrare orice îi cerem prin credinţă. Desigur că cererile noastre, oricât de mari ar fi, sunt garantate de Numele Domnului Isus. Ce garant desăvârşit, care ne scuteşte de un cosemnatar sau de orice altceva care să dovedească până la urmă că merităm să primim ce am cerut. Domnul Isus este sponsorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Dar a cere în Numele Lui, presupune recunoaşterea nevredniciei noastre înaintea lui Dumnezeu şi dependenţa noastră de Hristos Domnul. Uşa trezoreriei lui Dumnezeu se deschide în faţa rugăciunii făcută cu credinţăMANA DE DIMINEATA-AUGUST (1).
13439174_1265952996750894_4642730778999207163_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 august

LEGĂMÂNTUL ÎI ATINGE ŞI PE COPII
Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.Geneza 17.7
O, Dumnezeule Tu ai încheiat un legământ cu mine, robul Tău, în Isus Cristos, Mântuitorul meu; şi acum eu Te rog ca şi copiii mei să fie incluşi în planurile Tale de îndurare, îngăduie-mi să cred că această făgăduinţă îmi este făcută mie tot aşa de bine cum este făcută lui Avraam. Ştiu bine că copiii mei sunt născuţi în păcat şi zămisliţi în nelegiuire, ca şi cei ai celorlalţi oameni. Aşa că nu mă bizui pe felul naşterii lor, căci „ce este născut din carne este carne” şi nu altceva. Dar, Doamne, fă să se nască şi ei din Duhul Sfânt şi să intre şi ei în legământul Tău de har.Te rog de asemenea pentru urmaşii mei şi toate generaţiile lor. Să fii Tu Dumnezeul lor, cum eşti şi al meu. Cea mai mare cinste pe care Tu mi-ai făcut-o este că mi-ai îngăduit să fiu robul Tău şi să-Ţi slujesc; fie ca şi urmaşii mei să-Ţi poată sluji în anii care vor veni. O, Dumnezeul lui Avraam, fii şi Dumnezeul lui Isaac! O, Dumnezeul Anei, primeşte pe Samuelul ei! Doamne, dacă Tu ai primit rugăciunea pe care Ţi-o fac pentru ai mei, binecuvântează şi celelalte case ale poporului Tău, unde mai sunt persoane care nu sunt încă ale Tale. Fii Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel. Fie ca nici unul din cei care se tem de Numele Tău să n-aibă durerea să vadă pe vreunul din ai lor rămânând nemântuit! Îţi cer acest lucru pentru dragostea lui Isus. Amin!TEZAURUL PROMISIUNILOR AUGUST (1)
13495187_1266960563316804_7385300442734459537_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Luni, 1 August 2016

Auziți, ceruri, și pleacă urechea, pământule, pentru că Domnul a vorbit: „Am hrănit și am crescut fii și ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște; poporul Meu nu are inteligență“.
Isaia 1.2,3
Glasul Domnului răsună cu putere în urechile celor care se mândreau cu religia lor și care se încredeau într-o împlinire formală a ritualurilor legii. Există ceva sublim în simplitatea acestei chemări la ascultare. Cerurile și pământul, întotdeauna supuse voii Sale, sunt chemate să fie martori la lipsa de recunoștință a poporului Domnului. Acest popor beneficiase de grija Lui încă din Egipt, însă niciodată nu dăduse dovadă de o ascultare din inimă față de El. Au existat indivizi în diverse timpuri care au manifestat o astfel de ascultare, însă, din punct de vedere colectiv, poporul falimentase, până acolo încât nu mai exista speranță de reabilitare.Boul și măgarul își cunosc stăpânul datorită grijii sale pentru ei. Ne putem cerceta inimile pentru a vedea cât de mult Îl cunoaștemnoi pe Stăpânul nostru. În ce măsură Îl sfințim pe Hristos ca Domn? El este Stăpânul nostru acum. Pentru noi, Împărăția lui Dumnezeu este cea a Fiului dragostei Sale.Îi datorăm supunere deplină Celui care a fost răstignit pentru noi. Ieslea Stăpânului nostru este Cuvântul lui Dumnezeu. Cunoaștem noi acest Cuvânt? Ne împinge foamea spirituală către el, sau îi întoarcem spatele, hrănindu-ne cu lucrurile deșarte ale acestei lumi, despre care mărturisim că se află sub judecată? Acestea sunt întrebări solemne, care nu trebuie ocolite, nici ignorate, ci la care suntem chemați să dăm un răspuns în prezența Domnului.H A Ironside DOMNUL ESTE APROAPE-GBV AUGUST 2016

13516558_1266962613316599_4079953506526103275_nOSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 AUGUST 2016

„Duhul meu – schimbător ca vremea” – ce bine descrie vorba asta starea mea de azi! Pune Tu stăpânire pe ea şi ajută-mă să mă ridic în ea şi deasupra ei.OSWALD CHAMBERS Bătând la uşa LUI DUMNEZEU AUGUST (1)

13522806_1043008519110021_6074580847773324836_oCHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

1 August

Dimineața
Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea
căruia voi căpăta trecere. Rut 2:2
Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără. Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic… căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău” (Isaia 41:14). Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Sau aceasta:şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată” (Apocalipsa 22:17). Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.


13512106_1117114395028581_1075586846694476322_n13517428_1042629555814584_3696268359888499141_o1 August Seara

Incununezi anul cu bunătăţile tale. Psalm 65:11
Tot timpul anului, în fiecare oră şi în fiecare zi, Dumnezeu ne binecuvântează din belşug. Când dormim şi când suntem treji, îndurarea Lui ne însoţeşte. S-ar putea ca soarele să nu strălucească, dar Dumnezeul nostru nu încetează niciodată să trimită raze de iubire copiilor Săi. Ca un râu, îndurarea Sa ne înconjoară întotdeauna cu o plinătate la fel de inepuizabilă ca şi natura Lui. Ca şi atmosfera care înconjoară mereu pământul şi susţine întotdeauna viaţa omului, bunătatea lui Dumnezeu înconjoară toate creaturile Sale. În ea, ei trăiesc, se mişcă şi supravieţuiesc, ca în elementul lor. Asemeni soarelui de vară, care ne bucură cu razele sale mai calde şi mai strălucitoare, asemeni râurilor care se umflă după ploaie, asemeni atmosferei care este uneori mai proaspătă, mai înviorătoare şi prietenoasă decât înainte, la fel este şi îndurarea lui Dumnezeu. Şi ea are orele ei de aur, zilele ei de surplus când Domnul îşi măreşte harul în faţa fiilor oamenilor. Printre binecuvântările Sale, zilele speciale de recoltă sunt un anotimp special de belşug de îndurare. Este gloria toamnei,, prin care darurile providenţei sunt depozitate din belşug. Este anotimpul realizărilor, ţinând seama de faptul că tot ce a fost înainte a însemnat doar speranţă şi aşteptare. Mare este bucuria recoltei. Fericiţi, sunt secerătorii care îşi umplu braţele cu dărnicia cerului. Psalmistul ne spune că recolta este încununarea anului. Cu siguranţă că aceste îndurări regale aşteaptă mulţumiri regale! Să-i oferim mulţumiri prin expresii tăcute de recunoştinţă. Fie ca sufletele noastre să-şi amintească şi să mediteze la bunătatea Domnului. Apoi să Îl lăudăm, slăvind şi mărind Numele Său, din bunătatea cărui izvorăşte orice îndurare. Să-L preamărim pe Dumnezeu punându-ne darurile în slujba Sa. O dovadă practică de recunoştinţă este o mulţumire specială oferită Domnului recoltei.CHARLES.H. SPURGEON-DIMINEAŢA ŞI SEARA Meditaţii pentru fiecare zi a anului AUGUST (1)
13439015_1265952703417590_614809271693757862_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 AUGUST

«Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie
să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi
cu suspine negrăite.» ROMANI 8,26
Aşa cum un om poate trăi numai dacă respiră, tot aşa el poate avea viaţă spirituală doar dacă se roagă. Rugăciunea este pecetea trăirii dumnezeieşti autentice, este legătura in-dispensabilă cu Dumnezeul cel viu. Te rogi? Prin această întrebare nu mă refer la rugăciunea formală de la masă sau de dinainte de culcare, nici la rugăciunea rostită în nevoi, în necaz sau în pericol, chiar dacă ea vine din toată inima, cu toată sinceritatea. Mă refer la rugăciunea în părtăsie cu alti credincioşi. Membri cu adevărat născuţi din nou dintr-o biserică se văd nu după numărul mare cu care umplu adunările duminica, ci din numărul celor ce se roagă cu credincioşie la ora de rugăciune. Dragă cititorule, ai primit un duh al rugăciunii sau eşti doar un «creştin»? Dacă eşti născut din nou nu te rogi tu, ci Duhul lui Dumnezeu Se roagă prin tine. Mulţi credincioşi se simt inconfortabil când se pune problema rugăciunii în biserică. Ora de rugăciune ţinută cu toată evlavia Îi este plăcută lui Dumnezeu, de aceea Satan se bucură dacă nu participi. Pocăieşte-te şi caută alinare în părtăşia cu fraţii la ora de rugăciune a bisericii tale!WIM MALGO MEDITAŢII ZILNICE AUGUST (1)
13537565_1265952890084238_2056890752921369291_nMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 August
“Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă”. Geneza 22:3.
Domnul zisese lui Avraam: “Ieşi din ţara ta, din rudenia şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. Si el a ieşit, fără să ştie încotro va merge sau unde va ajunge. El nu s-a sfă­tuit cu niciun om, ci a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii care fac aşa sunt o binecuvântare şi vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Oriunde ajungea Avraam ridica un altar pentru Domnul. El a primit făgăduinţa că în sămânţa lui vor fi binecuvântate toate popoa­rele lumii. Sarai era stearpă. Ea spus lui Avraam: “Iată Domnul m-a făcut să nu am copii; intră, te rog la roaba mea, poate că voi avea copii de la ea”. Avraam a ascultat-o pe Sarai. După doisprezece ani a venit promisiunea lui Dumnezeu, că Sarai va naşte un fiu. Avraam a crezut pe Domnul din nou şi aşa s-a şi întâmplat. Cu acest prilej Dumnezeu i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi numele Sarai în Sara. Dar când a văzut Sara, că fiul Agarei era un batjo­coritor, a zis lui Avraam: Izgoneşte pe roaba aceas­ta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu slobod”. Si Dumnezeu a            zis lui Avraam: “Fă Sarei tot ce-ţi  cere”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă şi a făcut  precum îi poruncise Domnul. Citim mai departe despre Avraam, când Domnul l-a încercat şi i-a zis: “Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ca ardere de tot acolo pe un munte pe care ţi-l voi arăta”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă, a tăiat lemne pentru arderea de tot. Observăm deci, că de fiecare dată, când Dumnezeu i-a dat o încercare mare, el s-a sculat dis de dimineaţă. Si pentru noi este scris: “Nu fiţi zăbavnici în ceea ce trebuie să faceţi”MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger AUGUST (1)
13533098_1265925993420261_215212709631094739_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 August

DOMNUL a zis lui Samuel: Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat,
ca să nu mai domnească peste Israel? 1 Samuel 16.1
Poporul a făptuit un mare păcat când L-a lepădat pe Dumnezeu şi şi-a dorit un stăpânitor pământesc ca împărat. Samuel a trebuit să vadă cu durere că nădejdea pusă în puterea şi ajutorul omenesc este o deşertăciune. Fără îndoială că privirile erau îndreptate spre omul pe care Dumnezeu îl îngăduise ca împărat. Acum însă totul era pierdut. Saul a fost lepădat şi Samuel s-a simţit obligat să se îndepărteze de el. Saul era al doilea demnitar cu privire la care Samuel trebuia să vadă dezbrăcarea de demnitatea primită. La începutul lucrării lui, a trebuit să transmită o solie serioasă marelui preot Eli, iar acum la sfârşitul vieţii lui a fost însărcinat să-i spună lui Saul judecata cerească asupra comportării sale. Comuniunea cu Dumnezeu ne va călăuzi până acolo încât să recunoaştem căile Lui şi să ne supunem lor. Noi suntem înclinaţi uneori ca prin sentimentele noastre să fim înşelaţi. Aceasta este o mare primejdie; cel mai activ leac contra umblării după sentimentele noastre, este încrederea adâncă în adevăratele şi de neclintit hotărâri ale lui Dumnezeu. În faţa acestor hotărâri dispar toate sentimentele, iar credinţa creşte tot mai mult.Între adevărata credinţă şi simplele sentimente există o mare deosebire. În timp ce sentimentul se aşează jos şi plânge, credinţa se ridică şi umple cornul cu untdelemn ca să-l ungă ca împărat pe „omul după inima lui Dumnezeu” Minunat este Dumnezeu care totdeauna lasă să iasă binele din răul înconjurător.Oamenii îşi schimbă gusturile şi părerile însă cei credincioşi nu-şi schimbă niciodată poziţia lor spirituală. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu în toate împrejurările vieţii, chiar şi în faţa primejdiei de moarte. Satana latră dar nu muşcă. Satana câteodată latră mai tare şi mai puternic, dar prin aceasta nu se face mai grozav.CALENDAR BIBLIC-DOMNUL ESTE APROAPE-AUGUST (2)58fe972e255232b734a4f6b67f7fb95ewaterfall
13528957_1265946340084893_6602315781266808683_nIZVOARE IN DEŞERT

1 August

Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii,
din morţi cum eraţi. Romani 6:13)
Într-o noapte m-am dus să ascult o predică despre consacrare. Nimic special nu m-a atins din mesaj, dar când predicatorul a îngenuncheat ca să se roage, a spus: „O, Doamne, Tu ştii că putem avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru noi“. Acesta a fost mesajul meu. După ce m-am ridicat de pe genunchi şi mergeam în jos pe stradă ca să prind trenul, am meditat adânc la tot ce ar fi putut însemna consacrarea aceea pentru viaţa mea. Mă temeam, gândindu-mă la preţul pe care trebuia să-l plătesc, şi deodată, în ciuda zgomotului provocat de traficul străzii, mi-a venit acest mesaj: „Poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine“. M-am urcat în tren, şi-n timp ce călătoream spre casă, m-am gândit la toate schimbările, sacrificiile şi dezamăgirile pe care consacrarea le-ar fi putut aduce în viaţa mea – şi eram încă înfricoşat.Când am ajuns acasă, m-am dus direct în camera mea, am căzut în genunchi şi am văzut toată viaţa mea derulându-se în faţa ochilor mei. Eram creştin, un slujitor în biserică şi un supraveghetor la şcoala duminicală, dar nu mi-am predat niciodată complet viaţa lui Dumnezeu printr-un act hotărât de voinţă. Dar  când  m-am gândit la planurile mele „preţioase“ care puteau fi zădărnicite, la speranţele mele iubite pe care ar fi trebuit să le părăsesc, şi la profesia mea aleasă pe care s-ar putea să fiu nevoit s-o abandonez – m-am temut.
Nu m-am gândit deloc la lucrurile mult mai bune pe care le avea Dumnezeu pentru mine, aşa că sufletul meu fugea de El. Şi atunci, pentru ultima oară, cu o forţă rapidă a puterii de convingere a fiinţei mele lăuntrice, acel mesaj cercetător a venit din nou: „Copilul Meu, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Dacă nu poţi avea încredere în El, atunci în cine să ai încredere?“  În sfârşit acest mesaj m-a liniştit, căci dintr-o străfulgerare am realizat că Omul care m-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru mine putea fi de absolută încredere pentru tot ce priveşte viaţa pe care a salvat-o.Dragă prietene, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Poţi avea încredere în El ca să-ţi zădărnicească fiecare plan care trebuie oprit şi să le împlinească pe cele care sunt spre gloria Sa măreaţă şi spre binele tău suprem. Poţi avea încredere în El să te călăuzească pe cea mai bună cale din lumea aceasta pentru tine.   J. H. M.
Aşa cum sunt, dragostea Ta necunoscută,
A rupt fiecare barieră,
Ca să fiu acum al Tău, da, NUMAI al Tău,
O, Miel al lui Dumnezeu, vin!
 

Viaţa nu este o epavă ce trebuie salvată din lume, ci o investiţie ce trebuie folosită în lume.

 
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 august

Text: Apocalipsa 11:15-19
NIMICIREA NIMICITORILOR
…dar a venit mânia Ta… să prăpădeşti
pe cei ce prăpădesc pământul.   
Apocalipsa 11:18
  O femeie tânără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse atâţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi.Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gândit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pământul”. Domnul va face dreptate, în final, aducând o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrânge duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire  şi pace.Credinţa ne este încercată atunci când vedem duşmanii lui Dumnezeu promovând cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vând droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvânt să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfânt prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curând la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, când deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din  ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare!       H.V.L.
Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,
Judecând pe mari şi mici de pe pământ.
Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă
Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfânt.       D.J.D.
 
Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit.PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE-AUGUST (1)

13537565_1265952890084238_2056890752921369291_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 AUGUST

Matei 15.21-39
          Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David” (v. 22) şi erau străi­ne de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poatestrăluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a pre­ţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.  După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din bel­șug hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-VOLUMUL III-AUGUST 201612963637_1027998877278967_8952594303127374769_n
13599805_1265896950089832_2568516216430060755_nSĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 August 2016

Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și i-a zis: „Învățătorule,
ce să fac, ca să moștenesc viața veșnică?“.Luca 10.25
Pilda Samariteanului ne arată cum ajunge harul la omul incapabil de a răspunde la exigențele Legii lui Dumnezeu. Un învățător al Legii, orbit de pretențiile sale, a vrut să-L ispitească pe Isus întrebându-L cum poate moșteni viața veșnică, pe care Adam o pierduse din pricina neascultării sale.Domnul Isus, care știa gândurile din inimile oamenilor, a răspuns potrivit poziției în care se afla acel învățător al Legii: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?“. La prima întrebare, răspunsul era ușor, dar la a doua întrebare, ispititorul acela nu avea un răspuns.Referitor la întrebarea „Cum citești în ea?“, menționăm două răspunsuri:
„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!“ (Luca 11.28);„Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei …, ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui“ (Iacov 1.25).Iată cum trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu! El nu trebuie citit pentru a-L ispiti pe Dumnezeu. Să fim mulțumitori că avem în mâinile noastre Cartea lui Dumnezeu, în care găsim tot planul de mântuire prin credința în jertfa Mântuitorului!SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2016
1936212_214630305595502_5475527638504264033_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST 2016

1 AUGUST         SCUTURĂ-ȚI PRAFUL DE SUB PICIOARE!

                        „Scuturați îndată praful de sub picioarele voastre” (Marcu 6:11)
lată un sfat înțelept pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi. Când cineva te respinge sau nu dorește să te asculte, „scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei”. Când experimentezi respingere, ai de ales între două lucruri: să lași ca încrederea și stima de sine să sufere sau „să-ti scuturi praful de sub picioare” si să mergi mai departe. Domnul Isus nu vorbea despre mințile sincere care nu înțeleg, ci despre cele mândre care resping adevărul. Isus spunea de fapt: „nu-i lăsa să-ti rupă ritmul  si să te împiedice să împlinești ceea ce trebuie făcut”. Când Pavel a naufragiat pe insula Malta, el a fost muscat de o năpârcă în timp ce strângea lemne. Numaidecât localnici au spus unii către alții: „omul acesta este un ucigaș, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască” (Faptele Apostolilor C 8:4) Cum a reacționat Pavel? „A scuturat năpârca în foc, și n-a simțit nici un rău” (v. 5). Ce au spus atunci localnicii despre el? „Și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu” (v. 6). Extraordinar! Părerea oamenilor este schimbătoare ca vremea! Așa că, nu lăsa ca laudele lor să te umfle de mândrie sau ca dezaprobarea lor să te doboare. Voia Iui Dumnezeu este să-i ajuți pe alții. Dacă îți acceptă ajutorul, oferă-li-l. Dacă nu, du-te acolo unde ești acceptat si apreciat. Domnul Isus a spus: „cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește” (loan 13:20). Analizând lucrurile corect, vedem că oamenii nu te resping pe tine, ci pe Acela care te-a trimis. Când știi lucrul acesta, ai încredere și pace în suflet.CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU PENTRU ASTAZI AUGUST 2016 (2)
coordonatori Bob & Debby Gass

13557776_1265894273423433_2490772378630375113_n
 13592407_1265946193418241_2033028569209925187_n

Read Full Post »

Older Posts »

<span>%d</span> bloggers like this: