Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Romania’

539438_4298102063537_1003146137_nHalloween-ul sarbatoarea SATANICA care manipuleaza cetateanul Roman

https://www.youtube.com/watch?v=sE_pMf7qia8

Insuşi “părintele” modern al “bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, obişnuia sa spună ca Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de “Noaptea Walpurgica” sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

Halloween-ul — şcolarizarea satanismului pentru copiii români

Integrarea in UE si occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei
sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul National pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul “Lampa lui Jack” — o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

12045348_901631093260328_6378792259710212559_o

Read Full Post »

665661_453117764726851_799958152_o969158_426756730780144_1836335833_n

Rivkah Lazarovici, I found the Jewish Messiah in communistic Romania

Multumesc lui Cella pentru postare si anunt.

14146_536583519760693_1296068238_n

Read Full Post »

8.3.1

Informatii despre Halloween-o sarbatoare pagana.

 

In aceste regiuni se vede o lipsa tragica a unei vieti
spirituale dupa Cuvantul lui Dumnezeu.Daca stai de vorba cu acesti
crestini,te uimesti si te cuprinde o mare intristare,cand vezi cat sunt
de  influentati in stil ocultic.Mai este blocata si raspandirea
literaturii evanghelicale de catre preotii satelor,acestia cauta sa
intimideze pe credinciosii care o raspandesc,amenintandu-i cu politia,cu
arestarea lor.Dar acestia care o fac sunt oameni care au doar o religie
denaturata,un amestec de crestina- paganista.O religie oferita de
Satana,cu care el inselase si inseala din plin pe cei nedoritori de
credinta adevarata,pana in zilele noastre.Aceasta religie denaturata ei o
apara cu tot felul de amenintari.Raspandirea Adevarului este blocata de
satana prin slujitorii lui ,prin acesti crestini pagani.Dar Domnul este
biruitorul asupra tuturor atacurilor acestora.Slava numai Lui.

Odata am aflat ca in partea Moldovei au adus cainii
asupra celor care imparteau literaruta la casele ortodocsilor.De ce este
starea aceasta la crestini care zic ca sunt nou nascuti?Pentru ca nu
cunosc Scriptura,sau nu primesc invataturi biblice de avertisment din
partea celor care spun ca sunt predicatori,pastori.

Poporul Izrael a cazut mereu in paganismul natiunilor din
jurul lui,gasim o sumedenie de versete in Vechiul Testament in privinta
aceasta.Tot asa este si acum in randul crestinilor de astazi.Eu cred ca
cei ce sunt adevarat credinciosi adevarului,si nu doar
“crestini”,cunosc adevarul si sunt paziti de idolatrie demonica.Cand eu
am fost confruntata dupa nasterea mea din nou in septembrie 1980,cu
versetele din Deutoronom cap.18;9-14,am inteles cat de mult uraste
Dumnezeu aceste practici ocultice,satanice.Am facut o cercetare
amanuntita atunci in viata mea si tot ce era din practicile acestea
,le-am adus inaintea Domnului si am trait eliberarea din ele.Este trist
sa afli ca sunt credinciosi astazi care mai au din aceste legaturi,si
din care cauza viata spirituala este blocata in a creste in ei.Sunt
intre ei care traiesc in depresii,dar nu stiu care este cauza starii
depresive.Devin agresivi in cuvinte,agresivi in fapte….si nu stiu de ce.

Ferice de cine cunoste cauza si vine cu ea la Domnul pentru ca sa fie eliberat din aceste legaturi ocultice.

Urmariti mai multe informatii aici:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween

http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2013/10/08/informatii-despre-halloween-o-sarbatoare-pagana/

Jack-o'-Lantern_2003-10-31158px-Kobe_Mosaic17s3072

Read Full Post »

Silvia a plecat, dar lucrarea a rămas – Gicu Cotleț

În dimineața zilei de 19 septembrie 2013, când zorii dimineții încep să alunge întunericul nopții Silvia noastră dragă a plecat în cea mai lungă călătorie din viața ei. Biletul a fost cumpărat cu mulți ani înainte dacă nu greșesc tocmai din anul 1967. Un bilet numai dus (one way) și fără însoțitor. Poate s-ar fi bucurat să aibă un însoțitor dar nu a fost posibil. Imediat după ce și-a prezentat pașaportul a fost preluată cu multă dragoste de iubitul inimii ei și condusă până la destinația finală. În acea dimineață mohorâtă de septembrie împreună cu Silvia era doar familia ei, Elena, Lidia și Tudorică Sfatcu din California. Tudorică a fost dispecerul de serviciu care a transmis instrucțiunile de zbor pentru toți membrii familiei și a urmărit cu lacrimi în ochi plecarea lui Silvia.

La doar câteva ore după plecarea Silviei au început să sosească la ”aeroportul” de lângă pădure și alți călători care priveau nedumeriți la cei rămași pe pista de plecare. Nu au lipsit nici florile dar nici lacrimile. Am mai înălțat o rugăciune spusă din toată inima dar Silvia nu ne-a mai auzit. Am cântat lângă ea dar nu a mai schițat nici un gest pentru noi toți. Cu obrajii brăzdați de lacrimi familia i-a pregătit rochia de mireasă și a dat-o celor doi spravegheatori cu intrucțiunile de rigoare. Coafura i-a fost făcută și apoi în liniște a fost așezată în ”scaunul de stejar” al miresei care era frumos sculptat de ameșii care au cunoscut-o pe Silvia.

Au urmat trei zile de ”nuntă” ca-n povești, exact cum Silvia și-a dorit, dar fără famfară și instrumente. A fost o adevărată sărbătoare de comemorare a călătoriilor Silviei în cei 62 de ani pe planeta Pământ, călătorii presărate cu tot felul de peripeții care cu greu ar putea fi cuprinse în cărțile lui Silvia.

Aș dori pe cât posibil ca minunile din viața ei să să circule pe toate meridianele lumii în limba dulce și frumoasă a moldovenilor și să poată încuraja mai departe pe frații noștri dragi de limbă și culoare dar în același timp să vorbească tot mai mult de Dumnezeul lui Silvia, al românilor și al tuturor credincioșilor.

În acest scop aș ruga pe toți cei care ați călătorit cu Silvia în cei 62 de ani să vă căutați agendele de bord și să începeți să colectați însemnările voastre. Aș dori dacă se poate ca toate aceste fărâmituri să fie adunate într-un singur coș din care să curgă râul binecuvântării peste sufletele noastre. M-aș bucura dacă aș primii toate aceste însemnări de călătorie pe adresa mea de E-mail gcotlet@camoh.org și apoi să găsim persoana potrivită care să facă lucrarea.

Ultima dorință a Silviei scrisă cu cerneală neagră și udată cu lacrimi a fost ca misiunea ei (God Knows Ministries) să continuie și după plecarea ei.

Singurul care a fost gata să preia această dorință a fost Bill Mullet, unul dintre frații menoniți cu inimă de român dar mai presus de toate cu dragoste pentru lucrarea Domnului.

Sunt lucruri complet necunoscute pentru noi toți, dar cunoscute de bunul nostru Dumnezeu. Deocamdată doar atât putem spune că avem voință și viziune dar avem nevoie de binecuvântarea Domnului. Personal am încrederea că Dumnezeul lui Silvia și Dumnezeul nostru ne va ajuta să continuăm tot ce Silvia a început. Dacă va fi voia Domnului dorim ca toate dorințele ei să devină realitate și cerem binecuvântarea Domnului peste aceste proiecte mari.

Silvia a fost doar făclia care a aprins focul misiunii românilor din diaspora. Acest foc a cuprins și inimile noastre și dorim din toată inima ca să-l putem duce mai departe pe toate meridianele. După cum spunea fratele Valentin Popovici la priveghiul de vineri seara a fost doar cenușa adunată în tigăile de aramă, a fost una din copcile de aur care țineau covoarele cortului împreună. Am dori ca aceste copci să ne unească pe români și americani sau orice altă națiune, să fim legați ca și o

”brățară care mâna-Ti înconjoară
Ca un brâu de piatră rară,
Ca veșmântul Tău de in.
Să nu poată-a ne desparte
Nici furtună și nici moarte,
Ci cum scrie-n sfânta Carte,
Să fim una pe deplin,
Ca veșmântul Tău de in”.

Am vrea ca toți să știe că, fie că trăm fie că murim, noi suntem ai Domnului.

Fiecare din noi trăim zilnic minunile Domnului și vedem purtarea lui de grijă. Singurul lucru pe care îl puteți face la ora actuală este să ne purtați în rugăciune și să cereți ca voia Domnului să se facă în toate cele istorisite de mine până acum.

Când timpul îmi va permite voi continua să vă țin la curent cu înaintarea lucrării începută de Silvia.  Am vrea ca fiecare dintre noi să fim motivați de vestetul ”Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului” (Ps. 118:17).

Am vrea ca prin tot ce vom face Numele Domnului să fie înălțat și nu numele noastre. Am vrea ca noi să fim cenușa adunată în cenușarul de argint, să fim potirul de aur din care să bea cel însetat din apa dulce și cristalină a Cuvântului lui Dumnezeu.

Aș dori ca scrisoarea mea să fie doar o provocare venită din partea celui mai neînsemnat dintre voi toți, cel căruia Dumnezeu i-a mai dat o șansă să se pocăiască, o șansă să mai spună celor dragi că Domnul Isus este bun cu cei cu inima curată, și are îndelungă răbdare cu noi cu toți.

Din dragoste pentru Domnul Isus și din respect pentru cea care a fost sora noastră Silvia Tărniceriu,

Gicu Cotleț, Septembrie 26. 2013

603882_3401655416042_499643968_np11602461

Read Full Post »

Creationism Stiintific: Aparitia popoarelor partea I:

 

 

 

Conform Bibliei, toti oamenii de pe Pamant au provenit de la Noe, sotia sa, trei fii ai sai si nevestele lor, iar mai inainte de asta de la Adam si Eva (Geneza 1-11). Insa astazi pe Pamant traiesc grupuri de oameni numite ”rase”, care dupa infatisarea exterioara se diferentiaza. Una din aceste deosebiri este culoarea pielii. Multi oameni considera acest lucru ca o dovada ca istoria biblica a aparitiei popoarelor este gresita. Ei cred ca aceste grupuri de oameni au aparut doar printr-o evolutie separata pe parcursul a zeci de mii de ani.

 

 

In realitate pe Pamant exista doar o singura ”rasa” — rasa oamenilor. Biblia ne invata ca Dumnezeu ”Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni” Fapte 17:26. Sfinta Scriptura deosebeste oamenii dupa triburi si popoare, dar nu dupa culoare sau alte deosebiri exterioare. Reprezentantii diferitor popoare se pot incrucisa liber intre ei si pot da urmasi. Aceasta demonstreaza ca diferentele biologice intre ”rase” nu sunt asa de mari. In principiu, diferentele in compozitia ADN sunt minore. Daca luam doua persoane din oricare parte a lumii, atunci diferenta ADN lor alcatuieste 0,2%.

 

 

Antropologii impart omenirea in cateva grupe principale: europeoida (alba), mongoloida (chinezii, eschimoshii si indienii americani), negroida (negrii africani) si australoida (aborigenii australieni). In cadrul lor se pot diferentia diferite subgrupuri.

 

 

Practic toti evolutionistii din zilele nostre recunosc, ca diferite grupe de oameni nu puteau sa aiba origine diferita, cu alte cuvinte ei nu puteau sa evolutioneze din diferite specii de animale. In acest fel sustinatorii evolutiei sunt de acord cu creationistii ca toate grupele de popoare au provenit de la un numar initial comun de oameni. Multi oameni insa cred ca asa diferente mari ale exteriorului uman puteau sa se dezvolte numai intr-o perioada lunga de timp.

 

 

Sa examinam spre exemplu, problema culorii pielii. In realitate toti oamenii au unul si acelasi pigment, care reda pielii o anumita nuanta de culoare, numit — melanin. Acest pigment maro-intunecat, care persista la fiecare din noi in anumite celule ale pielii. Daca omul nu are melanin (cum se intimpla la albinosi, persoane care sufera de o mutatie transmisa genetic din care cauza celule isi pierd capacitatea de a produce melanina ) atunci culoarea pelii este absolut alba sau roza. Daca in celule se produce putina melanina, se primeste un european alb, daca multa un african negru, iar intre ele toate nuantele de cafeniu. Acesta este unicul pigment, care influenteaza formarea culorii albe. Aceasta situatie este adevarata nu doar in cazul culorii pielii. De exemplu, ochii lunguieti ai asiaticilor este rezultatul unui strat de grasime mai mare pe incretaturile de la pleoape. Si la asiatici cat si la europeni despicatura ochiului este determinata de prezenta stratului de grasime, numai ca la europeni este mai putina.

 

 

Melanina protejeaza pielea de razele ultraviolete ale soarelui. Cu cat mai des omul se expune la soare cu atat sunt mai mari sansele de a avea arsuri de la soare sau cancer de piele. Daca in celulele voastre este exces de melanina, insa locuiti in regiuni unde zilele cu soare sunt putine, organismului dumneavoastra ii va fi mai greu sa produca cantitatea necesara de vitamina D. In acest caz omul sufera de insuficienta de vitamina D, ceea ce poate duce la boli de oase (de exemplu, rahitism).

 

 

De mentionat este faptul ca omul nu se naste cu o anumita cantitate de melanina, ci doar cu abilitatile date genetic de a produce melanina in anumita cantitate, insa aceasta cantitate crestere in dependenta de intensitatea razelor solare.

 

 

Fiecare din noi poarta in sine informatia despre propriul organism, ca si proiectul unei cladiri construite. Acest ”proiect” determina nu doar ca aceasta fiinta va fi anume om, dar si ca el va avea ochi albastri, nas bombat, picioare lungi si asa mai departe. O mare parte din aceasta informatie este pastrata in ADN. ”Proiectul” omului este scris cu ajutorul unui cod special in forma de legaturi chimice lungi ADN. ADN — cea mai efectiva sistema de pastrare a informatiei. Scrisa in acest fel informatia se copiaza (reorganizeaza) din generatie in generatie. Asa dar, ovulul fecundat contine toata informatia, jumatate (23 cromozomi) de la tatal, iar cealalta jumatate (23 cromozomi) de la mama. Astfel de mecanism este foarte folositor, deoarece in cazul in care persoana mosteneste o gena deteriorata de la unul din parinti, de exemplu celulele produc ghemoglobina care nu este normala, atunci gena primita de la celalat parinte va fi normala si o va compensa pe cea cu probleme dand posibilitate organismului sa produca proteine normale.

 

 

In acest fel, defectul il va purta doar jumatate din ghemoglobin. In genomul fiecarui om se contin sute de erori, mostenite de la unul din parinti, care nu se manifesta, deoarece ”se ascund” in activitatea celeilalte gene normale.

 

 

Noi cunoastem ca culoarea pielii este determinata mai mult decat de o pereche de gene. Dar pentru simplitate sa presupunem ca genele sunt doar doua, si ele sunt situate pe cromosomi in pozitiile A si B. O forma a genei, M ”da comanda” sa produca multa melanina; cealalta m — putina melanina. Pe pozitia A pot aparea combinatiile genelor, MAmA si mAmA, care dau celulelor pielii semnalul sa produca mult, nu prea mult si putina melanina. In fel asemanator, pe pozitia B pot fi combinatiile MBMB, MBmB si mBmB care la randul lor dau semnalul sa produca mult, nu prea mult si putina melanina. In acest fel, oamenii cu o culoare a pielii foarte intunecata, pot avea urmatoarea combinatie de gene, de exemplu, MAmA MBMB. Deoarece si spermatoizii si ovulele la astfel de oameni pot contine doar gene MAMB, copii lor se vor naste doar cu aceasta combinatie de gene, ca si parintii lor. Prin urmare toti acesti copii vor avea culoarea pielii foarte intunecata. In acelasi fel la oamenii cu culoarea pielii deschisa cu combinatia genelor mAmA mBmB se pot naste copii doar cu aceasta combinatie de gene. Noi putem apela la ajutorul unei scheme deosebite numita ”tabelul luiPenneta”. Pe partea stinga sunt mentionate combinatiile genetice posibile pentru spermatozoid, pe partea dreapta pentru ovul. In fiecare intersectie a liniei si coloanei este scrisa combinatia genelor in urma fecundarii date de ovul si spermatozoid. Astfel dispersarea nuantelor culorii pielii de la foarte deschis pana la foarte inchis, se poate manifesta doar dupa o singura generatie, la urmasii de pe urma casatoriei oamenilor mulatrii cu o astfel de combinatie de gene.

 

 

Daca oamenii ”albi” (mAmA mBmB) se vor casatorii doar cu persoane de aceeasi culoare a pielii si se vor muta in locuri unde copii lor nu se vor putea intilni cu oameni de o culoare a pielii mai inchisa, atunci in final se va forma ”curat” in sens ca va deveni ”linia alba” — ei vor pierde genele necesare pentru producerea unei cantitati mari de melanina si culoarea pielii intunecate. Dar daca reprezentantii ambelor combinatii de linii se vor avanta in casatorii incrucisate, procesul va decurge invers. Intr-o perioada scurta de timp urmasii de pe urma acestor casatorii ne vor demonstra totalitatea spectrului de nuante a culorii pielii, in cadrul uneia si aceleiasi familii.

 

 

Daca toti oamenii de pe Pamant s-ar avanta liber in casatorii incrucisate, iar pe urma s-ar impartii in grupuri intimplatore si se vor castori doar intre ei, ar rezulta o multime de noi combinatii, de exemplu, urmasi cu ochi lunguieti iar culoarea pielii neagra, ochi albastrii cu par scurt negru si cretos si asa mai departe.

 

Majoritatea savantilor din zilele nostre sunt de acord cu ideea, ca pentru omul modern termenul de ”rasa” practic este lipsit de un sens biologic. Si aceasta este un argument serios impotriva teoriei dezvoltarii izolate a grupelor de popoare pe parcursul unei perioade foarte indelungate de timp.

 

VA URMA

 articol preluat de la blogul:CREATIONISMUL STINTIFIC

http://creationismulstiintific.blogspot.ro/2013/06/aparitia-popoarelor-partea-i.html#more

Read Full Post »

1011942_10201000055060296_323926853_n

Apocalipsa – XV. Antihristul. Cap. 13.11-18

XV.
Antihristul
Capitolul 13.11-18

     Lumea aşteaptă un lider religios cu autoritate. Într-un veac al îndoielii şi nesiguranţei, oamenii ar dori pe cineva care să aibă răspuns la toate problemele etice, religioase şi politice care îi frământă. Credincioşii însă ştiu că Dumnezeu a vorbit deja cu autoritate în persoana Fiului Său şi Şi-a descoperit gândul în Cuvântul Său cel sfânt. Privitor la pământ, şi credincioşii aşteaptă pe Cineva în viitor, și anume pe Domnul Isus Hristos venind în glorie ca să stabilească autoritatea şi puterea cerului pe pământ. El va coborî din cer pe pământ însoțit de toți sfinţii Lui glorificaţi, care vor domni pe pământ împreună cu El timp de o mie de ani de pace şi binecuvântări. Însă „omul viitor” pe care necredincioşii îl aşteaptă să se nască pe pământ este un om al pământului, pământesc, și nu Domnul din ceruri. Aşteptarea aceasta urmează să-şi aibă împlinirea în „omul păcatului”, Antihristul, falsul Mesia, care se va descoperi în curând. Acesta nu va fi cunoscut decât după ce Biserica celor întâi născuţi va fi răpită în prezenţa Domnului.

     Mulţi care aşteaptă pe Antihrist, închipuindu-şi că aşteaptă o reîncarnare a lui Hristos Însuşi, mărturisesc că sunt în aşteptarea unui mântuitor care să se nască pe pământ în mod firesc. O societate cunoscută ca „Ordinul Stelei de Răsărit” a înrolat la repezeală mii de membri care declară că aşteaptă un mare învăţător mondial, dar care în realitate pregătesc lumea pentru primirea acelui monstru al nelegiuirii, falsul Hristos, a cărui venire este prin lucrarea balaurului, cu semne şi minuni mincinoase.

     A fi înştiinţat înseamnă a fi înarmat: sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu a prezis venirea acelui viclean şi a arătat unde va duce descoperirea lui. Niciun cercetător atent al Cuvântului, învăţat de Duhul Sfânt, nu poate să nu observe umbra Antihristului descrisă pe multe pagini ale Scripturii. Ioan spune: „aţi auzit că are să vină Antihrist” (1 Ioan 2.18). Singura întrebare care frământă pe mulţi priveşte identificarea persoanei sau a lucrurilor la care se referă. Este Antihristul o persoană sau un sistem? Multe nume cu greutate pot fi citate ca fiind în favoarea unei sau altei opinii, dar, pentru ca încrederea noastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor ci pe puterea lui Dumnezeu în această problemă, ca şi în oricare alta, dorim să fim călăuziţi de Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Să reamintim acest fapt binecuvântat şi anume: că Hristos este o Persoană glorioasă, sfântă, atotputernică, una din Treimea veşnică, care a pus pe oameni în legătură cu Dumnezeu; El S-a născut ca om pe pământ dintr-o fecioară, şi S-a smerit şi S-a făcut ascultător ca om până la moarte şi încă moarte de cruce. Logic vorbind, cine aşteaptă ca Antihristul să fie tot om, cu o personalitate definită și opusă Domnului Isus Hristos, dar pretinzând să fie tot ce a fost El, aşteaptă uzurparea locului lui Hristos. Să nu uităm că în lume există un Trup unit cu Hristos, al cărui Cap glorios este El. Tot în lume există de asemenea, şi un sistem religios apostat, așa-zis creștin, opus celui divin, pretinzând fals că este mireasa lui Hristos şi singurul păzitor autorizat a tainelor lui Dumnezeu. Este sistemul acesta Antihrist sau este mai degrabă Babilonul cel mare, antibiserica? Probabil că această opinie din urmă este cea corectă.

     Cuvântul profetic scoate în evidenţă două mari înşelătorii religioase: un fals Hristos şi o falsă biserică. Nu trebuiesc confundate una cu cealaltă. Antihristul va fi un om, aşa cum Hristosul lui Dumnezeu a fost Om. Babilonul însă este un vast sistem organizat, aşa cum Biserica lui Dumnezeu este o organizaţie divină. Dar una este o contrafacere satanică. Când glasul profeţiei vorbeşte despre Antihrist, este folosit pronumele masculin „el”. Când se vorbeşte despre biserica falsă, se foloseşte neutrul „it” în engleză sau femininul „ea”. Antihristul este capul suprem al sistemului apostat care are aceeaşi relaţie cu el, ca şi Hristos cu Biserica. De la prima promisiune făcută Seminţei femeii, care urma să zdrobească la împlinirea vremii capul şarpelui, oamenii au aşteptat şi aşteaptă să se ridice dintre ei un izbăvitor. O astfel de aşteptare se bizuie pe Scriptură şi a fost realizată la naşterea Domnului Hristos. Dar de când El a fost lepădat, continuarea aşteptării a devenit o pervertire a adevărului. Pentru că Izbăvitorul trimis de Dumnezeu, „Sămânţa femeii”, a fost răpit de Dumnezeu şi aşezat pe tronul Său. În locul Lui a venit sămânţa şarpelui (Antihristul) şi cei ce îl aşteaptă nu-şi dau seama de aceasta. De mii de ani şarpele a fost simbolul religiei ezoterice (ascunse) care reprezintă înţelepciunea şi venirea celui ce revendică a fi înţelepciunea lui Dumnezeu. Religia ezoterică este religia prin excelenţă a lui Antihrist. Deci, un om este aşteptat. Venirea lui se apropie. El va veni când, în cele din urmă, puterea care-l opreşte acum, adică Duhul Sfânt, va fi luat la venirea Domnului Isus pentru răpirea credincioșilor Lui. Cel ce va veni este marele monarh al cultului Noii Ordini Mondiale. El este viitorul Imaum, sau Mahidi al musulmanilor. El este Parasu Roma (ultima încercare a lui Vişnu) aşteptat de brahmani; viitorul Montezume al aztecilor; falsul Mesia al evreilor apostaţi; marele Maestru al tuturor sectelor yoghine; supraomul evoluţioniştilor; hun al filosofilor, ale căror aiureli au pregătit calea războiului mondial. El va fi un supus al lui Satan, un hulitor al lui Dumnezeu, fără nicio conştiinţă, aproape un supraom, un individ a cărui descoperire va însemna încoronarea prezentei apostazii şi deplina zeificare a umanităţii pentru victimele lui zăpăcite. Astfel, lumea va fugi de Hristosul lui Dumnezeu şi îşi va întinde mâinile dornice să ureze bun venit viitorului, adică „omului păcatului”. Bizuindu-se pe el, acesta va urma să vină la timpul său. Cuvântul lui Dumnezeu declară că venirea lui este la fel de sigură ca şi a doua venire a Domnului Isus Hristos din glorie.

     Între timp marea antibiserică (sistemul rău care este o contrafacere a adevăratei Biserici), aruncă sistematic peste bord adevărurile Scripturii şi urmează minciunile ce va pregăti lumea să primească pe „mincinosul” despre care spune 1 Ioan 2.22, adică Antihristul. Cine este mincinosul? Cel ce tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Cine iubeşte şi spune o minciună îşi va avea partea în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, este porunca neschimbată a Dumnezeului adevărului. Nu este de dorit pentru nimeni să fie amestecat în această nelegiuire îngrozitoare!

     Cea mai completă descriere a lui Antihrist în Scriptură se află în Daniel 11.36-45. A se citi acest pasaj. Observăm că aici este prezis că un împărat, care va fi un ateu, se va ridica în Ierusalim, deci un evreu; pentru că este prezis clar despre el că „nu va ţine seamă nici de Dumnezeul părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor”. Expresia „Dumnezeul părinţilor săi” nu poate însemna nimic altceva decât Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, şi este o expresie frecvent folosită în Scriptură; în timp ce expresia „dorinţa femeilor” este recunoscută, atât de evrei cât şi de comentatorii creştini ca referindu-se la Mesia. Punctul acesta cred că este foarte important, pentru că Antihristul n-ar fi putut să fie falsul Mesia dacă n-ar fi fost evreu, sau, în caz contrar, n-ar fi putut revendica supunerea lui Israel. El va fi un mare conducător evreu care, la început, va părea un mare iubitor al poporului său şi care îi va stabili în ţara lor. Dar în curând va da la o parte orice restricţie şi înălţându-se pe sine, se va mări împotriva oricărui dumnezeu, va vorbi lucruri mari împotriva Dumnezeului dumnezeilor în timpul ultimilor trei ani şi jumătate a celei de-a 70 săptămână a lui Daniel. Să facem o comparaţie dintre cele două texte: cel din Daniel şi cel din Apocalipsa 13.11 unde citim: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur”. Observăm că nu se ridică din naţiunile păgâne ca prima fiară, ci iese din pământ (ţară), ţara Palestinei, exact aceeaşi ţară în care împăratul din Daniel 11, urmează să se descopere. El avea „două coarne ca un miel”, pentru că la început pare să aibă şi blândeţe (ca un miel), dar vorbirea lui este apoi asemănătoare cu a balaurului şi aceasta îl trădează ce este de fapt. Este vorbirea înălţării de sine care arată că păcatul său este acelaşi ca şi al stăpânului său, diavolul, care a căzut datorită mândriei.

     Acum Daniel spune că deşi încăpăţânatul împărat nu vrea să recunoască niciun dumnezeu supranatural, totuşi el cinsteşte pe unul numit „dumnezeul cetățuilor”, evident, un om, pentru că este unul căruia el îi plăteşte tribut: „un dumnezeu pe care părinţii lui nu l-a cunoscut, va fi cinstit cu aur, argint, pietre scumpe şi lucruri plăcute”. Acest om puternic va fi sprijinitorul lui Antihrist şi, în schimbul protecţiei lui, va face ca Palestina să se supună autorităţii sale şi să-i plătească tribut. Acest ”dumnezeu străin” îl va confirma şi îl va acoperi cu slavă şi-l va face să cârmuiască peste mulţi şi să împartă ţara pentru câştig. Dar acelaşi lucru este implicat în Apoc.13.12: „Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii ei să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată”. Înţelegem că el este viceregele primei fiare, pe care lumea o recunoaşte ca dumnezeu (în sensul în care erau recunoscuţi Cezarii în vechime, ca dumnezei), și ca stăpân, îmbogăţind-o cu averile evreiești.

     Antihristul nu va fi numai un abil om de stat, un politician viclean, ci şi un făcător de minuni: „Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dădea să le facă în faţa fiarei. Și a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia” (v.13-14). Aceasta se potriveşte cu relatarea izbitoare a „omului fărădelegii” din 2 Tesaloniceni 2.3-12. A se citi aceste versete. Aici este o precizare a venirii împăratului ateu din Daniel 11 şi a făcătorului de minuni din Apocalipsa 13.

     Unul din semnele timpurilor din zilele noastre este setea nesănătoasă după minuni şi semne, predominantă în multe domenii. Este cea mai periculoasă stare a minţii, iar Domnul Hristos se ferea de orice lucru de genul acesta. Suntem prea aproape de sfârşitul dispensaţiunii actuale ca să mai aşteptăm vreo minune divină; numai semnele satanice şi minunile vor creşte pe măsură ce ne apropiem de sfârşit şi, când Antihristul va apărea, el va da oamenilor toate minunile pe care le doresc, doar ca să-i amăgească şi să-i facă să accepte pretenţiile lui nelegiuite. Ce semnifică cu exactitate imaginea fiarei, nu ştim. Putem spune că este legată de înştiinţarea Domnului nostru că „urâciunea pustiirii” va fi aşezată în locul sfânt. În orice caz, va fi apogeul apostaziei, va fi semnalul ca toţi evreii credincioşi, care în zilele acelea de mari prigoniri se vor lipi de Domnul, trebuie să fugă din Ierusalim printre naţiuni, până la arătarea Domnului Hristos. Se spune că fiara, asemănătoare cu mielul, va da viaţă imaginii (icoanei) şi va vorbi şi va face „ca cei ce nu se vor închina icoanei fiarei, să fie omorâţi”. O mare companie se va forma din evrei apostaţi şi naţiuni apostate care vor copia într-un fel sindicatele noastre din ziua de astăzi şi organizaţiile unite prin jurământ. Aceasta se spune în versetele 16 şi 17: „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei”. Este bine ca cei credincioşi de astăzi să se păzească de astfel de asociaţii lumeşti şi de juguri nepotrivite.

     Domnul nostru Isus Hristos spunea iudeilor: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5.43). El vorbea despre această îngrozitoare persoană arătată mai sus. Şi Zaharia 11.16-17 spune: „Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu–i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase şi nu le va mai lăsa decât copitele! Vai de păstorul de nimic care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot şi să i se stingă ochiul drept!” Acest idol păstor este pus în contrast cu Păstorul cel Bun, pe care Zaharia trebuie să-l personifice sau să-l reprezinte, aşa cum este descris în prima parte a capitolului, că a fost vândut pe 30 de arginţi. Această parte a profeţiei a fost literalmente împlinită şi putem crede că restul se va împlini la timpul potrivit.

     Pe idolul păstor evreii îl aşteaptă chiar acum, deşi ei nu-şi dau seama. La un Congres Sionist, cu câţiva ani înainte de primul război mondial, Max Nordau a declarat: „Noi suntem gata să urăm bun sosit oricărui om care ne va conduce înapoi în ţara noastră şi ne va stabili acolo în prosperitate”. Max Nordau este un evreu reformat care a părăsit speranţa mesianică. Dar recent, doctorul Mosinsohn, de la Colegiul ebraic din Iafa, a făcut un turneu prin America în interesele aceleiaşi mişcări sioniste, şi am avut prilejul să-l aud vorbind Universităţii din California. În comentariile sale a spus: „Gândiţi-vă la toţi marii lideri religioşi care au ieşit din Răsărit. Moise s-a ridicat din Răsărit; Buda, Confucius, Isus şi Mahomed, toţi s-au ridicat din Răsărit. Şi vă spun vouă, popor din Apus, cu încredere, că dacă voi veți readuce pe evrei în căminul lor strămoşesc, nu peste mult timp noi vă vom da un alt mare lider religios care va depăşi poate pe toţi câţi au venit mai înainte”. Eu și cu un medic credincios cu care venisem împreună, ne-am privit uimiţi unul pe altul. Simţeam că ascultăm pe un Ioan Botezătorul al lui Antihrist, atât de surprinzător era anunţul. Şi cu lumina pe care cuvântul profetic o aruncă peste viitorul foarte apropiat, nu ne îndoim că declaraţia acestui lider evreu se va împlini în cel perfid care urmează să se ridice în Palestina, şi care va fi recunoscut de iudaismul şi creştinătatea apostată ca fiind Hristosul, omul viitorului. Spre acest îngrozitor sfârşit tind și toate cultele moderne şi, după ce prezenţa Duhului Sfânt va fi retrasă de pe pământ odată cu răpirea credincioșilor, descoperirea acestui om nu va mai fi oprită.

     Mulți reformaţi moderni consideră că papa reprezintă împlinirea profeţiilor la care am meditat. Şi nu ne miră, pentru că papalitatea, acest sistem nesfânt, este unul din cele mai uluitoare contrafaceri a ceea ce este din Dumnezeu. Însă este cert că aceasta nu satisface cerinţele cazului nostru, deşi negreşit că este unul din „mulţii antihrişti” despre care scrie apostolul Ioan, când ne înştiinţează mai dinainte de „Antihrist”, a cărui venire este încă viitoare.

     Dacă ne îndreptăm atenţia către acest mincinos de la Roma, găsim şase lucruri prezise despre Antihrist care pentru papă n-au fost niciodată adevărate şi probabil că nu vor fi nici în viitor:

  1. Antihristul trebuie să fie iudeu, altfel nu ar fi recunoscut de Israel ca Mesia al lui;

  2. El trebuie să se ridice în Palestina, nu în Italia la Roma, și nici în Ierusalim;

  3. El trebuie să fie supus şi legat cu putere civilă; nu să o domine, cum a făcut papalitatea de veacuri;

  4. El trebuie să fie recunoscut de masa evreilor ca împăratul şi liderul lor religios şi este bine cunoscut faptul că evreii n-au recunoscut niciodată pretenţiile papilor;

  5. El trebuie să fie ocrotitorul Israelului, pe când Biserica romano-catolică a fost întotdeauna prigonitorul lor;

  6. El nu trebuie să se descopere decât după ce piedica, adică Duhul Sfânt, va fi luat din drumul lui, iar aceasta va fi numai atunci când Duhul Sfânt se va ridica împreună cu Biserica la revenirea Domnului Isus Hristos; aceasta va avea loc înainte să sune ceasul judecăţii pentru această lume nelegiuită unde Domnul Isus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu au fost lepădați.

     Sunt şi alte sisteme deopotrivă anticreştine ca şi papalitatea, dar nici una din ele nu corespunde cerinţelor de mai sus; de aceea nici una din ele nu trebuie confundată cu Antihristul ca persoană, care trebuie totuşi să se ridice şi să înşele o vreme pe cei ce „au refuzat dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”. Antihriştii cei mulţi pregătesc numai calea pentru această întrupare a nelegiuirii; şi setea cu care oamenii beau din învăţăturile lor rele, pot să ne dea o idee de cât de ușor îi va fi falsului Mesia să stabilească revendicările sale.

     Unii poate ar ridiculiza gândul că va fi un mare număr de oameni ce va răspunde la acele pretenţii monstruoase, dar noi să ne amintim că Dumnezeu Însuşi îi va lepăda la judecată pentru că au crezut o minciună şi n-au primit adevărul. Şi în zilele noastre, ce uşor au putut înşelători ca Mary Baker Patterson Clover Eddy, Ellen G. White, doamna Blatvasky, Annie Basant, Katherine Tingley, John Alexander, „Elijah” Dowie, dar şi alţi şarlatani, să înrobească mintea şi cugetele unor vaste mulţimi de oameni care refuză adevărul simplu al Cuvântului lui Dumnezeu; şi acestea se întâmplă acum când este prezent Duhul Sfânt în lume, când El călăuzeşte în tot adevărul pe fiecare suflet cinstit care se lasă călăuzit de El şi învăţat prin Cuvântul lui Dumnezeu, dar atunci ce uşor vor fi rătăciţi oamenii când Duhul Sfânt nu va mai fi pe pământ.

     „Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Pentru că este un număr de om. Şi numărul ei este: 666”. Tot ce pot să spun este că numărul şase este numărul omului, iar trei al Dumnezeirii. În aceşti trei de şase eu văd descoperirea a ceea ce este în inima omului – ultimul efort al omului de a atinge divinitatea şi zeitatea – de a fura gloria lui Dumnezeu ca să se înalţe pe sine. Evident, când Antihristul se va arăta în realitate şi prima fiară se va descoperi, înţelesul va fi atât de deplin încât oricine se va întoarce la Dumnezeu în timpul acela, va fi înştiinţat prin aceasta să „nu aibă nicio părtăşie cu lucrările neroditoare ale întunericului”, ci să se lipească de Domnul cu atât mai serios, pentru că se ştie că sfârşitul s-a apropiat. Presupunerile cu privire la 666 au fost nenumărate.

     Timpul zboară atât de repede! Dacă vreunul din noi nu este mântuit, este bine să-şi aducă aminte că ziua harului aproape s-a dus. Lumina Evangheliei va dispărea de pe pământ; întunericul apostaziei face progrese; în curând aici va fi foame după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca acum, în această zi a harului, oamenii să ia seama la mărturia Scripturii adevărului, să primească pe Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară ca Mântuitor şi Domn, şi să dispreţuiască minciunile fiecărui antihrist.

„O, pământ, pământ, pământ,
auzi Cuvântul despre antihrist.
Auzi-l, şi sufletul tău va trăi”.

„Cel ce aude Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis,
are viaţa veşnică şi nu vine la judecată,
ci a trecut din moarte la viaţă”
(Ioan 5:24).

http://catalin67.wordpress.com/2013/07/29/apocalipsa-xv-antihristul-cap-13-11-18/

ray_of_light_by_notearsonshow547786_2327507523442_2036332289_n

Read Full Post »

812812_472531666147416_392803190_o

PACATE RESPECTABILE

CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM

 

de Jerry Bridges

TRADUCEREA: MIHAI DAMIAN, 2009

PREFATA

 

“Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea” (Ioan 8:7). Desi multi invatati din zilele noastre se intreaba daca bine-cunoscuta intamplare a femeii prinse in adulter apartine isi are sau nu locul in cuprinsul Evangheliei dupa Ioan, fraza citata mai sus a devenit o parte a culturii noastre mai largi, alaturi de alta similara ei: “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” (Matei 7:1).

Aceasta carte, asa cum se vede din titlu, vorbeste despre pacat—nu despre pacatele evidente ale culturii in care traim, ci despre pacatele subtile ale credinciosilor; aceasta carte este pentru ei. Deci vreau sa va spun deschis ca si eu ma lupt cu pacatele discutate in aceasta carte. Veti vedea de fapt ca in unele locuri folosesc propriile mele experiente triste drept exemple in cazul unor asemenea pacate.

Motivatia care a stat la baza acestei carti este incredintarea tot mai ferma ca acei dintre noi care se numesc evenghelici conservatori au devenit atat de preocupati de unele pacate majore ale societatii care ne inconjoara incat au pierdut din vedere nevoia de a ne ocupa si de pacatele noastre “rafinate” sau subtile.

In timp ce voi cauta sa atac aceste pacate asa-zis “respectabile,” doresc in acelasi timp ca aceasta carte sa fie una a nadejdii. Niciodata nu trebuie sa ramanem deznadajduiti in pacatul nostru. Dimpotriva, trebuie sa credem evanghelia prin care aflam ca Dumnezeu s-a ocupat atat de problema vinovatiei pacatelor noastre cat si de problema domniei pacatului asupra noastra.

Totusi, evanghelia este doar pentru pacatosi, pentru acei care-si recunosc nevoia de iertare. Multi crestini cred ca evanghelia este doar pentru necredinciosi. Logica lor spune ca odata ce au crezut in Cristos nu mai au nevoie de evanghelie. Dar, dupa cum incerc sa arat in aceasta carte, evanghelia este un dar vital din partea lui Dumnezeu nu doar pentru a ne mantui, ci si pentru a ne face in stare sa luptam fara incetare cu pacatul din noi. Avem inca nevoie de evanghelie in fiecare zi.

Cartea de fata nu atinge nici pe departe toate pacatele subtile posibile cu care ne confruntam. Mai multi prieteni implicati in lucrarea crestina s-au uitat peste o lista lunga de pacate pe care am scris-o, si m-au ajutat sa o reduc, pentru a putea aborda pe cele mai frecvente. Le multumesc foarte mult pentru sugestii.

406314_456290044404876_374823609_n

Capitolul 1   Sfinti obisnuiti

Biserica din Corint avea mari probleme, atat teologice cat si morale. Erau mandri si artagosi; tolerau imoralitatea crasa, se dadeau unii pe altii in judecata, faceau caz de libertatea lor in Cristos, savarseau abuzuri in ce priveste Cina Domnului, aveau o intelegere gresita asupra scopului darurilor spirituale, si aveau neintelegeri si neclaritati in legatura cu invierea viitoare a celor credinciosi. Cu toate acestea, cand li se adreseaza, Pavel ii numeste “sfinti” (2 Corinteni 1:1) sau “cei chemati sa fie sfinti” (1 Corinteni 1:2).

Intelesul popular al cuvintelor se schimba de multe ori in decursul veacurilor, in conformitate cu folosirea lor obisnuita. In vremea noastra, n-am mai vorbi de “sfinti” in Biserica plina de probleme a Corintenilor. I-am numi mai degraba lumesti, carnali sau imaturi, dar cu siguranta nu i-am mai numi sfinti. In traditia Romano-Catolica, calitatea de sfant este conferita post-mortem crestinilor care au avut un caracter cu totul deosebit, si care au realizat lucruri deosebite. Scriu aceste cuvinte la doar cateva luni dupa moartea mult admiratului papa Ioan Paul al II-lea, si deja exista un sentiment popular foarte raspandit de canonizare a lui ca sfant.

Se pare ca, in timpul istoriei bisericii, cei mai multi apostoli de la inceput, inclusiv Pavel, au fost numiti sfinti. Bunicul meu a fost membru al bisericii St.Paul’s Methodist Church (Biserica Metodista a Sfantului Pavel). In orasul nostru avem biserica “lui Ioan Botezatorul.” Un prieten prezbiterian pastoreste la capela Sfantului Andrei. Eu am predicat in biserica anglicana a Sfantului Toma, Chiar si Matia, apostolul ales sa-l inlocuiasca pe Iuda, a intrat in joc, avand si el o biserica care-i poarta numele, biserica Sfantului Matia aflata in Sydney, Australia. Si, desigur, deasupra tuturor in ce priveste faima este Basilica Sfantului Petru la Vatican.

Astazi, in afara bisericilor traditionale Catolice si Ortodoxe, rar se mai foloseste cuvantul sfant. Atunci cand este insa folosit, cel mai des descrie o persoana (de obicei in varsta) cu un caracter extraordinar de evlavios. Cineva poate va zice, “Daca a existat vreodata o sfanta pe acest pamant, aceea a fost bunica mea.” Cand auzim asa ceva, gandul ni se duce imediat la o femeie buna la suflet si prietenoasa care isi citeste Biblia si se roaga regulat, si care este cunoscuta pentru faptele ei bune pentru altii.

Cum a putut atunci apostolul Pavel sa-i numeasca sfinti pe cei din Corint? De fapt, se pare ca aceasta era formula de adresare favorita a apostolului Pavel. O foloseste in cateva din epistolele sale si se refera in mod frecvent la credinciosi cu termenul de sfinti (vezi, de exemplu, Romani 1:7; 16:15; 1 Corinteni 1:2; 2 Corinteni 1:1; Efeseni 1:1; Filipeni 1:1; 4:21-22; Coloseni 1:2). Cum a putut Pavel sa-i numeasca pe niste credinciosi obisnuiti, chiar pe cei cu mari probleme din Corint, drept sfinti?

Raspunsul se gaseste in sensul cuvantului, asa cum este el folosit in Biblie. Cuvantul grecesc pentru sfant este hagios, si nu se refera la caracterul cuiva ci la statutul sau. Intelesul sau literal este “unul separat pentru Dumnezeu.” In sensul acesta, fiecare credincios—chiar si cel mai obisnuit si cel mai imatur—este un sfant. Formularea salutarii lui Pavel in 1 Corinteni este “catre cei ce au fost sfintiti in Cristos Isus, chemati sa fie sfinti” (1:2). Din nou, suntem surprinsi de faptul ca Pavel foloseste cuvantul sfintiti, un cuvant pe care‑l asociem de obicei cu trairea sfanta. Insa cuvintele sfintiti si sfant vin amandoua din aceeasi familie de cuvinte din limba greaca. Un sfant este acel care a fost sfintit.Chiar daca in limba noastra ar suna foarte stangaci, am putea transcrie literal cuvintele lui Pavel in felul urmator: “Catre acei separati in Isus Cristos, chemati sa fie separati.”

Separati pentru ce anume? Sau o intrebare si mai buna ar fi, Separati pentru cine anume? Iar raspunsul este, “pentru Dumnezeu.” Orice credincios adevarat a fost separat sau pus deoparte de catre Dumnezeu pentru Dumnezeu. Intr-un loc, Pavel Il descrie pe Domnul Isus Cristos ca “Cel ce S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege, si sa‑Si curateasca un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune (vezi Tit 2:14). Iar in 1 Corinteni 6:19-20, Pavel ne spune, “Voi nu sunteti ai vostri, caci ati fost cumparati cu un pret.” Impreuna aceste doua pasaje ne ajuta sa intelegem intelesul biblic al cuvantului sfant. Este omul cumparat de Cristos cu sangele Sau varsat pe cruce si pus deoparte pentru Sine, ca sa fie proprietatea Sa.

Ce inseamna sa fii separat, sau pus deoparte? Gasim o buna analogie la U.S.Air Force Academy din apropierea casei noastre. Cadetii care intra in primul an sunt tratati cu totul diferit fata de studentii din primul an in universitatile publice sau private. Din momentul coborarii din autobuzul care-i aduce in curtea Academiei si in timpul intregului an intai, ei sunt supusi la o disciplina foarte riguroasa prin care sunt transformati din adolescenti comozi in cadeti disciplinati care se pregatesc sa devina ofiteri militari. Desi aceasta disciplina va fi relaxata in mod progresiv pe masura ce cadetii parcurg cei patru ani de studiu, ea nu este niciodata indepartata complet. Chiar si cand ajung seniori, ei inca sunt supusi unor cerinte academice si de comportament foarte mari.

De ce exista oare aceasta diferenta intre Academie si o universitate obisnuita? Acesti tineri si tinere au fost in mod foarte real “pusi deoparte” de guvernul american pentru a deveni ofiteri ai Fortelor Aeriene. Guvernul cheltuieste peste treisute de mii de dolari pentru fiecare, pentru a-i educa si a-i pregati timp de patru ani. Deci Academia nu pregateste tineri sa fie profesori, sau bancheri pe Wall Street. Ea are un singur scop: sa pregateasca ofiteri pentru Fortele Aeriene americane. Iar cadetii sunt “pusi deoparte” pentru acest scop.

Intr-un fel similar unui tanar care intra la Academia Fortelor Aeriene, orice nou credincios a fost pus deoparte de Dumnezeu, separat pentru Dumnezeu pentru a fi transformat dupa chipul Fiului Sau, Isus Cristos. In acest sens, fiecare credincios este un sfant—o persoana separata de felul sau vechi de trai si pus deoparte de catre Dumnezeu pentru a-L proslavi pe El tot mai mult, pe masura ce viata ii este transformata.

In sensul biblic al termenului, starea de sfant nu este o stare de desavarsire a caracterului, ci o stare de om aflat intr-o noua pozitie—o stare cu totul noua a vietii prin Duhul lui Dumnezeu. Pavel o descrie ca “a fi intors de la intuneric la lumina, si de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Fapte 26:18) si din nou ca “a fi izbavit de sub puterea intunericului, si stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13).

Noi nu devenim sfinti prin actiunile noastre. Noi suntem facuti sfinti numai prin actiunea supranaturala imediata a Duhului Sfant, care lucreaza aceasta schimbare in adancul fiintei noastre astfel ca noi devenim, de fapt, fapturi noi in Cristos (vezi 2 Corinteni 5:17). Aceasta schimbare de statut este descrisa profetic in Ezechiel 36:26: “Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra [inima moarta, rece], si va voi da o inima de carne [o inima vie, simtitoare].”

Ar fi frumos daca totul s-ar incheia aici, fiindca ultimele doua paragrafe ar putea sugera ca un sfant este cineva care nu mai pacatuieste. Vai, insa! Toti stim ca asa ceva nu se poate. Dimpotriva, daca suntem cinstiti cu noi insine, stim ca aproape in fiecare ceas de trezie pacatuim in gandire, cuvant sau fapta. Chiar si faptele noastre cele mai bune sunt patate de motive impure (amestecate) sau macar de o implinire imperfecta. Si cine din noi poate incepe macar sa spuna, “Eu l-am iubit pe aproapele meu ca pe mine insumi”? Evident ca biserica plina de probleme din Corint sta marturie de netagaduit ca noi, sfintii, putem fi destul de pacatosi in atitudini si actiuni.

De ce este adevarat acest lucru? De ce exista o distanta intre ceea ce se pare ca a promis Dumnezeu si ce experimentam noi in viata de zi cu zi? Gasim raspunsul in texte din Scriptura de felul lui Galateni 5:17, care spune, “Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.”

Razboiul de gherila dintre carne sau fire si Duh descris in Galateni 5:17 este purtat zilnic in inima fiecarui crestin. De aceea, de exemplu, Petru ne indeamna: “Prea iubitilor, va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori, sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11). Deci, chiar daca 2 Corinteni 5:17 si Ezechiel 36:26 vorbesc despre o schimbare decisiva care se intampla intotdeauna in inima fiecarui nou credincios, realizarea acestei schimbari nu este instantanee si absoluta. Dimpotriva, este progresiva in timp si nu se finalizeaza in cursul acestei vieti. Cu toate acestea, constientizarea acestei lupte interioare cu pacatul nu trebuie folosita niciodata drept scuza a unei trairi pacatoase. Dimpotriva, ar trebui sa ne amintim mereu ca suntem sfinti chemati sa traim o viata pusa deoparte pentru Dumnezeu.

Astfel, Pavel isi incepe prima epistola catre biserica din Corint numindu-i “cei ce au fost sfintiti [pusi deoparte de Dumnezeu] in Cristos Isus, chemati sa fie sfinti [pusi deoparte].” Apoi, in restul scrisorii sale, el ii indeamna cu tarie sa se comporte ca niste sfinti. Intr-un sens, epistola lui Pavel ar putea fi sumarizata intr-o fraza: “Voi sunteti sfinti; purtati-va deci ca sfintii!” Uneori aceasta idee este exprimata si mai succint: “Fii ceea ce esti.” Adica, fii ca si comportare ceea ce esti ca pozitie. Astfel, desi cuvantul sfant descrie esentialmente starea noastra de oameni separati pentru Dumnezeu, el poarta cu el idea responsabilitatii de a trai ca sfinti in viata de zi cu zi.

Acum vreo cincizeci de ani, pe cand serveam ca ofiter in fortele navale, exista o expresie: “conduita nepotrivita unui ofiter.” Aceasta expresie acoperea totul, de la greseli marunte care erau sanctionate cu o atentionare pana la incalcari grave care erau de competenta Curtii Martiale. Insa expresia era mai mult decat o descriere a unui comportament aberant; era o declaratie ca respectivul comportament era nepotrivit cu ceea ce se astepta de la un ofiter militar. Ofiterul descris in acest fel n-a trait la inaltimea responsabilitatii sale de a actiona in felul in care trebuia sa actioneze un ofiter.

Poate am face bine sa adoptam o expresie similara si in cazul credinciosilor: “conduita nepotrivita unui sfant.” O astfel de expresie ne-ar face sa tresarim, nu-i asa? Cand barfim sau suntem fara rabdare sau ne maniem, ne-am putea spune: o astfel de conduita este nepotrivita unui sfant. In principiu, daca nu si in aceeasi masura, ne comportam si noi ca si Corintenii. Traim incompatibil cu chemarea noastra.

Biblia are un cuvant pentru conduita nepotrivita unui sfant. Cuvantul este pacat. Si la fel cum expresia “conduita nepotrivita unui ofiter” acopera o gama larga de comportamente gresite, la fel cuvantul pacat acopera o intreaga gama de comportamente negative. Acopera orice, de la barfa la adulter, de la nerabdare la crima. Evident, exista diferite nivele de gravitate ale pacatului. Dar in ultima instanta pacatul este pacat. Este conduita nepotrivit unui sfant.

Una din problemele noastre, totusi, este ca nici nu ne consideram sfinti—avand o noua responsabilitate de a trai ca sfintii—nici nu consideram ca fapte de genul barfei sau nerabdarii ar fi pacate. Pacat este ce fac cei din afara comunitatii noastre de crestini. Putem identifica usor pacatul in trairea imorala sau urata a oamenilor din societatea in mijlocul careia traim. Insa de multe ori nu reusim sa-l vedem in ceea ce eu numesc aici “pacatele acceptabile ale sfintilor.” In consecinta noi, la fel ca societatea din jur, traim tagaduindu-ne pacatul. Sa incepem dar sa discutam despre pacat si despre tagaduirea lui frecventa in viata noastra.

VA URMA

CITESTE TOATA CARTEA AICI

812559_10151297964722903_1963248003_o13197_10151305077022903_1235666921_n

//

Read Full Post »

Florin Ianovici – Viata crestina este o ingenunchere intre lighean si stergar

surs (facebook) click pe poza pentru sursa

Adevarul ramane adevar indiferent de pozitia in care te aduce viata si de ceea ce faci. Viata lui Isus nu arata grozav atunci cand il vezi ingenuncheat, cu stergarul, langa picioarele murdare, in fata unor ucenici care il vor trada si unul il va vinde.

Toate aceste realitati dramatice nu schimba adevarul. Care adevar? Adevarul ca Isus Hristos, Cel ingenuncheat, este Regele Regilor, Creatorul stelelor si al apei si ca El troneaza peste toate.

Adevarul este ca suntem fii de regi nu prin felul in care se vede viata: bucurii, succes, copii buni si cuminti, sot iubitor, sanatate…! Nu prin aspectul vietii suntem fii de rege ci prin atitudinea pe care o avem si anume intelepciunea de a ne pleca si a accepta chemarea de a sluji semenii de dragul lui Hristos.

Viata crestina este o ingenunchere intre lighean si stergar

in fata unor picioare murdare

pe care le spalam cu increderea

ca intr-o zi vor alerga pentru Isus.

Articole asemanatoare

Read Full Post »

ENGLISH FREE BOOKS

http://www.desiringgod.org/resource-library/books/by-title

ROMANIAN FREE BOOKS

http://www.desiringgod.org/resource-library/language-index/romanian

Read Full Post »

Traian Dorz – Cristos, marturia mea- Carte online (format pdf) via Cristianet

Titlu articol

Prefata – Înainte de început

Cap.01 – Ce putine adevaruri putem spune

Cap. 02 – Fiecare existenta este o taina

Cap.03 – Primii pasi spre Lumina

Cap.04 – Vrajmasul cauta viata Pruncului

Cap.05 – Binecuvântata munca grea

Cap.06 – Stralucita sarbatoare de Rusalii

Cap.07 – Furtunile care încep de dimineata

Cap.08 – Marele necaz salvator

Cap.09 – Pe drumul crucii mele

Cap.10 – Usor e jugul lui Cristos

Cap.11 – Rasplata celor nerasplatiti

Cap.12 – Fermentii sunt nascuti sa moara

Cap.13 – Jugul, sarcina si crucea

Cap.14 – Atacul împotriva steagului

Cap.15 – Micii contemporani ai marilor oameni

Cap.16 – Exista un echilibru

Cap.17 – Mereu prin ape tulburi

Cap.18 – La 25 de ani

Cap.19 – Si binele trebuie platit

Cap.20 – Si iertarea trebuie platita!

Cap.21 – Si marturia trebuie platita

Cap.22 – Al doilea 2-4-2

Cap.23 – Si ultimul II

Cap.24 – Înaintea mai-marilor norodului

Cap.25 – Al saptelea foc

Cap.26 – Limpezirea apelor adanci

Cap.27 – Pe drumul ales 1962 – 1972

Cap.28 – Necazurile din lungul drumului (1972 – 1976)

Cap.29 – Ne apropiem de Tarm

http://rodiagnusdei.wordpress.com/2011/03/03/traian-dorz-cristos-marturia-mea-carte-online-format-pdf-via-cristianet/

  1. Trackback: Wurmbrand In Saptamina Aniversarii Revolutiei – (si altii) Adevaratii Eroi « agnus dei – english + romanian blog

  2. Trackback: Poezie Traian Dorz – Anii trec ca norii « agnus dei – english + romanian blog

  3. Trackback: Online Books – Carti electronice pe blogul agnus dei – english + romanian blog « Ioan17 – John 17

  4. Trackback: Poezii recitate de Traian Dorz « agnus dei – english + romanian blog

  5. Trackback: Traian Dorz – Memorialul Durerii (Documentarul) « agnus dei – english + romanian blog

  6. Trackback: Traian Dorz, poet crestin, un urias al credintei « agnus dei – english + romanian blog

  7. Trackback: Iosif Trifa – naratiune Traian Dorz si alte linkuri « agnus dei – english + romanian blog

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: