Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine
mântuirea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea,
turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.Psalmul 62.1,2
Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine
Te caut în zori de zi; sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într-un pământ sec și uscat, fără apă. Așa Te-am privit în sfântul locaș, ca să văd puterea
Ta și gloria Ta.Psalmul 63.1,2
Fiecare dintre noi avem momente când suntem cuprinși de teamă. Nu ne face niciun bine să tăgăduim acest lucru. Când simțim că ne cuprinde teama, să ne punem următoarele întrebări: De unde vine această teamă? M-a lăsat vreodată Dumnezeu în trecut? N-a promis El că va avea grijă de toate nevoile mele? Își ține El promisiunile?
În Biblie găsim nenumărate exemple despre credincioșia lui Dumnezeu. De exemplu, apostolul Pavel a trecut prin multe dificultăți, persecuții și suferințe, însă a putut declara cu îndrăzneală că Dumnezeu folosește toate aceste împrejurări pentru binele celor ai Săi (Romani 8.28). Acest lucru mărturisește despre faptul că, pentru cei care se încred în El, Dumnezeu schimbă orice dificultate, pierdere sau suferință în ceva bun.
Oriunde citim în Scriptură – despre Avraam, David, Iov, Isaia, Iona, Ioan, Pavel sau alții – vedem dragostea și grija constantă a lui Dumnezeu pentru cei ai Săi. Cuvântul Său este o lampă care ne oferă călăuzire clară atunci când împrejurările sunt confuze. Dacă medităm la el cu rugăciune și ni-l însușim practic în inimă, lumina Cuvântului va îndepărta orice întuneric. Psalmii ne oferă un ajutor special atunci când avem de-a face cu teama.
Dumnezeu, Cârmuitorul suveran al acestui univers, deține controlul deplin asupra vieților noastre. Să nu credem că lucrurile ar sta altfel, din cauză că El nu lucrează așa cum credem sau când credem noi. Dacă citim Biblia și medităm la ea, vom dobândi o încredere tot mai deplină în promisiunile Sale.T Hadley, SrDOMNUL ESTE APROAPE DECEMBRIE 2018
O trâmbiţă poate suna şi numai pentru plăcerea celor ce o ascultă, dar ea trebuie să răsune pentru a-i stimula pe luptători. Iuda ar fi dorit să-i întreţină pe fraţii săi cu subiecte dintre cele mai edificatoare. Însă, în faţa progresului răului care se strecurase deja „printre credincioşi”, slujba lui, un adevărat strigăt de alarmă, s-a mărginit să-i îndemne să lupte cu orice preţ pentru adevăr. Câţi copii ai lui Dumnezeu au nevoie să le fie amintit mereu ABC-ul adevărului creştin, când Duhul ar dori ca ei să se ocupe cu binecuvântări mai înalte (Evrei 5.12)!,,Aţi cunoscut toate odată pentru totdeauna…” (v. 5). Am făcut noi vreun progres sau, dimpotrivă, am dat înapoi, după întoarcerea la Dumnezeu?
Ca şi a doua epistolă a lui Petru, şi epistola lui Iuda foloseşte exemple solemne din Vechiul Testament pentru a ne zugrăvi apostazia morală din zilele din urmă. Aceasta este caracterizată de două trăsături: abandonarea norului, schimbat în desfrănare, şi dispreţul faţă de autorităţi, sub toate formele (2 Petru 2.10,11). Această ultimă tendinţă se afirmă deja în familii, în şcoli şi în viaţa socială şi profesională. Cum ar putea un copil care nu se supune părinţilor să accepte mai târziu autoritatea Domnului?SCRIPTURILE ÎN FICERE ZI VOLUMUL V DECEMBRIE
SĂMÂNŢA BUNĂ
Sâmbătă, 1 Decembrie 2018
„Şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.“
Cu câtva timp în urmă, în cartierul nostru, cineva a găsit într-o noapte un portmoneu cu 500 euro pe care l-a predat poliției. Cineva a replicat că trebuia să-și țină banii, deoarece nu l-a văzut nimeni. „Te înșeli“, răspunse cel care a găsit banii, „există doi martori: Dumnezeu în care cred și conștiința mea care m-ar fi condamnat dacă făceam altfel de cum am fost îndemnat.“
Despre conștiință (cuget), teologul Ioan Gură de Aur a spus: „Acuzatorul acesta, pe care îl ai, te însoțește, te supără, te chinuie, te biciuiește și niciodată nu se liniștește, ci se năpustește asupra ta și în piață, și între lume, și la masă, și când dormi, și când te scoli; îți cere socoteală de cele ce ai greșit, îți pune sub ochi și mărimea păcatelor, și pedeapsa care urmează. Şi după cum un doctor bun nu încetează de a da doctorii unui bolnav până nu-l vede sănătos, tot așa și cugetul nu se oprește, ci are necontenit grijă. Lucrarea conștiinței este să ne aducă fără întrerupere aminte de faptele noastre rele…“
Cine dorește să aibă o conștiință curată trebuie să vină cu păcatele sale la Mântuitorul. Numai Domnul Isus Hristos poate da iertare de păcate, poate dărui lumina cerească asupra conștiinței fiecărui om.SĂMÂNŢA BUNĂ-DECEMBRIE 2018
„S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie” (Evrei 11:34)
Cuvântul metamorfoză înseamnă a fi schimbat dintr-o formă în alta. În Evrei capitolul unsprezece, găsim o listă cu oameni celebri, iar printre ei se regăsesc Moise și David. Aveau ei oare slăbiciuni? Da! Aveau ei uneori lupte? Absolut. Dar: „S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie.”
Să ne imaginăm omida care se transformă în fluture. Totul începe lent și timid și este nevoie de multe ore pentru a se putea târî un pas sau doi. Cu toate acestea, când este supusă procesului de metamorfozare, ea devine un fluture frumos care poate zbura pe distanțe lungi prin simpla plutire pe curenții de aer. Aripile fluturilor s-au dezvoltat ca urmare a zbaterii coconului până ce acesta s-a spart. Fără luptă, nu-i cunună! Înțelegi ideea?
Te zbați tu pentru ceva anume în prezent? Te afli în mijlocul unei lupte spirituale? Zbaterile tale sunt cele care îți dezvoltă puterea și luptele sunt cele care îți aduc victoria. Satan nu dorește să știi asta. El speră că lupta în care te afli te va distruge în loc să te dezvolte, așa că el continuă să arunce presiune asupra ta.
Când viața lui Pavel a devenit atât de grea încât a crezut că nu mai rezistă nici măcar o zi, Dumnezeu i-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Cum a reacționat Pavel? El scrie: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10).
David a folosit împotriva lui Goliat chiar sabia acestuia. Uriașul filistean și-a găsit sfârșitul prin propria lui armă! Folosirea sabiei filisteanului de către David este o imagine minunată a felului în care Hristos, prin moarte, l-a distrus pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul (Evrei 2.14). Satan avea puterea morții din cauza păcatului omului, însă Domnul Isus a devenit Om, pentru ca, „prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți“ (Evrei 2.9).
Apoi David a dus capul lui Goliat la Ierusalim. Locul unde Domnul nostru a fost răstignit se numea Golgota, care înseamnă „locul căpățânii“. Acest nume are o semnificație mai adâncă decât ar părea la prima vedere. Există multe dezbateri cu privire la unde s-ar fi aflat acest loc, însă nimeni nu poate spune cu exactitate. Tradiția iudaică afirmă că este un deal în Ierusalim, unde a fost îngropat capul lui Adam, însă nimeni nu știe care este acel deal!
Un lucru este însă sigur: căpățâna (craniul) este simbolul universal al morții. Realitatea tristă este că toți oamenii sunt sub puterea morții. Pentru cel credincios însă, moartea nu mai este un vrăjmaș, ci ea îi aparține (1 Corinteni 3.22). De vreme ce Hristos a purtat judecata pe cruce, pentru creștin moartea nu mai este o judecată pentru păcat, ci mijlocul prin care mergem ca să fim cu Domnul.DOMNUL ESTE APROAPE-GBV OCTOMBRIEB Reynolds
Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni” în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2-10). Îndemnul adresat robilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente” care pun în valoare învăţătura dată de învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 Împăraţi 10.4,5).
Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme: 1. aducetuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi; 2. îl instruieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-l să trăiască cumpătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine estesperanţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1.2; 3.7).
„Dumnezeului nostru Mântuitor, … marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi Îi datorăm Lui totul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El Însuşi (v. 14).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI VOLUMUL V-OCTOMBRIE
„Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde numai
se vorbește, este lipsă”(Proverbe 14:23)
În cartea Proverbe, Solomon folosește cuvântul leneș nu mai puțin de șaptesprezece ori. Leneșul nu este o persoană care vrea să lucreze si nu găsește un loc de muncă; ci persoana care ar putea munci, dar nu vrea. Se povestește ca cineva s-a înscris la serviciul de asistență socială. Funcționarul l-a întrebat: „De ce aveți nevoie de ajutor financiar?” Bărbatul a răspuns: „Pentru că am probleme cu ochii.” Funcționarul l-a întrebat din nou: „Care este natura acestei probleme la ochi?” Bărbatul a răspuns: „Pur si simplu nu mă pot vedea mergând la serviciu în fiecare zi.” Toții leneșii au probleme cu ochii. Sau cel puțin nu-i deranjează câtă vreme altcineva le face treaba . Președintele Theodore Roosevelt a avut dreptate când a spus: „Nu vă fie milă de cel care trebuie sa muncească. Dacă vrea bani va munci. Îi invidiez pe cei care au de făcut o muncă ce merită făcută și pe care o fac bine. Celmai mare premiu pe care îl poate oferi viața este șansa de a face o muncă ce merită făcută.” Într-un fel am pierdut spiritul, dacă nu cumva litera gândirii președintelui Roosevelt. Întreabă orice angajator și îți va spune că e din ce în ce mai greu să găsești o persoană care să muncească, să depună toate eforturile, să-și facă munca bine și s-o termine la timp. Dumnezeu nu este împotriva timpului liber. Un muncitor care este odihnit și refăcut va fi un muncitor mai bun. Contrastul oferit de Solomon în cartea Proverbelor este între hărnicie și lene. Părinților, unul din cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru copiii voștri este să le transmiteți o etică a muncii puternică și să-i ajutați să pornească în viață pe calea succesului.CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-OCTOMBRIE 2018
SĂMÂNŢA BUNĂ
Luni, 1 Octombrie 2018
„ …din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.“Isaia 2.4
Câți oameni își doresc aceasta! Dar pacea pare să se afle la o mare distanță. De când lumea, au loc pe pământ și astăzi nenumărate conflicte. În multe zone mocnesc crize, care oricând pot duce la un război.
Politicienii din întreaga lume se ostenesc pentru pace. Ca pompierii încearcă să stingă focul care a izbucnit între două popoare. Dar nu vor reuși să facă o pace globală. Acest lucru îl poate doar Unul: Isus Hristos. El va prelua cândva, ca Prințul păcii, stăpânirea lumii. Atunci, situația care este descrisă în versetul de astăzi, va deveni realitate: oamenii nu vor mai poseda arme de război, ci vor trăi împreună în pace.
Atât timp cât Isus Hristos nu are stăpânirea lumii în mâinile Sale, nu există pace pe pământ. Rămâne de aceea neîmplinită dorința noastră după pace? Nu, fiecare poate primi în mijlocul unei lumi neliniștite pace cu Dumnezeu. Cum? Prin credința personală în Isus Hristos, care a plătit la cruce cu viața Lui pentru vina altora. „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea“ (Efeseni 2.13-14). Astfel, Mântuitorul a creat premisa, ca oamenii să poată pune în ordine relația lor cu Dumnezeu. Dacă ne punem încrederea în Domnul Isus și recunoaștem înaintea lui Dumnezeu păcatele noastre, primim pace adevărată și statornică cu El.SĂMÂNŢA BUNĂ-OCTOMBRIE 2018
CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC POSTATE IN TOATE LUNILE ANULUI 2016 LA ADRESELE URMATOARE
Îngerului adunării din Efes scrie-i: … „Am împotriva ta că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Amintește-ți deci de unde ai căzut și pocăiește-te și fă lucrările dintâi; dar, dacă nu, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui“ … Și îngerului adunării din Smirna scrie-i: … „Nu te teme deloc de ce vei suferi. Iată, diavolul va arunca dintre voi în închisoare, ca să fiți încercați; și veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții“.Apocalipsa 2.1,4,5,8,10
Aceste scrisori către cele șapte adunări din Asia descriu, în tot atâtea tablouri succesive, istoria creștinătății responsabile. Domnul Se prezintă fiecăreia dintre aceste biserici, face un inventar exact a ceea ce găsește și a ceea ce nu găsește, dă îndemnuri și promite răsplătirea Sa celui care învinge.
La Efes, aparent totul mergea cât se poate de bine (versetele 2 și 3). Domnul însă privește la inimă(Ieremia 2.2). Din nefericire, nu vede acolo răspunsul la propria Sa dragoste; El a încetat să mai ocupe acolo primul loc. Dacă un râu este separat de izvorul său, oamenii situați pe malurile râului la vărsare nu vor remarca imediat. Cât timp apa se scurge, malurile rămân tot verzi; și, pentru câtva timp, se va putea vedea acolo aceeași animație. Dragi prieteni, să ne întrebăm ce este nu cu zelul nostru, ci cu afecțiunile noastre față de Hristos. Pentru a frâna acest declin, Domnul cel credincios va recurge la un remediu ciudat: încercarea. El lasă frâu liber puterii lui Satan.După Efes (binevoitor) urmează Smirna, care semnifică „amărăciune“. Aceasta a fost perioada martirilor sub cruzii împărați romani (în secolele 2 și 3), când, în arene, înaintea fiarelor sălbatice, creștinii „Smirnei“ au avut ocazia să-și arate dragostea pentru Mântuitorul lor printr-o credincioșie până la moarteDOMNUL ESTE APROAPEJ Koechlin
Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şi înrădăcinaţi în El (v. 7).Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şi stabilitatea (Proverbe 12.3). Creştinul, dacă nu esteîntărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase băteau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22),… tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă”. Cu o nu mai mică imaginaţie, astăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze. Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care-i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s-a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu-I răpim noi Domnului ceea ce Ii aparţine, orice-ar fi!SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI -VOLUMUL V – SEPTEMBRIE (1)
Există un mod corect și un mod greșit de a te raporta la mânie. Moise și-a manifestat mânia într-un mod greșit și lucrul acesta l-a costat Țara Promisă. Domnul Isus șl-a exprimat-o într-un mod potrivit și cei care au profitat de săraci au fost demascați și izgoniți din Templu. Versetul „mâniați-văși nu păcătuiți” înseamnă că în loc să te plângi de problemă,trebuie să faci ceva în privința ei. În loc să începi să fierbi și să-i ții pe ceilalți ca pe ace, caută miezul mâniei tale și exprim-o așa cum se cuvine. Pastorul și autorul Dr. Jack Hyles a scris că fiul său a primit ca temă să citească o carte – o carte cu un limbaj nepotrivit pentru copii și plină de situații dubioase. Cu cât Dr. Hyles a citit-o mai atent, cu atât s-a mâniat mai tare. In cele din urmă, s-a dus la directorul școlii și i-a spus politicos, dar ferm: „Fiul meu nu va citi această carte, i se va da o alta în locul ei și nu i se va scădea nota din această cauză.” Directorul, luat prin surprindere și încercând să-l contrazică pe Dr. Hyles, a zis: „Dar…”. Dr. Hyles l-a întrerupt si a spus lent, dar apăsat: „Fără nici un dacă, nici un dar sau vreun și, pe acest subiect Nu va fi obligat să citească această carte și i se va da o alta. Eclar?” Directorul a răspuns: „În regulă, Dr. Hyles, dar nu înțeleg ce e cu toată această agitație. La urma urmelor, limbajul din această carte nu este mai urât decât cel scris pe pereții din toalete.” Dr. Hyles a zâmbit și a zis: „Da, dar dacă acest subiect va deveni lectură obligatorie – mă voi întoarce.” Așa că, exprimă-ți mânia într-un mod corect!CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI – SEPTEMBRIE
SĂMÂNŢA BUNĂ
Sâmbătă, 1 Septembrie 2018
„În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele,
Au pus chivotul lui Dumnezeu pe un car nou și l-au scos din
casa lui Abinadab, care era pe deal. Și Uza și Ahio, fiii lui
Abinadab, conduceau carul cel nou.2 Samuel 6.3
Aceasta a fost greșeala lor. Instrucțiunile divine erau clare: chivotul Dumnezeului viu trebuia cărat pe umerii oamenilor vii. Dacă toate aceste instrucțiuni ar fi fost urmate, nu ar mai fi existat boi care să se împiedice, nici pericolul ca eventual să cadă chivotul, iar Uza nu și-ar mai fi întins mâna pentru a-l sprijini. Această spărtură făcută de Dumnezeu a avut rolul de a le îndrepta gândurile către ascultarea simplă și absolută față de instrucțiunile atât de limpezi aflate în codul levitic. Aceste instrucțiuni nu puteau fi încălcate fără ca acest lucru să nu fie un afront adus lui Dumnezeu. Deși Uza a avut intenții bune, și-a pierdut viața din cauza neascultării sale și a lui David de poruncile lui Dumnezeu cu privire la transportarea chivotului.
Și nouă ne place să folosim care noi pentru Dumnezeu. Adesea ne construim un car nou al hotărârilor bune, pe care așezăm chivotul lui Dumnezeu. Dorim să fim diferiți și credem că Domnul Se va lăsa purtat pe aceste hotărâri. Totuși nu durează mult până când boii se împiedică și până când Uza este lovit cu moartea.
Dumnezeu nu dorește care noi, ci umerii oamenilor consacrați. Trebuie să trăim pentru El, predându-ne pe noi înșine în slujba Lui; nu conducând noi chivotul, ci noi fiind cei conduși; nu impunându-I Domnului gândurile noastre, ci fiind gata să ne supunem pe deplin Lui. Dacă Îl vom asculta și, prin ascultare, vom descoperi felul în care ne putem apropia de El și în care Îl putem sluji, atunci puterea care altfel este cea care distruge va deveni instrumentul credinței noastre și vom putea face lucruri mari pentru Dumnezeu. DOMNUL ESTE APROAPE AUGUST 2018F B Meyer
Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.
Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i-a putut încânta până într-acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le-a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primitprin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Insă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne-a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru „a-Şi încheia lucrarea”? Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra, El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care-l meritam eu. Binecuvântat fie El în veci! SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI VOLUMUL 5 AUGUST
„Cine își face mulți prieteni… dar este un prieten care ține
mai mult la tine decât un frate”.(Proverbe 18:24)
Pentru a avea un prieten bun, trebuie să încerci tu să fii mai întâi un prieten bun. Un poet anonim a scris: „Am plecat să-mi caut un prieten, dar nu am găsit; am plecat să fiu un prieten și am găsit prieteni peste tot.” Prietenia nu cere să ai o personalitate dinamică. Chiar și cei mai timizi, mai tăcuți și mai rezervați pot învăța să fie prietenoși. E aproape imposibil să nu ai nici un prieten dacă tu însuți ești prietenos. Desigur și opusul este adevărat. Psihologii au cerut unui grup de studenți să noteze inițialele persoanelor pe care le displac cel mai mult. Unii s-au gândit la o singură persoană, în timp ce alții au notat nu mai puțin de paisprezece. Însă un fapt interesant care a ieșit la iveală, în urma acestui studiu, a fost că cei ce displăceau cel mai mare număr de persoane au fost ei înșiși displăcuți cel mai mult. Vei descoperi că, cu cât esti mai plăcut, cu atât mai ușor va fi să-ți placă de alții și vei fi la rândul tău plăcut de ei. Așadar, iată cinci modalități de a-ți face prieteni: 1) Păstrează contactul vizual, când vorbești cu cineva, privește-l în ochi. 2) Zâmbește! E nevoie de șaptezeci și doi de mușchi ca să te încrunți și numai de paisprezece ca să zâmbești – iar zâmbetul încălzește inimile și încurajează conversația. 3) Spune-le oamenilor pe nume. Străinii sunt doar atât, necunoscuți , dar prietenii se bucură să te audă că le rostești numele. 4) Vorbește cu alții despre subiectul lor preferat și despre ei. 5) Găsește ocazii sâ încurajezi, să faci complimente sau să-ți arăți bunătatea. Când găsești o persoană cu aceste cinci trăsături, ai găsit de fapt pe cineva care are reputația de a fi prietenos.CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-AUGUST 2018
Cândva, o tânără a avut o convorbire cu marele pictor satiric englez William Hogarth (1697-1764). Ea și-a exprimat dorința de a învăța să deseneze caricaturi. Însă maestrul i-a spus: „Vai, tânără doamnă, acesta nu este un talent de invidiat! Ascultă sfatul meu și nu desena niciodată caricaturi! Eu, tot desenând caricaturi, am pierdut bucuria frumuseții și nu mai văd niciodată o față frumoasă, ci numai una denaturată. Eu nu am niciodată satisfacția de a privi fața de om ca fiind divină!“
Mântuitorul ne-a spus că sunt oameni fățarnici care văd mereu paiul din ochiul fratelui lor, pe când ei au o bârnă în ochi. Astfel de oameni caricaturizează realitatea. Ei au mereu un deget acuzator îndreptat spre alții. Dacă fiecare l-ar vedea pe aproapele cum se vede pe sine, nu ar mai fi vrăjmășii. Din fire suntem gata întotdeauna să ne învinuim unii pe alții, dar, când este vorba să îndreptăm un lucru, suntem mereu zăbavnici. Pe deasupra, numim această atitudine: spirit critic.
Să ne smerim cu căință în fața lui Dumnezeu, cerând să ne dea lumina dreptății Sale și o inimă curată prin credința în Mântuitorul! Deși nu putem înțelege niciodată adâncimile tainice ale suferințelor lui Hristos, ar trebui cel puțin să căutăm să medităm mai des la crucea și la suferința Sa, și astfel să avem o înțelegere mult mai adâncă a grozăviei păcatului înaintea ochilor lui Dumnezeu. SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2018
CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC POSTATE IN TOATE LUNILE ANULUI 2016 LA ADRESELE URMATOARE
Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și-i va
duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge
orice lacrimă din ochii lor.Apocalipsa 7.17
Expresia „mânia Mielului“ ni se poate părea nepotrivită. Un miel este blând și cine s-ar teme vreodată de un miel? Însă acest Miel are coarne, este puternic și drept. El este un Judecător drept. Mânia Lui se va revărsa asupra celor care fac război împotriva poporului Său, asupra celor care se închină fiarei. Cei care nu se vor pocăi de păcatul lor (Apocalipsa 9.20,21), care nu-I vor da glorie lui Dumnezeu (16.9) sau care nu-L vor urma pe Miel (14.4) vor suferi mânia acestui Miel puternic și biruitor. „Mânia Mielului“ (6.16) se va revărsa asupra acestor locuitori răzvrătiți ai pământului. Mânia lui Dumnezeu este mânia Mielului, iar „El judecă și Se luptă cu dreptate … și El va călca teascul vinului furiei mâniei lui Dumnezeu Cel Atotputernic“ (19.11,15). Această mânie se va abate asupra celor care se închină fiarei (14.9-11).
Mielul va face război împotriva fiarei. Vedem acest lucru în Apocalipsa 17.14. În timp ce împărații pământului se vor aduna împreună cu fiara pentru a face război împotriva Mielului, Mielul îi va birui, fiindcă El este „Domn al domnilor și Împărat al împăraților“, iar împreună cu El vor fi cei „chemați, aleși și credincioși“. Biruința Mielului este sigură, fiindcă El este Domn al domnilor și Împărat al împăraților. Acesta este un titlu divin care Îi aparține doar lui Dumnezeu. Mielul va birui fiindcă El este Cel Atotputernic, iar biruința va fi pentru poporul Său.
Mielul nu este doar o victimă jertfită, ci și un Împărat puternic și biruitor. El va cârmui cu un toiag de fier, pentru a pedepsi nelegiuirea națiunilor și pentru a-Și salva poporul (Apocalipsa 2.26,27; 19.15). El este Mielul războinic, care va conduce oștile cerești în bătălia împotriva răului. Biruința Lui va fi finală!T Hadley, SrDOMNUL ESTE APROAPE-GBV-IULIE 2018
Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Intr-o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite. Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).
Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu”). Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere? „Dumnezeul meu, Sfântul meu!”, strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul” (v. 13). Într-adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă! Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s-au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s-au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI VOLUMUL V-IULIE
Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră”
(Faptele Apostolilor 2:8)
Biblia spune că în ziua în care a luat ființă biserica: „Toți s-au umplut de Duhul Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, cum le da Duhul să vorbească. Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni? Cum, deci, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? … Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă, și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” (v. 4-8,12). Întrebarea „ce vrea să zică aceasta?” indică faptul că Dumnezeu iubește și folosește tot felul de oameni – fără studii sau cu studii, oameni simpli sau academicieni, părinți singuri sau directori cu vază. Dumnezeu ne spune că atunci când suntem plini de Duhul Sfânt, El ne echipează să ajungem cu evanghelia la o anumită persoană. Așadar: 1) Cu cine îți este ușor să discuți? Cu adolescenții? Cu dependenții de droguri? Cu bătrânii? Poate nu-ți găsești cuvintele când ești cu copiii, dar ești elocvent cu directorii. Nici o problemă; așa te-a creat Dumnezeu. 2) Pentru cine simți cea mai mare compasiune? Dumnezeu nu ne dă poveri egale. „El le întocmește inima la toți”(Psalmul 33:1 ). Ce te face să ai inima zdrobită și ce îți ridică tensiunea? Cei lipsiți de adăpost sau victimele traficanților de carne vie? Pe cei care au pierdut pe cineva drag sau pe cei proaspăt divorțați? Pavel spune: „Dumnezeune mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! (2 Corinteni 1:4). Așadar, descoperă care sunt persoanele pe care ai fost chemat să le evanghelizezi.CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-IULIE 2018 (1)
În grija sa pentru oaia pierdută, păstorul nu o lasă să facă iarăși drumul înapoi singură pentru a nu se rătăci și pierde. Fericit că a găsit-o, el o pune pe umeri și o duce până în staulul oilor. Îngrijirile Domnului Isus Hristos sunt asigurate celui răscumpărat, până ce el sosește în casa Tatălui ceresc. Bunul Păstor, care Şi-a dat viața pentru oile Sale, Se ocupă de ele până la capăt. El spune: „voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă“ (Ezechiel 34.16). Când își găsește oaia, păstorul simte o bucurie atât de mare, încât dorește ca și alții să se asocieze la bucuria inimii lui.
Fariseii și cărturarii, care cârteau, văzându-L pe Domnul și Mântuitorul sufletelor căutându-Şi oile Sale, nu luau parte la bucuria Lui. Numai cei care înțeleg iubirea lui Dumnezeu și care au primit-o în inimă, pot să participe la această bucurie a salvării unui păcătos. Mântuitorul a spus „că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință“.
Să ne gândim la adevărul că Dumnezeu Se bucură să dăruiască iertarea celor care cred în Fiul Său. O, dacă s-ar vedea fiecare cititor ca o oaie pierdută și ar accepta să se lase găsit de Bunul Păstor! Cititorule! Vino acum cu toată vina ta, cu toată nevrednicia ta, cu toată nevoia ta, și vei găsi în Mântuitorul pe Păstorul cel Bun și tot ceea ce îți trebuie pentru timp și eternitate.SĂMÂNȚA BUNA-IULIE 2018
CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC POSTATE IN TOATE LUNILE ANULUI 2016 LA ADRESELE URMATOARE
Şi toată calea vieţii tale va fi deschisă sub privirea ta,
Ochii tăi vor VEDEA mâna în care te încrezi acum,
Şi vei preamări dragostea Lui zile nesfârşite.”
Freda Hanbury Allen
IZVOARE IN DEŞERT
10 Iunie
Ştim că toate lucrurile lucrează împreună
spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)
Ce revendicare extraordinară face Pavel în acest verset! El nu spune: „Ştim că unele lucruri“, „cele mai multe lucruri“ sau chiar „lucrurile îmbucurătoare“, ci „TOATE lucrurile“. Această promisiune se întinde de la cele mai mici detalii ale vieţii până la cele mai importante, şi de la cele mai umilitoare treburi zilnice până la cele mai mari lucrări de har ale lui Dumnezeu făcute în timpul unei crize.
Pavel spune aceasta la timpul prezent: „lucrează“. Nu spune: „au lucrat“ sau „vor lucra“. Este o acţiune continuă.
Ştim de asemenea din Scriptură că „judecăţile [lui Dumnezeu] sunt ca Adâncul cel mare“ (Ps. 36 :6) ; chiar în momentul acesta îngerii din ceruri, când urmăresc cu aripile strânse desfăşurarea marelui plan al lui Dumnezeu, proclamă fără îndoială: „Domnul este drept în toate căile Lui, şi milos în toate faptele Lui“ (Ps. 145:17).
Atunci când Dumnezeu orchestrează „toate lucrurile … spre binele“, iese o combinaţie frumoasă. El are nevoie de multe culori diferite, care luate individual pot părea foarte şterse, ca să fie ţesute în modelul armonios.
Tonuri, note, şi chiar disonanţe separate sunt necesare pentru a compune imnuri melodioase; o maşinărie necesită multe roţi, multe piese şi conexiuni separate. O piesă de la o maşină poate fi nefolositoare, sau o notă dintr-un imn poate să nu fie considerată niciodată frumoasă, dar luate împreună, combinate şi completate, ele duc la un echilibru şi la o armonie perfectă.
Putem învăţa o lecţie de credinţă din aceasta: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea“ (Ioan 13:7).
J. R. Macduff
În o mie de încercări, nu sunt doar cinci sute din ele care lucrează „spre binele“ celui credincios, ci nouă sute nouăzeci şi nouă, plus una. George Mueller
Dumnezeu a schimbat răul în bine (Gen. 50:20)
„Dumnezeu a schimbat răul în bine“ – o, binecuvântată siguranţă,
Ce cade ca strălucirea soarelui pe întreaga cale a vieţii,
Şi atinge cu aurul cerului norii negri de furtună ai pământului,
Aducând pace şi mângâiere proaspătă zi de zi.
Nu la întâmplare mâinile fraţilor necredincioşi
L-au vândut pe Iosif rob într-o ţară străină;
Şi n-a fost întâmplător că, după ani de suferinţă,
A fost adus ca să stea înaintea tronului lui faraon.
Un Ochi atoate-văzător a văzut nevoia miilor,
Şi a plănuit s-o împlinească prin acel singur suflet;
Şi prin zilele istovitoare de întemniţare
A lucrat pentru împlinirea scopului măreţ şi glorios.
Şi cum sfârşitul era ascuns de cel captiv,
Fierul a intrat chiar în sufletul lui;
Ochii lui puteau vedea doar calea prezentă de necaz,
Dar privirea lui nu se putea odihni încă asupra întregului.
Credinţa n-a slăbit în acele zile lungi şi întunecate de aşteptare,
Încrederea lui în Dumnezeu a fost reînsufleţită în cele din urmă,
A sosit ceasul când Dumnezeu l-a făcut pe slujitorul Său
Să-i mângâie pe mulţi, şi toate suferinţele lui au trecut.
„Nu voi, ci Dumnezeu este Cel care m-a adus până aici“,
A mărturisit triumfătoare credinţa mai târziu;
„Dumnezeu a schimbat răul în bine“, nici un alt motiv
Nu putea uni divergenţa lor cu cântarea lui de laudă.
„Dumnezeu schimbă răul în bine“ pentru tine, dragul meu,
Dumnezeul lui Iosif este acelaşi şi astăzi;
Dragostea Lui îngăduie suferinţe ciudate şi amare,
Mâna Lui te călăuzeşte pe o cale necunoscută.
Domnul tău, care vede sfârşitul de la început,
Are pentru tine intenţii de dragoste nespusă.
Deci pune-ţi mâna într-a Lui şi urmează-L fără teamă,
Până vei vedea cu ochii tăi bogăţiile harului Său.
Acolo, când vei sta neclintit în Casa Gloriei,
Şi toată calea vieţii tale va fi deschisă sub privirea ta,
Ochii tăi vor VEDEA mâna în care te încrezi acum,
Şi vei preamări dragostea Lui zile nesfârşite.
Freda Hanbury Allen
STREAMS IN THE DESSERT
And we know that all things work together for good for those who love God, who are called according to his purpose,(Rom 8:28)
How wide is this assertion of the Apostle Paul! He does not say, “We know that some things,” or “most things,” or “joyous things,” but “ALL things.” From the minutest to the most momentous; from the humblest event in daily providence to the great crisis hours in grace.
And all things “work’–they are working; not all things have worked, or shall work; but it is a present operation.
At this very moment, when some voice may be saying, “Thy judgments are a great deep,” the angels above, who are watching the development of the great plan, are with folded wings exclaiming, “The Lord is righteous in all his ways, and holy in all his works.” (Ps. 145:17)
And then all things “work together.” It is a beautiful blending. Many different colors, in themselves raw and unsightly, are required in order to weave the harmonious pattern.
Many separate tones and notes of music, even discords and dissonances, are required to make up the harmonious anthem.
Many separate wheels and joints are required to make the piece of machinery. Take a thread separately, or a note separately, or a wheel or a tooth of a wheel separately, and there may be neither use nor beauty discernible.
But complete the web, combine the notes, put together the separate parts of steel and iron, and you see how perfect and symmetrical is the result. Here is the lesson for faith: “What I do thou knowest not now, but thou shalt know hereafter.” –Macduff
In one thousand trials it is not five hundred of them that work for the believer’s good, but nine hundred and ninety-nine of them, and one beside. –George Mueller
“GOD MEANT IT UNTO GOOD” (Gen. 50:20).
“God meant it unto good”–O blest assurance, Falling like sunshine all across life’s way,
Touching with Heaven’s gold earth’s darkest storm clouds,
Bringing fresh peace and comfort day by day.
’Twas not by chance the hands of faithless brethren Sold Joseph captive to a foreign land;
Nor was it chance which, after years of suffering,
Brought him before the monarch’s throne to stand.
One Eye all-seeing saw the need of thousands, And planned to meet it through that one lone soul;
And through the weary days of prison bondage
Was working towards the great and glorious goal.
As yet the end was hidden from the captive, The iron entered even to his soul;
His eye could scan the present path of sorrow,
Not yet his gaze might rest upon the whole.
Faith failed not through those long, dark days of waiting, His trust in God was recompensed at last,
The moment came when God led forth his servant
To succour many, all his sufferings past.
“It was not you but God, that sent me hither,” Witnessed triumphant faith in after days;
“God meant it unto good,” no “second causes”
Mingled their discord with his song of praise.
“God means it unto good” for thee, beloved, The God of Joseph is the same today;
His love permits afflictions strange and bitter,
His hand is guiding through the unknown way.
Thy Lord, who sees the end from the beginning, Hath purposes for thee of love untold.
Then place thy hand in His and follow fearless,
Till thou the riches of His grace behold.
There, when thou standest in the Home of Glory, And all life’s path ties open to thy gaze,
Thine eyes shall see the hand which now thou trustest,
And magnify His love through endless days. –Freda Hanbury Allen
Evanghelia după Ioan Îl prezintă pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu venit din cer. „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi și noi am privit gloria Lui“ (Ioan 1.14). Totuși, în aceeași Evanghelie, vedem cum oamenii nelegiuiți, propriul Său popor, L-au respins. De două ori citim că au luat pietre ca să-L omoare. Ei au insinuat că era născut din curvie și în mod repetat L-au acuzat că are demon. În Ioan 8.48, ei I-au adresat cea mai grea insultă Sfântului lui Dumnezeu, spunându-I că este un samaritean care are demon. Cât de oribilă și de blasfematoare era ura lor!
În Luca 10, Domnul răspunde întrebării unui învățător al legii, care dorea să se îndreptățească pe el însuși, și îi spune despre un om care, coborând de la Ierusalim la Ierihon, a căzut între niște tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au rănit, lăsându-l aproape mort. Un preot și un levit, care au trecut din întâmplare pe acolo, l-au văzut și l-au ocolit, fără să manifeste niciun pic de milă. Apoi un samaritean, care se afla în călătorie, a venit la el și, cuprins de milă, i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn și vin, după care l-a pus pe animalul lui și l-a dus la un han. Acolo l-a lăsat în grija stăpânului hanului, până când avea să se întoarcă. Samariteanul, așa cum știm, este o imagine a Domnului Isus Însuși. El, disprețuit, urât și insultat de poporul Său, în special de către conducătorii lui, face referire la Sine cu termenul cu care ei L-au insultat! Cât de mare este harul Domnului nostru binecuvântat!
Apoi i-a spus învățătorului legii să se ducă și să facă la fel ca acest om care arătase milă, ca acest Samaritean, al cărui nume învățătorul legii nici nu voise să-l rostească. DOMNUL ESTE APROAPE GBV IUNIEE. P .Vedder, Jr
„Ziua Domnului”(Ziua lui Iahve sau Ziua lui Dumnezeu) este titlul pe care l-ar putea purta profeţia lui Ioel. Nu este vorba, evident, de o zi având douăzeci şi patru de ore, ci de o perioada, încă viitoare, când voia lui Dumnezeu se va împlini pe pământ, aşa cum ea este împlinită în ceruri (Matei 6.10). De la căderea omului, acesta, mânat de patimile lui, n-a încetat să facă ce-i place. Am putea deci spune că noi trăim ziua omului. De aceea, când Domnul va interveni pentru a-Şi impune voia, această intervenţie va fi întâi prin lovituri care vor pune capăt mândriei omului. Din punct de vedere moral, în viaţa fiecăruia dintre noi, Ziua Domnului îşi ia startul în momentul în care recunoaştem deplina Sa autoritate asupra noastră.
Spre deosebire de Osea, profet al lui Israel, Ioel se adresează lui Iuda. El nu pierde ocazia unei suite de calamităţi, în cazul de faţă a acestor distrugeri succesive produse de diferite specii de lăcuste. Puţine spectacole sunt atât de impresionante ca invazia lăcustelor-de-fâneţe, migratoare în Orient. Să ne imaginăm această armată considerabilă, de miliarde de insecte, abătându-se asupra unui ţinut fertil şi transformându-l brusc într-un deşert…
„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”(Matei 24:35)
Una dintre primele cărți care au văzut lumina tiparului după ce acesta a fost inventat – a fost Biblia. Și este în continuare cea mai căutată și bine vândută carte din lume. Un autor anonim a scris: „Biblia conține mintea lui Dumnezeu, starea omului, calea către mântuire, soarta păcătoșilor și fericirea credincioșilor. Este o lumină călăuzitoare, hrană îndestulătoare și mângâiere alinătoare. Este harta călătorului, busola pilotului, arma soldatului și planul de joc al jucătorului. Este un izvor de sănătate și un râu de bucurie autentică. Doctrinele ei sunt sfinte, povețele ei sunt obligatorii, istorisirile ei sunt adevărate și deciziile ei sunt imuabile. Hristos este subiectul său măreț, binele nostru este planul ei și slava lui Dumnezeu scopul său. Citește-o ca să fii înțelept, crede-o ca să ai siguranță, practic-o ca să fii sănătos din punct de vedere spiritual. Citește-o încet, frecvent și într-o atitudine de rugăciune. Las-o să-ți umple memoria, să-ți conducă inima și să-ți ghideze pașii. Ți-a fost dată ca s-o trăiești, va fi deschisă la judecată și nu va fi uitată niciodată. Ea implică cea mai mare responsabilitate, va recompensa cea mai asiduă muncă și îi va judeca pe cei care schimbă conținutul său sacru.” Biblia este „cuvântul Dumnezeului nostru care rămâne în veac” (Isaia 40: 8). Cei mai mulți dintre noi respectă Biblia; problema este că nu o citim zilnic și nu o punem în practică. După ce a auzit o discuție despre diferitele traduceri ale Bibliei, un bărbat a spus: „Prefer traducerea mamei mele, pentru că ea a tradus-o în viața de zi cu zi!” Ai și tu dorința de-a transpune Scriptura în viața ta? Domnul să-ți ajute!CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-IUNIE 2018SĂMÂNȚA BUNĂ IUNIE 2018
SĂMÂNŢA BUNĂ
Vineri, 1 Iunie 2018
„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.“ Coloseni 2.8
Unele dintre cele mai renumite universități din lume au fost înființate cu scopul precis de a deveni centre de educare biblică. De exemplu, universitățile Harvard, Yale, Princeton, Oxford, Cambridge au fost înființate de creștini. Sub deviza: Veritas (Adevăr), fondatorii Universității Harvard au afirmat în declarația lor de scop din anul 1636:
„Vrem să instruim fiecare student în așa fel, încât să fie pe deplin convins că scopul principal al vieții și al studiilor sale este să-L cunoască pe Dumnezeu și, prin urmare, să-L pună pe Hristos la temelia vieții sale ca singura bază a întregii cunoașteri și învățături sănătoase.“ Universitatea Princeton avea ca deviză: Dei Sub Numine Viget (Sub puterea lui Dumnezeu înflorește), Universitatea Yale: Lux et Veritas (Lumină și Adevăr), iar Universitatea din Oxford: Dominus Illuminatio Mea (Domnul este lumina mea).Odată cu trecerea timpului, majoritatea acestor universități și-au abandonat rădăcinile și au renunțat complet la orientarea lor biblică, adoptând o perspectivă seculară. Cum s-a ajuns aici? Încet, încet, pe nesimțite! Vrăjmașul cel vechi, diavolul, lovește tot timpul. Biblia a fost deliberat scoasă din școală, sălile de clasă devenind centre de îndoctrinare materialistă. Cititorilor, să veghem ca acest vechi vrăjmaș să nu ne îndoctrineze cu materialismul său! Singuri nu putem face nimic împotriva vrăjmașului. Să apelăm la Mântuitorul care ne poate dărui un adăpost sigur!SĂMÂNȚA BUNĂ IUNIE 2018
CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC POSTATE IN TOATE LUNILE ANULUI 2016 LA ADRESELE URMATOARE
POT FI DESCARCATE DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI NEMODIFICATE SI CU ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,
Voi sunteți sarea pământului … Voi sunteți lumina lumii.
Matei 5.13,14
Prin harul lui Dumnezeu avem hainele spălate și albite în sângele Mielului (Apocalipsa 7); tot prin acest har am fost mântuiți prin credință, care nu este de la noi, ci este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2); am fost mântuiți nu prin fapte făcute în dreptate, ci potrivit îndurării Sale (Tit 3).
Trebuie să ținem bine minte însă că însăși epistola care declară că mântuirea nu este prin fapte declară la fel de limpede că faptele trebuie să însoțească invariabil mântuirea; că în timp ce faptele nu sunt cauza mântuirii, ele trebuie să fie mereu consecința ei; că cei care au fost acceptați în Cel Preaiubit trebuie întotdeauna să aibă o stare potrivită cu această acceptare (Efeseni 1.6; 2 Corinteni 5.9). Unii ca aceștia vor căuta mereu să aibă o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Cu blândețe a inimii, ei vor dori să manifeste zi de zi acele haruri care sunt dovezi adevărate ale credinței, așa cum florile sunt dovezi ale venirii primăverii.
Există patru pasaje importante în Noul Testament care prezintă caracterul creștin în toată strălucirea și puterea lui: Matei 5.3-12, cu cele nouă fericiri ale lui; 1 Corinteni 13, cu cele șaisprezece calități fără seamăn ale lui; Galateni 5.22,23, cu cele nouă părți ale roadei cerești; și 2 Petru 1.5-8, cu descrierea dezvoltării maturității depline a creștinului.
Împreună, aceste patru părți din Biblie ne oferă o superbă și o completă imagine a trăirii creștine; și ar fi bine ca, din când în când, să ne examinăm în lumina lor. Ca un ajutor în această direcție, în afara citirii noastre zilnice din Cuvânt, ar trebui să punem deoparte un timp în care să medităm la aceste pasaje. DOMNUL ESTE APROAPE-GBV (2)G. Henderson
Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete” (loan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa” de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13). Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri” (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare” (v. 9). Multe lucruri, fără-ndoială, şi-au schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat” (v. 15).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI VOLUMUL V – APRILIE (2)
Biblia spune: Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați … ci cu sângele scump al lui Hristos” (L 18-19). Tu trebuie să adopți acea poziție în viața ta în care te simți în siguranță în ceea ce ești „în Hristos”; un moment în care nu mai lași ca stima ta de sine să se întemeieze pe opiniile sau faptele celorlalți. Nu mai încerca să-ți găsești valoarea în înfățișare, în meseria prin care îți câștigi traiul sau în tratamentul pe care ți-l aplică ceilalți. Valoarea ta în ochii lui Hristos este incomensurabilă, întrucât Hristos și-a vărsat sângele pentru tine. „Sângescump, tu ești scump!” Da, ai defecte. Da, sunt lucruri pe care să le schimbi, dar Dumnezeu lucrează în tine, la fel cum lucrează în fiecare dintre noi. Nu lăsa pe nimeni să-și basculeze părerile în viața ta. Tu ești un copil al lui Dumnezeu răscumpărat prin sânge! Nu lăsa pe nimeni să te facă să simți că nu ai valoare, sau că ești inutil, pentru că el nu știu cum să se poarte cu tine sau să te iubească așa cum meriți. Nu-ți petrece viața încercând să le câștigi acceptarea sau aprobarea. Deja ai fost acceptat și aprobat de Dumnezeu, așa că fii sigur că validarea și valoarea ta vin de Ia El. Ești răscumpărat de sângele lui Hristos, ești acoperit cu sângele lui Hristos și ai fost acceptat prin sângele lui Hristos. Și pentru că sângele Lui este scump, și tu ești scump! Satan, cel care este numit „pârâșul” ar vrea să uiți lucrul acesta și să te vezi numai în lumina defectelor și slăbiciunilor tale. Dimpotrivă, trezește-te în fiecare dimineață uită-te în oglindă și declară: „Sunt scump pentru că am fost răscumpărat prin sângele scump ai lui Isus!”CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-APRILIE 2018 (3)
„Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!…»“Luca 19.41,42
În toate împrejurările descrise de Evanghelii, observăm perfecțiunile inimii divine și umane ale Domnului Isus. Inima Sa a simțit toată durerea din cauză că nu putea împlini gândurile Sale de har față de cetatea Ierusalimului. Domnul Se gândea la ceea ce urma să sufere cetatea, pentru că nu a recunoscut ziua când a fost cercetată. Domnul Isus Hristos a căutat de atâtea ori să o strângă așa cum își strânge cloșca puii sub aripi, dar cetatea n-a vrut. Domnul știa în amănunțime ceea ce urma să îndure în timpul îngrozitorului asediu al romanilor, dar și despre judecata care va veni.
Răbdarea lui Dumnezeu față de poporul Său, ca și față de întreaga lume, este mare și depășește concepția noastră omenească. Harul Său, răbdarea Sa, îndurarea Sa, dreptatea Sa, sfințenia Sa se exercită într-un chip desăvârșit în cârmuirea Sa față de oameni. Însă când răbdarea Sa va lua sfârșit, măsura divină fiind umplută, Dumnezeu va executa judecățile Sale.
Ierusalimul nu a cunoscut ziua cercetării lui de către Domnul Isus, și de aceea au venit peste el zile groaznice. Ce har că ziua de astăzi este o zi a cercetării! Astăzi suntem chemați de Mântuitorul să mergem la El. Ne lăsăm oare cercetați de harul Domnului Isus Hristos, care dorește să ne dea pace în sufletele noastre?SĂMÂNŢA BUNĂ-APRILIE (1)
CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC POSTATE IN TOATE LUNILE ANULUI 2016 LA ADRESELE URMATOARE :
POT FI DESCARCATE DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI NEMODIFICATE SI CU ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO UNDE SANT MENTIONATE .
Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Dumitru Cornilescu Foto Wikipedia
Dumitru Cornilescu, traducatorul Bibliei in Limba Romana este considerat ca fiind un Luther al Romaniei. Odata cu traducerea si tiparirea Bibliei in Limba Romana in anul 1921 de catre Cornilescu, poporul roman a avut pentru prima data accesul la citirea Bibliei si de atunci incolo fiecare putea sa aiba Biblia in posesia lor. Lui ii datoram faptul ca multi oameni au auzit si citit Cuvantul lui Dumnezeu si au primit Mantuirea prin Isus Christos. In continuare veti afla mai multe despre acest om al lui Dumnezeu, care s-a intors la credinta in Isus Christos in timp ce traducea Biblia dintr-o alta limba, pentru folosul poporului roman. Agnus Dei (Multumim pastorului Petru Hututui pentru semnalarea acestei aniversari)
Dumitru CORNILESCU – (1891-1975)
Dumitru Cornilescu s-a născut în comuna Slaşoma din judeţul Mehedinţi, în anul 1891. A fost întîiul născut într-o familie numeroasă, cu 12 copii dintre care doar 8 au rămas în viaţă. Tatăl, fost învăţător în sat, cu o lungă tradiţie cărturărească în familie, a dat la şcoală pe cei trei băieţi ai săi: Dumitru, Gheorghe şi Iulian.
Dumitru a absolvit şcoala primară în sat şi apoi a mers la Seminarul teologic ortodox din Bucureşti. A urmat Universitatea din Bucureşti, Facultatea de teologie, pe care a absolvit-o printre laureaţii promoţie 1916.
Încă din facultate a fost cunoscut ca harnic traducător şi editor al unor broşuri cu conţinut religios, pe care le împărţea enoriaşilor de la biserica Cuibul cu Barză din Bucureşti unde era cîntăreţ în parohia preotului Teodor Popescu.
După terminarea studiilor, este primit în monahie şi ajunge ierodiacon pe lîngă mănăstirea Dobrovăţ din Moldova. Prin înţelegere cu Episcopul de Huşi, Nicolae Munteanu, viitor Patriarh, i se permite „detaşarea” la conacul prinţesei Ralu Calimachi de la Stânceşti, lîngă Botoşani, pentru a lucra la noua traducere a Bibliei pe înţelesul poporului.
În vara anului 1923, după agitaţia publică stârnită de activitatea duhovnicească a preotului Teodor Popescu(apoi de caterisirea sa), a plecat cu acesta din ţară în concediu în Germania -dar, după mai multe vizite în oraşe din Germania, apoi Franţa, Anglia ( la Londra, pentru supravegherea tipăririi Bibliei), Elveţia, rămâne şi se stabileşte la Oberageri, Cantonul Zug,(lîngă Zurich),în Elveţia, unde se căsătoreşte şi devine pentru mulţi ani (1927-1951) capelanul şi apoi directorul Sanatoriului Landli.
De-a lungul anilor l-a sfătuit îndeaproape pe Teodor Popescu cu privire la la mersul tinerei adunări reformate evanghelic din Bucureşti, (construită pe str. Carol Davilla nr.48 din cartierul Cotroceni de Societatea pe acţiuni TREZIREA), care avea o puternică înfluenţă spirituală şi o curajoasă lucrare de misiune în multe localităţi din ţară. Din anul 1965 cînd vizitează SUA, colaborează strâns cu posturi creştine de radio din Cleveland, Bonaire-Caraibe, Monte Carlo-Monaco, precum şi cu numeroase reviste creştine printre care „Unter dem Kreutz”(Sub Cruce-Elveţia) şi „Luminătorul”(Chicago,SUA). S-a stins din viaţă în anul 1975, fiind omagiat de credincioşii români din SUA şi din lumea întreagă şi „Radio Monte Carlo”, post de radio unde obişnuia în ultima parte a vieţii să vorbească românilor despre Dumnezeu şi să cânte chiar în româneşte. Toată viaţa sa a analizat şi a re-analizat, cântărind fiecare cuvânt al traducerii pe care o realizase în tinereţe.
L U C R A R E A
Între 1916-1921, Dumitru Cornilescu a tradus Biblia în limba română modernă din originale greceşti şi ebraice şi a tipărit în 1920 Psalmii, în cadrul Editurii SOCIETATEA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ înfiinţată de el în Bucureşti.
În 1921 se tipăreşte Noul Testament şi în întregime Biblia, la aceiaşi editură, cu susţinerea publică şi binecuvîntarea unor membri marcanţi ai Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În anul 1917 trăise la Stânceşti, Botoşani, experienţa convertirii la adevărata credinţa creştină, aceea a cunoaşterii personale a Mîntuitorului Cel viu, Isus Cristos. Deşi era teolog şi traducător al Sfintei Scripturi a trebuit să recunoască minunea întoarcerii conştiente la Dumnezeu. Acest lucru îl marchează atât de profund încât hotăreşte să-şi dedice viaţa acestui măreţ ideal: de a spune şi altor oameni despre minunea transformării sau a renaşterii spirituale, care i se poate întîmpla oricărui om care crede şi se încrede în Cristos cel răstignit şi înviat.
Prin mărturia sa, în anul 1919 şi Teodor Popescu, parohul său de la Cuibul cu Barză din Bucureşti se întoarce la Dumnezeu începând o amplă mişcare de reformă, sau trezire spirituală, în biserica sa.
Între anii 1920-1924 cei doi activează pe tărâm spiritual, de lucrarea lor fiind legat un amplu scandal în presa vremii de atunci, cunoscut sub numele de “Minunea de la Cuibul cu Barză“. Prin aducerea în faţa opiniei publice a fundamentelor credinţei creştine moştenite de noi, românii, prin Ortodoxism, s-a produs o mare dezbatere naţională, teologică, etică şi morală.
În perioada locuirii în străinătate, mai lucrează (1924-1931) o a doua traducere, literală, a Sfintei Scripturi pe care o tipăreşte la Bucureşti în 1931, într-un număr mic de exemplare, sub egida Societăţii Biblice pentru Britania şi străinătate. Din anul 1965, deşi era bolnav, vizitează biserici ale credincioşilor români din SUA, primind o unanimă recunoaştere spirituală şi teologică. În 1971, la împlinirea a opt decenii de viaţă şi 50 de ani de la prima traducere a Bibliei, primeşte la Geneva titlul onorific de PREŞEDINTE DE ONOARE PE VIAŢĂ al Societăţii Biblice pentru Britania şi Străinătate, cea mai onorantă recunoaştere internaţională a vreunui teolog român.
Simpozion Dumitru Cornilescu
Invitati dr. Profesor IOSIF TON DANIEL CUCULEA TIMOTEI MITROFAN PETRU HUTUTUI
Noul Testament 1920
Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București.
Cornilescu a tradus mai întâi Noul Testament, care a văzut lumina tiparului în 1920. O primă informație despre tipărirea acestei ediții se află într-o scrisoare din 14 mai 1920, trimisă de John Howard Adeney (capelan anglican la București) către Robert Kilgour, unul dintre editorii Societății Biblice Britanice: „Cornilescu, ajutat de niște prieteni din Elveția ai dlui Broadbent (Dl. Berney) va începe săptămâna viitoare tipărirea unei prime ediții a NT tradus de el.” Vestea tipăririi acestei versiuni era anunțată în Noua Revistă Bisericească, iunie-iulie 1920, p. 55: „în curând va ieși de sub tipar Noul Testament tradus de D. Cornilescu”. Ulterior, arhimandritul Iuliu Scriban avea să scrie: „În cursul lui 1920, d. Cornilescu, cu ajutorul principesei Calimaki, a izbutit să-și tipărească traducerea lui cuprinzând Noul Testament și Psalmii.”
În prima sa ediție a NT, Cornilescu a folosit din belșug parafraze, recurgând adesea la soluțiile de traducere adoptate de traducătorul elvețian Louis Segond. Influența versiunii Segond asupra versiunii Cornilescu a fost semnalată de către Gala Galaction la scurtă vreme după publicarea NT din 1920, într-un articol publicat pe 21 iulie 1920, în Luptătorul. Între altele, Galaction scria următoarele:
„De subt teascurile tipografiei Gutenberg a apărut zilele acestea Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos. tradus de D. Cornilescu, Stăncești-Botoșani. E o carte de 467 de pagini, tipărită cu îngrijire, pe două coloane, cu hârtie destul de bună, și care, după cât aud, a costat în aceste vremuri grele, o avere întreagă. Este o adevărată surprindere acest eveniment tipografic! (…) Autorul acestei noi traduceri a Noului Testament, este – din capul locului – vrednic de toate laudele și de toate încurajările. (…) Traducătorul merită să fie lăudat pentru lucrul cu care ni se înfățișează. Nu-l cunosc nici personal, nici impersonal. Se zice că e față bisericească și anume preot călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.”
Biblia 1921
Pagina de titlu a Bibliei Cornilescu 1921
Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia 1921) s-a afirmat uneori că ea a fost tipărită „sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Române” și că „inițial traducerea lui Dumitru Cornilescu s-a publicat cu aprobarea autorităților eclesiale ortodoxe.” Într-un comunicat dat publicității în aprilie 2012, cu ocazia distriburii Bibliei Cornilescu (ediția GBV) împreună cu ziarul Adevăru, Ioan Enescu, directorul editurii Orizonturi, afirma următoarele: „Subliniem în mod deosebit că traducerea preotului Dumitru Cornilescu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă Română, apărând cubinecuvântarea Patriarhului României. Ar fi acceptat oare Patriarhul României să binecuvânteze o Biblie neoprotestantă?! Biserica Ortodoxă Română nu și-ar fi putut însuși, în niciun caz, o versiune neoprotestantă așa cum se apreciază în comunicatul Patriarhiei. Faptul că, ulterior, Biserica nu a mai agreat traducerea preotului Cornilescu nu a fost generat de vreun viciu al traducerii, ci de neînțelegerile dintre Patriarhia Română și persoana traducătorului. O versiune ortodoxă nu putea deveni brusc o versiune neoprotestantă.” Afirmația este eronată, după cum indică pagina de titlu a acestei versiuni. Contrar celor afirmate de Ioan Enescu, ea nu s-a bucurat niciodată de aprobarea oficială a Sf. Sinod al BOR, a cărei ultimă ediție (înainte de Cornilescu) a fost publicată în 1914, următoarea versiune ortodoxă oficială fiind publicată abia în 1936.
Potrivit unei scrisori (27 nov. 1920) trimise Societății Biblice Britanice de către J. W. Wiles de la Belgrad, textul VT tradus de Cornilescu era deja gata, iar traducătorul aștepta cu nerăbdare ca Societatea să-i trimită hârtia necesară tipăririi întregii Biblii.
Nu există informații despre data precisă la care s-a încheiat tipărirea Bibliei 1921, dar ea trebuie să fi avut loc în prima parte a anului, dat fiind că într-o scrisoare din 22 august 1921, Robert Kilgour îi comunica lui John Howard Adeney (capelan anglican din București) că Societatea Biblică are deja un exemplar în bibliotecă și că ar mai fi nevoie de încă trei.
Biblia Cornilescu 1921 reia fără modificări textul NT 1920. Analiza comparată a Bibliei Cornilescu 1921 și a versiunii Segond confirmă parțial afirmațiile lui Galaction, dar, conform unui studiu detaliat dedicat acestei chestiuni, „Influența mare exercitată de versiunea Segond nu trebuie să ne facă să credem că traducătorul român a copiat în mod servil traducerea biblistului elvețian. Există suficiente versete care arată că versiunea Cornilescu 1921 diferă de cea a lui Segond”.
Biblia 1924
Pagina de tilu a Bibliei Cornilescu 1924
Deși în mod curent se afirmă că ediția revizuită de Cornilescu a fost publicată în 1923, scrisorile privitoare la Biblia Cornilescu din arhiva Societății Biblice Britanice arată fără dubii că ea a ieșit de sub tipar în septembrie 1924.
Această ediție, tipărită pe hârtie de India, s-a remarcat prin calitatea tipăriturii și a legării. Totuși, faptul că traducătorul nu a putut supraveghea direct tipărirea ei a dus la apariția unor greșeli de tipar (încălecarea unor rânduri la Evrei 1:10).
În primii câțiva ani care s-au scurs de la publicarea ei, Biblia 1924 s-a vândut în tiraje uriașe pentru vremea respectivă, devenind un adevărat best-seller. J. W. Wiles, reprezentantul Societății Biblice Britanice pentru țările din Balcani, raporta în februarie 1928 următoarele date cu privire la Biblia Cornilescu: „Am lăsat în urmă numere ca 5.000 pe an, ca de exemplu în 1920, și am urcat la 85.000, 95.000 și aproape 100.000 de exemplare pe an.” Statisticile se referă, desigur, nu doar la Biblie, ci și la Noul Testament, care fusese tipărit în ediție de buzunar.
Biblia 1931 – Pagina de titlu a Bibliei Cornilescu 1931
Critici aduse versiunii Cornilescu 1924
Ediția Cornilescu 1924 a fost întâmpinată cu suspiciune de către unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. La începutul anilor ’30, succesul ei uriaș a făcut ca autoritățile religioase să încerce să oprească difuzarea ei în mediul rural. În acest scop, s-au făcut demersuri pe lângă ministrul de interne (G. Mironescu), al cărui ordin (22 martie 1933) interzicea distribuirea Bibliei Cornilescu 1924 în satele și comunele României.
Pentru a debloca situația, Societatea Biblică Britanică, sub a cărei siglă fusese publicată această versiune, l-a trimis pe J. W. Wiles, reprezentantul ei de la Belgrad, să ceară o audiență lui Nicolae Titulescu. Acesta l-a informat pe reprezentantul Societății Biblice Britanice că între motivele pentru care Biblia Cornilescu nu este agreată este faptul că în Iacov 5,14 termenul grecesc presbyteroi a fost tradus prin „prezbiteri” și nu „preoți”, cum ar fi preferat ierarhia ortodoxă. Wiles a explicat că nici versiunile sinodale rusești ale Bibliei nu folosesc termenul „preoți”, ci tot „prezbiteri”. În urma acestei întrevederi, ordinul a fost revocat.
Evrei 7:24 – aparabatos
O acuzație care a fost adusă mai recent versiunii Cornilescu privește traducerea versetului din Evrei 7:24. Bogdan Mateciuc, evanghelic convertit la ortodoxie, scrie pe site-ul lui: „La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea ÎPS Bartolomeu Anania) se poate citi: «dar Iisus are o preoție netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac», pe când în traducerea Cornilescu scrie «Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție, care nu poate trece de la unul la altul». Citatul este folosit de protestanți pentru a justifica necredința lor față de succesiunea apostolică.” Acuzația de mai sus este nefondată, deoarece, așa cum dovedește un studiu dedicat versiunii Cornilescu, soluția de traducere folosită de fostul ieromonah se regăsește și în câteva versiuni ortodoxe ale Bibliei: Galaction 1938, NT sinodal 1951 și Biblia sinodală 1968. În realitate, Cornilescu a recurs la această soluție de traducere fiindcă ea fusese propusă deja de Louis Segond și de lexicograful american Joseph Thayer în dicționarul său grecesc, folosit de Cornilescu în procesul traducerii.
Apocalipsa 20 – mia de ani
Bogdan Mateciuc afirmă că „în cartea Apocalipsei, capitolul 20, Cornilescu traduce din Biblia engleză, nu din originalul grecesc. În timp ce în original se vorbește despre ‘mii de ani’, Cornilescu traduce ‘o mie de ani’, aliniindu-se astfel ereziei neoprotestante a ‘împărăției de o mie de ani’. Dacă el ar fi fost, așa cum încearcă să-l prezinte neoprotestanții, un erudit în limbile ebraică și greacă, în mod evident ar fi văzut și înțeles originalul grecesc!” Deși începând cu NT 1979 echivalarea secvenței grecești ta hilia ete (τὰ χίλια ἔτη) s-a făcut în edițiile ortodoxe (inclusiv în Biblia Anania) prin expresia „mii de ani”, această traducere este eronată, după cum arată un studiu academic extins asupra acestei probleme. Cu referire la această expresie din Apocalipsa 20, cunoscutul patrolog C. Bădiliță scria următoarele: „Fără a intra în polemici inutile, ta chilia înseamnă, în limba greacă adevărată, nu aceea inventată de B. Anania, ‘o mie’, nu ‘mii’ (la plural).”
DOMNUL ESTE APROAPE- GBV
BEHOLD ISRAEL
Upcoming Events
Ioan17 - John 17 