25 DECEMBRIE 2018- Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 9 calendare biblice
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS
25 DECEMBRIE
Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou
Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune
numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).Isaia 7:14, Maiei 1:23
Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este Însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.
Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamental. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.
Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
25 Decembrie
EL A VENIT; EL VA VENI
...Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru,
va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11
Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!
CHARLES H. SPURGEON MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara
25 DECEMBRIE
Dimineaţa
Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un
fiu, şi-i va pune Numele Emanuel saia 7:14
Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să Îl vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul Lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El S-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei”(Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al Lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului. Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii Lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui I-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a Lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.
Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea Lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi, Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Betleem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea Îl sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!
25 DECEMBRIE
Seara
Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea
pe fiii săi; se scula dis de dimineaţă, şi aducea pentru
fiecare din ei câte o ardere de tot căci zicea Iov:
„Poate că fiii mei au păcătuit, şi au supărat pe Dumnezeu
în inima lor”. Aşa avea Iov obicei să facă.Iov 1:5
Ceea ce făcea patriarhul Iov dis de dimineaţă, după o sărbătoare în familie, este potrivit pentru credincios să facă în seara aceasta, înainte de a se culca. În veselia adunărilor de familie se strecoară uşor uşurătăţi lumeşti, şi uităm care ar trebui să fie caracterul unui creştin. Nu ar trebui să se întâmple aşa, dar se întâmplă. Zilele noastre de sărbătoare sunt foarte rar zile de bucurie sfântă; adesea, ele degenerează în frivolitate. Dar în ele există o bucurie pură şi sfinţitoare, scăldată în râurile Edenului.Recunoştinţa sfântă ar trebui să fie un element de purificare, ca şi durerea. Din nefericire pentru bietele noastre inimi, adevărul este că „o casă de jale” (Eclesiastul 7:2) este mai bună decât „o casă de petrecere” (vers. 2). Spune, credinciosule, cu ce ai păcătuit astăzi? Ţi-ai uitat înalta chemare? Ai fost ca cei care vorbesc prostii cu gura larg deschisă? Atunci mărturiseşte-ţi păcatul, şi zboară la Jertfă. Jertfa sfinţeşte. Sângele scump al Mielului înjunghiat îndepărtează vina şi curăţă pata păcătuirii din neştiinţă şi nepăsare. Cel mai bun final pentru ziua de Crăciun este să te speli din nou în fântâna aceasta purificatoare. Credinciosule, adu mereu această jertfă; dacă este bine să o aduci în seara aceasta, înseamnă că este bine să o aduci în fiecare seară. Să trăieşti lângă altar este privilegiul preoţiei regale. Oricât de mare ar fi, păcatul nu este niciodată o cauză de disperare, fiindcă credincioşii pot să se apropie din nou de Jertfa ispăşitoare, şi să-şi curăţească conştiinţa de faptele moarte.
Închid cu bucurie această zi festivă
Stând în genunchi, lângă altar;
Spălat de-orice păcat şi orice vină
Prin Mielul sfânt, în sanctuar.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
de Fritz BERGER
25 Decembrie
“Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia
va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: Minunat, Sfetnic,
Dumnezeu Tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii”. Isaia 9:6.
Prin căderea în păcat lumea a ajuns sub puterea întunericului şi a umblat în umbra morţii şi toţi au trăit cu frica de moarte. Dar a fost o făgăduinţă că va veni un garant care, ca Miel al lui Dumnezeu, va lua păcatele asupra Lui şi prin lumina Lui va alunga întunericul, precum este scris: “Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină, peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. (Isaia.9:2). În continuare este scris: “Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se bucură la împărţirea prăzii”. (Isaia.9:3). Isus nu vine ca să pretindă ceva de la noi, precum face legea lui Moise. El nu a venit pentru ca să ne judece, ci pentru ca să ne mântuiască. El nu ne ia în socoteală păcatele, ci ni le ia. El aduce viaţă şi încă viaţă din belşug. El ne binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti. Prin aceasta s-a împlinit făgăduinţa din Isaia 9, şi azi sărbătorim ziua când Mântuitorul a venit în această lume, unde a îmbrăcat un trup de carne şi sânge şi a devenit asemenea nouă. Domnia este asupra Lui. El a luat frica de moarte şi frica de judecata de apoi, care ne apăsa. El ne-a izbăvit de fărădelegile noastre ca să-I putem sluji fără frică, în toată viaţa noastră, în dreptate şi în sfinţenie. “El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei Lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci”. (Isaia.9:7). O, de s-ar naşte El şi azi în multe inimii!
IZVOARE IN DEŞERT
25 Decembrie
„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care,
tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.
(Matei 1:23)Domn al păcii. (Isaia 9:6)
Este un cântec în văzduh!
Este o stea pe cer!
Este rugăciunea din inimă a unei mame,
Şi plânsul slab al unui prunc!
Şi steaua îşi revarsă strălucirea,
În timp ce splendoarea cântă,
Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.
Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.
În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.
Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia“. Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:
O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,
O, veniţi, veniţi la Betleem!
Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,
O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!
Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).
El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,
Până unde ajunge blestemul.
Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).
DOMNUL ESTE APROAPE- GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Marţi, 25 Decembrie 2018
Toată generația aceea de asemenea a fost adăugată la părinții săi. Și s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel.Judecători 2.10
Cartea Iosua și cartea Judecători încep într-un fel asemănător. Cartea Iosua începe cu cuvintele: „După moartea lui Moise, slujitorul Domnului …“, iar cartea Judecători, cu cuvintele: „După moartea lui Iosua …“. Timpul trece; o generație urmează alteia, însă ele nu se aseamănă în mod necesar. Deși declinul lui Israel a început devreme, cei care aveau credință în Dumnezeu au experimentat prezența și puterea Lui. Fiecare generație trebuie să se întoarcă la izvorul divin și să ia apă vie pentru ea însăși. Nu este suficient să rămânem în lucrurile pe care alții le-au învățat, ci trebuie să fim noi înșine convinși de ele. Izvorul rămâne mereu accesibil și același.
Moise a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut. Iosua a manifestat energia credinței, iar această credință a continuat și în bătrânii care îl urmaseră pe Iosua. Însă, la un moment dat, „s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul“. În consecință, nu ne miră deloc declinul rapid al lui Israel.
Aceeași schimbare de generații apare și în familiile noastre. Poate că un bunic a fost caracterizat de evlavie, de separare de lume și de atașament față de Domnul, iar copiii lui au urmat același drum. Dar ce vor face nepoții lui? Se vor asemăna ei cu acea generație care nu-L cunoștea pe Domnul? Sau vor fi din numărul acelora care privesc la viețuirea celor care le-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu și le imită credința?
În ce privește mărturia din zilele noastre, Îi putem mulțumi Domnului pentru cei pe care El i-a ridicat în trecut pentru a readuce la lumină adevărurile din Cuvântul Său. Noi avem beneficiul ostenelii generațiilor credincioase de dinaintea noastră. Ce se va întâmpla cu generația noastră? Vor fi în ea tineri creștini tari în credință și evlavioși, care vor influența în bine familiile și adunările lor? G Andre
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul V-Jean Koechlin
http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/
25 DECEMBRIE
Apocalipsa 19.1-16
Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum Domnul o prezintă peadevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi-a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împlinească atunci când se aflau pe pământ. „Cei chemaţi” vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iarprietenul Mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui” (loan 3.29)!
În aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat”, pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curată” (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată prospeţimea afecţiunilor noastre.
Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător. Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu”, El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile” (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).
Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
25 DECEMBRIE DACĂ N- AR FI VENIT HRISTOS
„lată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)
Oamenii învățați nu au reușit să se pună de acord cu privire la data exactă a nașterii Iui Hristos. Nu se știe nici dacă Biserica Nașterii Mântuitorului din Betleem, care este vizitată de pelerini, reprezintă locul exact al nașterii. Nici unul dintre noi nu poate cuprinde cu mintea cum, prin Duhul Sfânt, o tânără fecioară a putut concepe un copil. Dar iată vestea bună: Noi nu trebuie să știm când, unde sau cum s-a născut Isus, ci trebuie să știm de ce s-a născut. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16). Patru lucruri contează cu adevărat: 1) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, Dumnezeu ar fi rămas necunoscut pentru noi. 2) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, am fi rămas cu păcatele neiertate. Numele lui Isus înseamnă „Iehova mântuiește!” Ioan Botezătorul L-a numit „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. 3) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, rugăciunile noastre ar rămâne fără răspuns. În vremurile biblice, era nevoie de un preot care să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Isus este Marele nostru Preot care „a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem deci cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie (Evrei 4:15-16). 4) Dacă Hristos nu ar fi venit prima dată, nu am avea siguranța că va veni a doua oară să ne ia în ceruri ca să fim cu El. Deci, Hristos a venit să ne salveze și despre asta vorbește Crăciunul!
coordonatori Bob & Debby Gass
SĂMÂNŢA BUNĂ
Marţi, 25 Decembrie 2018
„ …au văzut Pruncul…, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au
închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri…“
Matei 2.11
Prima mențiune despre nașterea Domnului Isus Hristos comemorată pe 25 decembrie a fost în vremea lui Constantin, cam prin anul 325. Data exactă a nașterii Mântuitorului nu se cunoaște. Nicio scriere nu ne spune dacă primii creștini comemorau nașterea Domnului Isus. Astăzi, Crăciunul se sărbătorește printr-un amestec neobișnuit de practici păgâne și religioase. Într-o scriere cu titlul „Absent la petrecere“ se spune că mulți oameni se complac în petreceri, distracții și divertisment în timpul sărbătorilor. De Domnul Isus Hristos nici prin cap nu le trece. Domnul lipsește de la petrecere și cu siguranță că nici nu s-ar simți bine dacă ar fi venit. Cum crezi că ar arăta o petrecere la ziua de naștere a cuiva fără persoana care ar trebui sărbătorită?
Cât de diferit au stat lucrurile când magii au venit să se închine în fața Domnului Isus! Vizitatorii neobișnuiți i-au adus daruri unice: aur, smirnă și tămâie. Se presupune că aceste daruri costisitoare au asigurat nevoile zilnice ale lui Iosif, ale Mariei și ale Pruncului în timpul fugii în Egipt șia șederii lor acolo. Dar magii au mai adus Pruncului ceva foarte important: închinarea lor. Şi noi putem să ne închinăm înaintea Domnului Isus Hristos cu o închinare plăcută lui Dumnezeu, după ce am făcut ce este scris în Proverbe 23.26:
„Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.“
Ioan17 - John 17 