Feeds:
Posts
Comments

Archive for October, 2016

1200px-frampton_mansell_st_lukes_churchHappy Reformation Day – October 31, 1517: The Bible and Martin Luther

Martin Luther

Martin Luther had a small head-start on Tyndale, as Luther declared his intolerance for the Roman Church’s corruption on Halloween in 1517, by nailing his 95 Theses of Contention to the Wittenberg Church door. Luther, who would be exiled in the months following the Diet of Worms Council in 1521 that was designed to martyr him, would translate the New Testament into German for the first time from the 1516 Greek-Latin New Testament of Erasmus, and publish it in September of 1522. Luther also published a German Pentateuch in 1523, and another edition of the German New Testament in 1529. In the 1530’s he would go on to publish the entire Bible in German. Martin Luther (November 10, 1483 – February 18, 1546) was a Christian theologian and Augustinian monk whose teachings inspired the Protestant Reformation and deeply influenced the doctrines of Protestant and other Christian traditions.

Martin Luther was born to Hans and Margaretha Luder on 10 November 1483 in Eisleben, Germany and was baptised the next day on the feast of St. Martin of Tours, after whom he was named. Luther’s call to the Church to return to the teachings of the Bible resulted in the formation of new traditions within Christianity and the Counter-Reformation in the Roman Catholic Church, culminating at the Council of Trent.His translation of the Bible also helped to develop a standard version of the German language and added several principles to the art of translation. Luther’s hymns sparked the development of congregational singing in Christianity. His marriage, on June 13, 1525, to Katharina von Bora, a former nun, began the tradition of clerical marriage within several Christian traditions.

Portraits of Hans and Margarethe Luther by Lucas Cranach  1527

Luther’s early life

Martin Luther’s father owned a copper mine in nearby Mansfeld. Having risen from the peasantry, his father was determined to see his son ascend to civil service and bring further honor to the family. To that end, Hans sent young Martin to schools in Mansfeld, Magdeburg and Eisenach. At the age of seventeen in 1501 he entered the University of Erfurt. The young student received his Bachelor’s degree after just one year in 1502! Three years later, in 1505, he received a Master’s degree. According to his father’s wishes, Martin enrolled in the law school of that university. All that changed during a thunderstorm in the summer of 1505. A lightening bolt struck near to him as he was returning to school. Terrified, he cried out, „Help, St. Anne! I’ll become a monk!” Spared of his life, but regretting his words, Luther kept his bargain, dropped out of law school and entered the monastery there.

Luther’s struggle to find peace with God

Young Brother Martin fully dedicated himself to monastic life, the effort to do good works to please God and to serve others through prayer for their souls. Yet peace with God escaped him. He devoted himself to fasts, flagellations, long hours in prayer and pilgrimages, and constant confession. The more he tried to do for God, it seemed, the more aware he became of his sinfulness.

Johann von Staupitz, Luther’s superior, concluded the young man needed more work to distract him from pondering himself. He ordered the monk to pursue an academic career. In 1507 Luther was ordained to the priesthood. In 1508 he began teaching theology at the University of Wittenberg. Luther earned his Bachelor’s degree in Biblical Studies on 9 March 1508 and a Bachelor’s degree in the Sentences by Peter Lombard, (the main textbook of theology in the Middle Ages) in 1509. On 19 October 1512, the University of Wittenberg conferred upon Martin Luther the degree of Doctor of Theology.

Martin Luther’s Evangelical Discovery

The demands of study for academic degrees and preparation for delivering lectures drove Martin Luther to study the Scriptures in depth. Luther immersed himself in the teachings of the Scripture and the early church. Slowly, terms like penanceand righteousness took on new meaning. The controversy that broke loose with the publication of his 95 Theses placed even more pressure on the reformer to study the Bible. This study convinced him that the Church had lost sight of several central truths. To Luther, the most important of these was the doctrine that brought him peace with God.

With joy, Luther now believed and taught that salvation is a gift of God’s grace, received by faith and trust in God’s promise to forgive sins for the sake of Christ’s death on the cross. This, he believed was God’s work from beginning to end.

Luther’s 95 Theses

On Halloween of 1517, Luther changed the course of human history when he nailed his 95 Theses to the church door at Wittenberg, accusing the Roman Catholic church of heresy upon heresy. Many people cite this act as the primary starting point of the Protestant Reformation… though to be sure, John Wycliffe, John Hus, Thomas Linacre, John Colet, and others had already put the life’s work and even their lives on the line for same cause of truth, constructing the foundation of Reform upon which Luther now built. Luther’s action was in great part a response to the selling of indulgences by Johann Tetzel, a Dominican priest. Luther’s charges also directly challenged the position of the clergy in regard to individual salvation. Before long, Luther’s 95 Theses of Contention had been copied and published all over Europe.

Here I Stand

Luther’s Protestant views were condemned as heretical by Pope Leo X in the bull Exsurge Domine in 1520. Consequently Luther was summoned to either renounce or reaffirm them at the Diet of Worms on 17 April 1521. When he appeared before the assembly, Johann von Eck, by then assistant to the Archbishop of Trier, acted as spokesman for Emperor Charles the Fifth. He presented Luther with a table filled with copies of his writings. Eck asked Luther if he still believed what these works taught. He requested time to think about his answer. Granted an extension, Luther prayed, consulted with friends and mediators and presented himself before the Diet the next day.

Meeting of the Diet (assembly) of the Holy Roman Empire at Worms, Germany, in 1521, where Martin Luther defended his Protestant principles and was excommunicated

When the counselor put the same question to Luther the next day, the reformer apologized for the harsh tone of many of his writings, but said that he could not reject the majority of them or the teachings in them. Luther respectfully but boldly stated, „Unless I am convinced by proofs from Scriptures or by plain and clear reasons and arguments, I can and will not retract, for it is neither safe nor wise to do anything against conscience. Here I stand. I can do no other. God help me. Amen.„On May 25, the Emperor issued his Edict of Worms, declaring Martin Luther an outlaw.

Luther in Exile at the Wartburg Castle

The room in Wartburg where     Luther translated the New Testament into German. An original first edition of the translation is kept under the case on the desk.

Luther had powerful friends among the princes of Germany, one of whom was his own prince, Frederick the Wise, Elector of Saxony. The prince arranged for Luther to be seized on his way from the Diet by a company of masked horsemen, who carried him to the castle of the Wartburg, where he was kept about a year. He grew a wide flaring beard; took on the garb of a knight and assumed the pseudonym Jörg. During this period of forced sojourn in the world, Luther was still hard at work upon his celebrated translation of the Bible, though he couldn’t rely on the isolation of a monastery. During his translation, Luther would make forays into the nearby towns and markets to listen to people speak, so that he could put his translation of the Bible into the language of the people.

Although his stay at the Wartburg kept Luther hidden from public view, Luther often received letters from his friends and allies, asking for his views and advice. For example, Luther’s closest friend, Philipp Melanchthon, wrote to him and asked how to answer the charge that the reformers neglected pilgrimages, fasts and other traditional forms of piety. Luther’s replied: „If you are a preacher of mercy, do not preach an imaginary but the true mercy. If the mercy is true, you must therefore bear the true, not an imaginary sin. God does not save those who are only imaginary sinners. Be a sinner, and let your sins be strong, but let your trust in Christ be stronger, and rejoice in Christ who is the victor over sin, death, and the world. We will commit sins while we are here, for this life is not a place where justice resides. We, however, says Peter (2. Peter 3:13) are looking forward to a new heaven and a new earth where justice will reign.” [Letter 99.13, To Philipp Melanchthon, 1 August 1521.]

Martin Luther’s German Bible

1529 Luther New Testament: The Oldest Printed German N.T. Scripture

Martin Luther was the first person to translate and publish the Bible in the commonly-spoken dialect of the German people. He used the recent 1516 critical Greek edition of Erasmus, a text which was later called textus receptus. The Luther German New Testament translation was first published in September of 1522. The translation of the Old Testament followed, yielding an entire German language Bible in 1534.

Luther is also know to have befriended William Tyndale, and given him safe haven and assistance in using the same 1516 Erasmus Greek-Latin Parallel New Testament that had been the source text for his German New Testament of 1522, as the trustworthy source text for Tyndale’s English New Testament of 1525-26.

Luther’s Writings

The number of books attributed to Martin Luther is quite impressive. However, some Luther scholars contend that many of the works were at least drafted by some of his good friends like Philipp Melanchthon. Luther’s books explain the settings of the epistles and show the conformity of the books of

1523 Luther Pentateuch:  The Oldest Printed      German Scripture

the Bible to each other. Of special note would be his writings about the Epistle to the Galatians in which he compares himself to the Apostle Paul in his defense of the Gospel. Luther also wrote about church administration and wrote much about the Christian home.

Luther’s work contains a number of statements that modern readers would consider rather crude. For example, Luther was know to advise people that they should literally “Tell the Devil he may kiss my ass.” It should be remembered that Luther received many communications from throughout Europe from people who could write anonymously, that is, without the specter of mass media making their communications known. No public figure today could write in the manner of the correspondences Luther received or in the way Luther responded to them. Luther was certainly a theologian of the middle-ages. He was an earthy man who enjoyed his beer, and was bold and often totally without tact in the blunt truth he vehemently preached. While this offended many, it endeared him all the more to others.

He was open with his frustrations and emotions, as well. Once, when asked if he truly loved God, Luther replied “Love God? Sometimes I hate Him!” Luther was also frustrated by the works-emphasis of the book of James, calling it “the Epistle of Straw, and questioning its canonicity. Also irritated with the complex symbolism of the Book of Revelation, he once said that it too, was not canon, and that it should be thrown into the river! He later retracted these statements, of course. Luther was a man who was easily misquoted or taken out of context. While a brilliant theologian, and a bold reformer, he would not have made a good politician. But then, he never aspired to any career in politics.

Luther’s 1534 Bible.

Martin Luther and Judaism

Luther initially preached tolerance towards the Jewish people, convinced that the reason they had never converted to Christianity was that they were discriminated against, or had never heard the Gospel of Christ. However, after his overtures to Jews failed to convince Jewish people to adopt Christianity, he began preaching that the Jews were set in evil, anti-Christian ways, and needed to be expelled from German politics. In hisOn the Jews and Their Lies, he repeatedly quotes the words of Jesus in Matthew 12:34, where Jesus called them „a brood of vipers and children of the devil”

Katharina von Bora, Luther’s wife (1523), by Lucas Cranach the Elder, 1526

Luther was zealous toward the Gospel, and he wanted to protect the people of his homeland from the Jews who he believed would be harmful influences since they did not recognize Jesus as their Saviour. In Luther’s time, parents had a right and a duty to direct their children’s marriage choices in respect to matters of faith. Likewise, Luther felt a duty to direct his German people to cling to the Jesus the Jews did not accept. It should be noted that church law was superior to civil law in Luther’s day and that law said the penalty of blasphemy was death. When Luther called for the deaths of certain Jews, he was merely asking that the laws that were applied to all other Germans also be applied to the Jews. The Jews were exempt from the church laws that Christians were bound by, most notably the law against charging interest.

Martin Luther’s Death

Martin Luther escaped martyrdom, and died of natural causes. His last written words were, „Know that no one can have indulged in the Holy Writers sufficiently, unless he has governed churches for a hundred years with the prophets, such as Elijah and Elisha, John the Baptist, Christ and the apostles… We are beggars: this is true.

photos and story (via) Wikipedia and www.greatsite.com

31OCT2014

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/10/31/happy-reformation-day-october-31-1517-the-bible-and-martin-luther/11053460_431911340331146_2308558022688164803_n

Read Full Post »

13799_469415709866475_201365697786195449_n-1 13799_469415709866475_201365697786195449_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 Noiembrie

Tu nu mai eşti al tău

Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?1 Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată. ,.o lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El. Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin sufennţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: „Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.TOATA LUNA AICItotul-pentru-gloria-lui-noiembrie-1

1898099_430870927101854_8415069945574288399_nCHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Noiembrie
Dimineaţa

Biserica din casa ta.  Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la început pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce l-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-l audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon. Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată. Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat o farnilie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava Numelui Său.
1916669_479502675572012_901957353639127338_n
1 Noiembrie
Seara

Şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi,

tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.Matei 24:39

Potopul a fost universal. Nici bogatul nici săracul nu au scăpat. Învăţatul şi analfabetul, cel admirat şi cel urât, cel religios şi cel profan, cel bătrân şi cel tânăr, cu toţii s-au scufundat în aceeaşi ruină. Unii l-au ridiculizat fără îndoială pe patriarhul Noe. Unde sunt batjocurile lor acum? Alţii l-au ameninţat pentru zelul lui, pe care l-au considerat nebunie. Unde sunt laudele şi cuvintele lor aspre acum? Criticii care au judecat munca bătrânului a fost înecaţi în aceeaşi mare care a acoperit pe tovarăşii lor batjocoritori. Cei care au vorbit de bine credincioşia şi convingerea bătrânului, dar nu le-au împărtăşit, s-au înecat împreună cu toţi ceilalţi. Toţi lucrătorii care au ajutat la construirea corăbiei pentru bani au fost pierduţi. Potopul a măturat totul; nu a existat nici o singură excepţie. În acelaşi fel, pentru cei din afara Lui Christos, distrugerea finală este sigură, Nici un rang, posesiune sau caracter nu va putea salva un suflet care nu a crezut în Domnul Isus. Suflete, ia aminte la această judecată totală, şi înfiorează-te. Îndiferenţa generală a oamenilor a fost uimitoare! Ei “mâncau şi beau, se însurau şi se măritau” (Matei 24:38), până când s-au ivit zorii nenorocirii. Nu a fost nici un om înţelept pe pământ afară din arcă. Nebunia a cuprins toată rasa, nebunie în privinţa conservării, cea mai mare nebunie nebunie în punerea la îndoială a lui Dumnezeu, cea mai rea nebunie. Este ciudat, nu? Toţi oamenii îşi neglijează sufletele dacă nu sunt treziţi de har. Atunci doar îşi părăsesc nebunia şi se poartă ca nişte fiinţe raţionale, dar nu înainte. Dumnezeu să fie binecuvântat, fiindcă toţi cei din arcă au fost în siguranţă. Nici o nenorocire nu a intrat acolo. De la elefantul uriaş la şoricelul timid, toţi erau în siguranţă. Iepurele fricos era la fel de adăpostit ca leul curajos; neajutoratul miel era sigur, ca şi taurul cel puternic Toţi cei care sunt în Isus sunt în siguranţă. Eşti tu în El în seara aceasta?TOATA LUNA AICIcharles-h-spurgeon-meditatii-dimineata-si-seara-noiembrie-2

1964895_453296524859294_8195937453925846873_nOSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 Noiembrie

Doamne, deţine Tu astăzi controlul în mijlocul acestor mii de oameni; mulţi din ei sunt necredincioşi – Tu ai murit pentru „cei păcătoşi”. Fă-i să se întoarcă la Tine.TOATA LUNA AICI:batand-la-usa-lui-dumnezeu

947332_480749842113962_7759478481296134889_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi, 1 Noiembrie 2016

Toți au mâncat aceeași hrană spirituală și toți au băut aceeași

băutură spirituală.1 Corinteni 10.3,4

Una este să știm că avem viața în Domnul Isus, împreună cu iertarea deplină și cu acceptarea înaintea Tatălui și cu totul alta este să fim în părtășie continuă cu El, avându-L ca hrană exclusivă pentru sufletele noastre. Mulți mărturisesc că au găsit iertare și pace în Domnul Isus, însă se hrănesc cu diverse lucruri care nu au nicio legătură cu El. În lucrurile fizice, cu cât avem mai multă activitate, cu atât apetitul nostru va fi mai mare; tot așa, în sfera harului, cu cât viața cea nouă este mai activă, cu atât mai mult vom simți nevoia de a ne hrăni în fiecare zi cu Domnul Isus aflat în slavă.Dacă un israelit neglija să-și adune porția de hrană într-o dimineață, își pierdea energia pentru călătorie. La fel stau lucrurile cu noi. Trebuie să facem din Domnul Isus preocuparea de căpătâi a sufletului nostru, altfel viața noastră spirituală va avea de suferit. Nu ne putem hrăni nici măcar cu simțăminte sau cu experiențe legată de El, căci acestea sunt fluctuante și nu pot constitui hrana noastră spirituală. De asemenea, nu se poate să ne hrănim parte cu El și parte cu alte lucruri. În chestiunea mântuirii noastre am avut nevoie doar de Domnul Isus și așa stau lucrurile și în ce privește creșterea noastră spirituală.Creștinismul nu este un set de opinii, nici un sistem de dogme sau de puncte de vedere. El este o realitate vie, personală, practică și plină de putere, care se manifestă în toate momentele și împrejurările vieții cotidiene. El decurge din asocierea și din preocuparea noastră cu Domnul Isus. Creștinismul este o Persoană. Pot exista vederi clare, noțiuni corecte și principii sănătoase fără nicio părtășie cu Domnul Isus Hristos, iar așa ceva nu este decât o stare rece și sterilă.C H Mackintosh

11822344_417472668441680_7195033986926491360_nMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Noiembrie

“Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au

venit prin Isus Hristos”. Ioan 1:17

“Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. (2 Cor. 3:17). Aceasta este învăţătura Apostolilor. Unde ne aflăm azi? Ţinem noi învăţătura Apostolilor, sau spunem mereu că ar trebui?În trecut Legea spunea: “Trebuie”. Câteodată am auzit acest lucru, dar mi s-a părut că este un ton fals în ea. Harul spune că ai voie şi că poţi. În sfârşit am observat că Legea pretinde, iar harul spune cu totul altceva: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă veşnică”. Aceasta este Evanghelia. Deci harul dă şi Legea cere.Moise a fost un om al lui Dumnezeu, el a trăit într-o părtăşie bună cu Dumnezeu şi astfel a fost primul care a auzit Legea şi a fost primul care a avut tablele Legii în mână.Domnul Isus Hristos nu ne-a adus ceva de la Dumnezeu, ci ne-a făcut părtaşi la ceva. Harul nu a fost dat (ca Legea), harul trebuia să vină, trebuia să ia fiinţă, adică ceva ce nu a fost; urma să fie prin Isus Hristos. Acest har nu a costat numai osteneală pentru Domnul Isus ca să ni-l aducă, l-a costat mult mai mult; a renunţat la slava cerească, S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, şi a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca noi să avem parte de acest har.Ai primit, tu, har prin Isus Hristos?Preţuieşti tu, harul acesta ceresc? Dar oare l-ai luat degeaba sau poţi să trăieşti spre lauda slavei harului Său?
TOATA LUNA AICI:mantuirea-prin-hristos

10408869_437522746436672_8349607284163941722_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Noiembrie

PERFECŢIUNE ŞI PĂSTRARE

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.
Cine va face acest lucru? Dumnezeul păcii care m-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată şi din moartea duhovnicească la viaţa veşnică în Isus Cristos. Numai El poate să facă acest lucru. O lucrare de desăvârşire şi de păstrare de felul acesta nu poate veni decât de la Dumnezeul oricărui har.
Pentru ce va face El lucrul acesta? Fiindcă El este credincios; credincios făgăduinţei prin care El s-a însărcinat să mântuiască pe cel ce crede; credincios Fiului Său, a cărui răsplată este sa vadă că poporul Său este înfăţişat fără pată; credincios lucrării pe care a început-o în noi şi pe care El n-o poate întrerupe până n-o va duce la bun sfârşit. Sfinţii nu se sprijinesc pe credincioşia lor proprie, ci pe credincioşia Mântuitorului lor care este neschimbată.Vino, suflete al meu, aici este un ospăţ măreţ, cu care să începi o lună întunecată. Poate afară să fie ceaţă, dar înăuntru trebuie să strălucească soarele.

10414542_472442729611340_5409626826970096977_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 Noiembrie
Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă
 târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.
Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.1 Petru 5,8.9.
Unii credincioşi, şi anume acei care citesc puţin Cuvântul Lui Dumnezeu au despre diavolul o anumită impresie care adesea se bazează pe datina oamenilor. Ei nu cunosc pe diavolul aşa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură, care ne arată că el este cel mai mare împotrivitor faţă de Dumnezeu şi de credincioşi. Unii spun că cea mai bună tactică de a învinge pe diavolul este de a-l ignora, adică de a considera că nu există. Acest gând nu este încuviinţat de Cuvântul Lui Dumnezeu. Diavolul este împotrivitorul nostru al fiecăruia căci el ne urmăreşte şi caută să ne înghită. Lui trebuie să i ne împotrivim şi nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să se împotrivească pentru noi, sau Domnul Isus să ne ocro- tească de el. Noi înşine trebuie să ne împotrivim în momentul când el se apropie de noi şi cu tărie şi fără încetare să stăm în luptă. Tare şi continuu, arată că această luptă durează şi de aceea necesită puteri tot mai mari ale luptătorului, chiar până aproape de epuizarea lui.Noi credincioşii suntem ţinta Celui Rău deoarece necredincioşii sunt sclavii săi; şi cu cât ne este mai clar acest adevăr, cu atât ne înarmăm mai tare în vederea atacurilor lui mişeleşti. „îmbrăcaţi-vă cu toată armura Lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efes. 6.11). Armura Lui Dumnezeu ne stă la dispoziţie. Dacă o folosim în lupta credinţei, atunci vom alunga duşmanul,îndeosebi sabia Duhului, Cuvântul Lui Dumnezeu este cea mai bună armă de împotrivire faţă de duşman şi de biruinţă. La fel şi Domnul nostru l-a biruit pe marele ispititor, când în pustie se apropia de El, cu Cuvântul Lui Dumnezeu: „Este scris.” De L-am urma pe El! Este prea mult pentru carne şi sânge să găsească vrăjmaşi chiar în familie. Legăturile de sânge lovesc astfel în credincioşia faţă de Hristos. Să nu ne lăsăm amăgiţi!TOATA LUNA AICI:calendar-biblic-domnul-este-aproape-noiembrie
                                                                                                                                

11043537_416179655237648_8474901474187292838_nMANA DE DIMINEAŢĂ

1 Noiembrie  

“întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi” EVREI 12:12

Textul acesta este scos din Isaia 35, un capitol mesianic în care proorocul descrie întoarcerea Domnului Hristos la poporul Său în suferinţă şi zugrăveşte transformarea care va rezulta din aceasta, după ce dreptatea va fi fost făcută. “Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni……El Însuşi va veni, şi vă va izbăvi.” (Isaia 35:4) În acest pasaj de la Evrei, apostolul îndeamnă pe credincioşi să nu-şi piardă curajul când Dumnezeu îi mustră. Şi cei care primesc disciplina Domnului sunt îndemnaţi să vegheze pentru ca viaţa lor de slujire şi de rugăciune să nu slăbească, ci dimpotrivă să se întărească.Genunchii noştri care ar trebui să se îndoaie în rugăciune, au slăbit? Ei ar trebui să fie într-o stare bună ca să ne ajute la mersul pe cale. A devenit rugăciunea un efort? Este pentru că genunchii s-au slăbit. Sunt mâinile noastre lâncede, moleşite, mâinile care sunt simbolul slujirii? Simţim oboseala şi apăsarea vrăjmaşului care atacă tot ce este dumnezeiesc? Daniel descrie una din metodele lui Anticrist în cuvintele acestea: “El va epuiza pe sfinţi.” (Dan 7:25. Darby). Încercăm şi noi acum această epuizare? Dacă nu înţelegem motivul pentru care el face aceasta, vom chema Numele Domnului împotriva lucrărilor vrăjmaşului şi vom fi uşuraţi. Să învăţăm să luptăm lupta cea bună a credinţei!Dar mai este şi o altă pricină care poate duce la starea descrisă în textul nostru. Poate că este o fisură, o crăpătură îngustă în viaţa noastră, ceva poate care ar trebui revăzut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea semenilor noştri poate chiar cu fraţi şi surori în Domnul.. Ce har faţă de noi când Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestei slăbiri crescânde în viaţa noastră spirituală. Căci dacă primim ca Domnul să ne mustre şi dacă ne întoarcem la ascultarea de Cuvântul Lui, vom avea o vindecare imediată. Să veghem deci asupra mâinilor şi genunchilor noştri.Rugăciunea şi mijlocirea să nu-şi piardă nici prospeţimea, nici continuitatea, iar slujirea şi mersul nostru să rămână totdeauna sub binecuvântarea şi călăuzirea Domnului nostru în simplitatea care este în Hristos. în felul acesta vom putea se trăim, să umblăm şi să ne rugăm în împrejurările de acum, fie ele cât de potrivnice, fără să slăbim; şi rugăciunile noastre vor primi cu siguranţă răspunsul binevoitor al Domnului căci: “…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere vom căpăta de la El…” (1 Ioan 3:21,22)TOATA LUNA AICI:mana-de-dimineata-noiembrie-1

1781883_437290993126514_6773751048561195948_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Noiembrie

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»IEREMIA 33,3

Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să vorbesc despre acest subiect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvii» (Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune a Tatălui: «Cheamă-Mă în ziua necazului»! În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El, Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este «căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dorinţa noastră sinceră de a pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.
TOATA LUNA AICI:meditatii-zilnice

722_480308342158112_5232150600748337452_nIZVOARE IN DEŞERT

1 Noiembrie

Când norul rămânea … copiii lui Israel … nu porneau.(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste. „Când norul rămânea“, oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele“ (Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)? Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!  din Comentarii devoţionale zilnice
 
Un ceas de aşteptare!
Totuşi se pare că e atâta nevoie
   Să ajung în acele locuri sublime!
Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult
   Să mă încred în timpul SĂU!
 
„Staţi liniştiţi, copiii Mei“ –
Şi totuşi necredincioşii mor,
   Ei pier în timp ce eu stau!
Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult
   Să mă încred în calea LUI!
 
Este bine să primeşti,
Este bine în adevăr să dai!
   Şi totuşi este încă şi mai bine –
De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,
   Să te încrezi în voia LUI!   F.M.N.TOATA LUNA AICI:izvoare-in-desert-noiembrie-2

12079134_535785743241875_2833106769515077301_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 Noiembrie

IEREMIA 46.1-19

Asemeni lui Isaia în cap. 13 şi în următoarele, Ieremia este şi el provocat acum să profeţească despre naţiuni. Prima dintre acestea este tocmai Egiptul, în care poporul sperase să găsească adăpost. Ce imagine a lumii idolatre! Peste ea vor cădea judecăţi înspăimântătoare… Şi ne adu­cem aminte din declaraţiile Noului Testament cu privire la acest subiect, că „lumea trece, şi pofta ei” (1 Ioan 2.17), şi „chipul lumii acesteia” (1 Corinteni 7.31).Împăratul Egiptului este obiectul unei comparaţii iro­nice şi aspre: „Faraon … nu este decât un vuiet (v. 17). Un vuiet poate speria pentru o clipă, dar ce poate fi mai trecător şi mai inutil decât el? Câte personalităţi, mai mult sau mai puţin impunătoare în lumea aceasta, nu au fost alt­ceva decât un „vuiet” trecător! Săptămâna în curs, ziarele le consacră coloane întregi, însă peste o lună sau un an vor rămâne cufundate în uitare…Încă un cuvânt trist este adăugat la cele despre Faraon: asemeni înaintaşului său de odinioară, cel din cartea Exod, care îşi împietrise inima, şi acest om „a lăsat să treacă tim­pul” (v. 17; comp. cu Ioan 12.35). Dragi tineri cititori, aici este o problemă deosebit de serioasă. Nu pierdeţi timpul convertirii voastre, nici timpul slujirii Domnului aici, jos, nici timpul răspunderii la invitaţia din Luca 22.19. Nu le lăsaţi să treacă!TOATA LUNA AICI:scripturile-in-fiecare-zi

11012425_439553969566883_8156937502466096286_n12074704_534835013336948_2340621633866977065_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Noiembrie

Text: NUMERI 21:1-9

PRIVEŞTE ŞI TRĂIEŞTE!

…oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele

de aramă, trăia.   Numeri 21:9

Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a oferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privit au murit. Era simplu.Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plâns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-a mărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi” (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţi aceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească – un act ce implica credinţa – crezând în promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim.   R.W.D.
Viaţa ţi s-a oferit, aleluial
Viaţă veşnică vei dobândi
Numai de priveşti la El, aleluia!
Singur Isus poate mântui.   Ogden
Cea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.TOATA LUNA AICI:painea-cea-de-toate-zilele

11953015_423815447807402_2668562528787592760_n12439014_462734987248781_3558218657106685036_nSĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 1 Noiembrie 2016

Domnul este bun și drept: de aceea arată El păcătoșilor calea.

Psalmul 25.8

În războiul din Kosovo din anul 1999, un sat a fost atacat de o grupă de bărbați înarmați. Locuitorii au încercat să fugă cu tractoarele într-o pădure apropiată. Curând însă au fost înconjurați. Atunci au dat foc tractoarelor și un fum negru s-a ridicat în văzduh. Locatarii au fost puși pe un rând și urmau să fie împușcați. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: vântul a început să bată cu putere ducând fumul în ochii acelor oameni înarmați. Înjurând au început să tragă în toate direcțiile, dar oamenii au reușit să se ascundă în pădure. Mulți dintre ei au recunoscut că Dumnezeu a făcut o minune și astfel au scăpat cu viață.Cu siguranță, Creatorul poate comanda vântului în ce direcție să bată. La citirea evangheliilor aflăm cum vânturile ascultă de Fiul lui Dumnezeu. Când avem așa multe exemple despre puterea Sa și lucrarea dragostei Sale față de oameni, mai putem spune că toate sunt doar o întâmplare? Acei oameni din Kosovo au scăpat de moarte într-un mod minunat. Ei au putut vedea bunătatea lui Dumnezeu. Mulți cititori pot da mărturie cum au fost salvați în diferite împrejurări din viață prin bunătatea lui Dumnezeu. Oare i-au mulțumit cititorii?TOATA LUNA AICI:samanta-buna-noiembrie-2016

11873543_418791994976414_4418923150017586294_n12088087_534837136670069_1033184328003413425_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2016

1 NOIEMBRIE
FII CREDINCIOS IN LUCRURI MICI!

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este

credincios și în cele mari” (Luca 16:10)

Domnul Isus a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari. Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (v. 10-12). Dumnezeu nu te va promova peste nivelul tău de competență și dedicare. Firește, El va continua să te aducă înapoi la aceste două elemente până când le vei înțelege corect. în umblarea ta cu Dumnezeu, El îți va mări credința punându-te la încercare în împrejurări care necesită numai putină credință. Și dacă treci testul, El te va expune unor circumstanțe care necesită mai multă credință. De fiecare dată când îți dovedești disponibilitatea de a te încrede în El la un nivel mai înalt, El ți se va descoperi încă puțin și îți va încredința o mai mare măsură a binecuvântării Sale. Așa funcționează lucrurile când vorbim de credință, frecare pas al credinței te conduce spre o relație cu Dumnezeu mai profundă, mai bogată și cu o răsplată mai mare. Când picta frescele din Capela Sixtină, Michelangelo a petrecut  mult timp stând întins pe schelă și punând detaliile la punct. A fost o muncă ce implica multă migală. Curios de ce renumitul sculptor se supunea unor astfel de chinuri pentru niște detalii care nu se puteau vedea de la distantă, un student l-a întrebat: „Cine va ști dacă este perfect sau nu?” Renumitul pictor a răspuns: „Eu!” Tot la fel va ști și Maestrul tău -Domnul Isus! Ceea ce faci astăzi contează. Este factorul care va influența slujba la care te va chema El mâine. Așadar, fii demn de încredere în lucrurile mici.TOATA LUNA AICI:cuvantul-luidumnezeu-pentru-astazi
coordonatori Bob & Debby Gass
11227390_419058388283108_3519917771826080049_n 

Read Full Post »

Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.(Ioan.14:15)

12802699_1133168656715573_8282837001374730993_n

1957996_458968030964218_935759081704337320_n

Ma Iubesti Teo Family feat. Ionut Craciun & George Ciurdas

Published on May 27, 2016

© Teo Family (2016) – Official Music Video

In urma cu zeci de ani, un baietel de 7 ani pe nume Mihai Wurmbrand, se juca in apropiere de parintii lui intr-un parc din Bucuresti. La un moment dat, baietelul a vazut pe o banca, un om cu Biblia in mana, iar baietelul a inceput sa-i povesteasca ce stia el despre Dumnezeu, la anii sai. Strainul de pe banca cu numele de Costache Ioanid l-a primit pe Hristos in inima chiar in ceasul acela, devenind ulterior, unul dintre cei mai cunoscuti poeti crestini.
Costache Ioanid a scris si poezia ”MA IUBESTI” iar astazi dupa zeci de ani ma simt onorat, alaturi de Ionut si George sa pot canta aceste versuri DUMNEZEIESTI care lasa in inimile tuturor aceeasi intrebare …de mii de ani.
IUBIM PE ISUS?

1. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mă iubești ca un frate ceresc
Mă iubești tu ca rob din iubire
Eu așa, Eu așa te iubesc!

R1: Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-n ceasul amar și umbrit
Mă iubești tu când ceru-i departe
/: Eu așa, Eu așa te-am iubit! 

2. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Decât cei ce arar Mă-nsoțesc
Mă iubești tu privind veșnicia
Eu așa, Eu așa te iubesc!

R2: Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-atunci când te simți părăsit
Mă iubești și-ntre flori și-ntre suliți
/: Eu așa, eu așa te-am iubit! 

3. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mai presus de-orice gând pământesc
Mai presus de-orice dragoste-a firii
Eu așa, Eu așa te iubesc!

R3: Simți că-n lume străine ți-s toate?
Simți că-n Mine ți-e totu-mplinit?
Mă iubești tu mai mult ca pe tine?
/: Eu așa, Eu așa te-am iubit.

14590353_1551750801509090_477630736895616893_n

  • Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” (Ioan.14:21)

12410562_1002284839837806_1858338317423369277_n

Read Full Post »

14681781_10154818084994063_6287148540594557685_n~Sukkot (the Feast of Tabernacles) is also known as the season of our joy.

~In temple times, a special ceremony depicted a prophetic promise in the festival.

~The event was called simchah beyt hasho’evah (rejoicing in the place of water drawing).

~During the celebration a priest would take a pitcher and draw from the pool of Siloam in Jerusalem.

~He would lead the people in a procession of praise back to the temple where they would chant Psalms 113-118.

~The highlight of the ceremony came when the priest poured the water onto the altar. Why? Isaiah 12:3 taught the time when God would pour out His Holy Spirit in the days of the Messianic redemption.

~An amazing thing happened during the first century Sukkot celebration in Jerusalem:

John 7:37-38 “In the last day, that great day of the feast (Hosha’na Rabbah), Yeshua stood and cried, saying, If any man thirst, let him come unto me, and drink. He that believeth on me, as the scripture hath said, out of his belly shall flow rivers of living water.

~By this Yeshua was proclaiming that He was the Messiah, the fulfillment of the Isaiah 12:3.

~Today let us drink from the living waters of Yeshua by allowing the Holy Spirit to take control of our lives.

~I encourage everyone to study the Feasts of the Lord. They really do reveal to us the first and second coming of our Messiah. The Feasts are all about Him.

John 1:14 “And the Word became flesh and tabernacled among us, and we beheld His glory, the glory as of the only begotten of the Father, full of grace and truth.”

Learn about Messiah in the Feast of Tabernacles.

Julie Elaine Page, from F.B

14671156_10154817992979063_2479312209851188490_n

14494788_1780185872206259_6715096532510336257_n

https://www.youtube.com/watch?v=EbIE_Cm6ZE8H

YEHOVA ELOHIM

1. Iehova Elohim – “Eternul Creator”
Iehova Adonai: -„Domnul Puternic”
El e Iehova Şhur:– „Stânca Veacurilor”
El e Iehova – „Atotputernic Domn”.
El Marele: „Eu Sunt” – tatăl lui Avraam
Iehova-Şhalom: „Domnul e pacea mea”
Iehova Rohi: “Domnul Păstorul meu”
El e Iehova singurul Dumnezeu.

Refren: /:Cânt Aleluia, cânt Aleluia,
Cânt Aleluia, cânt Aleluia,
El e Iehova: Domnul Puternic
El e Iehova – Domnul ce m-a iubit:/

2. Iehova Iire – “Poartă de grijă”
Iehova Rafa- “Domnul mă vindecă”
Iehova Nissi- “Domnul e steagul meu”
Iehova Şhama– “Aici e Dumnezeu.”

3. Iehova Ţidkhenu: „Dreptul Judecător”
Iehova Savaoth: „Domnul Oştirilor”
Iehova Hoşhenu: „Al nostru Creator”
El e Iehova: “Al nostru Salvator”.
…………14184410_1186582898066888_6754640689450161809_n……..

 

 

14479814_1206618422730874_8143983607572973418_n-1

14713670_10154796851114063_7546198520582016137_n

“And it shall come to pass, that every one that is left of all the nations which came against Jerusalem shall even go up from year to year to worship the King, the LORD of hosts, and to keep the feast of tabernacles (Sukkot).” Zechariah 14:16

We know that all of God’s appointed times have a prophetic significance for believers in Yeshua (Jesus). Sukkot (Feast of Tabernacles), the last feast mentioned inLeviticus 23, receives special emphasis in the Scriptures. All the other feasts will have already been fulfilled when Tabernacles takes its rightful place in God’s timetable.

Distinctive to Sukkot is the fact that seventy oxen were sacrificed in Temple days (Numbers 29:13-24). These oxen were to be offered for the proverbial seventy Gentile nations of the world. Hence, Sukkot is the one feast that is international in nature.

Why would all the nations keep the Feast of Tabernacles?

Answer: Sukkot/Tabernacles is seen as a representative of the Kingdom of God coming to earth. God will finally complete His plan of dwelling in the midst of His people through the person of Messiah Yeshua (Jesus).

Because of the prophetic meaning of Sukkot/Tabernacles, we can celebrate the Kingdom of both Jewish and Gentile believers in Yeshua HaMashiach (Jesus the Messiah). Messiah is coming soon to dwell with us.

Are we ready for the celebration? I am. All of the feasts are for all people. They are the feasts of the Lord not the feasts of the Jews. The feast teach the first and second coming of Messiah. That is for everyone. I celebrate all seven feasts plus Hanukkah and Purim. . So much fun. 

14671309_10154796823509063_623672116156060090_n

John 1:14 “And the Word was made flesh, and dwelt among us, (and we beheld his glory, the glory as of the only begotten of the Father,) full of grace and truth.”

As followers of Yeshua/Jesus it is only natural that we would want to celebrate His birth. We can know when Yeshua was born by looking at God’s appointed times for clues. John was describing the first coming of our Messiah by using terminology which is simple, yet profound: “And the Word was made flesh (a human being), and dwelt [literally, “tabernacled”] among us.
The message of Messiah coming to tabernacle with us is connected with Sukkot. Yeshua’s (Jesus’) birth, in the late fall, is a perfect picture of the Feast of Tabernacles/Sukkot. Sukkot is the ideal time to celebrate that God, in the Messiah, was born to tabernacle among his people!

14650119_10154796834509063_4873252687570928868_n

Zechariah 9:9 talks about the first coming of our Lord and Savior. So let us look at what this verse tells us about the first time Jesus came to the earth.
Zechariah 9:9 “Rejoice greatly, O daughter of Zion; shout, O daughter of Jerusalem: behold, thy King cometh unto thee: he is just, and having salvation; lowly, and riding upon an ass, and upon a colt the foal of an ass.”Rejoice greatly-tells us that this is during the time of Sukkot/Feast of Tabernacles also called the “season of our joy” and Jesus was born at the feast of tabernacles.
Zion speaks of prophetic Jerusalem.
Shout is associated with the wedding and we are now betrothed to our Messiah.
O’daughters-refer to the un-walled cities in Israel and Jesus was born in Bethlehem (an un-walled city) and He traveled to all the cities around Jerusalem. Zechariah was saying, behold (which means look, pay attention) your King is coming, He is just (Holy) and having Salvation (Yeshua means Salvation) riding on a donkey. (Matthew 21:5)
We know that 2,000 years ago this prophecy was fulfilled when our Lord Jesus was born in Bethlehem and died for us on the cross at calvary. The first time He came lowly and riding on a Zechariah 9:9 talks about the first coming of our Lord and Savior. So let us look at what this verse tells us about the first time Jesus came to the earth.
Zechariah 9:9 “Rejoice greatly, O daughter of Zion; shout, O daughter of Jerusalem: behold, thy King cometh unto thee: he is just, and having salvation; lowly, and riding upon an ass, and upodonkey, the next time He comes He will be riding on a horse to concur, rule and reign as King.
Zechariah 14:5 “…….and the LORD my God shall come, and all the saints with thee”
Zechariah 14:5 tells us that we (saints) will becoming back with Jesus at His second coming.
So let us continue to look up, and lift up our heads; for our redemption draweth nigh. In short, Our King is Coming.Feast of Tabernacles is when He was born and it is normally our September/October    

Julie Elaine Page, from F.B.

14671156_10154817992979063_2479312209851188490_n

Read Full Post »

14494788_1780185872206259_6715096532510336257_n

https://www.youtube.com/watch?v=EbIE_Cm6ZE8H

YEHOVA ELOHIM

1. Iehova Elohim “Eternul Creator”
Iehova Adonai: -„Domnul Puternic”
El e Iehova Şhur:– „Stânca Veacurilor”
El e Iehova – „Atotputernic Domn”.
El Marele: „Eu Sunt” – tatăl lui Avraam
Iehova-Şhalom: „Domnul e pacea mea”
Iehova Rohi: “Domnul Păstorul meu”
El e Iehova singurul Dumnezeu.

Refren: /:Cânt Aleluia, cânt Aleluia,
Cânt Aleluia, cânt Aleluia,
El e Iehova: Domnul Puternic
El e Iehova – Domnul ce m-a iubit:/

2. Iehova Iire – “Poartă de grijă”
Iehova Rafa- “Domnul mă vindecă”
Iehova Nissi- “Domnul e steagul meu”
Iehova Şhama– “Aici e Dumnezeu.”

3. Iehova Ţidkhenu: „Dreptul Judecător”
Iehova Savaoth: „Domnul Oştirilor”
Iehova Hoşhenu: „Al nostru Creator”
El e Iehova: “Al nostru Salvator”.
…………14184410_1186582898066888_6754640689450161809_n……..

 

Read Full Post »

 

14479814_1206618422730874_8143983607572973418_n-1

14713670_10154796851114063_7546198520582016137_n

“And it shall come to pass, that every one that is left of all the nations which came against Jerusalem shall even go up from year to year to worship the King, the LORD of hosts, and to keep the feast of tabernacles (Sukkot).” Zechariah 14:16

We know that all of God’s appointed times have a prophetic significance for believers in Yeshua (Jesus). Sukkot (Feast of Tabernacles), the last feast mentioned in Leviticus 23, receives special emphasis in the Scriptures. All the other feasts will have already been fulfilled when Tabernacles takes its rightful place in God’s timetable.

Distinctive to Sukkot is the fact that seventy oxen were sacrificed in Temple days (Numbers 29:13-24). These oxen were to be offered for the proverbial seventy Gentile nations of the world. Hence, Sukkot is the one feast that is international in nature.

Why would all the nations keep the Feast of Tabernacles?

Answer: Sukkot/Tabernacles is seen as a representative of the Kingdom of God coming to earth. God will finally complete His plan of dwelling in the midst of His people through the person of Messiah Yeshua (Jesus).

Because of the prophetic meaning of Sukkot/Tabernacles, we can celebrate the Kingdom of both Jewish and Gentile believers in Yeshua HaMashiach (Jesus the Messiah). Messiah is coming soon to dwell with us.

Are we ready for the celebration? I am. All of the feasts are for all people. They are the feasts of the Lord not the feasts of the Jews. The feast teach the first and second coming of Messiah. That is for everyone. I celebrate all seven feasts plus Hanukkah and Purim. . So much fun. 

14671309_10154796823509063_623672116156060090_n

John 1:14 “And the Word was made flesh, and dwelt among us, (and we beheld his glory, the glory as of the only begotten of the Father,) full of grace and truth.”

As followers of Yeshua/Jesus it is only natural that we would want to celebrate His birth. We can know when Yeshua was born by looking at God’s appointed times for clues. John was describing the first coming of our Messiah by using terminology which is simple, yet profound: “And the Word was made flesh (a human being), and dwelt [literally, “tabernacled”] among us.
The message of Messiah coming to tabernacle with us is connected with Sukkot. Yeshua’s (Jesus’) birth, in the late fall, is a perfect picture of the Feast of Tabernacles/Sukkot. Sukkot is the ideal time to celebrate that God, in the Messiah, was born to tabernacle among his people!

14650119_10154796834509063_4873252687570928868_n

Zechariah 9:9 talks about the first coming of our Lord and Savior. So let us look at what this verse tells us about the first time Jesus came to the earth.
Zechariah 9:9 “Rejoice greatly, O daughter of Zion; shout, O daughter of Jerusalem: behold, thy King cometh unto thee: he is just, and having salvation; lowly, and riding upon an ass, and upon a colt the foal of an ass.”Rejoice greatly-tells us that this is during the time of Sukkot/Feast of Tabernacles also called the “season of our joy” and Jesus was born at the feast of tabernacles.
Zion speaks of prophetic Jerusalem.
Shout is associated with the wedding and we are now betrothed to our Messiah.
O’daughters-refer to the un-walled cities in Israel and Jesus was born in Bethlehem (an un-walled city) and He traveled to all the cities around Jerusalem. Zechariah was saying, behold (which means look, pay attention) your King is coming, He is just (Holy) and having Salvation (Yeshua means Salvation) riding on a donkey. (Matthew 21:5)
We know that 2,000 years ago this prophecy was fulfilled when our Lord Jesus was born in Bethlehem and died for us on the cross at calvary. The first time He came lowly and riding on a Zechariah 9:9 talks about the first coming of our Lord and Savior. So let us look at what this verse tells us about the first time Jesus came to the earth.
Zechariah 9:9 “Rejoice greatly, O daughter of Zion; shout, O daughter of Jerusalem: behold, thy King cometh unto thee: he is just, and having salvation; lowly, and riding upon an ass, and upodonkey, the next time He comes He will be riding on a horse to concur, rule and reign as King.
Zechariah 14:5 “…….and the LORD my God shall come, and all the saints with thee”
Zechariah 14:5 tells us that we (saints) will becoming back with Jesus at His second coming.
So let us continue to look up, and lift up our heads; for our redemption draweth nigh. In short, Our King is Coming.Feast of Tabernacles is when He was born and it is normally our September/October    

Julie Elaine Page, from F.B.

  10383017_743526659041687_7111418940324330329_n

 12143326_1188925914458140_8924078395953810529_n

Read Full Post »

  4cd8d9f37ea46f4b5d6b629ac68a2c20st%20michaels%20mount%20cornwallDomnul Isus Hristos vine!

                               (1 Tesaloniceni 4.15-18)

    Evenimentele din vremea noastra pun mereu inainte intrebarea: Nu  va veni oare curand Domnul Isus Hristos pe acest pamant? Nu a trecut de mult peste ceasul al unsprezecelea?

    Sfanta Scriptura nu ne lasa in necunostinta cu privire la aceste lucruri. Mai intai ea raspunde la intrebarea: Cand va veni Domnul Isus? cat se poate de lamurit: Intr-o vreme cand ne asteptam mai putin. Deodata si pe neasteptate va fi venirea Domnului Isus. Despre vreun semn deosebit inainte de venirea Lui, Biblia nu ne spune nimic. De aceea este nepotrivit sa credem ca, fiindca este asa si asa in lume, de ceea va veni curand Domnul.

    Semnele lasate in Sfanta Scriptura nu sunt in legatura cu venirea Domnului Isus pentru credinciosi, pentru  Biserica Lui, ci sunt in legatura cu vremea de cand S-a inaltat la cer si pana la venirea Lui pentru judecata popoarelor aflate in viata, adica pana la sfarsitul domniei lui Antihrist. De asemenea nici “ziua Domnului”, cum o numeste mereu Scriptura, nu sta in legatura cu rapirea, ci cu judecata si imparatia de o mie de ani, pe care o va intemeia Domnul Isus pe acest pamant dupa vremea lui Antihrist (2 Tesaloniceni 2.2).

    La intrebarea “Cum va veni?” ni se da raspuns in cartea Faptele Apostolilor 1.11: “Acest Isus, care S-a inaltat la cer, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer”. Deci, asa cum S-a inaltat la cer, tot asa va veni iarasi pe pamant. Sa nu ne facem dar iluzii, ci sa fim multumiti cu acest raspuns. 

    O alta problema pentru credinciosi o ridica intrebarea: Ce se va intampla cand va veni Domnul Isus? Si in aceasta privinta Scriptura ne da un raspuns foarte clar. Intai vor invia cei morti in Hristos, oamenii care au primit pe Domnul Isus ca Domnul si Mantuitorul lor in viata lor, si ei vor iesi in intampinarea Lui in vazduh. Toti ceilalti care au stat departe de El si L-au tagaduit, raman in mormintele lor (Apocalipsa 20.5). Asadar, in clipa in care Domnul Se ridica de pe scaunul Sau, vor invia toti ai Lui si vor merge in intampinarea Lui cu un trup nou.

    Mai departe, ce este in legatura cu venirea lui este schimbarea in acelasi timp si mergerea in intampinarea Lui a copiilor lui Dumnezeu. Toti cati traiesc in acel timp nu vor mai trece prin moarte, ci intr-o iuteala ca de fulger se vor schimba si vor primi acelasi trup de inviere ca si acela pe care Domnul Isus Insusi Il are. Aceasta miscare a mortilor si a celor vii o numeste Scriptura rapire. Ea se va face cu o iuteala care nu va da niciun ragaz pentru pregatire sau punere in ordine. De aceea este bine sa punem la inima cu toti indemnul Domnului Isus: “Vegheati, caci nu stiti cand va veni clipa aceasta!”

    La aceasta rapire, Domnul Isus va fi vazut numai de aceia care au legatura cu El si se stiu copii ai Tatalui Sau. Ceilalti oameni isi vor da seama numai din disparitia lor, ca s-a petrecut ceva neobisnuit in lume, ce sta in legatura cu ceea ce au spus mai dinainte mereu cei credinciosi.

    Si acum, o intrebare personala pentru noi: Facem noi parte dintre aceia care vor merge cu Domnul Isus cand va veni El? Sau facem parte dintre aceia care vor ramane aici? Ferice de acela care asteapta pe Domnul si nu are nevoie sa se teama de aceasta clipa despartitoare! Din cele ce urmeaza vom vedea ce nespus de insemnat lucru este sa facem parte din “mireasa” Lui.

    Indata dupa ce are loc aceasta rapire, Antihristul in persoana va lua in stapanire acest pamant. Antihristul, intruchiparea Satanei, este o persoana cu posibilitati extraordinare, care are puterea sa ia intreaga lume in mana.

    Fireste ca antihristul nu va lua de la inceput o pozitie cu totul impotriva lui Dumnezeu, ci va incerca sa insele pe oamenii care vor inca sa fie evlaviosi si buni si sa-i atraga de partea lui. Dar dupa scurta vreme se va arata ca dusmanul si impotrivitorul cel mai mare al lui Dumnezeu si va stapani lumea. Acestea ni le arata Apocalipsa de la capitolul 5 pana la 19. Catastrofe, cutremure, plagi, boli, razboaie si alte lucruri asemanatoare se vor arata intr-o forma cum nu le-a cunoscut lumea pana atunci. Niciun om nu va avea posibilitatea sa se miste pe acest pamant ca un copil al lui Dumnezeu. Fara nicio deosebire, toti cati au fost miscati prin rapirea credinciosilor si vor pune mana pe Biblie, vor plati credinta lor cu viata lor.

    In acest timp, cand se petrec acestea pe pamant si care vor dura cativa ani, in cer se petrec urmatoarele: Domnul Isus Hristos va judeca si va rasplati, dupa credinciosia, dragostea si predarea lor, pe ai Sai, pe care i-a adunat din toate partile pamantului (2 Cor. 5.10).

    Cat timp dureaza acestea, Scriptura nu ne spune. Ea ne spune numai ca, in timpul acestei judecati ingrozitoare care va veni peste pamant, scaunul de judecata al Domnului Hristos va fi asezat acolo, unde fiecare credincios va primi ce a fost in urmarea Domnului, in predarea si slujba pentru El. Lucrul acesta ne arata cat de serios este indemnul ce ni se da sa rascumparam vremea si sa urmam pe Domnul cu toata inima si sa-I slujim cu credinciosie.

    Mantuirea este un dar al harului lui Dumnezeu. Fiecare este mantuit fara sa faca el ceva pentru aceasta. Dar rasplata va atarna de felul cum am trait aici pe pamant pentru El. Domnul este drept si putem fi cu totul linistiti ca El va da fiecaruia ce i se cuvine. Daca omul s-a pus la dispozitia Lui in intregime, va primi mult. Daca omul a trait alaturi de credinta in Domnul Hristos si pentru sine, el va avea desigur parte de mantuire, dar nu si de rasplata (1 Corinteni 3.12-15).

    Dupa ce se va termina aceasta judecata a credinciosilor, va avea loc “nunta Mielului”, pe care ne-o descrie capitolul 19 din Apocalipsa.

Siguranta ca fiecare a primit, prin harul lui Dumnezeu, tocmai rasplata pe care trebuia s-o primeasca, va trezi in fiecare o bucurie negraita, care se va arata in nunta Mielului.

    Ce deosebire izbitoare intre ceea ce se petrece in cer si ceea ce se intampla pe pamant, sub domnia groaznica a lui Antihrist! Unde vom fi noi atunci?

    In timpul domniei lui Antihrist, pe pamant se va mai petrece un fapt: iudeii, poporul Domnului, vor fi mereu impinsi in necredinta lor, sa mearga in tara lui Israel. Legamantul pe care l-au facut la inceput cu antihristul, va fi rupt de acesta, deoarece el tinteste sa nimiceaca orice tine de Dumnezeu si ei sunt tocmai cea din urma dovada de adevarul Bibliei.

    Groaznica va fi aceasta vreme pentru poporul Israel, pe care Vechiul Testament ne-o descrie mai bine cu “necazul lui Iacov”. Intreaga asa-zisa crestinatate de pana acum, a carei viata arata cea mai cumplita contrazicere a adevaratului crestinism, va lua parte la nimicirea lui Israel.

    Intelegem bine pe apostolul Pavel, cand, in epistola catre Galateni 6.7 spune: “Nu va inselati! Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera.” Iar in epsitola catre Evrei (10.31) citim: “Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului Celui Viu!” Caci va fi ingrozitor ce va suferi Israel in acest timp, ca pedeapsa pentru necredinciosia lui, pentru neascultarea fata de Dumnezeu. In clipa aceea va fi – omeneste vorbind – platita toata nedreptatea lui fata de Dumnezeu.

    In urma acestui necaz (prorocul Zaharia descrie in chip deosebit apasarea lui Israel), unii din poporul Israel isi vor pune intrebarea: Sa fi avut oare dreptate Dumnezeu? – si vor gasi drumul spre Dumnezeu si-I vor cere ajutor. La acest strigat, Domnul Isus Hristos va veni pe pamant cu ai Sai, pe care i-a luat la El mai inainte; si anume va veni pe acelasi munte de pe care a plecat spre cer.

    Si atunci va avea loc judecata celor vii. Cei morti raman mai departe in mormintele lor. Aceasta o gasim descrisa amanuntit in evanghelia dupa Matei 25. Toate popoarele pamantului se vor aduna inaintea Lui si vor astepta osanda Lui. Antihristul va fi nimicit si Satana legat.

    Domnul Hristos va lua stapanirea in mainile lui pentru o mie de ani si va domni cu ai Sai pe acest pamant (Apocalipsa 20.1-10).

    Aceasta imparatie de o mie de ani va arata ce intentii avea Domnul Isus cu omenirea vremii Sale. Dreptatea desavarsita va deosebi stapanirea Domnului Hristos, cu totul deosebit de stapanirea lui Antihrist. Scriptura vorbeste ca Domnul Hristos va stapani cu un toiag de fier, asa incat raul nu poate sa se mai arate in niciun fel. Tot ceea ce ne spun Psalmii despre domnia Domnului Isus Hristos se va implini in aceasta vreme. Catastrofe, cutremure, plagi etc nu vor mai fi; omul la varsta de o suta de ani va fi inca un copilas; iudeii care pana acum au fost vrajmasi, se vor intoarce la Dumnezeu si vor vesti pe Domnul; leul va paste impreuna cu mielul etc.

    Dar vremea groazei n-a trecut. Dupa vremea aceasta de o mie de ani, Satana va fi dezlegat pentru putin timp si va insela pe toti cati s-au supus stapanirii Domnului Hristos in afara, dar inauntrul lor au ramas razvratiti impotriva Lui si au asteptat numai vremea in care sa poata lua din nou carma in mana lor. Va izbucni o mare razvratire impotriva Domnului Hristos si alor Lui, dupa care va urma, in scurt timp, judecata din urma, care va arunca in focul vesnic pe Satana si ajutorul sau.

    In timp ce la inceputul venirii din nou a Domnului Isus Hristos pe acest pamant pentru toate popoarele a avut loc numai judecata celor vii, acum are loc judecata celor morti care au murit fara sa recunoasca pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor al lor (Apocalipsa 20).

    Apoi pamantul cu tot ce este pe el va disparea si va face loc unui cer nou si pamant nou, pe care nu va mai stapani niciun pacat.

    Cu aceasta descriere se sfarseste cea din urma carte a descoperirii lui Dumnezeu. Dar este de ajuns ca sa ne arate seriozitatea vremii si ce avem de facut pentru a avea viata vesnica. Ferice de omul care a inteles bine si cu toata inima s-a predat Domnului si Mantuitorului, pentru ca sa traiasca impreuna cu El din vesnicie in vesnicie!

                                                           Gheorghe Cornilescu

Multumim  si apreciem  bunavointa fr. Horia Azimioara prin care am primit meditatiile fr. Gheorghe Cornilescu22febd37255af33aefa64b11c34c9174

Read Full Post »

13220804_868775609915928_7269341051572858121_oJertfirea lui Isaac

    Grea insarcinare a primit Avraam cand i s-a spus: “Ia pe fiul tau Isaac, pe singurul tau fiu pe care-l iubesti si adu-Mi-l jertfa pe muntele pe care ti-l voi arata”. Era grea aceasta insarcinare, cand se gandea ca l-a dobandit asa de greu pe Isaac, cand nu mai astepta nimic de la el insusi, nici de la sotia lui, la adanci batranete. Isaac era bucuria lor, era sprijinul lor. Pe deasupra, el era mostenitorul lui si nadejdea fagaduintei pe care i-o facuse Dumnezeu. Cine stie daca in tacerea lui, mergand spre Moria, nu se va fi gandit la toate acestea? Si cine stie daca nu va fi ajuns, in urma acestei gandiri, la hotararea aceasta trainica de a-l aduce jertfa, tocmai pentru ca stia ca Dumnezeu, care i l-a dat impotriva oricarei nadejdi, i-l va da si de data aceasta? Oricum, insarcinarea era grea. Daca ar fi murit Isaac sau daca i s-ar fi intamplat ceva, fireste ca si atunci ar fi fost greu pentru Avraam, dar totusi nu ar fi fost adus jertfa de mana lui ,asa cum i se cerea.
    Daca asa stau lucrurile, ne intrebam: De ce oare cere Dumnezeu aceasta jertfa mare din mana chiar a tatalui lui Isaac? Pentru ca Dumnezeu izbutise in cele din urma – este drept, prin grele incercari, dar izbutise – sa aiba primul loc in inima lui Avraam; de cand a venit Isaac insa, se pare ca inima lui Avraam aluneca din zi in zi tot mai mult spre baiatul lui, iar Dumnezeu era pe al doilea plan. Cand ii spune: “Ia pe fiul tau, pe unicul tau fiu pe care-l iubesti”, aici, in aceste cuvinte avem cheia pentru intelegerea intrebarii: De ce? De ce i-a cerut Dumnezeu o astfel de lucrare lui Avraam? Pentru ca, vazand primejdia spre care aluneca Avraam, vroia sa-l scoata din aceasta primejdie. Si Dumnezeu vrea sa aiba intreaga inima a lui Avraam, incat, cand ii cere sa-l aduca jetfa, pare ca-i spune: Avraame, ori Eu, ori Isaac!
    Dar, cum am spus, in tacerea lui spre Moria, Avraam a inteles: fara Isaac pot trai. Am dus-o eu o suta de ani fara el si am trait; fara Dumnezeu, in niciun caz, ma ingrozesc numai cand gandesc la acest lucru. De aceea l-a adus ca jertfa din mana lui. Nu l-a adus in fapt, este adevarat, dar prin credinta, asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu, el s-a desfacut complet de Isaac.
    Nu cumva, iubitilor, insarcinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Avraam asa de grea este si pentru noi? Nu cumva si noi avem Isaacul nostru, care se pare ca a luat loc mai mult decat Dumnezeu, fara sa ne dam seama, in viata noastra?
    Unii si-au  dat cu parerea ca Isaacul acesta al fiecaruia dintre noi ar fi un pacat iubit, de care ne-ar fi greu sa ne despartim. Dar nu cred ca este drept ce spun ei. De ce? Pentru simplul motiv ca Isaac era daruit de Dumnezeu, era fiul fagaduintei si nu putea in niciun caz sa fie ceva pacatos.
    De aceea, daca este vorba sa vedem cumva, sa decoperim pe Isaacul care a pus stapanire mai mult decat Dumnezeu in inima noastra, atunci trebuie sa-l cautam in fiintele noastre, in lucrurile noastre, in darurile pe care Dumnezeu ni le-a daruit – nu este vorba de vreun pacat. Acestea pot sa ia locul lui Dumnezeu, acestea pot deveni un Isaac al nostru, pe care Dumnezeu ni-l cere, hotarat.
    Sau El, sau Isaacul nostru. Dumnezeu ne vrea in intregime inima. A umblat atata vreme dupa noi si a lucrat atat de puternic in inima noastra, cu un pret mare ne-a rascumparat, nu mai suntem ai nostri, de aceea inima intraga ne-o vrea Dumnezeu. Cu o inima impartita nu putem merge pe calea lui Dumnezeu decat schiopatand si nu aducand slava lui Dumnezeu si nici macar folos pentru noi. De aceea se ivesc crize in viata noastra de credinciosi, asa cum se ivesc in viata bolnavilor crize. O trec, sunt scapati; n-o trec, este pericol.
    Un barbat statea la capataiul sotiei sale care era pe moarte si, fiindca era credinios – cel putin asa sustinea el – ingenunche la capataiul sotiei sale si spune: Doamne, Tu trebuie sa-mi scapi sotia, nu se poate altfel! Dar Dumnezeu n-a vrut. Si atunci omul acesta, care se pregatise in tineretea lui si acum urma sa vesteasca Evanghelia in toata lumea, omul acesta n-a trecut biruitor peste aceasta piedica. S-a luat la cearta cu Dumnezeu si a patit-o.
    O tanara vine la un credincios care vestea Evanghelia si ii spune: Am venit sa va cer un sfat. Eu sunt profesoara, sunt credincioasa Domnului Isus de mai multa vreme. De la o vreme s-a ivit in calea mea un doctor in orasul in care traiesc eu. Si doctorul acesta este un doctor vestit, un doctor care se bucura de multa trecere in oras, din pricina priceperii si dibaciei lui in meseria lui. Si el m-a cerut in casatorie. Cred ca as avea o partida buna langa omul acesta… Credinciosul ii spune: Din felul cum te intrerupi in vorbire se pare ca mai ai ceva pe inima. – Da, nu este credincios. Crede el in Dumnezeu, dar nu cunoaste pe Domnul Hristos ca Cel ce a murit pentru pacatele lui, ca Cel caruia sa-I slujeasca… Atunci, spune credinciosul, d-ta trebuie sa-ti alegi: ori el, ori Dumnezeu. Fiindca in privinta aceasta avem o indrumare precisa in Cuvantul lui Dumnezeu: “Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cel necredincios.” Atunci tanara spune: Alegerea mea s-a facut. Si intreaba credinciosul: Pot sa stiu si eu care este? – De Domnul si Mantuitorul meu nu ma despart in niciun caz. A biruit credinta. Domnul sa te inecuvanteze, ii spune credinciosul. Si intr-adevar a binecuvantat-o, pentru ca a fagaduit toate binecuvantarile Lui celui ce asculta de El.
    Va dati seama, iubitilor, cum noi suntem uneori ucigasii copiilor nostri, mai ales mamele, care sunt asa de plapande? Cum? Prin faptul ca in iubirea noastra fata de copil putem sa trcem dincolo de marginile ingaduite si socotim ca in copiii nostri s-a salasluit toata intelepciunea si toata frumusetea pamantului. Facem din ei ingerasi, idolasi si, cand nu spunem tot ceea ce gandim, asa este. Dumnezeu, care vrea sa ne trezeasca din aceasta primejdioasa inchinare la idoli, ne instiinteaza in chip special in Cuvantul Sau: “Copilasilor, feriti-va de idoli!”
    Si multe lucruri pot sa ajunga Isaacul nostru pe care il iubim. Sotul trebuie sa-si iubeasca sotia, sotia sa-si iubeasca barbatul; asa este porunca lui Dumnezeu, asa spune Cuvantul lui Dumezeu. Dar cand trecem dincolo de ceea ce este ingaduit, atunci nu mai suntem pe un teren bun. Atunci Isaacul nostru este din ce in ce mai mare si Dumnezeu Se micsoreaza pana acolo incat sa dispara din calea noastra. Domnul Isus Hristos ne spune lamurit, pentru cine vrea sa asculte: “Daca iubeste cineva pe tata, pe mama, pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine”. Dar Domnul nu cere sa-i iubim? Este porunca: “Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu”, nici mai mult, nici mai putin. Dar cine ii iubeste mai mult de cat este ingaduit? Si cine poate sa spuna daca am gresit? Duhul lui Dumnezeu, El ne poate spune: Aici ai trecut masura, aici opreste-te!
    Iata daruri ale lui Dumnezeu care pot sa ajunga Isaacul nostru pe care Dumnezeu ni-l cere sa-l jertfim. Cineva are un talent de la Dumnezeu. Nu este pacat. Cineva are un dar deosebit de a talcui locurile grele din Scriptura. Cine poate sa spuna ca asta este un pacat? Este un dar al lui Dumnezeu. Ni se spune ca Dumnezeu a dat pentru Biserica evanghelisti si invatatori, intre altele. Dar daca talentul nostru sau darul pe care ni l-a daruit Dumnezeu se strecoara in inima noastra si privim de sus pe ceilalti care nici macar nu stiu sa silabiseasca in Cuvantul lui Dumnezeu, atunci este primejdie. Atunci darul acesta care ne-a fost daruit de Dumnezeu devine primejdios pentru noi, este Isaacul nostru pe care il iubim si pe care Dumnezeu ne cere sa-l jertfim.
    In Apocalipsa 2, in epistola adresata catre biserica din Efes, se vede ca aceasta biserica avea fapte bune. Si de vreme ce erau credinciosi, erau faptele bune daruite de Dumnezeu in care sa umblam. Deci nu erau pacat. Domnul recunoaste: “Stiu faptele tale, osteneala ta, rabdarea ta… “ Daca le recunoaste Domnul Isus, putem noi spune ca sunt lucruri rele? Dar, s-ar putea ca aceste lucruri sa ia locul Domnului Hristos. Caci iata ce spune Domnul Isus: “Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai”. Toate acestea pe care Dumnezeu Isi pune pecetea Lui: osteneala, truda, rabdarea, suferinta pentru El, toate sunt un dar de la Dumnezeu. Totusi, daca acestea ajung sa fie spre preamarirea noastra si ajung sa inlature pe Domnul Hristos din viata noastra, au ajuns Isaacul nostru iubit, pe care trebuie sa-l jertfim. Altfel, ne ia sfesnicul din locul lui.
    Lucrul pentru Dumnezu poate sa ajunga Isaacul nostru. Ce mult se ostenea Marta pentru Domnul Hristos, dar aceasta osteneala, in loc s-o duca la preamarirea Aceluia Caruia vroia sa-I slujeasca, duce nu numai la revolta impotriva surorii ei, dar si la dojana pe care I-o face Domnului Isus: “Nu-Ti pasa ca sora mea nu vine sa-mi ajute?” Aici poate sa duca lucrul pentru Dumnezeu – sa-L pierdem din vedere pe Domnul Hristos si atunci astfel de daruri ale lui Dumezeu ajung Isaacul nostru pe care trebuie sa-l aducem jertfa.
    Cate alte lucruri, daruri bune din partea lui Dumnezeu, nu pot sa ajunga Isaacul nostru! Bagati de seama, nu este vorba de un pacat, ci este vorba de un dar al lui Dumnezeu pe care, printr-o intrebuintare nedibace si neatenta, putem sa-l facem Isaacul nostru pe care trebuie sa-l jertfim.
    Dar Avraam prin credinta l-a jertfit pe Isaac. A ajuns pe o inaltime asa de mare in durerea lui si in necazul lui din pricina relei intrebuintari a darului primit de la Dumnezeu, incat spune cu toata incredintarea: Dumnezeu poate. El, care mi l-a dat impotriva oricarei nadejdi la nasterea lui, El poate sa mi-l dea si acum. Fara Dumnezeu nu pot trai, dar fara Isaac pot trai. Si il aduce ca jertfa.
    O, iubitilor, nimic din ceea ce nu poarta pecetea jertfei nu poate fi sfintit de Dumnezeu, nu poate fi in slujba lui Dumnezeu. Eul nostru care ne este asa de drag, daca nu-l jertfim asa cum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu, nu avem biruinta.
    Pierdem noi oare ceva cand ni se cere sa jertfim pe Isaacul nostru? A pierdut ceva Avraam cand a adus jertfa pe Isaac? Pacea, bucuria, linistea deplina, abia atunci au venit in viata lui, cand a vazut ca Dumnezeu poate sa i-l dea ca inviat din morti, daca il jertfeste. Si noi, daca ne jertfim viata noastra, eul nostru, ce reiese de aici? Ce flori frumoase, care nu cresc pe pamantul acesta! Poarta aceleasi nume ca acelea pe care le stim noi pe pamant din firea noastra, dar ca de la cer la pamant sunt deosebite: dragostea, bucuria, pacea, infranarea si toate celelalte. Ce parfum, ce mireasma de viata!
    “Ia pe fiul tau Isaac, pe singurul tau fiu pe care il iubesti, du-l intr-o tara pe muntele pe care ti-l voi arata si acolo jertfeste-l”. Stiti ca Golgota face parte din Moria? Acolo unde a fost jertfit Isaacul ceresc, Domnul Isus, pentru pacatele noastre, acolo unde a fost rastignit El, acolo ni se cere sa-l jetfim si pe Isaacul nostru. Golgota face parte din Moria. Sa aducem jertfa Domnului si darurile pe care El ni le-a incredintat, sa poarte pecetea aceasta a mortii. Atunci El le sfinteste, atunci El le foloseste nu numai pentru altii, nu numai pentru slava Lui, dar si pentru cel mai mare bine al nostru.
    Gheorghe Cornilescu
Multumim  si apreciem  bunavointa fr. Horia Azimioara prin care am primit meditatiile fr. Gheorghe Cornilescuyungas-road-banner-01

Read Full Post »

 14700836_10211355211786916_6537162501344702443_o

Lucrarea Duhului Sfant fata de lume

                                (Ioan 16.8-11)


8136b08e28f78450cf1f32e856c8a9b4

Cea dintai slujba a Duhului Sfant  fata de oameni, fata de lume, este cum ne arata aici Cuvantul lui Dumnezeu, in versetul 8: “Cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, fiindca n-au crezut in Mine”

    Trei ani de zile vorbise Domnul Hristos in mijlocul poporului, asa de minunat incat a fost silit poporul sa spuna: “Niciodata n-a vorbit un om ca omul acesta”. Iar felul in care punea stapanire pe ei vorbirea Lui era uimitor, incat poporul spunea: “Vorbeste ca unul care are putere”. In adevar, poporul nu se mai satura ascultand pe Domnul Hristos vorbind chiar zile intregi, asa cum s-a intamplat in pustie, unde oamenii au uitat si de mancare si de tot si L-au ascultat timp de doua zile. Se vede treaba ca vorbirea era pe intelesul lor si vorbirea mergea drept la inima lor, incat oamenii acestia nici nu si-au dat seama cand a trecut timpul si au flamanzit.

    Dar mai minunate ca vorbele au fost poate faptele Domnului Hristos. Va inchipuiti ce impresie trebuie sa fi produs asupra poporului, faptul cand acoperisul casei unde Se gasea Domnul Hristos este dat la o parte si in fata Lui este pus un slabanog pe un pat. La glaul Domnului Hristos, slabanogul acesta este mantuit nu numai de pacatele lui, dar este facut si sanatos. Ce miscare trebuie sa fi fost in popor, cand trebuiau sa se dea la o parte, sa faca loc omului acestuia, care, la porunca, la cuvantul Domnului Hristos, isi luase patul si mergea acasa ca un om sanatos? Ce impresionat trebuie sa fi fost poporul in clipa cand, in Ierihon, orbul isi capata vederea la cuvantul Domnului Hristos: “Capata-ti vederea!” Om orb, care n-a vazut niciodata lumina zilei, pleaca de langa Domnul Hristos vazand toate lucrurile, vazand toti oamanii din jur.

    Ce impresie, de alta parte, trebuie sa fi facut asupra poporului, indracitul acela din tinutul Gadarenilor, cand Domnul Hristos porunceste duhului necurat din el: “Iesi afara!” si omul nu mai este chinuit si se duce sanatos acasa.

    Domnl Hristos nu Si-a ispravit lucrarea cu acestea. Se atinge, fara teama ca Se molipseste, de un lepros si boala care nici azi nu are vindecare, numai la o simpla atingere a Domnului Hristos, dispare. Ce impresie trebuie sa fi produs asupra poporului care vedea cu ochii lui aceste lucruri! Dar cand Domnul Hristos ii spune lui Lazar: “Lazare, iesi afara!” si omul iese din mormant, ca si cand moartea nu si-ar fi facut nicio lucrare asupra lui, este viu printre oamani; oamenii il vad, il pipaie. Ce impresie adanca trebuie sa fi facut asupra poporului!

    Cu toate acestea, poporul ajunge sa poata vorbi, ca si mai-marii lui, ca toate acestea le face cu Beelzebul, domnul dracilor. N-au crezut in El. Au fost uimiti, fara indoiala, de vorbirea puternica a Domnului Hristos; au fost izbiti de faptele care intr-adevar nu puteau sa fie facute decat cu puterea lui Dumnezeu – dar n-au crezut. Rostul slujbei Duhului Sfant pe care avea sa-L trimita Domnul Hristos era sa incredinteze pe oameni de pacatul lor de a nu fi crezut in Domnul Hristos.

    Intr-adevar, iata la Faptele Apostolilor 2 cum le vorbeste Petru, poate acelorasi oameni: “Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea”. Simpla de tot este aceasta marturie despre moartea si invierea Domnului Hristos; nicio putere de convingere. Sunt sigur ca el vorbea mai slab decat Domnul Hristos, semne nu facea inca pentru ca sa se vada puterea lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte simple despre moartea si invierea Domnului Hristos fac o lucrare asa de puternica in sufletele ascultatorilor, incat acestia spun: “Ce sa facem?” “Pocaiti-va”, adica schimbati-va felul de gandire cu privire la moartea si invierea Domnului Hristos. Cine a facut aceasta lucrare? Duhul lui Dumnezeu.

    Iata cum se arata lucrarea Duhului lui Dumnezeu fata de lume, atunci cand se vesteste jertfa curata a Domnului Hristos. Noi ne-am obisnuit asa de mult cu moartea si invierea Domnului Hristos incat atunci cand vorbim oamenilor, ni se par lucruri prea cunoscute. Dar ne inselam amarnic. “Poporul piere din lipsa de cunostinta”. Cand i se aduce la cunostinta vestea despre moartea si invierea Domnului Hristos, o socoteste si astazi ca o invatatura noua. Credinta in Dumnezeu, da; credinta in Domnul Hristos, mort si inviat pentru noi, este socotita o invatatura noua.

    De aceea sa marturisim jertfa Domnului Hristos simplu, cu incredintarea ca nu noi vom incredinta pe oameni de starea lor de pacat, ci Duhul lui Dumnezeu va insoti marturia noastra si El va face schimbarea pe care o asteptam.

    Dar sa nu uitam sa vestim pe Domnul Hristos, sa lasam la o parte morala: sa faci asa, sa faci altminteri. Sa lasam la o parte legea: tu trebuie sa faci -, caci acestea nu aduc viata. Duhul lui Dumnezeu nu insoteste astfel de marturii, oricat de apropiate de adevar ni s-ar parea noua.

    Credeti oare ca in biserici se spun lucruri rele? Imi spunea unul odata: Ce, noi invatam pe oameni sa fure, sa injure, sa faca lucruri rele? Nu, nu spunem lucrul acesta. Invata de bine, dar nu spun singurul lucru care trebuieste. Omul recunoaste ca intr-adevar este bine sa nu minti, sa nu injuri, este bine sa nu se imbete. Dar spun adevarul, cand spun: Nu pot! Si atunci, daca noi nu ii aratam pe Cel ce a luat asupra Lui neputinta noastra si poate sa dea o viata noua, vina noastra este mare. Nu prin ceea ce spun oamenii acestia, ci prin ceea ce nu spun sunt vinovati. Si nu spun pentru ca nu au.

    Dar noi sa nu cadem in aceeasi greseala si sa nu tabaram asupra oamenilor cu legea, cu morala, sa se lase de cutare, sa faca cutare. Aceasta nu este Evanghelie, si oamenii vor spune pe drept cuvant: Nu putem! Aratati pe Domnul Hristos care a murit pe cruce, care a inviat pentru neprihanirea noastra si fiti incredintati ca Duhul lui Dumnezeu va insoti marturia noastra si va incredinta El pe oameni de pacat, pentru ca nu cred in Domnul Hristos.

    Duhul lui Dumnezeu va incredinta pe oameni nu numai despre pacat,El va incredinta pe oameni si in ce priveste neprihanirea, in ce priveste starea omului dupa voia lui Dumnezeu.

    Ce ganduri ciudate aveau oamenii din vremea Domnului Hristos despre neprihanire! Mai-marii preotilor, fariseii si carturarii invatau ca neprihanit este omul care nu se aseaza la masa cu mainile nespalate, nu bea vin fara sa-l strecoare; neprihanit este omul care tine sabatul, neprihanit este omul care da zeciuiala, neprihanit este omul care isi indeplineste asa-zisele indatoriri religioase. O, cat de departe este aceasta neprihanire pe dinafara, de neprihanirea pe care a adus-o Domnul Hristos!

    Ne-am obisnuit sa privim de sus pe fariseul din Evanghelie. Dar si azi oamenii inteleg neprihanirea ca si fariseii de odinioara cand spun: Nu sunt ca altii, n-am spart casa nimanui, am o inima buna. Iata neprihanirea pe care si-o dau oamenii inaintea lui Dumnezeu. Dar, daca este explicabila aceasta continuare a traditiei fariseilor de odinioara in poporul care nu cunoaste jertfa Domnului Isus, ce trist este sa vezi acest lucru la cei ce au trecut de partea Domnului Hristos! Pare ca s-a alcatuit un fel de lege a neprihanirii intre cei credinciosi, lege care ar suna cam asa: Sa nu bei, sa nu fumezi, sa nu dansezi, sa nu mergi la cinematograf – si cu asta s-a incheiat neprihanirea!

    Nu, aceasta nu este neprihanirea pe care a adus-o Domnul Hristos; aceasta este neprihanirea pe care ne-o facem noi. Caci si intre necredinciosi se gasesc oameni care nu beau, nu fumeaza, n-au fost niciodata la cinematograf si totusi nu putem sa spunem ca sunt credinciosi. Toate acestea arata cat de usor se strecoara chiar in gandirea celor credinciosi, felul de a gandi al fariseilor de odinioara, felul de a gandi al lumii in ce priveste neprihanirea.

    Neprihanirea nu se capata in veci de veci prin ceea ce facem noi nici macar in slujba lui Dumnezeu, ci numai prin ceea ce a facut odata pentru totdeauna Domnul Isus Hristos prin jertfa de pe cruce. “In El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor” – nu prin ceea ce facem noi, nu prin ceea ce gandim noi. Chiar viata pe care o traim noi, ca oameni credinciosi, este lucrarea lui Dumnezeu. Nu avem niciun merit cand intram in aceasta lucrare si luam din izvorul bogat al vietii Domnului Hristos. Nici macar atunci nu avem ceva de la noi, totul este har, totul este darnicie, daruire, totul vine din partea lui Dumnezeu.

    Dar despre aceasta numai Duhul lui Dumnezeu poate sa incredinteze pe oamenii necredincisi, cu atat mai mult pe noi, care am crezut in Domnul Hristos. Numai Duhul lui Dumnezeu poate sa ne incredinteze ca neprihanirea, starea omului dupa voia lui Dumnezeu, nu se capata altfel decat prin jertfa de pe cruce a Domnului Hristos. Multa vreme, cat am fost necredinciosi, si noi am trecut pe langa jertfa Daomnului Hristos fara sa intelegem neprihanirea lui Dumnezeu. Numai cand Duhul lui Dumnezeu a patruns in inima noastra si a facut vii cuvintele lui Dumnezeu, atunci am inteles cat de patata este neprihanirea noastra inaintea lui Dumnezeu si cat de drept este ca sa ne imbracam cu haina neprihanirii pe care ne-a pregatit-o Domnul Isus in crucea de pe Golgota.

    Sa nu uitam ca noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, nu numai in ce priveste iertarea pacatelor noastre, ci si in ce priveste viata pe care suntem chemati s-o traim ca oameni credinciosi. Sa ne lasam calauziti de Duhul lui Dumnezeu in toate, ca nimic strain, nimic din ceea ce facem noi sa nu patrunda in neprihanirea pe care ne-a castigat-o Domnul Hristos.

    Citeam mai deunazi intr-o carte un vis al unui vestitor al Evangheliei. Se parea, in visul lui, ca este inaintea judecatii lui Dumnezeu, judecata pentru cei credinciosi, fireste. Si, in lumina lui Dumnezeu trecea pe dinaintea lui toata viata lui. Intai au trecut predicile lui. De unde el socotea ca prin predicile lui, el a facut o lucrare foarte insemnata, in lumina judecatii lui Dumnezeu au aparut toate petele acelea pe care el nu le-a vazut. In predicile lui frumoase, s-a inaltat putin, fara sa-si dea seama, in fata oamenilor. N-au fost gasite la inaltime predicile lui in fata luminii judecatii lui Dumnezeu. Au venit apoi rugaciunile lui si a descoperit, la lumina lui Dumnezeu, ca multe din ele pareau mai mult decat erau. Si cand o voce i-a spus ca nimic nu i s-a gasit neprihanit din faptele lui inaintea lui Dumnezeu, el s-a ingrozit si s-a trezit.

    S-ar putea ca si viata noastra, in fata ochilor nostri sa para frumoasa. Nu uitati insa ca noi nu avem sa dam socoteala inaintea lui Dumnezeu de viata noastra privita prin felul nostru de a vedea, ci avem de dat socoteala inaintea lui Dumnezeu care are ochii ca para focului si care patrunde pana unde noi, oamenii, nu puem parunde.

    Ma gandesc iarasi la ce spunea un alt vestitor al Evangheliei. Gaseste intr-un sant pe un om beat, se apropie de el si vrea sa-l scoale. Acela, in betia lui, ii spune – Domnule, eu te cunosc pe d-ta. – De unde ma cunosti? – Pai nu m-ai intors d-ta la Dumnezeu? – Se vede ca te-am intors eu la Dumnezeu, nu te-a intors Duhul lui Dumnezeu la Dumnezeu.

    Se poate ca vorbele noastre sa aiba oarecare trecere in fata oamenilor, dar daca nu sunt insotite de incredintarea aceasta ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza, atunci o sa avem treziri, o sa avem intoarceri la Dumnezeu, dar nu ale Duhului lui Dumnezeu, ci ale noastre.

    Sa fim foarte atenti in ceea ce priveste neprihanrea pe care o da Dumnezeu.

    Si acum sa vedem cum Duhul Sfant incredinteaza pe oameni cu privire la judecata. Este vorba, fireste, de judecata vrajmasului care a incurcat treburile de la inceput si a adus starea de pacat a omenirii, tinand pe oameni inclestati in lantul pacatului si nu-i lasa sa fie slobozi in Domnul Hristos. Vrajmasul a incurcat pe oameni nu numai ca sa nu-si mai vada pacatele, dar i-a incurcat sa nu vada nici neprihanirea pe care a castigat-o Domnul Hristos pe cruce pentru noi.

    Cand este vorba sa cercetam pe acest vrajmas si sa ajungem la cunostinta la care a ajuns apostolul Pavel si toti credinciosii, ca nu suntem in necunostinta de planurile lui, atunci trebuie sa tinem socoteala de doua lucruri: intai sa nu subestimam puterea vrajmasului si in al doilea rand sa nu suprapretuim puerea acestui vrajmas.

    In adevar, vrajmasul are o putere cum nici nu va puteti inchipui. Vorbim cu dispret deseori de el, dar gresim. Cineva din partea luil lui Dumnezeu nu a vorbit cu el cu dispret, ci a zis: Domnul sa te mustre! Stia ca are destula putere. Sa rasfoim putin Biblia in primul rand si in al doilea rand sa privim putin in vietile noastre, ca sa vedem ce mare putere are acest vrajmas si cat de viclean este.

    Ce frumos traiau in legatura cu Dumnezeu cei dintai oameni in gradina Edenului! Deodata insa aceasta legatura este rupta, Edenul inchis, oamenii dati afara. Cine a facut acest lucru, cine i-a indemnat sa faca un pacat, nu greu dupa parerea noastra, un pacat usor, neascultarea? Vrajmasul a facut lucrul acesta.

    Noe, om al neprihanirii, care timp de aproape o suta douazeci de ani vestise neprihanirea lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu, este scapat in chip minunat din mijlocul poporului necredincios, printr-o corabie. Dupa asta, sta in cortul lui in nesimtire si cu mintile pierdute: s-a imbatat. Cine a facut lucrul acesta? Vrajmasul.

    Avraam, parintele celor credinciosi, cum isi pleaca  fruntea, rusinat in fata paganului faraon, din pricina ca l-a dovedit ca a mintit cu privire la sotia lui. Cine a facut lucrul acesta? Vrajmasul, fara indoiala.

    David, om dupa inima lui Dumnezeu, om ai carui psalmi si azi alcatuiesc o imbarbatare zi de zi, se face vinovat de un indoit pacat: defraneaza si, ca sa-si acopere acest pacat, ucide. Cine a facut lucrul acesta? Vrajmasul.

    Sa ne gandim putin si la vietile noastre, ale celor credinciosi, nu din trecut, ci de cand ne-am intors la Dumnezeu. Nu sunt oare cuvinte in viata noastra, pe care le-am rostit si in fata carora stam uimiti: cum a fost cu putinta sa iasa din gura noastra astfel de cuvinte, care nu numai ca intineaza, dar si darama? Cum a fost cu putinta sa ne calce piciorul in cutare loc, sa ne infasoare asa de grozav pacatul, incat sa uitam ca este pacat inaintea lui Dumnezeu? Cine a facut aceasta? Vrajmasul sufletelor noastre, care de la inceput este mincinos, este viclean si cauta sa puna piedici copiilor lui Dumnezeu, ca sa-i faca sa alunece de pe calea lui Dumnezeu. In adevar, mare este puterea acestui vrajmas, mare este viclenia acestui vajmas!

    Dar oricat de puternic, oricat de viclean este acest vrajmas, sa nu-l suprapretuim. El este un vrajmas infrant. Samanta femeii, fagaduita inca de la inceput, a zdrobit capul acestui vrajmas. El este infrant si nu face decat ceea ce ii este ingaduit de Dumnezeu, spre binele nostru.

    Acest lucru ni-l arata asa de bine istoria lui Iov. Vrajmasul Ii spune lui Dumnezeu: Iov Te cinsteste pentru ca l-ai daruit cu bunuri materiale; dar ia atinge-Te de el, sa vezi cum se duce toata credinta lui. Dumnezeu ii ingaduie sa se atinga de bunurile lui, de copiii lui. Dar Iov ramane alipit de Dumnezeu: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvantat”.

    Credeti ca se da batut Satana? Incearca iar: Ia sa te atingi de trupul lui, sa vezi cum o sa se ridice impotriva Ta. Ii ingaduie Dumnezeu si acest lucru, numai de viata lui sa nu se atinga. Si intr-adevar, grele suferinte au venit peste Iov. Si totusi, in mijlocul acestor suferinte, cand nu mai era nimic de spus, el se agata de Dumnezeu si spune, inca in Vechiul Testament: “Stiu ca Mantuitorul meu traieste”. Mai mult nu spune, pentru ca se intelege de la sine: daca traieste Mantuitorul meu, fara indoiala ca nu ma va lasa sa pier.

    Asadar sa nu-l suprapretuim pe Satana, oricat de mare putere ar avea, pentru ca este un dusman infrant. Si daca suntem ascunsi in cetatea de scapare care este sangele Domnului Hristos, vom putea spune impreuna cu psalmistul: sunt pazit din toate partile si mana Lui atotputernica este asupra mea. Din experienta noastra vom marturisi, spre slava lui Dumnezeu, ca nimeni nu ne va smulge din mainile Lui.

                                               Gheorghe Cornilescu

                                                     4 aprilie 1965

Multumim  si apreciem  bunavointa fr. Horia Azimioara prin care am primit gandurile fr. Gheorghe Cornilescu

The tide begins its return, water lapping at the edge of the causeway at St Michael's Mount

78dea0c917c2d0ecf914786b7d5cc48c

Read Full Post »

 Image may contain: text

The Feast of Tabernacles: 

The Gathering of Messiah’s Harvest!

Five days after the Day of Atonement comes Sukkot, which is also called “The Feast of Ingathering” or “The Feast of Tabernacles” (Leviticus 23:33 – 43). This year the feast will begin tomorrow at sundown, the 16th of October, and continue through the 8th Day, aka the “Last Great Day” at sundown on the 23rd.

“Sukkot” is the plural form of the Hebrew word “sukkah” which means a temporary dwelling such as a tent, booth, or hut. This feast completes the sacred festivals of the seventh month. In contrast to the somber tone of Rosh Hashanah and Yom Kippur, this third feast of Tishrei is a time of joy, being called the “Season of our Rejoicing”, and for good reason! The ancient prophets speak about Israel’s future repentance, redemption and eschatological rejoicing in the coming of her Messianic King in great detail. The Feast of Tabernacles is the only holiday that will be observed by all of the redeemed nations of the world during the time of the Messianic Kingdom after the Second Coming of Christ. The prophet Zechariah wrote about the future day when all the nations of the earth, not only the Jewish people, will be called upon to celebrate this Feast. (Zechariah 14:16)

“Tabernacles” refers to the tents or booths that the Jewish people were commanded to inhabit during this holiday. (Leviticus 23:42) “On the fifteenth of this seventh month is the Feast of Booths for seven days to the Lord” (Leviticus 23:34). You shall celebrate the Feast of Booths seven days after you have gathered in from your threshing floor and your wine vat (Deuteronomy 16:13). Today’s Jewish families celebrate the feast in booths – temporary shelters constructed of boughs and leafy branches. These booths serve as reminders of the temporary dwellings in which the Israelites lived while wandering in the desert after the Lord brought them out of Egypt. It is a holiday that represents a time of renewed fellowship with God, remembering His sheltering provision and care.

But Sukkot, like all of the Jewish feasts, has different levels of meaning, and there is a wonderful connection between Jesus and the Feast of Tabernacles. Understanding this Messianic connection helps us grasp something of the mystery of His Incarnation: “And the Word became flesh and dwelt among us, and we beheld His glory, the glory as of the only begotten of the Father, full of grace and truth” (John 1:14). The word “dwelt” here in the Greek means “tabernacled.” When He became flesh, Jesus inhabited the temporary shelter of an earthly body, knowing He soon would be required to leave it. Why did He do it? So that we might find a home in Him – not a temporary shelter in the wilderness, but an eternal home in a Kingdom that abides forever.

The Calling and Mission of Israel

God’s plan for the Jewish people stretches back to His covenant with Abraham. In that holy agreement, God promised, “And I will bless those who bless thee, and one who curses you I will curse. And in you all the families of the earth shall be blessed.” (Genesis 12:3) Although it may seem like God was limiting His line of promise by choosing one nation above others, His redemptive plan was always universal in nature. His plan of redemption would be offered to the entire world.

The prophet Isaiah announced that the nation of Israel would be a witness for God among the nations: “You are my witnesses, declares the Lord, and my servant whom I have chosen in order that you may know and believe me and understand that I am He. Before me there was no God formed, and there will be none after me.” (Isaiah 43:10) Israel is chosen to testify on God’s behalf. Isaiah further details the testimony of the Jewish people regarding the nature and character of God, the prophet writes, “I, even I, am the Lord and there is no savior besides me.” (Isaiah 43:11) Israel’s mission was to proclaim to the world that the God of Israel is the one and only true God and there is no other Savior but Him.

Missionary Priests

Israel was to be more than a witness to the nations; He chose Israel from among all the peoples of the earth that they might be His vehicle to restore and reclaim a rebellious world. Israel was not chosen for their own sake, but for the sake of the nations. God describes their unique position as “a kingdom of priests.” They were commissioned for this holy responsibility at Mount Sinai. God called to Moses and said, “You yourselves have seen what I did to the Egyptians, and how I bore you up on eagles’ wings and brought you to myself. Now then, if you will indeed hear my voice and keep my covenant, then you shall be my own possession among all the peoples, for all the earth is mine; and you shall be to me a kingdom of priests and a holy nation.” (Exodus 19:4 – 6)

Yet we know from the Old Testament that Israel failed in their mission. They were disobedient to the commandments of God and did not extend themselves in missionary activity. Still, the God of all grace did not renege on His choice.

He would use the nation of Israel to bless the world and ultimately fulfill His promises to and through the Jewish people. (Romans 11:11 – 29) In due time He sent His Son Jesus to live perfectly under the Law, to be a light to the nations and to intercede once for all on behalf of Jews and Gentiles. The faithlessness of man can never thwart the faithfulness of God. The Gentiles most assuredly would share in the salvation brought by the divine seed of Abraham. Paul wrote, “Christ redeemed us from the curse of the Law, having become a curse for us – for it is written, “Cursed is everyone who hangs on a tree,” in order that in Christ Jesus the blessing of Abraham might come to the Gentiles, so that we might receive the promise of the Spirit through faith.” (Galatians 3:13 – 14)

Israel’s Future

Some have taught that Israel’s role in world redemption is completed, but quite the contrary– Israel remains chosen and still has a role to play in the future! The Apostle Paul declared: “Now if their transgression be riches for the world and their failure be riches for the Gentiles, how much more will their fulfillment be?” (Romans 11:12) And again he wrote, “For if their rejection be the reconciliation of the world, what will their acceptance be but life from the dead?” (Romans 11:15)

The prophets spoke of this coming time when Israel will be vindicated and her enemies destroyed. At the end of the great tribulation period, the Jewish people will cry out to God; and in His great mercy, the Messiah Jesus will come again to deliver them from annihilation. Then, He prophesies through Zechariah that “I will pour out on the house of David and on the inhabitants of Jerusalem, the Spirit of grace and of supplication, so that they will look on Me whom they have pierced; and they will mourn for Him, as one mourns for an only son, and they will weep bitterly over Him like the bitter weeping over a firstborn.” (Zechariah 12:9 – 10)

Israel will be restored, both spiritually and nationally. Her enemies will be crushed and the Messiah will reign on His throne over Israel and the nations of the earth: “The Lord will be king over all the earth; in that day the Lord will be the only one and His name the only one.” (Zechariah 14:9) This future day is coming when Israel will once again don the mantle of obligation and fulfill her role as a missionary nation as Israel will again be used by God to bring the message of the Messiah to the nations; for Israel will be central to His Kingdom ministry.

In the time of His Kingdom, Israel will once again don the mantle of obligation and fulfill her role as a missionary nation, being used by God to bring the message of the Messiah to the nations. Isaiah spoke of this coming day when Jerusalem would be restored, both physically and spiritually: “For Zion’s sake I will not keep silent, and for Jerusalem’s sake I will not keep quiet, until her righteousness goes forth like brightness, and her salvation like a torch that is burning. And the nations will see your righteousness, and all kings your glory; you will be called by a new name, which the mouth of the Lord will designate. You will also be a crown of beauty in the hand of the Lord and a royal diadem in the hand of your God.” (Isaiah 62:1 – 3) In that day, “Israel will not be the tail, but the head of the nations.” (Deuteronomy 28:13)

Jerusalem will be the spiritual focal point of the world because the King of Jerusalem, the Prince of Peace, will reign in His chosen city. Isaiah wrote of that joyful occasion: “Break forth, shout joyfully together, your waste places of Jerusalem; for the Lord has comforted His people, He has redeemed Jerusalem. The Lord has bared His holy arm in the sight of all the nations, that all the ends of the earth may see the salvation of our God.” (Isaiah 52:9 – 10) That day is coming when a restored and renewed Israel will be a light to the nations, as the destiny of Israel is linked to the destiny of the world. Their testimony will be glorious and true because the One who is all-glorious in truth will sit upon His throne.

God does not want to destroy the nations, but to bring them into submission to His Throne. Therefore He will command the faithful among the Gentiles to come to Jerusalem and celebrate the Feast of Tabernacles! (Zechariah 14:16) In Revelation, the Apostle John wrote, “And I heard a loud voice from the thrones saying, “Behold, the tabernacle of God is among men, and He shall dwell among men and they shall be His people and God Himself shall be among them, and He shall wipe away every tear from their eyes; and there shall no longer be any death; there shall no longer be any mourning, crying, or pain, the first things have passed away.” (Revelation 21:3 – 4) Ultimately, the whole earth will become the Sukkah booth of God and He will reign through His Son for all eternity. Doesn’t this give a whole new perspective as to why Tabernacles is called the “Season of Our Joy”? What greater joy can there be than to be in the presence of God forever!

“Behold, the virgin shall be with child, and bear a Son, and they shall call His name Emmanuel,” which is translated, “God with us.” (Matthew 1:23)

Prophecy backs that up very well . . . “Therefore the Lord Himself will give you a sign: Behold, the virgin shall conceive and bear a Son, and shall call His name Emmanuel.” (Isaiah 7:14)

This name is given to our Lord from His nature, as “God manifest in the flesh.” For this reason, He is called Emmanuel, “God with us.” Though Jesus was “with us” in human flesh and blood, He was at the same time completely God. Therefore we find in the gospels that our Savior knew men’s hearts and thoughts, that He had power over demons, that He could work the mightiest of miracles with a word, that He was ministered to by angels, that He allowed a disciple to call Him “my God,” and that he said, “Before Abraham was I am,” and, “I and my Father are one.” In all this we see “the eternal God.” We see Him “who is over all, God, blessed forever. Amen” (Romans 9:5).

“For a child will be born to us, a son will be given to us; And the government will rest on His shoulders; And His name will be called Wonderful Counselor, Mighty God, Eternal Father, Prince of Peace. There will be no end to the increase of His government or of peace, On the throne of David and over his kingdom, To establish it and to uphold it with justice and righteousness From then on and forevermore. The zeal of the LORD of hosts will accomplish this.” (Isaiah 9:6 – 7)

Therefore we also believe the testimony of John, who was inspired to write: “In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God. He was in the beginning with God. All things were made through Him, and without Him nothing was made that was made. In Him was life, and the life was the light of men. And the light shines in the darkness, and the darkness did not comprehend it.” (John 1:1 – 5)

“The people who walked in darkness have seen a great light; Those who dwelt in the land of the shadow of death, upon them a light has shined.” (Isaiah 9:2)

“He was in the world, and the world was made through Him, and the world did not know Him. He came to His own, and His own did not receive Him. But as many as received Him, to them He gave the right to become children of God, to those who believe in His name: who were born, not of blood, nor of the will of the flesh, nor of the will of man, but of God. And the Word became flesh and dwelt among us, and we beheld His glory, the glory as of the only begotten of the Father, full of grace and truth.” (John 1:10 – 14)

“For God so loved the world that He gave His only begotten Son, that whoever believes in Him should not perish but have everlasting life. For God did not send His Son into the world to condemn the world, but that the world through Him might be saved. He who believes in Him is not condemned; but he who does not believe is condemned already, because he has not believed in the name of the only begotten Son of God.”
(John 3:16 – 18)torah-scroll14729270_1127444607335276_3559064593420649160_n

From FB

Read Full Post »

Older Posts »