Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘T.Austin Sparks’

1012923_621510981268426_991521692_n1065179_702096396519106_517693475_o

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN.SPARKS -30 Martie

 FERESTRE DESCHISE
30 Martie

 La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Rămâneți dar tari… (Galateni 5:1).

Pentru Daniel Dumnezeu era mai mare ca toți. Totul era atât de simplu. El avea multe viziuni cu privire la tot felul de oameni, locuri și evenimente, dar mai avea și o altă viziune: viziunea Domnului său. Niciuna din aluziile istorice sau profetice nu rămân fără semnificație, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu este niciodată lipsit de însemnătate; dar vom pierde esența istorisirii lui Daniel dacă ne ocupăm de lucruri, de persoane și nu de Domnul Însuși. Acesta este cel de-al doilea secret al vieții neclintite a lui Daniel: pentru el, Persoana Domnului Se înălța mai presus de orice altceva. Adevărurile profetice ne pot interesa sau lumina, dar niciodată nu ne vor salva în ceasul încercării. Camera lui Daniel nu era o cameră de studiu, cel puțin nu era folosită astfel în clipa aceea; era camera lui de rugăciune, camera lui de audiențe cu Dumnezeul lui. Așa cum noi ne grăbim la cel mai bun prieten atunci când vine necazul peste noi, așa și Daniel a mers direct în camera lui de rugăciune să comunice cu Domnul lui atunci când porunca a fost semnată. El a îngenuncheat nu ca un ritual sau ca o rutină, nu pentru a rosti un număr de probleme în rugăciune, ci pentru a se închina și pentru a aștepta înaintea Dumnezeului său. Așa cum am spus, el era legat de o viziune atât de mare, dar trăsătura supremă, centrală a acestei viziuni era Persoana Domnului. Aceasta este la fel de importantă pentru noi cum era pentru el. Când ajungem în Noul Testament, trebuie să avem grijă să acordăm valoarea adecvată fiecărui detaliu al învățăturii. Este greșit să ignorăm sau să nu dăm ascultare poruncilor, îndemnurilor și afirmațiilor explicite ale Cuvântului lui Dumnezeu. Preocuparea noastră supremă trebuie să fie Persoana Domnului Isus. A urma toate învățăturile și metodele legate de Casa lui Dumnezeu și totuși, a duce lipsă de Prezența copleșitoare a Fiului și Proprietarului Casei, înseamnă a substitui o scoică goală cu realitatea vie.

Viziunea Domnului pe care o avea Daniel era atât de măreață încât a inclus eclipsarea tuturor vrăjmașilor lui. Fără-ndoială că ei erau foarte impunători: căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii” (v.7).Orice ar fi crezut Daniel despre această listă lungă și formidabilă, nu vedem vreo indicație că el s-ar fi îngrijorat din cauza lor. A plecat acasă pentru a se întâlni cu Domnul lui… ”cum făcea și mai înainte”. Având ochii ațintiți asupra Domnului nu însemna că el își ignora vrăjmașii, nici nu pretindea că ei nu existau. Ceea ce însemna era că datorită urii lor, Daniel s-a apropiat și mai mult de Domnul lui, iar ei și-au dat seama că Daniel nu renunța cu niciun chip la consacrarea și părtășia care reprezentau esența planului divin. El era hotărât să rămână pe terenul sigur. Atunci când ne concentrăm asupra vrăjmașilor noștri sau asupra lucrurilor care amenință planul lui Dumnezeu, nu ajugem decât pe un teren nesigur. Iar de pe terenul nesigur, nu avom atinge niciodată finalul lui Dumnezeu.

Din: Neclintit și neînfricat

 Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

1382181_703426659719413_1231013195_n

Read Full Post »

10151439_731204883568392_1023975709_n

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN SPARKS- 28 Martie

 DE LA :FERESTRE DESCHISE

 28 Martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El. (Iov 13:15)

Primul motiv pentru care Daniel era în stare să înainteze atât de liniștit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, se găsește în dimensiunea măreață a viziunii lui. Dacă noi avem o viziune care ne privește pe noi în primul rând, împrejurările noastre sau slujirea noastră, vom fi încurcați sau ofensați atunci când lucrurile încep să ne meargă prost. Avem nevoie, într-adevăr avem nevoie de o viziune a planului universal și veșnic al lui Dumnezeu în Fiul Său, căci doar acest lucru ne va salva de la copleșirea care ne inundă ființa în ceasul luptei spirituale. Daniel a privit în trecut, cu mult înainte de vremea în care trăia. Ferestrele deschise erau îndreptate spre planul originar al lui Dumnezeu față de copiii Lui, care își avea obârșia cu mult înainte de generația lui. Ierusalimul de care el își amintea era o nimica toată în comparație cu adevărata slavă a Sionului. Majoritatea dintre noi suntem capabili să nutrim regrete față de lucrurile pe care le-am cunoscut odinioară și să suspinăm după zilele de demult. Dar este în zadar și întru totul inadecvat să limităm viziunea noastră în felul acesta. Am fost chemați la ceva cu mult mai înalt decât atât. Noi avem o parte în planul divin care a fost conceput în veșnicie și împlinit în Cristos, la Cruce. Dacă ne îndreptăm inimile doar spre ceea ce am cunoscut sau experimentat noi, doar la sfera limitată a trecutului nostru, vom ajunge confuzi când totul începe să ne meargă prost. Viziunea noastră firească este limitată la tot ce este imediat, la experiențele prezente sau la sfera vieților noastre. Trebuie să fim eliberați de noi înșine și aceasta se va ântâmpla când intrăm pe tărâmul vast al viziunii spirituale al planului divin în Cristos. Asemenea lui Daniel, dacă privim suficient de mult în trecutul îndepărtat, vom rămâne neclintiți amintindu-ne de planul originar al lui Dumnezeu.

Dar Daniel a privit și înainte. Ni se spune că el nu numai că se ruga, ci de asemenea ”Îl lăuda pe Dumnezeu”. Desigur, existau atâtea motive de mulțumire în istoria lui Israel, dar pentru omul credinței, omul viziunii, motivul adevărat pentru laudă se întinde în viitor. El primise siguranța că urma să existe un viitor pentru Ierusalim, un viitor cu mult mai slăvit decât trecutul. El știa că Dumnezeu avea să-Și împlinească scopul. De aceea, pentru el conta prea puțin dacă toată furia iadului urla în jurul lui; prea puțin conta dacă el, Daniel, era măturat de pe fața pământului. Nimic nu putea împiedica împlinirea planurilor lui Dumnezeu. Orice s-ar fi întâmplat, Domnul avea să-Și împlinească în mod triumfător planul Său. Cu această convingere și cu ferestrele deschise în acea direcție, Daniel a putut să-și ignore vrăjmașii și să trateze toate rangurile de oameni cu o cutezanță înnobilată. ”Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca…se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte”. Micile calamități ale prezentului sunt prea nevrednice în lumina slăvilor care urmează să vină. Noi trebuie să fim oameni ai veșniciei; noi suntem chemați să vedem toate problemele și greutățile prezente, în cadrul lor mai larg. Poate este adevărat că noi, ca și Daniel, părem a fi implicați într-un dezastru, că pentru noi documentul a fost semnat, ceea ce face ca viitorul să ne fie destul de sumbru. Viziunea noastră nu este personală, nici slujirea nu este personală, așa că nu trebuie niciodată să permitem a fi copleșiți de ce este doar personal. În Cristos, suntem foarte aproape de planul veșnic al lui Dumnezeu, care are în vedere măreția Fiului Său. Aceasta este dimensiunea care ne va ridica din propria noastră micime.

Din: Neclintit și neînfricat

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

1236831_692794564115956_862442909_n

Read Full Post »

7848_435596049855902_1288380918_n

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII-T.AUSTIN.SPARKS-21 Martie

 

 

DE LA :FERESTRE DESCHISE

Subject: 21 Martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Întăriți cu putere prin Duhul Lui în omul dinăuntru. (Efeseni 3:16)

Acum știm de unde începem cartea Judecători. Cine este Otniel? Nu trebuie să aveți un studiu bogat cu privire la viața lui, nu trebuie să îi cunoașteți trecutul vieții, tot ceea ce trebuie să știți este ce reprezintă el. Copiii Domnului au ajuns într-o stare rea deoarece și-au pierdut puterea în Domnul. Singura cale pentru ei de a avea o stare bună și de a scăpa de starea rea era de a căpăta n ciuda situațiilor, în ciuda a ceea ce sunt în ei înșiși, în ciuda tuturor lucrurilor, ei trebuiau să pună mâna pe puterea Domnului prin credință. Puterea Domnului care este mai mult decât fragilitatea omenească, puterea Domnului care este mai mult decât toată puterea vrăjmașului împotriva noastră, puterea Domnului care este mai mult decât toate împrejurările care ne descurajează, este a noastră prin credință.

Cum ajungem la însănătoșire? Cum ajungem la plinătate? Cum vor fi eliberați copiii Domnului de această stare spirituală îngrozitoare? Răspunsul se găsește într-un nume din cartea Judecătorilor: Otniel, Leul lui Dumnezeu. Limbajul efesian pentru aceasta este: ”măreția nemărginită a puterii Lui care este pentru noi cei care credem”; ”întăriți cu putere prin Duhul Lui în omul dinăuntru”.

Din: Credința care atinge puterea Lui

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați:www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați:http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

246437_485247948167959_2126279442_n

Read Full Post »

1897888_692207100841369_2068901015_n

FERESTRE DESCHISE MEDITATII T.AUSTIN SPARKS 11 MARTIE

 

 

DE LA :FERESTRE DESCHISE

Subject: 11 martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Facă-mi-se după cuvintele Tale. (Luca 1:38)

Foarte mulți oameni au o părere limitată cu privire la semnificația consacrării. Atât de des ne gândim că aceasta înseamnă a-I da lui Dumnezeu viața noastră, a ne preda Domnului pe deplin. Desigur, presupune și acest lucru, dar există mult mai mult în actul consacrării decât ce se acceptă la modul general. Consacrarea absolută înseamnă a permite Domnului să facă tot ceea ce El vrea să facă prin consacrarea noastră și nu doar ceea ce credem noi că presupune aceasta. Când Domnul a luat în mâinile Lui o viață, când acea viață este absolut în mâinile Lui, Domnul face lucruri extraordinare cu și în acea viață: lucruri ciudate, lucruri adânci, multe lucruri care nu erau așteptate, lucruri care sunt foarte neplăcute pentru fire, lucruri foarte misterioase, pe care gândirea firească nu le poate niciodată asocia cu dragostea lui Dumnezeu. Acestea fac parte din consacrare. Consacrarea înseamnă că, pe viitor, noi ne vom afla în mâinile Domnului ca El să facă ce crede că este necesar. Este mai degrabă vorba de supunerea vieții interioare lui Dumnezeu: a ființei interioare, decât idea superficială a punerii vieții noastre personale în mâinile lui Dumnezeu cu gândul că de-acum înainte, Dumnezeu are să ne folosească într-un mod măreț. Consacrarea cuprinde mult mai mult decât atât; iar din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care ne cunoaște, El știe cerințele, El știe de ce avem nevoie: există multe implicații legate de consacrare.

Voi și eu trebuie să recunoaștem că doar printr-un act de credință, ne predăm tuturor implicațiilor care sunt clare înaintea ochilor Săi, nu doar față de ce ne este nouă clar în acel moment. Înaintând pe cale, în viața noastră apar lucruri la care nu ne-am gândit, pe care nu ni le-am imaginat, pe care nu le-am anticipat. Ajungem la o criză: la un impas cu Domnul, acolo avem o controversă cu Domnul în privința căilor Lui față de noi, ajungem față-n față cu Domnul și suntem de-a dreptul provocați. Domnul va aștepta până ne temperăm față de El și atunci ne va spune: ”Dar aceasta era socoteala de la început! Nu este nimic nou! Nu este un lucru care a apărut din senin pe calea ta! Aceasta este consacrarea, iar tu ai acceptat-o cu tot ce presupune ea. Tu Mi-ai spus că pot să fac ce vreau în viața ta. Ești pregătit să rămâi tot pe terenul pe care ai fost la început?” Fiecare criză nouă te duce înapoi la atitudinea pe care ai avut-o la început față de Domnul. Dintr-o dată îți amintești de locul unde te afli: acolo te-ai predat Domnului ca El să aibă cale liberă și să lucreze în tine după cum Îi place. Poate spui: ”Dar nu am crezut că se va ajunge la așa ceva!” Dar Domnul știa ce avea să însemne consacrarea, știa mult mai mult decât eram noi în stare să înțelegem atunci. Punctul de plecare al lui Dumnezeu trebuie să fie acceptat cu toate implicațiile sale printr-un act de credință în El.

Din: Semnificația consacrării

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

1598908_691662440895835_816238614_o

Read Full Post »

1625618_682278961813552_172990223_n

FERESTRE DESCHISE T.AUSTIN SPARKS 9 Martie

DE LA:FERESTRE DESCHISE

 

Subject: 9 Martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele. Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron. (Psalm 77:19-20)

Ce alăturare ciudată de comparații! Ar fi greu să existe un contrast mai puternic decât cel prezentat în cele două versete: o călăuză în mijlocul apelor turbulente și un păstor pe pășunile verzi. Pe de o parte, se face referire la marea înfuriată, biciuită de furtunile dezlănțuite, iar alături de această imagine, păstorul care poartă de grijă turmei sale. Prima imagine este una plină de agitație și neliniște, unde forțele stresante sunt în acțiune, în vreme ce cealaltă imagine sugerează liniștea și odihna deplină. Ce contrast! Și totuși, acestea sunt aduse laolaltă într-o afirmație a Dumnezeului nostru Salvator: El este Călăuza și Păstorul nostru. Trebuie să citim tot Psalmul pentru a-i cunoaște valoarea. Versetele de la început prezintă un necaz cutremurător, atât de mare încât ridică întrebările: A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” (v.9) În mijlocul strigătelor lui, dintr-o dată, psalmistul pare să se corecteze, să-și aducă aminte de ce anume știe deja despre caracterul lui Dumnezeu. El mărturisește: ”Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi, dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară” (v. 10, 11). Tonul se schimbă. Aducerea aminte și revizuirea aduc siguranță și conduc psalmistul mai departe la punctul culminant consolator care Îl are în vedere pe Cel care este Călăuză și Păstor.

Totuși, acest Psalm pare a fi doar introducerea Psalmului următor, căci Psalmul 78 este o însemnare istorică măreață a tratativelor Domnului față de copiii Săi. Este un Psalm lung, care amintește de acțiunile copiilor lui Dumnezeu atunci când El i-a călăuzit și de felul cum S-a ocupat de ei. Citit în această lumină, rolul Călăuzei în furtună și al Păstorului pe pășuni ne umple pe toți cu gânduri pline de mângâiere. Primul principiu al acestui Psalm este că planul divin guvernează toate căile Lui față de copiii Săi. La începutul istoriei lor, Israel a dovedit cu siguranță cum Dumnezeu și-a croit un drum prin mare și o cărare prin apele cele mari. Ce spaimă i-a urmărit când au văzut imposibilă calea lor prin Marea Roșie, când au văzut apele biciuite de vântul de est care urla! Apele s-au îngrămădit asemenea unui zid de partea dreaptă și de partea stângă, calmând prea puțin spaima lor. Trebuie să fi fost o noapte îngrozitoare atunci când au trecut prin mare! Cuvântul tradus ”cutremurat” (v.16) este un cuvânt care denotă travaliul. Poporul se născuse în Mara Roșie în acea noapte, când apele le-au adus atâta suferință. Acest lucru ne amintește de planul divin care lucrează în furtună. Dincolo de toată agitația înfricoșătoare a apelor, planul divin a fost de a guverna, de a da naștere unui popor care a fost ales pentru slava Sa. Cu adevărat, a existat o cale pentru El în acele ape mari. Credința trebuie să învețe aprecierea principiului: lucrurile care par să ne amenințe cu nimicirea noastră sunt guvernate de providența divină pentru a produce ceva valoros – ceva de mare valoare pentru Domnul. Aducerea aminte a acestui lucru a salvat psalmistul când sufletul lui era perturbat de întrebări referitoare la harul și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu.

Din: Dumnezeul care face minuni

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

1417570_690436541018425_323292589_o

Read Full Post »

FERESTRE DESCHISE

485239_472413556145697_208429023_n18299_404822142920954_543123865_n

”Nici rece, nici în clocot” (Apocalipsa 3:16).

Câtă nevoie avem ca să apreciem corect însemnătatea acestor cuvinte. Cu siguranță că lucrurile cu care se lăuda Laodiceea nu îi ajunseseră fără ca din partea lor să nu fi existat ceva zel sau activitate energică! Aceste lucruri nu se întâmplă din senin, fără să te gândești la ele, fără să fi preocupat de ele. Poate că nu existau prea multe lucruri care să fie privite astăzi drept semne ale unei biserici viguroase, energice, active, ”vii”! Într-adevăr, o biserică foarte prosperă! Depinde de punctul de vedere și de standardul care o guvernează: fie al lumii, fie al Domnului! Iată aici o stare care, dintr-un punct de vedere este definită ca: ”bogată, neducând lipsă de nimic”. Din punctul de vedere al Domnului aceasta este mediocritate spirituală și chiar lauda de sine conține componentele acelei mediocrități spirituale. Satisfacția și automulțumirea spirituală, absența unui simțământ de nevoie profundă și puternică pentru ceva ce nu a fost atins niciodată, iată care sunt componentele și simptomele invalidității spirituale. Domnul a spus: ”Ferice de cei flămânzi şi însetaţi…” (Matei 5:6). Pavel a spus: ”Nu am ajuns încă, dar fac un singur lucru: alerg înainte…” (Fil. 3:12-14). Oare nu este posibil să fiți activi, energici, plini de râvnă pentru fapte bune, și totuși, să fiți strașnic de săraci din punct de vedere spiritual?

Priviți din nou la cele două scrisori mărețe ale lui Pavel. Ce bogăție, ce plinătate, ce putere, ce viață, ce lumină! Acesta este standardul Domnului! Trăiește Biserica – sau orice biserică – în lumina acestui standard? Trebuie să ne întoarcem acolo! Dar asta nu-i tot, lucrul cel mai rău despre ”Laodiceea” este că: ”Nu știi…” ”Ticălos” – ”Nenorocit” – ”Sărac” – ”Orb” – ”Gol”. Pot fi adevărate toate aceste lucruri în același timp despre cineva și totuși – și totuși – acela ”să nu știe”? Abia dacă se poate spune că acest lucru este un lucru firesc, natural, căci aici este vorba de ceva și mai rău decât firescul. Care este această componentă a mediocrității spirituale? Lipsa sensibilității spirituale! Unul din semnele cele mai adevărate ale unei vieți călăuzite de Duhul Sfânt este sensibilitatea spirituală. O astfel de viață este legată de mișcările fine ale Duhului și suferă mult când Duhul este întristat. Aici era o stare despre care Domnul spune că este în dezacord, și cu toate acestea, ei nu simțeau dezacordul. Priviți din nou la scrisorile menționate. Ce bogății, ce priveliște, ce înveșmântare, ce frumusețe, ce slavă! Toate acestea Domnul le-a pregătit, le-a dat; dar ce absență patetică a unui simțământ de pierdere, de sărăcie, de goliciune, de orbire există în Biserică!

Din: Amin

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

376406_415278861842996_1147042948_n

Read Full Post »

MIELUL PASCAL A LUI DUMNEZEU

Iată Mielul lui Dumnezeu! (Ioan 1:36)

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29) ”Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1:36) Veți observa două lucruri cu privire la aceste pasaje. Un lucru este că ele sunt legate de începutul slujirii Domnului Isus, al doilea lucru este că ambele sunt legate de Paște. În Ioan 2:13 citim: Paştele iudeilor era aproape și din nou, versetul 23: ”Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor” – este o chestiune de importanță majoră că întreaga viață a Domnului Isus, în fiecare etapă a ei, a fost atât de strâns legată de Paște. Nu se cunoaște la modul general de existența posibilității că Domnul Isus s-ar fi născut în jurul Paștelui, acesta fiind primăvara. Ca să încep cu acest lucru, este foarte îndoielnic ca păstorii să supravegheze oile noaptea, pe câmpurile Betleemului, în luna decembrie; și chiar mai mult, ziua de 25 decembrie a fost fixată ca sărbătoare a nașterii lui Cristos în anul 380 DC. În Roma, exista un mare festival păgân care coincidea cu ziua respectivă, iar Biserica Romană a dorit să extindă pretutindeni acea practică păgână, astfel că Biserica Romană a hotărât ca ziua aceea, ziua de 25 decembrie, să fie sărbătorită nașterea lui Cristos. Astfel, 25 decembrie a devenit ziua Liturghiei Mari pentru Sărbătoarea nașterii lui Cristos, care poartă numele de Liturghia lui Cristos. Nu era data de naștere a lui Cristos, ci pur și simplu o tradiție romană de a răspândi un festival păgân dezgustător. Cea mai mare posibilitate este că nașterea lui Cristos a avut loc în luna aprilie, în jurul Paștelui. Mergând mai departe, vom vedea lucruri care par foarte clare și care confirmă acest lucru.

Din acel moment, timp de doisprezece ani, nu se mai consemnează nimic despre El, iar la vârsta de doisprezece ani, El S-a suit la Ierusalim pentru prăznuirea Paștelui. Aceasta este următoarea menționare. Apoi, nimic altceva nu se mai consemnează despre El, până în jurul vârstei de 30 de ani, și acest lucru ni-l prezintă Ioan în capitolul unu, când El Își asumă slujirea publică, slujire legată de sărbătoarea Paștelui. Există și alte sărbători la care face referire Evanghelia după Ioan, dar noi ajungem în cele din urmă la finalul slujirii Lui. Luca consemnează acest moment prin cuvintele: ”Cu adâncă dorință am dorit să mănânc acet paște cu voi înainte de suferința Mea”; iar moartea Lui, după cum știm prea bine, a avut loc în perioada Paștelui. Astfel, deși nu se poate dovedi că El s-a născut atunci, se pare că, fie că este așa sau nu, viața Lui a fost foarte strâns legată, în acțiunile ei majore, de această sărbătoare – și acest lucru dă o semnificație foarte mare acestui cuvânt: ”Iată, Mielul lui Dumnezeu!” Acel cuvânt leagă viața Lui de la naștere până la moarte și apoi, acea viață cu toată însemnătatea ei este condusă la tron. Toată valoarea vieții Mielului, slujirii Mielului și morții Mielului este așezată pe tron.

Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.(Ioan 6:27)

Am spus că slujirea Lui a fost strâns legată de Paște și de aceea, toți acești oameni care se suiseră la Ierusalim, de aproape și de departe, pentru a sărbători, înțelegeau prea bine ce spunea Ioan. Atmosfera aceea era plină de ideea mielului, a mielului pascal. Fiecare se gândea în termeni ai mielului pascal. Ei fuseseră și erau ocupați cu ritualul mielului; cu selectarea lui din mijlocul turmei, cu examinarea lui de către un expert, cu supravegherea lui timp de patru zile pe câmpiile din Betleem și apoi, ducerea lui la templu și înjunghierea lui, iar la urmă, luatul acasă și mâncatul lui. Iată care era atmosfera! Și chiar în mijlocul acestor lucruri pregătite de Dumnezeu chiar din veșnicie, când fiecare se gândea la un miel, se aude acest strigăt: ”Iată Mielul lui Dumnezeu!” Anotimpul ploios trecuse și își făcuse lucrarea. Torentele din țară distruseseră drumurile, luaseră pe sus podurile și astfel, călătoria ajunsese foarte dificilă. Aceasta fusese practica timp de mulți ani: înainte de Paște, cete de oameni erau trimise prin țară pentru a curăța străzile și pentru a repara podurile pentru oamenii care aveau să se suie la Ierusalim, de Paște. În legătură cu această practică, proorocul Isaia a rostit cuvântul profetic cu privire la Ioan Botezătorul: ”Iată glasul celui care strigă în pustie: pregătiţi în pustiu calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!”; și din nou: ”Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte!” Observați cum Ioan Botezătorul pregătește calea Domnului și apoi arată spre Miel, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Acesta este Mielul lui Dumnezeu; nu mielul Israelului, ales de Israel, ci Mielul lui Dumnezeu; iar când priviți la legătura divină, cerească, veșnică, descoperiți că Dumnezeu a ales Mielul Lui înainte de întemeierea lumii: ”Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8). Dumnezeu a ales Mielul Lui înainte de facerea lumii. Dumnezeu anticipase totul prin selectarea Mielului Său.

Ioan ne spune în capitolul 6 al Evangheliei lui că Dumnezeu a pecetluit Mielul Său. ”Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” Când evreii își selectau mieii din turmă, evreul de rând care nu era expert în bolile obișnuite ale mieilor, apela la oameni calificați, stabiliți de autorități, care cunoșteau toate bolile la care erau predispuse oile și mieii și pe care îi examinau. Cred că rabinii spuseseră că nu erau mai puțin de șaptezeci de cusururi posibile. Astfel, după ce capul gospodăriei evreiești selectase un miel din turmă, el îl ducea la unul din experți și îi plătea o taxă mică pentru a-l examina, ca să fie sigur că era sănătos, fără cusur. În ochii expertului, mielul trecea prin această examinare și dacă era găsit fără pată, fără întinăciune, fără cusur și fără boală, expertul punea pecetea lui pe miel; era pecetluit. Apoi timp de patru zile era luat și dus pe câmp împreună cu ceilalți miei pecetluiți, în așteptarea Paștelui. La aceasta face referire Domnul Isus: ”adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” (Vreau să rețineți aceste lucruri, deoarece ele se aplică într-un mod foarte interesant.) Dumnezeu a ales Mielul Lui și după ce ochiul Lui de expert L-a examinat, Dumnezeu L-a pecetluit. Nu a existat niciodată vreun expert evreu al cărui ochi să fie la fel de clar, pătrunzător și expert ca ochiul lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi ascuns de El, toate lucrurile sunt descoperite și goale înaintea ochilor Lui. Astfel, Dumnezeu a privit la Mielul Lui și L-a pecetluit, dând calificativul: desăvârșit, fără cusur. Ioan spune: Iată Mielul lui Dumnezeu, cel pe care Tatăl L-a pecetluit! Observați esența? Dacă Acesta este Mielul lui Dumnezeu, atunci Acesta este complet fără păcat, fără vină sau pată. El este pecetluit de Dumnezeu. Apoi, chiar după ce S-a găsit desăvârșit, El a fost pus sub observație. El a fost supravegheat timp de 4 zile. Patru este numărul creației și iată aici testarea Lui ca și reprezentantul adevărat al noii creații; testat până la Paște și fără niciun cusur. Desigur, nu vreau să zăbovesc prea mult asupra acestor detalii, nu este nevoie. Acele oi despre care cântăm, și acei păstori, cine sunt ei? Se prea poate ca acei păstori din câmpiile Betleemului să fie cei care vegheau mieii pascali. Apoi, mielul era adus la templu și înjunghiat; și adevărul cel mai profund, așa cum știm, este că niciun om nu L-a înjunghiat pe Domnul Isus. Dumnezeu L-a înjunghiat. Dumnezeu și-a înjunghiat propriul Miel. ”Tu vei face din sufletul Lui o jertfă pentru păcat”. El a fost Mielul lui Dumnezeu: ales, pecetluit, atestat, dovedit, jertfit!

T.Austin Sparks

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

 

Read Full Post »

Măreția Crucii lui Cristos 
de T. Austin-Sparks

Ce lucru extraordinar a realizat Cristos prin Crucea Lui! Noi încă nu am aprofundat Calvarul! Este un lucru binecuvântat să-L vezi luând păcatele noastre și purtându-le în trupul Său pe lemn, dar să observăm că El a luat întregul teren al activității satanice din om, El l-a dus la Cuce și l-a înlăturat; iar înțelesul profund al Cuvântului lui Dumnezeu este că noi am fost răstigniți, am fost îngropați cu Cristos. El nu a tratat doar păcatele, El a tratat omul – rasa omenească – a înlăturat-o nu doar pentru a-i pune capăt, ci pentru a nimici domeniul de activitate al diavolului, nu pentru a nimici omul în starea lui căzută, ci pentru a frânge puterea lui Satan, pentru a nimici lucrările lui de înșelător. Iată ce a făcut El la Cruce!

Este un lucru extraordinar să vedem că Domnul Isus nu a dat lovitura fatală omului și firii lui, ci având de-a face cu trupul de carne, El a dat lovitura activității satanice din om. Acesta este Cuvântul Crucii!

Care este esența adevărului pentru copiii lui Dumnezeu în vremuri primejdioase? Esența este că ei ar trebui să ajungă să recunoască faptul că temelia firii trebuie zdrobită de Crucea Domnului Isus; că fiecare din noi care este în Cristos trebuie să ajungă în locul unde știe că temelia firii a fost distrusă; și el nu mai poate nicidecum – nu mai îndrăznește – să urmeze lucrurile firii lui: motivele ei, dorințele ei, sentimentele ei, alegerile ei și hotărârile ei. Totul trebuie să vină de-acum din Dumnezeu, totul trebuie primit de la Duhul Sfânt pentru ca viețile să ne fie călăuzite, iar noi nu trebuie în nici un fel să ne bizuim pe înțelegerea noastră. Temelia firii trebuie distrusă, iar noi trebuie să fim oameni care, asemenea lui Iacov, vom rămâne pentru tot restul zilelor noastre schiopătând și rezemați pe toiag deoarece puterea firii noastre a fost atinsă, zdrobită, uscată, ofilită – da, vom purta toate zilele vieții noastre mărturia Calvarului, a realității lui: ”Am fost răstignit cu Cristos și nu mai trăiesc eu…” Am fost tratat și doborât la pământ și nu mai trebuie să existe deloc ”eul” insinuant… nu mai trăiesc eu.

Poate ne-am gândit la Cruce ca fiind o unire moartă cu Domnul Isus, că trebuie să cedăm, să renunțăm, să murim, să fim răstigniți cu toată durerea ce vine odadă cu aceste acțiuni. Dar, preaiubiților, Crucea este cea care ne scoate din împărăția întunericului și ne pune în Împărăția Fiului dragostei Lui – ne eliberează de puterea lui Satan și de înșelăciunea Lui.

Dacă viața sufletului nostru nu va fi tratată de Cruce și nu va fi supusă lui Dumnezeu – iar noi știm ce înseamnă să umblăm prin Duhul și să fim călăuziți de El – vom fi expuși înșelăciunii. Veți descoperi că, unde se imită lucrările Duhului Sfânt, acolo există o cantitate extraordinară de excitabilitate sufletească, emoții sufletești, lipsa controlului sufletesc și, uneori, indecență. Cu toate acestea, pot exista și lucruri supranaturale. Da, dar acela nu este Duhul Sfânt. Sufletul dorește tot mai fierbinte o experiență supranaturală. Această dorință a lăsat ființa omenească deschisă spre un alt tărâm, de unde vă puteți aștepta la orice. Puteți primi călăuzire, puteți primi minuni – tot felul de lucruri; dar aveți grijă! Imitația, înșelăciunea își are temelia succesului chiar în firea noastră, iar acea fire trebuie nimicită.

Dacă Domnul îi va scăpa pe copiii Săi din înșelăciunea și minciuna acestor zile, El trebuie să îi ducă înapoi la temelia adevărului: a identificării lor cu Cristos în moarte, îngropare și înviere; și la tot ce înseamnă moartea omului vechi și domnia Omului Nou.

În această privință, printre multe altele, Cristosul răstignit este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Iulie 1932

http://www.austin-sparks.net/romana/003527.html

 

 

Read Full Post »

April 4


I want to know Christ – yes, to know the power of His resurrection and participation in His sufferings, becoming like Him in His death. (Philippians 3:10 NIV)

Do recognize that the Cross is the end of the risen life, and not only the beginning. If you forget everything else, remember that. The Cross is the end of the risen life, as well as the beginning: “That I may know Him, and the power of His resurrection, and the fellowship of His sufferings, becoming conformed unto His death.” People have been to me with Philippians 3 and have asked: “Why did Paul put death at the end? Surely it ought to be right the other way round – ‘That I may be conformed to His death, and know Him in the power of His resurrection, and the fellowship of His sufferings.'” No, there is no mistake. The order is of the Holy Spirit. The power of His resurrection presupposes that there has been a death, but the very resurrection-life leads to the Cross. The Holy Spirit in the power of the risen life is always leading you back to the Cross, to conformity to His death. It is the very property of Life to rule out all that belongs to death. It is the very power of resurrection to bring us back to the place where death is constantly overcome.

That place is none other than the Cross of our Lord Jesus Christ where the natural life is put aside. So Paul says: “…becoming conformed unto His death,” which means: to have the ground of death continuously and progressively removed; and that, again, as we have said, is the fruit of living union with Him. It would be a poor look-out for you and for me were we to be conformed to His death in entirety apart from the power of resurrection in us, apart from our already knowing the Life of the Lord. Where would be our hope? What is it that is the power of our survival when the Cross is made more real in our experience? There would be no survival were it not that His risen Life is in us. So Paul prays: “That I may know Him, and the power of His resurrection…” and that means conformity to His death without utter destruction. The end of the risen life is the Cross. The Holy Spirit is always working in relation to the Cross, in order that the power of His resurrection may be increasingly manifested in us.


By T. Austin-Sparks from: The Battle For Life – Chapter 3

http://www.austin-sparks.net/english/openwindows/003115.html

<< April 3 | April 5 >>


Click here to SUBSCRIBE to these daily messages

Visit our Facebook page
Download e-book or PDF

Read Full Post »

FERESTRE DESCHISE-Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Ferestre Deschise 1

februarie 9, 2010

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Chemaţi după planul Său… (Romani 8:28).

Dumnezeu are un plan măreț pentru copiii Săi datorită chemării lor veșnice și a răscumpărării lor minunate. Un plan măreț … cu mult mai măreț decât și-au dat seama majoritatea creștinilor. Nu cred că rostesc ceva fals când spun că poate majoritatea creștinilor nu au ajuns prea departe, ci au rămas la cunoașterea faptului că sunt mântuiți și la bucuria mântuirii lor. În comparație cu aceștia, foarte puțini sunt aceia care cunosc planul măreț al lui Dumnezeu, planul Său din veșnicie,Chemați după planul Său” (Romani 8:28). Nu intenționăm să spunem acum care este scopul lui Dumnezeu, să-l explicăm. Este suficient să afirmăm realitatea. Suntem chemați după un plan măreț, nu doar ca să ieșim din Egipt și din ghearele diavolului, ci după un plan, un plan extraordinar, care nu este nimic altceva decât plinătatea infinită a Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Aceasta este menirea noastră veșnică. Este un lucru măreț la care am fost chemați în Cristos, dar cât de mulți creștini au ajuns să-l cunoască? Și dacă îl cunosc, au gustat ei înțelesul acestei chemări: că această viață este o viață inepuizabilă și tot timpul cu perspective noi de viitor?

Nu exagerez. Cerurile sunt deschise și vedem din ce în ce mai mult, mereu mai mult, la ceea ce am fost chemați. Este de-a dreptul minunat. Așa stau lucrurile și acest mesaj trebuie să se încheie pe această notă. Nu sunteți chemați doar pentru a fi mântuiți și pentru a ajunge în cer, pentru a cunoaște că păcatele vă sunt iertate și pentru a avea un număr de binecuvântări care vin odată cu mântuirea. Există înaintea voastră un plan care se întinde pe parcursul tuturor veacurilor veșnice, un plan al lui Dumnezeu cu privire la noi toți:Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1Cor.2:9).

Din: Crucea și cărarea vieții Capitolul 8

Ferestre Deschise 2

februarie 9, 2010

Până vom ajunge toți la … măsura staturii plinătății lui Cristos”. (Efeseni 4:13).

Aproape că a ajuns o banalitate a spune că ”Dumnezeu e preocupat mai mult de lucrător decât de lucrare.” Da, și la drept vorbind ajungem să credem această afirmație; dar atunci când e pusă în practică și experimentată ea reprezintă pentru noi rădăcina multor încurcături și dezamăgiri de negrăit. Și totuși aceasta este realitatea: fie că acceptăm sau respingem cauzele secundare, lucrarea lui Dumnezeu nu a fost niciodată ceva ușor sau ceva direct, iar manifestarea continuă a atotputerniciei Lui absolute nu a dus la alterarea greutăților.

Dumnezeu nu va înlocui niciodată lucrarea sau slujirea cu formarea caracterului; iar dacă noi facem acest lucru, veșnicia va descoperi că oricât de mult am fi lucrat aici, noi am rămas foarte mici în comparație cu locuitorii Țării, a căror statură va fi măsurată după ”măsura lui Cristos”. Ar fi bine dacă toți cei care intenționează sau care sunt antrenați în lucrarea lui Dumnezeu să fie călăuziți de această lege supremă absolută: că atât pentru ei cât și pentru cei cărora le slujesc, testul final este – nu cât de multă lucrare este împlinită, ci cât de mult din Cristos este prezent sau rezultă în urma slujirii lor. Acest test soluționează multe probleme, explică multe căi ”ciudate” ale lui Dumnezeu și etichetează viața cu acel fel de ”succes” care este vrednic de acest nume în ochii Cerului.

Din: Răspunsul universal

Ferestre Deschise 3

februarie 9, 2010

Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui.” (Filipeni 3:10)

Învierea înseamnă că noi ne aflăm întotdeauna în afara acestei lumi. După învierea Sa, Domnul Isus nu S-a mai arărat niciodată lumii. El nu și-a mai făcut niciodată apariția în mod personal înaintea lumii după învierea Sa. Învierea înseamnă că El ieșise, în acel sens, din lume și a stat de-o parte; iar puterea Sa asupra lumii era chiar separarea Lui față de ea. Putința Lui de a face față situației se datora faptului că El nu mai avea nimic a face cu situația în sine. Viața de înviere înseamnă că din punct de vedere spiritual, noi ne aflăm în afara lumii și într-o poziție superioară…

Trebuie să învățăm cum să trăim prin puterea învierii lui Cristos așa încât moartea din jurul nostru să nu aibă influență asupra noastră și să ne țină în strânsoarea ei. Unirea cu o înviere ca a Lui înseamnă că noi nu mai avem nimic a face cu moartea care domnește în jurul nostru. Ne putem afla în mișcare pe scena morții și totuși să rămânem neatinși de moarte. Aceasta este o lecție foarte importantă de învățat: cum să rămânem vii în mijlocul morții.

Din: Puterea învierii Lui Capitolul 2

Ferestre Deschise 4

februarie 9, 2010

Ca să rămână lucrurile care nu se clatină.” (Evrei 12:27)

Când Ierusalimul a fost distrus – cum arată scrisoarea (către Evrei) – tot pământul fusese zguduit în privința evreilor. Templul, ca și punctul central al întregii lumi a fost nimicit. Preoțimea strânsă laolată sub rânduiala înaltei preoții a încetat. Slujba din Templu a luat sfârțit iar poporul ca națiune a încetat să mai fie un popor întreg și unit. Acestea erau lucruri trecătoare. Și totuși, cât de mult dăinuiseră! La ce atacuri rezistaseră! Se credea că ele nu vor cunoaște ruinarea! Câtă convingere exista că Dumnezeu Se legase de aceste lucruri încât El nu avea cum să le distrugă sau desființeze! S-au luptat și s-au prins de acest gând până au ajuns într-o situație disperată! Dar nu le-a ajutat la nimic. Dumnezeu nu mai dorea sistemul pământesc, acel cadru al lucrurilor care ocupase așa de mult loc, energie și cheltuială până când ce era cu adevărat spiritual avea să ia naștere. La urma urmei, procentul valorii spirituale era atât de mic, iar interesele spirituale erau îndreptate asupra căilor labirintice ale mașinăriei religioase și tradiției care nu meritau osteneala. Mijloacele ce au dus la sfârșitul lucrurilor nu au apărut imediat, adică, între acele mijloace și sfârșit a existat o anumită perioadă. Nu a existat un răspuns imediat la cerința divină adevărată datorită prea multor obstacole. Și în loc să fie păstrate, ele au fost nimicite, chiar Dumnezeu a zguduit totul.

Ce a rămas după zguduire a fost doar ce era Cristos la modul ceresc și spiritual – Cristos în cer și aici pe pământ prin Duhul Sfânt. El era esența și motivul strângerii laolaltă. Cristos în cer Marele Preot și Jertfa desăvârșită; iar pe pământ, rânduială cerească, spirituală în casa lui Dumnezeu – nu formală, planificată, impusă, simulată sau materială. Viața dă naștere rânduielii, iar dacă acea viață este divină și nestăvilită, rânduiala divină va fi spontană.

Din: Scrisoarea editorului, nov-dec 1952

Ferestre Deschise 5

februarie 9, 2010

Și ce va mai rămâne va prinde iarăși rădăcini dedesubt şi va aduce rod deasupra.”(Isaia 37:31).

Observați acum, voi care cunoașteți lupta, voi care cunoașteți furia asupritorului și ura puternică a diavolului și amintiți-vă că Domnul îi permite să meargă suficient de departe pentru a avea loc această acțiune dublă. Mai întâi, cunoașterea nemărginitei măreții a puterii lui Dumnezeu – și cât de nemărginită poate fi puterea lui Dumnezeu dacă, împotriva oștirii puternice a Asiriei a fost nevoie doar de un singur înger! Pe de o parte, prin lucrarea vrăjmașului, noi descoperim nemărginita măreție a puterii lui Dumnezeu și pe de cealaltă parte, suntem înrădăcinați adânc în El. Domnul Se folosește de adversar, chiar de ura și furia lui pentru a ne înrădăcina și pentru a ne face insensibili în fața Diavolului. El îl va face pe adversar să lupte împotriva lui însuși în încercările prin care trecem. Rădăcini dedesubt şi rod deasupra. Sunt sigur că la aceasta lucrează Domnul.

Trecem prin experiențe adânci la care contribuie și vrăjmașul iar Domnul nu-i stă în cale; noi însă ajungem la o cunoaștere mai deplină a puterii Dumnezeului nostru iar rădăcinile noastre se întăresc și mai mult în ciuda nestatorniciei noaste din trecut. Domnul urmărește să aibă oameni de neclintit, împotriva cărora iadul cu toată manifestarea sa arogantă și plină de mândrie este neputincioasă. ”Și ce va mai rămâne va prinde iarăși rădăcini dedesubt”. Iată ce are nevoie Domnul.

Din: Înrădăcinat și ancorat

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți gratuit – nemodificate, fără plată și fără copyright.


Publicat de ferestredeschise

http://ferestredeschise.wordpress.com/2010/02/page/4/

 

Read Full Post »

Older Posts »