Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘POEZII’ Category

Dacă nu Tu, atunci cine?

Dacă nu Tu, atunci cine
Să-mi poarte de grijă când dorul e mare,
Când raza-i puțină și-i multă-nserare,
Speranța se duce, necazul mă ține? …
Dar scumpa-Ți chemare
Îmi scutură zgura și mătură vasul,
Veghează lucrarea și-apropie ceasul
Spre soare-răsare.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să sprijine capul când trupul se frânge,
Săracul când n-are, bolnavul când plânge,
Cu drag să ne-nvețe ce-i rău și ce-i bine
Și-n jertfă de sânge
S-arunce departe urâtul păcat? !
Căci jertfa cu care Stăpânul s-a dat
La ceruri ne strânge.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să vină-ncontinuu cu-aceeași menire
Spre inimi de piatră, să dea izbăvire,
În timpuri trecute și-n timpul ce vine
Și-n dulce-nsoțire,
În duh și-n putere să-Și crească Mireasa,
Cu mână cerească să-i termine Casa,
Cu-atâta iubire? !

Te roagă azi tot poporul,
Venit din lume să Ți se-nchine,
Cu mâini întinse, cu inimi pline:
Ne spune iarăși că ești Păstorul
Și iar ne-adu
Lângă Tine!
Dacă nu Tu,
Atunci cine? …

Viorica Mariniuc

Read Full Post »

Ce dulce-i cântarea 

Din neguri de timp ai venit într-o zi,
Din spații celeste, Rabuni,
Să mori pentru mine! De-atuncea, să ştii,
Nostalgic privesc mantia lunii!

Când noaptea se-aşterne pe lacul tăcut,
Străluce în taină, selena,
În suflet răsună un dor mai acut,
Ea-mi lasă pe brațe doar trena!

Sideful mă umple mai mult de mister,
Caut imnuri de slavă în umbre,
Cu cât mă afund, cu atât mai mult pier
Şi toate viziunile-s sumbre!

Dar zorii mă caută în bobii zglobii
De rouă căzută şi fină,
M-adună-n izvoarele Apelor Vii
Şi pune în mine Lumină!

Ce dulce-i cântarea ce vine de sus,
Când îngeri deschid partitura, 
Atuncea şi eu Îți dau slavă, Isus,
Căci mută nu poate fi gura!

Luceferi tresaltă pe bolta de-azur,
Dar Tu, Soare Sfânt, ești mai mare,
Ești Mielul din slavă și făr’ de cusur,
Ce dai lumii-ntregi vindecare!

Și eu, gârbovit de păcate, poveri,
Strigat-am plângând către Tine,
Isus, Adonai, Tu mi-ai dat noi puteri,
Ai pus duh statornic în mine!

De-atunci, când privesc răsărituri şi sori,
Văd haina cea albă de nuntă,
Pe Mirele Sfânt care vine pe nori
Şi îngeri în juru-I ce cântă!

Credința mă face să caut zi de zi,
S-ascult ce Cuvântul vorbește,
Să știți, taina vieții, sintagma “a fii”,
În Dragoste doar, se-mplineşte!

06/09/18, Deva- Lucica Boltasu

Read Full Post »

 SANT DOAR UN OM

Sunt doar un om, ființă pieritoare,
O flacără ce-i gata să apună,
Bulgăr de lut ales spre frământare,
Un peregrin ce-şi caută loc sub soare, 
Un cântec zbuciumat, pe-a vieții strună. 
Sunt doar un om, dar ce valoare mare,
Dumnezeire, ai sădit în mine!
Sculptat de mâna-Ți sfântă, creatoare,
Primit-am eu și duh şi-nfățișare,
Cu-n singur scop, să Te slăvesc pe Tine.

Sunt doar un om, dar când privesc zenitul,
Văd timpul care nu are hotare,
Ating prin crezul meu chiar infinitul,
Căci Tatăl Sfânt, Yehova-Preaiubitul,
Mi-a pus în suflet dorul de-nălțare.
Sunt doar un om, ce binecuvântare! 
Sunt limitat în spațiu-timp o vreme,
Dar conștient de-o viață viitoare,
De-o veșnicie plină de grandoare,
Pot să zâmbesc, chiar dacă trupul geme.

Şi doar ca om pot să-nțeleg lucrarea,
Ce a făcut Isus prin dăruire, 
El, Fiu de Rege, binecuvântarea
Dă omenirii și deschide zarea,
Făcându-ne drumeag spre nemurire.
Ce merit ai tu, mână de țărână, 
Să moară-n locul tău Isus Mesia?
Din puțuri fisurate faci fântână, 
Trăirea-i idolatră și păgână, 
Dar vrei cu-ardoare raiul, veșnicia.

Întoarce-te la starea ta smerită,
Tu, omule, căci viața-i trecătoare, 
Îți schimbă haina ruptă, peticită,
Cu una albă, nouă, curățită,
Prin sânge sfânt, să ai eliberare.
Sunt doar un om, un vis purtat de astre,
Gândind incandescent la nemurire,
Mai poposesc prin spațiile vaste,
Dar la final, în locurile caste,
Vreau să m-așez preaplin de fericire.

Puțin mai e! Mai plâng, dar nu mi-e frică,
Mai doare rana, dar nu sunt înfrânt, 
Căci Dumnezeu pe Stâncă mă ridică,
În existența-mi, zilnic se implică
Și îmi îndrumă pașii, prin Cuvânt. 
Ești doar un om, poate nu-ți știi menirea,
Dar porți în suflet un divin model,
Te-ncrede-n El, ridică-ţi azi privirea,
Doar Dumnezeu dă pacea, fericirea,
Slăvit să fie-n veci Emanuel!

25/06/2015, Barcelona-Lucica Boltasu

Image may contain: one or more people, ocean, sky, twilight, outdoor, nature and water

Read Full Post »

POVESTE DE DRAGOSTE 

Efeseni 5:32 Taina aceasta este mare –

(vorbesc despre Hristos si despre Biserica). –
Tot Cuvântul ne învaţă despre Dragostea măreaţă
Ce-a avut-o Dumnezeu, … e cuprinsă – n Planul Său.
Din trecutul infinit Tatăl Fiul şi-a iubit
cu o dragoste aleasă , însă EL n-avea MIREASĂ.
Iată scopul existenţei omului pe-acest pământ
În Eden a fost lucrarea: Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
A creat pe om din lut şi i-a dat apoi suflare
dar apare o-ntrebare:
Era omul un robot? Nu ! O personalitate!
Cu deplină libertate, să decidă să aleagă
să gândească, să-nţeleagă, cum e şi-astăzi cu o mireasă:
Bucuria că-i aleasă, o inundă, dar smerită înţelege că-i iubită
şi s-aprinde-n ea iubirea; lucruri tainice! Cu firea
nu-i posibil să-nţelegi o relaţie curată, dar ca să-nţelegi îndată
să vorbim şi despre MIRE, suntem învăţaţi din fire
trebuie s-o cucerească , dragostea să-i dovedească!
…………………………………………………………………………….
Un viteaz războinic care s-a ivit venind din zare
lăsând casa părintescă a venit s-o cucerească.
El venise la ai Săi, dar s-au dovedit călăi.
A -ncercat să-şi dovedească obârşia Lui cerească
făcând semne şi minuni, merita pe drept cununi
chiar şi morţi a înviat! Nu i-a impresionat .
L-au negat , l-au renegat, l-au bătut ş l-au scuipat
L-au ucis crucificat! Dar? Din morţi a înviat !
S-anălţat şi-acum e-n cer. Pavel spune de-un mister
când vorbeşte de iubirea dintre MIRE şi MIREASĂ.
…………………………………………………………………
Iar apare o-ntrebare: De ce oare?
Nu-i poveste ca oricare
Căci credinţa e prin har, iar iubirea e un jar
scris pe Golgota cu sânge. Îl auzi şi tu cum plânge?
Cu un DA ! Îi eşti MIREASĂ , îţi e MIRE , eşti aleasă
şi vom fi cu El în cer unde lacrimile pier.
………………………………………………………………
Dragostea lui Dumnezeu, ce-a trimis pe Fiul său
Vom cânta cu bucurie nu o viaţă … pe vecie !
Petru Ion

Covasna 15.08.2018

Read Full Post »

No automatic alt text available.

Se stinge în durere omenirea

Vedem calamități, gândim… blesteme!
Mas media “strigă tare-n difuzor”,
Ne tot mirăm că-ntreaga lume geme,
Sub grele juguri puse în “Cuptor”.
În orice punct pe glob aşezi privirea,
Că este vest, nord, sud sau răsărit,
Se stinge în durere omenirea
Și nu-i un semn că răul s-a sfârșit.

Ce plânset şi ce jale se aude?
Din când în când sodomele dispar,
Asemenea, gomorele zălude,
Sucombă inundate sau, în jar.
Strigat-a cerul de atâtea veacuri,
Să nu se rupă omul de Cristos,
Căci pentru decadență n-are “leacuri”
Chiar dacă este el bisericos.

Din când în când mai cerne cu suspine,
Lăsând să cadă ploile de har,
Iar pe acel ce cu regrete vine,
Îl curățește-n sânge, la Calvar.
Oo, biet pribeag, priveşte-n jur pământul, 
Din oaza verde, ce a mai rămas? 
Ai ignorat chemarea şi Cuvântul,
Ce îți vorbea cu duioșie-n glas!

În ce cuptor ne mistui, Doamne, Tată
Şi ce potop mai dai peste popor?
Îndură-Te de noi, Te rog, ne iartă, 
Căci rănile din duh şi trup ne dor!
Atâtea vieți jertfite pe altare,
Copii, bătrâni şi tineri au pierit,
Revarsă Doamne sfânta îndurare,
Peste acei ce Te-au respins vădit!

Acum când sfâșie-n carne disperarea,
Când sufletele plâng în agonii,
Le dă Isuse Doamne, deşteptarea
Şi dorul pentru cer şi veşnicii!
Iar nouă, (spectatori) ne dă azi minte,
Să nu uităm că nu suntem mai buni,
Doar harul Tău şi mila de Părinte,
Ne-a ocrotit, dar nu suntem imuni.

Vedem calamități, gândim… blesteme!
Mas media “strigă tare-n difuzor”,
Ne tot mirăm că-ntreaga lume geme,
Sub grele juguri puse în “Cuptor”.
Putem oricând cădea sub grea pedeapsă,
De nu suntem pe cale veghetori,
Trezeşte-te, a Domnului Mireasă,
Mirele vine în curând pe nori!

27/07/18, Barcelona- Lucica Boltasu

Read Full Post »

Trăind pentru cer

În hora durerii ne-ncingem ades,
Cu sufletul plâns, cerem milă, 
În holdele vremii-am sădit, am cules,
Voit, neștiut sau cu silă!

Şi oricât de mult ne căim, este cert,
Că lumea e doar o himeră,
Trăim într-un trup fără spirit, inert,
O stare în fapt, efemeră.

Clepsidra își varsă secundele-ncet,
Spre-o lume şi-un timp fără margini,
Mă scutur de ani, zi de zi mai ascet,
În cartea vieții-ntorc pagini.

Nu vreau să citesc ce-am trăit, ce-am sperat,
Prea multă tristețe răzbate, 
Din vis de copil, mai nimic n-am aflat,
Doar vid şi lunatice șoapte.

Amăgiri peste tot, chiar iubirea s-a stins,
Sub falduri de rău şi minciună,
Doar dorul de cer e acum mai aprins,
Doar Domnul mă ține de mână!

Cu greu merg pe cale şi paşii mă dor,
Mai singur sunt ca niciodată, 
Isuse, revino, revino pe nor
Şi rupe-mă-n grabă de vatră!

Desparte țărâna de duh, mai curând,
Căci tare mă strânge şi doare, 
Un abur să fiu, să mă-nalț tremurând,
Mai sus, cât mai sus, înspre Soare.

Să uit de tristeți și de plâns şi de dor,
Când Doamne, mă chemi din genune,
Trăind pentru cer, să învăț ca să mor,
Cu tot ce nu-i demn pentru Tine!

Lucica Boltasu

29/06/18, Barcelona- Lucica Boltasu

Foto Ionut

Image may contain: sky, mountain, outdoor, nature and water

Read Full Post »

 În seara Cinei

Vezi limpede-n Scriptură, într-o odaie sus,
Pe ucenici la Cină cu Mielul sfânt, Isus.
Îl vezi pe Domnul slavei cu pâinea, cum o ia,
O binecuvântează, o frânge și din ea
Împarte celor care urmează țelul Său:
“Luați, mâncați, acesta este sfânt trupul Meu!”
Îl vezi cum ia paharul și-n rugă mulțumind
Tatalui Sfânt din ceruri, le dă apoi rostind:
“Beți toți din El, acesta este sângele Meu,
E sângele iertării din Legământul nou!
De-acum din rodul viței, nu voi mai bea defel
Până veți fi cu mine, și-l vom bea nou, în cer!”
Ce dragoste divină s-a dat în locul meu. .
Aș fi pierdut în moarte, dar chiar El, Dumnezeu,
S-a dat ca jertfă-n lume ca azi să fiu salvat
Din brațele viclene a șarpelui din iad!
Cum trebuie să fiu eu față de jertfa Sa?
Iubind pe frații-n Domnul din toată inima!
Cu-o inimă curată, simțind că sunt iertat,
Că liber sunt în Domnul și că în tot ce fac
Se oglindește Mielul pentru mine junghiat
Așa eu împlini-voi Cuvântu-i minunat!
Astfel fiind, de Domnul mă pot apropia,
Simțind fiori din Duhul, m-ating de jertfa Sa,
Să simt izvorul vieții cum intră-n duhul meu
Primind Viață din Viață și har din Dumnezeu!
Apoi îL vezi pe Domnul încins cu un ștergar
Cum toarnă cu smerenie apă, într-un lighean,
Și ca un serv El spală picioarele cu drag
Ale celor ce-n viață Cuvântul i-au urmat.
Și chiar și ale celui ce mâna întindea
Să ia o bucățică întru vânzarea Sa. .
Iar la sfârșit se-așează la masă iar, zicând:
Acum voi ințelegeți ce astăzi v-am făcut?
Eu stiu că-Învățătorul și Domnul Mă numiți,
Deci ce-am facut eu astăzi, voi ați văzut și știți:
Așa cum v-am spălat Eu, sunteți de-acum datori
Să vă spălați aidoma picioarele și voi!
Și-acum, să știe frații ce-n Domnul se unesc
Și care-n ziua Cinei cu El se-mpărtășesc:
Mielul junghiat, Mesia, Mântuitorul scump
Venit ca să ne scape de moarte și mormânt,
Ne-a dat a Sa poruncă: –“ȘI VOI SUNTEȚI DATORI”
SĂ VĂ SPĂLAȚI AIDOMA PICIOARELE-NTRE VOI!
Ne-a dat chiar El exemplu, chiar El ne-a arătat
Cum să slujim pe frații iubiți ce ni i-a dat!
Nu e o-ncredințare visată a cuiva
E chiar Cuvântul veșnic, e chiar porunca Sa!
Cine ești tu, o suflet, un praf ce piere-n vânt
Să spui: nu-i pentru mine porunca Celui Sfânt? . .
Sau că e doar părere, încredințare, gând… .
Să facă fiecare cum i se pare-oricând? …
De ce să fii aproape, dar despărțit de țel,
Doar pentru o poruncă să nu ajungi în cer?
Deschide-ți astăzi ochii, de vrei, poți să-nțelegi!
Nu îi închide frate. . de ce vrei să regreți? . .
Nu ai murit pe cruce, în chin, batjocorit;
El, însă, da! . . și-ți cere să faci doar ce ți-a zis!
Cu dragoste te-apropie și vino să slujești
Celor iubiți de Domnul, ca El să îi iubești
Învață ce-i iubirea, smerenia, astăzi, jos
Ca mâine-n zbor de slavă să pleci către Hristos!
În Dragoste motive nu vei găsi nicicând,
Daca iubești în Domnul, asculți al Său Cuvânt!
Înveți ce e iubirea, înveți cum să iubești,
Căci doar iubindu-ți frații vei merge-n slăvi cerești!
Cum Domnul pân’ la capăt copiii și-a iubit,
Iubește-ți și tu frații în El, pân’ la sfârșit!

Emanuel Hasan

 

Read Full Post »

În trecerea grăbită
Autor: Traian Dorz 

În trecerea grăbită, prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.
Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.
Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieţii n-o mai strângi

Read Full Post »

IZVOARE IN DEŞERT

12 Februarie
Tatăl vostru cel ceresc ştie. (Matei 6:32 )
Un vizitator la o şcoală pentru surzi scria nişte întrebări pe tablă pentru copii. Curând el a scris această propoziţie: „De ce Dumnezeu m-a făcut pe mine apt să aud şi să vorbesc, iar pe voi v-a făcut surzi?“Şocanta propoziţie i-a lovit pe copii ca o palmă crudă peste faţă. Ei au rămas paralizaţi, cântărind groaznicul cuvânt „De ce?“ Şi apoi s-a ridicat o fetiţă.
Cu buze tremurânde şi cu ochii înotând în lacrimi, ea s-a îndreptat spre tablă. Luând creta, a scris cu o mână fermă aceste cuvinte preţioase: „Da, Tată, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!“ (Matei 11:26). Ce replică! Ajunge sus şi atrage atenţia asupra unui adevăr etern pe care se poate odihni în siguranţă cel mai matur credincios, dar şi cel mai tânăr copil al lui Dumnezeu – adevărul că Dumnezeu este Tatăl tău.Poţi să afirmi acest adevăr cu deplină convingere şi credinţă? Odată ce o faci, porumbelul credinţei tale nu va mai rătăci în văzduh într-un zbor fără odihnă, ci se va aşeza pentru totdeauna în locul lui etern de odihnă a păcii: Tatăl tău!Eu continui să cred că va veni o zi a înţelegerii pentru fiecare dintre noi, oricât de departe ar fi. Vom înţelege pe măsură ce vedem că tragediile, care întunecă şi înăbuşă astăzi prezenţa cerului în viaţa noastră, îşi ocupă locul potrivit în planul măreţ al lui Dumnezeu – un plan atât de copleşitor, de magnific şi de fericit, că vom râde cu uimire şi încântare. Arthur Christopher Bacon
Nu soarta mi-a adus această boală;
Ci mâna lui Dumnezeu, deci aşa să fie,
Pentru că El vede ceea ce eu nu pot vedea.
Există un scop pentru fiecare durere,
Şi într-o zi El îl va revela,
Că pierderea pământească este câştig ceresc.
Ca o piesă de tapiserie
Văzută din spate pare să fie:
Numai fire încurcate fără speranţă;
Dar din faţă un tablou minunat
Răsplăteşte lucrătorul pentru grija lui,
Demonstrând iscusinţa şi răbdarea lui deosebită.
Tu eşti Lucrătorul, Eu rama.
Doamne, pentru gloria Numelui Tău,
Desăvârşeşte imaginea Ta în acelaşi fel.
 

Read Full Post »

Un nou început

Am numărat secundele ce trec…
Şi paşii mei ce-s îndreptaţi spre-un mâine,
Din ce în ce mai grei, îmi amintesc,
Lui Dumnezeu Preasfânt să-I mulţumesc,

Pentru belşug şi pace, apă, pâine.

Un nou început Am numărat secundele ce trec… Şi paşii mei ce-s îndreptaţi spre-un mâine, Din ce în ce mai grei, îmi amintesc, Lui Dumnezeu Preasfânt să-I mulţumesc, Pentru belşug şi pace, apă, pâine. Cam indecis, în pragul dintre ani, Aş vrea să plec dar sufletul suspină, Atâtea lucruri sunt neterminate, Dorinţi şi gânduri au rămas blocate, În labirintul globului de tină. Am numărat secundele ce trec… Chemarea zării-aud şi mă-nfioară, Aş vrea să stau, dar legea cărnii-mi spune, Că nu am timp, că steaua îmi apune, Tot ce se naşte trebuie să moară. Îngenunchiat pe pragul dintre ani, Eu cer clemenţă şi privind în zare, Mă rog lui Dumnezeu ca să lucreze În trupul meu şi să mă-nvioreze, Iar anul nou să-l facă de-ndurare. Am numărat secundele ce trec… Atât mai vreau: Părinte, dă-mi putere, Comori în cer s-adun, nu pe pământ, Un far să-mi fie Sfântul Tău Cuvânt, Căci Tu-mi eşti Doamne, singura avere! Să pot să duc la capăt lucrul meu Şi slava Ta, ca să se vadă-n toate, De mai există-n mine-o supărare, Să iert deplin, să aduc împăcare Şi să iubesc cu dragoste de frate. Şi numărând secundele ce trec, Să nu gândesc decât la veşnicie, Căci anii vin şi primăveri şi ierni, Dar noi prin Domnul Sfânt suntem eterni! Îţi mulţumesc Părinte! Slavă Ţie! ,Lucica Boltasu Barcelona-

Iar dacă anii trec… Autor: Ana Haz

O aripă frământă zarea îndepărtată,

(Pâinea luminoasă coboară iar pe vatră),

Iar alta, cu tristețe, privește spre pământ,

În anotimpuri roată mă poartă,adunând.

Dar chiar dacă trec anii, culorile nu mor
Căci le păstrez fascicul de alb strălucitor,
În curcubeu văzut prin ochi duhovnicesc,
La fiecare roată, mai mult mă pocăesc.

Așa să stau în iarnă, cuminte sub omăt,
Ca bobul grâului, spic plin, bogat s-aștept,
Cu embrion curat, primit în dar la Cruce,
Aștept o Primăvară cu Raza cea mai dulce.

Și iar ridic aripa și iar m-avânt, spre zare,
Până lua-voi unghiul pe-a Jertfei înălțare,
Atunci pe totdeauna rămâne-voi Acasă,
Îmi flutură-n visare, o haină de Mireasă.

Chiar nu-nțeleg Isuse, cum m-ai adunat
Și pe mine praful, cel mai neânsemnat,
Mă întocmești un vas plin cu Iubirea Ta
Tărie să trec pragul, când mă vei chema.

Și dacă așteptarea-i din ce în ce mai grea,
Este un plan desăvârșit făcut prin voia Ta,
Iar clipe de-mplinire, de dor nemărginit,
Împleti-vor mărturia pe-al Cerului zenit.

Oricâte anotimpuri, cât ghem voi depăna,
Eu vreau să-mi fie truda spre înălțarea Ta,
Să fiu chiar piatra vie , în mâna Ta luată,
Nu mă rupe-n două, să nu mă lepezi, Tată!

Când în odihnă va trece și el, vechiul ornic,
Adună-mă Stăpâne, în Tine-n veci statornic,
În Dragostea cu care vei umple veșnicia,
În desfătări la dreapta Ta, Mire iubit, Mesia.

Ana Haz, Arad.

https://www.youtube.com/watch?v=tS97qE5ovX8&feature=youtu.be

Mai picură Doamne în suflet
Cuvinte născute din dor
Și pune-mi condeiul să scrie
Cu-al inimii tainic fior…
Mai ninge-mi cu dragoste sfântă
În clipe mustind de-adorare
Și fă-mi din vorbire un cântec
Să zboare în rugă spre Soare
Și-acolo să-Ți văd măreția
Să fiu ca o parte din Tine
Prin versuri, prin lacrimi, prin rugă
Să știu că faci parte din mine!

Maria Luca

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: