Ioan17 – John 17

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

 1 IUNIE

Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.                              Ioan 10.26

O turmă fără păstor se destramă, ea este fără ocrotire şi oricând primejdiile o pot nimici. Cu câtă supunere şi abnegaţie şi-a făcut Domnul Isus slujba între ai Săi, dar conducătorii poporului Israel nu L-au recunoscut. Deşi faptele Sale, El le-a făcut în Numele Tatălui Său, nu i-au folosit ca să vină la credinţă. Din contră ei spuneau: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor” (Mat. 12.24). Dar ce plăcută este vorbirea Domnului în comparaţie cu a duşmanilor Săi, când spune despre „oile Sale.” Acest glas al Păstorului cel Bun este o mare mângâiere pentru ai Săi.

Imediat după moartea apostolilor s-au produs mari dezmembrări în turmă aşa cum prezisese Pavel: „Ştiu bine că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori care nu vor cruţa turma” (Fapt. 20.29). S-au produs mari pagube prin faptul că turma s-a destrămat. Dar Păstorul cel Bun ţine seama de toate acestea şi o adună în jurul Său, o scoate la păşune şi se interesează de bunăstarea ei. Pe credincioşii dintre Neamuri care nu sunt din staulul lui Israel, Domnul i-a adunat la un loc, ca să fie o singură turmă formată din credincioşi din Israel şi credincioşi dintre Neamuri, iar El, Domnul să fie Păstorul lor. Din această turmă care are drept unic Păstor pe Domnul Isus trebuie să facem şi noi parte. Toate celelalte turme făcute şi îndrumate de mâna omului nu au nici o valoare în faţa lui Dumnezeu.

Acelaşi Miel, care prin mărimea mâniei Sale va umple de groază toate seminţiile şi toate popoarele pământului, va duce cu blândeţe la păşuni verzi şi de-a lungul apelor liniştite pentru totdeauna turma pe care a răscumpărat-o prin sângele Său..TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC – IUNIE

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Iunie

DIMINEAŢA

Astfel, a fost o seară si apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. Genesa 1:5

A existat această egalitate de la început? Lumina şi întunericul au împărţit tărâmul timpului încă din prima zi? Atunci nu e de mirare că şi eu pot să trec cu atâta uşurinţă de la strălucirea bunăstării la întunericul nenorocirii. Nu voi găsi întotdeauna lumina amiezii nici în ce priveşte sufletul meu, trebuie să mă aştept la anotimpuri de jale în care să plâng după bucuriile de dinainte şi să-L caut pe Cel iubit prin noapte. Nu sunt singur în asta nici pe departe, pentru că toţi aleşii Lui Dumnezeu au cântat la un moment dat despre judecată şi milă, despre durere şi izbăvire, despre jale şi bucurie. Aşa a fost aranjat de către Divinitate ca ziua şi noaptea să existe mereu în creaţia spirituală şi naturală până când vom ajunge în Ţara despre care stă scris: „…în ea nu va mai fi noapte…” (Apocalipsa 21:25). Poruncile Tatălui nostru sunt bune şi înţelepte. Şi atunci ce e mai bine pentru tine să faci, suflete al meu? Învaţă mai întâi să fii împăcat cu această stare a lucrurilor şi fii gata, asemenea lui Iov, să primeşti de la Domnul şi bune şi rele. Apoi studiază, ca să te bucuri de toate darurile zilei şi ale nopţii. Laudă-L pe Domnul pentru soarele fericirii atunci când răsare şi pentru întunericul nopţii atunci când se lasă. Există frumuseţe şi în răsărit, şi în apus, cântă despre ea şi preamăreşte-L pe Domnul. Asemenea privighetorii, lasă glasul tău să curgă la orice oră. Crede că noaptea e la fel de folositoare ca şi ziua. Roua harului divin cade din ceruri în timpul nopţii durerii. Stelele promisiunii strălucesc nestingherite în întunericul necazului. Indiferent ce s-ar întâmpla, continuă să-L slujeşti pe Domnul. Dacă în timpul zilei cuvântul de ordine este „munca”, atunci noaptea înlocuieşte-l cu „paza”. Fiecare oră îşi are folosinţa ei, tu continuă să-L slujeşti pe Domnul până când El îţi va apărea în toată gloria Lui. Suflete al meu, noaptea ta de bătrâneţe şi de moarte se apropie, nu te teme de ea, pentru că e parte din zi. Şi Domnul a spus că „…îl va ocroti totdeauna” (Deuteronom 33:12).

 

SEARA

El va face pustia lui ca un Rai. Isaia 51:3

Mi se pare ca am viziunea unei sălbăticii înfiorătoare, a unui deşert întins şi groaznic, asemenea Saharei. Nu văd nimic care să-mi bucure privirea, sunt obosit de imaginea unui nisip fierbinte şi arid, acoperit de zeci de mii de schelete albe ale unor oameni nenorociţi care au murit în chinuri după ce s-au rătăcit în pustiul nemilos. Ce vedere înfricoşătoare! Ce groaznic! O mare de nisip fără margini şi fără nici o oază, un cimitir întunecat pentru un neam părăsit! Dar priveşte şi bucură-te! Deodată, ieşind din nisipul arzător, văd un fir al renaşterii. Şi pe măsură ce creşte, apare şi un boboc, bobocul se deschide — şi e un trandafir şi lângă el un crin îşi ţine capul plecat. Şi ce minune! Odată ce parfumul acelor flori se răspândeşte, pustietatea este transformată într-un câmp roditor ce înmugureşte de jur împrejur, având harul Libanului şi desăvârşirea Carmelului şi Sharonului. Acum nu e Sahara, este Paradisul. Acum nu mai e valea umbrelor morţii, pentru că în locul în care zăceau în soare scheletele albe se întâmplă o minune a reînvierii şi morţii se ridică, o armată puternică şi nemuritoare. Isus este acel fir al renaşterii şi prezenţa Lui reînnoieşte toate lucrurile. Minunea este la fel de mare în fiecare mântuire proprie. Dincolo te văd pe tine, dragă cititorule, un copil părăsit, nespălat, desfăşat, pângărit cu propriul tău sânge, lăsat hrană animalelor de pradă. Dar iată, o bijuterie a fost aruncată în sânul tău de către o mână divină şi de dragul ei ai fost păzit de providenţă, eşti spălat şi curăţat de mizeria ta, eşti adoptat în familia cerească, pecetea dragostei este pusă pe fruntea ta, inelul credinţei pe degetul tău — acum eşti un prinţ al Domnului, deşi nu demult erai un orfan, un netrebuincios. O, lăudaţi puterea fără egal şi harul divin care preschimbă deşerturile în grădini şi face inima pustiită să cânte de fericire.

TOATA LUNA AICI:CHARLES H. SPURGEON MEDITATII DE DIMINEATA SI SEARA – IUNIE (1)

CHARLES H. SPURGEON

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

1 iunie

DUMNEZEU ÎŞI ÎMPLINEŞTE FĂGĂDUINŢA

Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.                                                    Eclesiastul 11.1

Niciodată să nu aşteptăm să fim răsplătiţi numaidecât pentru binele pe care-l facem şi nici să fim binevoitori numai faţă de persoanele care par gata să ne întoarcă acest bine. Egipteanul aruncă sămânţa în apele Nilului, fără nici o grijă, ca şi când ar fi aruncat-o pe pământul roditor de pe malul apei. Pentru ce? Pentru că în curând apele scad şi sămânţa de orez sau de grâu pătrunde în pământul fertil pentru ca, puţin mai târziu, să dea un rod bogat. Să fim gata să facem binele oricând şi celui nerecunoscător şi celui rău. Să sfătuim şi pe cel nepăsător şi pe cel încăpăţânat. Vor veni apele peste acest pământ uscat şi-l vor schimba în pământ roditor. Lucrul nostru făcut în Numele Domnului, va fi întotdeauna plin de rod.

Treaba noastră este să aruncăm pâinea pe ape, iar a lui Dumnezeu este împlinirea făgăduinţei „o vei găsi iarăşi”. Niciodată El nu-Şi va călca cuvântul. Orice mărturisire făcută despre El, îşi va avea rodul ei. Poate nu imediat; dar într-o zi sau alta, vom culege ceea ce am semănat. Numai să aşteptăm cu răbdare, căci acesta este scopul pentru care Domnul zice: „după multă vreme”. În multe cazuri zilele de aşteptare pot deveni luni sau ani, dar făgăduinţa Domnului rămâne neschimbată.

TOATA LUNA AICI: CHARLES H. SPURGEON-TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-IUNIE

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Iunie

Text: Iov 42

In cei din urmă ani ai săi. Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. Iov 42:12

DE CE, DUMNEZEULE, DE CE?

Când moartea răpeşte pe cineva drag dintre noi, printr-o boală sau un accident, sau când alte tragedii ne lovesc, durerea ne poate copleşi şi ne întrebăm: „De ce, Dumnezeule, de ce?” Deşi El nu ne revelează toate motivele pentru care s-au petrecut lucrurile astfel, ne dă totuşi, uneori, răspunsuri parţiale. O tânâră mamă din Anglia secolului al 19-lea, pe nume Josephine Butier, s-a întors acasă într-o zi şi a fost martora oculară a morţii tragice a singurului ei copil. Micuţa Evangeline, văzând-o pe mămica sosind acasă, a alergat la balconul apartamentului de la etajul doi ca s-o întâmpine. S-a aplecat peste balustradă şi a căzut sub ochii îngroziţi şi neputincioşi ai mamei. Întreaga lume din jurul doamnei Butier s-a prăbuşit. În căutarea ei după mângâiere, s-a întors spre o femeie evlavioasă ce locuia în vecini, care i-a spus: „Dumnezeu a luat la Sine pe fetiţa pe care ai iubit-o aşa de mult; dar sunt o mulţime de copii ai nimănui care au nevoie de dragostea unei mame ca tine”. Cuvintele acelea au condus-o pe doamna Butier în viaţa de reformă socială şi de slujire creştină, care a adus speranţe în mii de inimi. Nu putem spune că Dumnezeu, în providenţa Sa, a lăsat ca moartea să-i răpească doamnei Butier fetiţa, pentru ca nenumăraţi alţi copii să fie ajutaţi prin eforturile ei? Pierderile lui Iov au fost enorme, dar din suferinţele lui, Iov a ieşit cu o cunoaştere mai intimă a lui Dumnezeu – şi cu o grandioasă porţiune a Scripturii care i-a ajutat pe milioane de oameni în încercările lor. Ai suferit vreo pierdere? Dumnezeu nu-ţi va da o explicaţie deplină a faptului, dar îţi va dărui putere să treci prin ea. „De ce, Dumnezeule?”  poate fi chiar întrebarea pe care El doreşte să I-o pui. Şi dacă asculţi cu supunere, vei găsi răspunsul.                                                                     D.J.D.

 

Raţiunea adâncă a-ncercărilor mele
Nu pot, o Isuse, deplin s-o-nţeleg.
Ajută-mă, Doamne, Te rog, ca să văd
Măcar o frântură din planu-Ţi întreg.  – D.J.D.

 Marile încercări adesea precedă marile victorii.

TOATA LUNA AICI: PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 Iunie 2015

… a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.
Proverbe 22.1

Încurajați-vă copiii!

Bryan a crescut într-o familie nefericită. Mama lui a plecat de acasă când era el mic. Tatăl său, de asemenea, lipsea mult de acasă. Bryan și-a petrecut cea mai mare parte a timpului cu bunicii săi. Fiind părăsit de părinți, Bryan se simțea neiubit. Primii lui ani de școală au fost foarte dificili. Se purta urât pentru a atrage atenția asupra lui, și astfel a fost etichetat drept copil problemă. Într-un an, când a trecut în clasa următoare, a fost așteptat la ușa clasei de noua lui învățătoare, o femeie înțeleaptă și cu tact pedagogic. Ea l-a privit în ochi și i-a spus: „Bryan, am auzit multe lucruri rele despre tine, dar să știi că nu cred nimic din ele“. Ziua aceea a fost un moment de răscruce în viața copilului. Cineva a văzut în el partea pozitivă, valoarea și potențialul lui. Și acel copil nu a mai fost o problemă pentru ceilalți.

Comunicarea este vitală în familie și societate. Tonul face muzica – este o maximă înțeleaptă care și-a dovedit utilitatea. Părinții și învățătorii sunt chemați să se implice în formarea copiilor. Canalele de comunicare cu ei trebuie păstrate deschise. Dacă părinții nu încurajează și nu acordă sprijinul necesar copiilor, aceștia își fac o impresie nepotrivită față de ei înșiși. Pentru copil, încurajarea face mai mult decât argintul sau aurul, iar îndreptarea lui spre Dumnezeu are valoare veșnică.TOATA LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ – IUNIE 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 1  Iunie

Pe când era el încă departe, tatăl său l‑a văzut şi i s‑a făcut milă şi a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l‑a sărutat mult … Dar tatăl le‑a zis robilor săi: „Aduceţi haina cea mai bună şi îmbrăcaţi‑l şi puneţi‑i un inel în deget şi încălţăminte în picioare“.               Luca 15.20,22

Fiul risipitor (3)

Am menţionat deja că există trei stări diferite de inimă prezentate în Luca 15. Am văzut inima plină de pocăinţă a fiului. Acum vom privi la inima plină de iertare a tatălui. În această pildă, tatăl este cel care reprezintă inima plină de iertare a lui Dumnezeu, ca răspuns la pocăinţa adevărată.

Tatăl nu‑şi pierduse deloc speranţa că fiul său se va pocăi şi că se va întoarce acasă. A stăruit în rugăciune şi a aşteptat cu răbdare ziua când avea să‑l vadă ivindu‑se la orizont. Dorinţa ca fiul său să fie restabilit nu s‑a stins niciodată în inima tatălui. A fost gata să se umilească şi să nu acţioneze aşa cum era obiceiul în acele zile, lăsându‑şi fiul să vină în genunchi pentru a obţine iertare. Dimpotrivă, cu o bucurie spontană şi cu o dragoste fierbinte, el a alergat înaintea lui şi l‑a îmbrăţişat. Iertarea a fost acordată cu bucurie, fiindcă şi‑a dat seama de pocăinţa adevărată din inima fiului său, după care l‑a restabilit în poziţia de fiu (versetul 22).

Tatăl a dat un ospăţ în cinstea reîntoarcerii fiului său, care până atunci se îndreptase într‑o direcţie greşită. Acest lucru afectase relaţia dintre ei şi întrerupsese părtăşia lor, însă acum fiul era viu şi împăcat cu tatăl său (versetele 23 şi 24). Aceasta este o imagine frumoasă a inimii pline de iertare a lui Dumnezeu. El este primul Căutător prezentat în Biblie (Geneza 3.8,9), iar acum, în Persoana Fiului Său, îi caută încă pe cei pierduţi (Luca 19.10). Dumnezeu este un Dumnezeu plin de dragoste, care aşteaptă cu răbdare să‑i restabilească pe cei care sunt departe de El. El aşteaptă; vrei să te întorci acum la El?

T. P. Hadley

TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE – GBV – IUNIE

IZVOARE ÎN DEŞERT

 1 Iunie

El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n-au vrut să asculte. (Isaia 28:12)

De ce te îngrijorezi? La ce-ţi foloseşte îngrijorarea? Eşti la bordul unui vas atât de mare că n-ai fi în stare să cârmuieşti nici dacă ai fi pus la cârmă de către Căpitan. N-ai fi în stare nici măcar să aranjezi pânzele, şi totuşi te îngrijorezi ca şi cum tu ai fi căpitanul sau cârmaciul vasului. Stai liniştit, dragă suflete – Dumnezeu este Stăpânul!

Crezi că toată tulburarea şi agitaţia acestei vieţi este o dovadă că Dumnezeu Şi-a părăsit tronul? Nicidecum! Armăsarii Săi magnifici aleargă înainte cu furie, şi carele Sale de biruinţă sunt însăşi furtunile. Dar caii au frâie, şi Dumnezeu este Cel care ţine hăţurile, conducând carele de biruinţă după bunul Său plac!

Dumnezeul nostru Iehova încă mai este Stăpânul! Crede lucrul acesta şi vei avea pace. „Nu vă temeţi!“ (Matei 14:27)      Charles H. Spurgeon

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Furtunile vuiesc peste adâncul lui Dumnezeu –

Peste adâncul lui Dumnezeu, nu al tău; stai liniştit şi dormi.

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Mâinile lui Dumnezeu vor potoli năvala Ispititorului –

Mâinile lui Dumnezeu, nu ale tale; stai liniştit şi dormi.

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Dragostea lui Dumnezeu este tare când se furişează orele nopţii –

Dragostea lui Dumnezeu, nu a ta; stai liniştit şi dormi.

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Cerul lui Dumnezeu va mângâia pe cei ce plâng –

Cerul lui Dumnezeu, nu al tău; stai liniştit şi dormi.

 Te implor să nu cazi în disperare. Este o ispită periculoasă, pentru că Adversarul nostru a rafinat-o până a ajuns foarte subtilă. Disperarea strânge şi usucă inima, făcând-o insensibilă la binecuvântările şi harul lui Dumnezeu. Totodată ea te face să exagerezi adversităţile vieţii şi te face să crezi că poverile tale sunt prea grele pentru a le purta. Totuşi, planurile lui Dumnezeu pentru tine, şi căile prin care Îşi duce la îndeplinire planurile, sunt infinit de înţelepte.

                                                                                                  Madame Guyon

TOATA LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-IUNIE

SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

VOLUMUL II

1 Iunie

1 Împăraţi 8.54-66

În ciuda bogăţiei şi a măreţiei casei, în ciuda numă­rului foarte mare al celor adunaţi, în inima lui Solomon nu se naşte nici o dorinţă de dominare; el se aşază în genunchi, într-o atitudine de dependenţă faţă de Dumnezeu (v.54). Sperăm să-i fie familiară această poziţie fiecăruia dintre cititorii noştri. Să-I vorbim astfel Domnului, în fiecare zi, în mod deschis, de preferat cu voce tare, când este posibil, pentru a evita să fim distraşi. Şi chiar dacă, după aceea, vom uita ce ne-am rugat, cuvintele noastre vor sta „ziua şi noaptea… înaintea Domnului Dumnezeului nostru”. În final se spune că El face dreptate în fiecare zi potrivit cu cazul solicitat. Putem conta astăzi pe răspunsul de astăzi, nu pe cel de mâine. Dumnezeu cunoaşte tendinţa noastră de a ne odihni pe ceea ce ne dă El, mai degrabă decât pe El, şi, din acest motiv, El reglează chestiunile „fiecărei zile în ziua ei”. Iar Isus ne învaţă la fel: „Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6.34).

Această ceremonie de „dedicare” (sau de inaugurare) a templului avea loc la momentul marii sărbători anuale a Corturilor, în luna a şaptea. Ea se sfârşea prin aducerea de sacrificii şi cu bucurie, potrivit cu Deuteronom 16.15.TOATA LUNA AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI – IUNIE

WIM MALGO

MEDITAŢII ZILNICE

1 Iunie

«Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?» Psalm 13,2

Duhul Sfânt, prin gura psalmistului David, exprimă dragostea adevăratei Biserici a lui Isus care este în aştep­tarea Mirelui. Este o întrebare plină de dor, un strigăt al sufletului care-L aşteaptă pe Domnul: «Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecar e zi?» Aşteptăm de atât de mult timp răpirea, încât unii credincioşi au ajuns să se întrebe: ne-a uitat oare Dumne­zeu, soarta noastră îi este indiferentă? Când poporul Israel a fost în strâmtorare şi a întrebat acelaşi lucru, Domnul i-a spus: «Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip» (Isaia 49,15).

Să privim puţin la cea de-a doua întrebare: «Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?» Până când vom vedea faţa Domnului aşa cum a promis El, deoarece: «… când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Il vom vedea aşa cum este» (1 Ioan3,2). Când se va întâmpla acest lucru? La răpire, şi răpirea noastră, a copiilor lui Dumnezeu este aproape, de aceea: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!» (Evrei 10,35). Te asi­gur că Dumnezeu doreşte chiar mai mult decât tine să vină şi să te ia acasă!TOATA LUNA AICI:WIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-IUNIE

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

       de  Fritz Berger

 1 Iunie

“Voi înlătura priceperea celor pricepuţi”.1 Cor. 1:19.

Vai de oamenii cu pricepere! Aceştia ajung aşa de­parte în credinţă, ca şi o mamă care are mulţi copii şi fiecare este plin de păduchi. În fiecare dimineaţă începe vânatul şi săraca mamă îi urmăreşte cu peria şi câte un păduche trebuie să-şi dea viaţa şi de fiecare dată este un prilej de bucurie acest lucru. Când se va termina această păduchere?  Aşa arată la mulţi vi­aţa de credinţă. În fiecare zi păcatele sunt prezente. Doresc să se scape de păcat şi nădăjduiesc mereu. Dar aceasta este o nădejde falsă.Noi trebuie să ştim că suntem mântuiţi, că am murit cu Hristos pe Golgota, că am fost îngropaţi şi că am înviat cu El, iar acum trăim pentru Dumnezeu. Aşa că viaţa Lui Hristos este viaţa mea şi dreptatea Lui este dreptatea mea. “Cel care crede în Acela, este drept precum şi El este drept”. Eşti tu drept precum este El? Eu şi tu, ca fiecare suflet sincer trebuie să ne luptăm pentru această credinţă şi să spunem: dacă Dumnezeu spune aşa, dacă Dumnezeu este dreptatea mea,atunci suntem şi noi drepţi cum este El. Există clipe când la cineva se pare că aceasta nu este adevărat, aceasta este îngâmfare şi încredere de sine, şi mai mult, peste cel care crede acest lucru va cădea blestemul. Si Iacov şi-a amintit de acest lucru când s-a gândit: Dacă va ieşi la iveală că nu eu sunt primul născut, atunci în loc de binecuvântare se va revărsa blestem peste mine. Dar mama lui a ştiut: Iacov are făgăduinţa de la Dumnezeu. De aceea a spus ea: “Blestemul să vină asupra mea”. Aşa a mers el la tatăl său. Si acolo trebuia să se lupte pentru credinţă, când era întrebat: “Eşti tu Esau, primul născut? Apropie-te de mine”. Si, deoarece Isaac a simţit mirosul hainelor, l-a binecuvântat. Iar acum el avea binecuvântarea pe care nimeni, nici chiar Esau sau Isaac nu a putut-o lua de la el: “L-am binecuvântat de aceea va rămâne binecuvântat”.TOATA LUNA AICI:MANTUIREA PRIN HRISTOS-IUNIE de Fritz Berger (1)

OSWALD CHAMBERS

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

 1 IUNIE

Întrebarea descumpănitoare

„Fiul omului, vor putea oasele acestea să învie?”

Ezechiel 37:3

Poate acel păcătos să fie transformat într-un sfânt? Poate acea viaţă strâmbă să fie îndreptată? Există un singur răspuns: „O, Doamne, Tu ştii aceasta, eu nu ştiu”. Nu da niciodată buzna cu raţiunea religioasă, spunând: „O, da, cu ceva mai multă citire a Bibliei, devotare şi rugăciune, cred că se poate”. Este mult mai uşor să faci ceva decât să te încrezi în Dumnezeu; noi confundăm panica cu inspiraţia. De aceea vedem aşa de puţini oameni care lucrează împreună cu Dumnezeu şi aşa de mulţi lucrători pentru El. Preferăm să lucrăm pentru Dumnezeu decât să credem în El. Sunt eu destul de sigur că Dumnezeu va face ceea ce nu pot eu? Sunt descurajat cu privire la oameni în măsura în care n-am înţeles ce a făcut Dumnezeu pentru mine. Este experienţa mea o înţelegere aşa de minunată a puterii şi tăriei lui Dumnezeu, încât nu mai disper cu privire la nici o persoană pe care o întâlnesc? A avut loc vreo lucrare spirituală în mine? Gradul de panică este egal cu gradul lipsei de experienţă spirituală personală. „Iată, vă voi deschide mormintele…. poporul Meu” (37:12). Când Dumnezeu vrea să-ţi arate ce este natura umană despărţită de El, trebuie să–ţi arate acest lucru în tine. Dacă Duhul lui Dumnezeu ţi-a dat vreodată o viziune despre cum eşti fără harul lui Dumnezeu (şi El face aceasta numai când Duhul Lui lucrează în noi), atunci ştii că nici un criminal nu este nici pe jumătate atât de rău în realitate pe cât ştii că ai putea fi tu fără harul Său. „Mormântul” meu a fost deschis de Dumnezeu şi eu „ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine” (adică în carnea mea), (Romani 7: I8). Duhul Lui Dumnezeu ne arată mereu cum este natura umană fără harul Lui.TOATA LUNA AICI:OSWALD CHAMBERS-TOTUL PENTRU GLORIA LUI-IUNIE

MANA DE DIMINEAŢĂ

IUNIE  1

FILIPENI 2:5

“Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.”

Domnul Hristos pe tot drumul Său de la slavă la cruce, ne este prezentat ca Modelul nostru desăvîrşit pentru ca să producă în noi o viaţă de smerenie şi har. Cu cît sîntem mai apropiaţi de Domnul Isus, ne vom simţi nimicnicia noastră în prezenţa Lui. şi atunci vom vedea pe fraţii noştri “în Hristos” şi tot ce este al lui Hristos în ei, mai degrabă decît greşelile lor. Astfel nu vom mai avea nici o greutate să considerăm pe alţii mai buni decît noi înşine. Cînd apostolul doreşte de la noi să avem “un gînd” (vs. 2), se referă la gîndul smerit după modelul desăvîrşit al gîndirii Domnului Isus. Gîndul lui Hristos ne va izbăvi de toată autoimportanţa firii pămînteşti şi ne va îndemna să ne socotim fiecare ca cel mai mic. Secretul de a realiza starea aceasta este de a vedea pe Domnul Hristos în fratele meu şi atunci automat trebuie să mă socotesc mai mic, căci nu pot îndrăzni să mă socotesc mai presus de Domnul Isus pe care îl văd în acel frate. O, dacă am ajunge la starea aceasta, n-ar mai fi atîtea dezbinări, îngîmfări şi lipsă de smerenie.

Avem nevoie de gîndirea lui Hristos, dacă vrem să arătăm harul Lui smerit. Se poate să îmbrăcăm un fel de a fi smerit şi să folosim o vorbire smerită înaintea oamenilor; dar dacă vrem ca harul Lui să fie văzut în noi, vom avea nevoie de starea sufletească pe care o avea Domnul cînd avea de a face cu oamenii. De aceea ne îndreaptă apostolul privirea spre Domnul Hristos. Credincioşi aleşi şi devotaţi ne pot ajuta prin pilda vieţilor lor, prin lucrarea şi dragostea lor; dar numai Domnul Isus poate să fie Modelul desăvîrşit pentru mersul creştinului adevărat.

În tot drumul Lui desăvîrşit, El a fost exact opusul la tot ce este firea pămîntească păcătoasă. El S-a dezbrăcat de orice reputaţie, El, slăvitul Fiu al lui Dumnezeu, pe cînd firea din noi caută să-şi clădească reputaţia ei însăşi, chiar şi în cercul religios în care se găseşte. El a luat o formă de servitor, pe cînd firii din noi îi place să fie servită şi să se înalţe. El a fost ascultător de voia Altuia (Tatăl Său), nouă ne place să ne facem şi să ne impunem voia noastră. În Domnul Hristos vedem dragostea desăvîrşită care se socoteşte nimic ca să poată sluji altora. Umblînd în duhul lui Hristos, slava deşartă va dispărea, şi astfel noi vom fi arătarea harului Său smerit. H. Smith.

“Domnul Isus n-a trebuit să fie umilit; El S-a smerit singur. şi noi trebuie să învăţăm această lecţie. Dacă avem vreo încredere în noi înşine, vom trece prin situaţii care să ne facă să descoperim lucruri teribile despre noi înşine. Dar Dumnezeu este credincios.” J.N.D.

TOATA LUNA AICIMANA DE DIMINEATA-IUNIE

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi-IUNIE  2015

 1 IUNIE. ISPITA (1)

„Isus a fost… ispitit de diavolul” (Matei 4:1)

Biblia spune: „Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul”. Să remarcăm cine l-a dus pe Isus în pustie: Dumnezeu! Tu eşti în perioada de pregătire pentru a-ţi împlini chemarea şi un bun instructor se gândeşte la un singur lucru – performanţă. Aşa că el te duce la „sala de sport” şi îţi pune greutăţi tot mai mari până când transpiri şi începi să te gândeşti: „Nu ştiu cât mai rezist”. Dar Dumnezeu ştie. Numai când priveşti în urmă îţi dai seama că astăzi poţi face faţă unor situaţii pe care nu le-ai fi putut suporta cu un an în urmă. Uneori, vechile ispite se vor reîntoarce cu dorinţa de răzbunare. Te vor hărţui până crezi că ai nevoie de o nouă strategie eliberatoare. Asemenea evreilor la Marea Roşie, chiar când se gândeau că au scăpat din robie, apare Faraon. În acea clipă, au strigat către Dumnezeu îngroziţi, spunând: „Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor” (Exod 14:12). „Domnul i-a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o” (v. 15-16). Dumnezeu foloseşte toiagul lui Moise – din nou! Victoria asupra egiptenilor nu a venit prin descoperirea unui lucru nou; ci prin folosirea a ceea ce Dumnezeu le-a dat deja. Tu ai puterea în lăuntrul tău să învingi ispita cu care te confrunţi chiar acum. Trebuie doar să te foloseşti de ea. Pavel a spus: „prin puterea care lucrează în noi, [El] poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).TOATA LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU-IUNIE 2015

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

IUNIE

 

1. 1. O, Doamne, cât de mult îmi dau seama că am nevoie de o concepţie mai valoroasă cu privire la Tine! Toate lucrurile neînsemnate doresc să le trans­form în această rugăminte – să Te preamăresc pe tine într-un chip vrednic.TOATA LUNA AICI :OSWALD CHAMBERS – BATAND LA USA LUI DUMNEZEU-IUNIE

 

Read Full Post »