Ioan17 – John 17

Orice fel de har

 

    Este aici un cuvant asupra caruia face sa ne oprim: “Dumnezeu poate sa va umple cu orice har” sau “sa va dea orice fel de har.” Cuvantul acesta ne face sa ne gandim la bogatia harului lui Dumnezeu pe care o avem. Dar de vreme ce nu o pretuim, suntem vaicareti. De aceea este nevoie ca cei credinciosi sa fie convinsi de bogatia pe care o au în Domnul Hristos, ca s-o pretuiasca asa cum se cuvine.

     Iata numai cateva din harurile pe care le avem, pe care trebuie sa le pretuim. Harul iertarii pacatelor este parca la temelia altor haruri. Insasi evanghelia pe care o credem si pe care o vestim se numeste “evanghelia harului lui Dumnezeu.” Suntem socotiti neprihaniti prin harul Lui, asa ni se spune in epistola catre Romani. Traim prin har in toate zilele vietii noastre si ni se da har peste har.

     Nu se poate traduce în romaneste cuvantul “har”. Este mai mult decat favoare, indurare sau mila. Suntem noi recunoscatori asa cum se cuvine pentru acest har nespus de mare al iertarii, sa vestim în lung si-n larg acest har care aduce mantuire pentru toti oamenii?

     Harul aduce si sfintenie. “Dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.” “Iar legea a venit prin Moise, dar harul si adevarul prin Isus Hristos.” Catre Tit, apostolul Pavel scrie: “Harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii s-a aratat si ne învata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim în veacul de acum cu întelepciune, dreptate si evlavie.” Sufletul, trupul si duhul sa fie puse deoparte pentru Dumnezeu. In felul acesta noi suntem pusi deoparte pentru sfintenie.

     Abia de este vreun mijloc mai potrivit, in afara de Cuvantul lui Dumnezeu si de Duhul Sfant, pentru înaintarea noastra in sfintenie, ca tigaia necazurilor, a suferintelor de tot felul. Cine cunoaste lucrul acesta nu se lasa doborat de intristare. Daca avem parte de suferinte, avem parte si de mangaieri.

     “Caci este un har daca cineva, pentru cugetul sau fata de Dumnezeu, sufera intristare, patimind pe nedrept. In adevar, ce lauda este sa suferiti cu rabdare sa fiti palmuiti cand ati facut rau? Dar daca suferiti cu rabdare cand ati facut bine, lucrul acesta este un har inaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.19-20). Harul face pe cei care sufera pentru Domnul Hristos, pentru ca sunt credinciosi, sa se bucure. Pavel si Sila erau închisi in Filipi si au cantat la miezul noptii cantari de bucurie, încat toti ceilalti întemnitati i-au auzit.

     Apostolul Pavel scrie filipenilor: “Voua vi s-a dat harul nu numai de a crede, dar si de a suferi pentru Hristos.” Deci apostolul Domnului considera ca un har de a suferi cineva pentru ca este credincios. Daca va veni suferinta si peste noi, daca o vom socoti ca un har din partea lui Dumnezeu, vom fi binecuvantati. Dar stim ca, daca suntem credinciosi, la aceasta suntem randuiti.

     Este un mare har din partea lui Dumnezeu sa pricepem gandurile Lui. Omul firesc nu poate sa priceapa lucrurile Duhului, ele trebuiesc judecate altfel decat cu mintea fireasca. Dar cei ce sunt duhovnicesti pot sa judece totul, si ei însisi nu pot sa fie judecati de nimeni. Noua însa ne-a descoperit Dumnezeu aceste lucruri prin Duhul Sau, caci Duhul cerceteaza toate, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu. O minte noua, o fire noua, o inima noua, cele vechi s-au dus si toate s-au facut noi – acestea sunt bine adeverite in Cuvantul lui Dumnezeu. Si daca ramai la mintea cea veche, daca judeci lucrurile in felul lumii, atunci dai dovada ca n-ai capatat harul de a privi lucrurile in felul lui Dumnezeu.

     Credinciosii au fost invredniciti sa aiba parte de descoperirea gandurilor lui Dumnezeu. De pilda lui Avraam, cand Domnul pleca spre Sodoma si Gomora ca sa dezlantuie mania Lui asupra acestor cetati, ii spune: “Sa ascund Eu de Avraam ce am de gand sa fac?” Si i-a descoperit ce avea sa faca, sa vina foc si pucioasa peste acele cetati. Avraam a mijlocit pentru oamenii de acolo, dar s-a oprit la un anumit numar.

     Gandurile lui Dumnezeu nu se potrivesc cu gandurile oamenilor si El ne descopera gandurile Sale. Intr-un psalm se spune: “El Si-a descoperit caile Sale lui Moise si lucrarile Sale copiilor lui Israel.” In adevar, care popor de pe fata pamantului a avut vreodata proroci? Este un fenomen unic, numai cu poporul evreu. Numai acolo sunt proroci, in alta parte degeaba îi cauti. In indurarea Lui, Dumnezeu Si-a descoperit gandurile prin proroci.

     Ce înalte sunt gandurile lui Dumnezeu, ce adanci sunt ele! Cine poate sa priceapa tot adancul gandurilor Lui? Cat de înalte sunt cerurile fata de pamant, atat de înalte sunt gandurile lui Dumnezeu fata de gandurile oamenilor. Sunt ganduri de iubire, de pace. 

     Ne-a descoperit Dumnezeu gandurile pe care le are El cu privire la mersul lumii? Da, noi nu suntem in nestiinta; nu putem spune ca nu ne-a descoperit, ca nu stim. Noua ne-a descoperit Dumnezeu în Cuvantul Lui ce este cu poporul evreu. Cu toate ca este in neascultare, se va sfarsi odata neascultarea, dupa ce va trece prin judecata. Si Dumnezeu Se va ocupa din nou de poporul evreu, care va veni la credinta pe caile pe care au venit neamurile: prin harul lui Dumnezeu.

     Ne-a descoperit El gandurile pe care le are cu privire la Biserica Lui? Cum sa nu! Noi asteptam rapirea. Ca sunt pe ici, pe colo, atatea ganduri descoperite noua, da; dar în general noi asteptam rapirea, avem o nadejde care nu înseala. Sa ne mangaiem unii pe altii cu aceste cuvinte.

     Ne-a descoperit Dumnezeu gandurile pe care le are cu privire la Imparatia Sa? Da, ne-a descoperit cum acum Imparatia Sa se descopera in taina, iar mai tarziu se va arata în chip stralucit. Toate acestea le avem descoperite, mai mult sau mai putin. Poate cineva nu le-a inteles mai în amanuntime, însa în general trebuie sa le inteleaga.

     In harul dat din partea lui Dumnezeu este si acesta: ascultarea rugaciunilor. Minunata este purtarea lui Dumnezeu cu omul Sau, Moise, acest urias în ce priveste legatura cu Dumnezeu. El îi zice candva lui Moise: “Ce ai vorbit acum voi face, caci ai aflat har in ochii Mei.” Acest atlet a luptat contra pacatelor poporului sau, dar pentru Dumnezeu.

     Un alt har este acesta, de a vedea slava lui Dumnezeu. Ne este promis în repetate randuri ca vom vedea slava Lui. Lucrul acesta l-a facut cu Moise (Exod 33.18-23): l-a asezat in crapatura stancii, El a trecut pe acolo si i-a descoperit Numele Său: “Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la manie si plin de bunatate.” Atunci S-a descoperit Dumnezeu lui Moise. Desigur, nu L-a vazut pe Dumnezeu în slava Lui. Iar noi, cand vom vedea slava Lui, vom cadea cu totii cu fata la pamant. Este un lucru mare, dar este absolut sigur. Niciunul din cuvintele Lui nu cade la pamant, ca sa nu se împlineasca.

     Dar ma întorc la ce am spus, ca mai ales în suferinta se vede acum slava lui Dumnezeu. Iov, mai ales în suferinta a vazut slava lui Dumnezeu. La fel a fost si cu prorocul Ieremia. De aceea, unii s-au umplut de atata entuziasm pentru suferinta, încat au dorit-o: Da-mi, Doamne, sa sufar, ca sa vad slava Ta!… Dar nu trebuie sa facem asa. Lasa ca o trimite Dumnezeu, atunci cand crede El ca este nevoie de suferinta. Niciun copil nu zice: “Ia nuiaua, mama si bate-ma!” La timpul potrivit însa se face si acest lucru.

     Inaintam în credinta si ni se face parte de orice fel de har. Sa dorim din tot sufletul sa cunoastem tot mai bine harul Sau si sa pretuim tot ce ne-a dat Dumnezeu.

    Teodor Popescu         7 iulie 1957

Articolul a fost o predica stenografiata si transcrisa de fratele Horia Azimioara -primit pe email .

Read Full Post »