Archive for November, 2014

The Way It Should Be

The God Without … A Thanksgiving Message


A Thanksgiving Message by Jack Kelley

Shout for joy to the LORD, all the earth. Worship the LORD with gladness; come before him with joyful songs. Know that the LORD is God. It is he who made us, and we are his; we are his people, the sheep of his pasture.

Enter his gates with thanksgiving and his courts with praise; give thanks to him and praise his name.   For the LORD is good and his love endures forever; his faithfulness continues through all generations. (Psalm 100)

Each year on the 4th Thursday of November we celebrate Thanksgiving Day in the US.  It’s a holiday begun by the early settlers to express their gratitude to God for a bountiful harvest, and it’s patterned after the Jewish Feast of Tabernacles.

After the harvest, Israelites from all over the country would gather in Jerusalem for a week long celebration. This was to commemorate the time God had spent with them in the wilderness and to give thanks for another good harvest. All year they saved up their tithes, the first born of their flocks and herds, the first sheaves of grain, the first grapes, figs, olives and other fruit and vegetables and brought it all to Jerusalem in the fall where they cooked and ate everything in a national celebration of praise (Deut. 12:5-7).

After surviving a very difficult year in the new world, the Pilgrims of New England instituted a similar, though much smaller, thanksgiving feast, again with the intent of praising God.   This event finally became a national holiday in the US in 1863, but it took until 1941 to settle on the 4th Thursday of November as its official observance.

My parents made sure we never forgot that it was the Lord who provided for us and so Thanksgiving was a religious observance in our house. Prayers were offered and each family member gave thanks to the Lord for all the good things we had received.

You may say to yourself, “My power and the strength of my hands have produced this wealth for me.” But remember the Lord your God, for it is he who gives you the ability to produce wealth, and so confirms his covenant, which he swore to your forefathers, as it is today (Deut. 8:17-18).

We believed, as the Bible tells us, that even though my parents worked hard all year, it was the Lord who had given them their strength and ability and created opportunities for them. In these verses God reminded the Israelites (and us) not to forget that.  After all, lots of people work hard all their lives and never seem to get anywhere.   We weren’t well off, but we gave thanks for what we had because we knew where our blessings came from.

As an adult I got involved in the self-development field and began learning about the “god within”, an internal force I was told I could use to maximize my “creative potential” for success.  This appealed to my ego and made me seem like the master of my own fate. I forgot all about the Lord’s admonition to remember Him. When I was born again at age 40 I finally saw that this “god within” was only my own self determination. It was really the “God without” who had been blessing me all along even though I was taking all the credit.  In one of my first prayers for forgiveness, I asked the Lord to forgive me for giving myself credit for things that were gifts from Him. As I was praying about this, the phrase “God Without” kept repeating itself in my mind. What was the Lord trying to tell me?

I believe He was saying that the word “without” applies to lots of things where He is concerned, and as I continued to pray several of them came to mind.

If you’re looking for things to be thankful for (even if you live in a country where Thanksgiving isn’t celebrated) try some of these “withouts” the Lord brought to my mind.  I’m sure He will bring even more to yours as you focus on them.

Love Without Limits For God so loved the world that He gave His one and only Son, that whoever believed in Him would not perish but have everlasting life(John 3:16).

Forgiveness Without Question … Ask and you will receive. Seek and you will find. Knock and the door will be opened to you.  For everyone who asks receives; he who seeks finds, and to him who knocks the door will be opened (Matt 7:7-8).  If we confess our sins, he is faithful and just and will forgive us our sins and purify us from all unrighteousness. (1 John 1:9)

Performance Without Exception All that the Father gives me will come to me and whoever comes to me I will never drive away. And this is the will of Him Who sent me, that I shall lose none of all that He has given me, but raise them up on the last day (John 6:37, 39).

Promise Without EquivocationI make known the end from the beginning, from ancient times what is still to come. I say, “My purpose will stand, and I will do all that I please … what I have said, that will I bring about and what I have planned, that will I do” (Isaiah 46:10-11).

Blessings Without Number You will be blessed in the city and blessed in the country (wherever you are). The fruit of your womb will be blessed (your children), and the crops of your land and the young of your livestock-the calves of your herds and the lambs of your flocks (your work). Your basket and your kneading trough will be blessed (you’ll have plenty of food). You will be blessed when you come in and blessed when you go out (when you come home at night and when you leave in the morning) (Deut 28:3-6).

Mercy Without Measure …. It is because of the Lord’s mercies that we are not consumed, because his compassion fails not. They are new every morning: great is thy faithfulness (Lamentations 3:22-23).

Faithfulness Without FailingKnow therefore that the Lord your God is God; he is the faithful God, keeping his covenant of love to a thousand generations of those who love him and keep his commands (Deut. 7:9).  And we know that in all things, God works for the good of those who love Him, who have been called according to His purpose (Romans 8:28).

Redemption Without Retraction …  “Very truly I tell you, whoever hears my word and believes him who sent me has eternal life and will not be judged but has crossed over from death to life (John 5:24).  For my Father’s will is that everyone who looks to the Son and believes in him shall have eternal life, and I will raise them up at the last day” ).(John 6:40)

Salvation Without Merit … But when the kindness and love of God our Savior appeared, he saved us, not because of righteous things we had done, but because of his mercy. He saved us through the washing of rebirth and renewal by the Holy Spirit, whom he poured out on us generously through Jesus Christ our Savior, so that, having been justified by his grace, we might become heirs having the hope of eternal life (Titus 3:4-7).

Grace Without Guilt Therefore, if anyone is in Christ, he is a new creation; the old has gone, the new has come! All this is from God, who reconciled us to himself through Christ and gave us the ministry of reconciliation: that God was reconciling the world to himself in Christ, not counting men’s sins against them.(2 Corinthians 5:17-19)

So in a time when mankind has all but forgotten that the Lord is the Giver of every good and perfect gift, the Author of all our victories, who arranges every opportunity and fashions every blessing, these “withouts” might serve as good reminders to give thanks where thanks is due.

And now may “The LORD bless you and keep you; the LORD make his face shine upon you and be gracious to you; the LORD turn his face toward


Wednesday, November 26th, 2014

  • 10714436_775500422486781_7075506437608666403_o

Read Full Post »


L’Abri    51WHGudIphL._AA160_

Edith Schaeffer

Ediţie nouă completată









 Cu ilustraţii de Deirdre Ducker


Dedicată soţului meu, Fran

şi Priscillei, Susanei, Deborei şi lui Franky

fără de care nu ar fi existat nimic de povestit

Cuvânt înainte

  A ceastă carte împreună cu cărţile mele formează un întreg.

Lucrarea L’Abri are două laturi strâs legate. În primul rând este înercarea de a oferi un răspuns veritabil la întrebările sincere – pe plan intelectual şi bazat pe o bază exegetică corectă. Cărţile mele: “The God Who Is There”, “Escape from Reason” şi “Death in the City” sunt direcţionate către această latură.

Cea de-a doua latură este demonstrarea faptului că Dumnezeul personal şi infint este cu adevărat prezent în generaţia noastră. Când oamenii secolului XX vin în L’Abri sunt confruntaţi în mod simultan cu aceste două aspecte, asemenea celor două feţe ale unei monede. Aici, în această carte, este prezentat acest al doilea aspect despre care v-am vorbit.



 Menţionarea persoanelor – unele pe nume, altele numai prin intermediul iniţialelor – a avut o importanţă majoră pentru a oferi acurateţe povestirii redată în această carte.

Autoarea doreşte să mulţumească acelora ale căror istorii au pătruns în urzeala şi bătătura materialului ţesut în ultimii 20 de ani. De asemenea, este important să menţionez nu doar că această carte este o condensare a tot ceea ce s-a întâmplat, şi că am prezentat numai o parte din detaliile fiecărei povestiri, dar trebuie să spun şi că multe, multe persoane care au avut un loc important în viaţa L’Abri din ultimii ani nu au fost menţionate deloc, datorită lipsei de spaţiu. Ar fi fost nevoie de o întreagă serie de volume pentru a reda poveştile celor care au trecut prin L’Abri şi pentru a vă spune toate istoriile emoţionante ale celor implicaţi în rugăciune sau în răspunsurile pe care le-am primit la acele rugăciuni. De exemplu, o întreagă carte ar putea fi scrisă despre idilele, nunţile şi noile căminuri ce au izvorât din L’Abri. Aşadar, dacă cineva este dezamăgit pentru că a fost „lăsat pe-afară” vă rog să vă amintiţi că unele pagini au fost „tăiate” şi „editate”. Alte capitole nu au mai fost scrise din cauza lipsei de spaţiu!

În consecinţă, cu multă recunoştinţă faţă de aceia care au contribuit la poveste „cutreierând” unele din aceste pagini, aş vrea să mulţumesc altora pentru contribuţia adusă la partea reală a întâmplărilor trăite de-a lungul timpului prin faptul că „au cutreierat” paginile adevărate ale istoriei într-un mod sau altul.

N-aş fi fost în stare să scriu această carte fără a menţiona cât de mult a însemnat pentru noi Elveţia ca ţară şi fără a mulţumi în special oamenilor din comuna Ollon şi din satul Huémoz care ne-au permis să ne facem un cămin aici.


Cuvânt înainte
În semn de recunoştinţă
1.  Nu s-e putea întâmpla în Elveţia
2. Un nou început
3, Champéry
4.Cabana  Bijou
5. Rădăcini în Champéry
6. Revenirea la Chalet Bijou
7. Se-adună norii
8. Poate Dumnezeu să rezolve toate detaliile?
9. Un Dumnezeu personal…Un răspuns specific
d10. Un Dumnezeu personal.Interesul Său asupra detaliilor.
11. Inima împăratului se află în mâna Domnului
12. Răsplata credinţei 
13. Derularea planului 
14.Trecerea primului an
15. Dumnezeu trimite oamenii 
16. Dezvoltarea cabanei
17. Viaţa  merge înainte în cadrul lucrării L’Abri
18. ’ Varianta englezească a L’Abri ia fiinţă 
19. Naşterea unei comunităţi 
20. „S-a meritat întru totul”
21. Iar cinci ani mai târziu

22. Continuarea poveştii L’Abri astăzi


L’Abri L’Abri



Read Full Post »






  1. Doamne, deţine Tu astăzi controlul în mijlocul acestor mii de oameni; mulţi din ei sunt necredincioşi – Tu ai murit pentru „cei păcătoşi”. Fă-i să se întoarcă la Tine.


  1. O, Doamne, Te implor să mă duci la o identificare vie cu scopul Tău privitor la aceste Barăci pe care le am în grijă. Dă-mi o ungere proaspătă în această zi, pentru toate ocaziile ce se vor ivi. Fă să văd lucrareaTa mântuitoare.


  1. Doamne, aceste cuvinte vin cu puterea strălucitoare a tăriei Duhului Tău: „El îl desfiinţează pe cel dintâi, ca să-1 stabilească pe al doilea” (Evrei 10:9, Bucureşti 2001, nota). Cât Te slăvesc pentru orice aducere aminte a Colegiului! Acesta nu e niciodată departe de gândurile mele – el este „cel dintâi”; ce va fi „al doilea”?


  1. Astăzi, o, Doamne, curăţeşte-mă de activităţi agitate şi ţine-mă calm şi cu totul al Tău. Fă această Baracă o casă a lui Dumnezeu şi o poartă a cerului pentru sufletele oamenilor.


  1. Doamne, te slăvesc pentru privilegiul inestimabil al părtăşiei cu Tine din această dimineaţa; lucrează în mine în aşa fel, încât să voiesc şi să înfăptuiesc buna Ta plăcere azi (v. Filipeni 2:13).


  1. În toate, o, Doamne, vreau să Te recunosc pe Tine. Ţine-ne armonizaţi cu Tine pentru ca alţii să poată apuca bucuria şi voioşia lui Dumnezeu.


  1. Doamne, însufleţeşte-mă ca să Iţi pot simţi prezenţa, să Te pot discerne, sa mă pot concentra asupra Ta, astfel încât să fiu atent să nu mă preocupe nici o relaţie în afară de aceea în care mă aflu cu Tine.


  1. Doamne, arată-Te în mijlocul nostru astăzi, dă-ne siguranţa mare, obiectivă a prezenţei Tale. Fă această locuinţă o adevărată Betania, o casă înfrumuseţată cu Dumnezeu.


9.0, Doamne, umple astăzi Baraca aceasta, trupurile noastre, această tabără, întregul Pământ cu Fiinţa Ta glorioasă. Binecuvântează-ne astăzi pe toţi cu revărsări de viaţă duhovnicească, pentru a ne desfăta în ea.


  1. Doamne, fă ca ziua aceasta să fie umplută cu lauda Ta. Dă-mi eliberare din această amestecătură de lucruri ce mă distrag, din încordarea nervilor la toate detaliile care presează. Te laud pentru că „mintea mea este fixată asupra Ta” (Isaia 26:3, KJV), dar doresc, într-adevăr, ca frumuseţea Ta să fie peste mine.


  1. Doamne, binecuvântează această zi cu o dovadă măreaţă a gândurilor Tale faţă de noi. Te slăvesc pentru Cuvântul Tău din dimineaţa aceasta: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire” (Ieremia 29:11).


  1. Doamne, ridică-mă la Tine, aşa încât bucuria luminoasă, radiantă a mântuirii Tale să mă pătrundă şi să strălucească pentru slava Ta. Ţine-mă într-o continuă mijlocire înaintea Ta.


  1. O, Doamne, cât de întru totul adevărat cu privire la mine este cuvântul psalmistului: „Sufletul meu este lipit de ţărână” (Psalmul 119:25). Sufletul meu e foarte prăfuit, Doamne; înviorează-mă, după cuvântul Tău. Un singur cuvânt făcut viu prin Duhul Tău, şi ce extraordinară este apoi viaţa! Doamne, rosteşte-1 acum.


  1. Doamne, parcă sunt în derivă, trăind ca în ceaţă înaintea Ta, până când Tu Te vei ivi înăuntrul meu. Te ador pentru că am credinţă în Răscumpărarea Ta măreaţă, dar, oh, ce mult schimbă lucrurile conştienta atingerii Tale!


  1. O, Doamne, fii prezent într-un mod atât de real în Baraca asta, încât orice om care vine aici să îşi dea seama că aceasta este cu adevărat casa lui

10342417_818809591514452_4716574527351799157_n16.0, Doamne, acest simţământ de a fi sufocaţi de lucrurile din imediata apropiere ne împiedică să fim conştienţi de prezenţa Ta; vino şi eliberează-ne şi încântă-ne.


  1. O, Doamne, îţi mulţumesc pentru ieri şi pentru scurta conştientizare a adâncimilor Tale în mine; fă-mă azi în stare să-mi ţin inima şi mintea îndreptate asupra Ta în rugăciune neîntreruptă şi fermă.


  1. Doamne, binecuvântează cu însemnată binecuvântare deschiderea Orelor de Studiu deseară. Adu un interes ascuţit şi o putere spirituală care să se manifeste cu tărie şi măreţie peste noi toţi.


  1. Doamne, îţi mulţumesc pentru sfatul din textul din dimineaţa asta („Şi să fie… că vei face după cum ţi se va oferi prilejul; căci Dumnezeu este cu tine.” – 1 Samuel 10:7, KJV) de a nu mă agita căutând să fiu conştient de utilitatea mea, ci doar de a face după cum mi se oferă prilejul pe care Tu l-ai rânduit.


  1. Doamne, dă-mi astăzi inspiraţia intuitivă, instinctivă a Duhului Tău Sfânt ca să Te pot discerne în toate lucrurile. Umple întreaga zi cu pacea şi prezenţaTa minunate.


  1. „Fă-mă să-ţi aud glasul!” (Cântarea Cântărilor 2:14) – aceasta este rugăciunea mea. Doresc, dincolo de posibilitatea de a exprima în cuvinte, să Te aud, să Te percep, să fiu răscolit de prezenţa Ta.


  1. Doamne, fă să fiu astăzi pe deplin absorbit în Tine – aşa devieri, aşa împrăştieri am. Vreau să mă întorc acasă la Tine, să trăiesc din nou viaţa de dependenţă totală de Tine.


  1. Doamne, ce puţină hrană am dat Cristosului care locuieşte în mine; o, Doamne, iartă-mă. Umple-mă cu sentimentul profund al iertării Tale nu numai ca să mă pot bucura de mântuirea Ta, dar şi să fiu umplut cu Duhul Tău pentru lucrarea de aici.


  1. O, Doamne, îmi dau seama din plin că „sunt doar un copil mic, nu ştiu nici sa ies, nici să intru”; de aceea, dă-mi „o inima care înţelege” (1 împăraţi 3:7,9,  şi creşte în mine sentimentul prezenţei Tale azi.


25., Atingerea Ta încă are puterea ei străveche”; atinge-mă, Doamne, ca să fiu într-atâta în părtaşie cu Tine, încât toată fiinţa mea să radieze pacea şi bucuria Ta.


  1. O, Doamne, la Tine vin pentru această zi. Tendinţele degeneratoare ale acestei ţări sunt atât de rafinate, încât mă umplu de uimire! Readu bucuria vieţii care face ca totul din jur să strălucească.


  1. Doamne, sunt conştient de o lipsă a proporţiei – ies în prim plan lucruri care sunt simple nimicuri, iar lucrurile glorioase dispar. Eliberează-mă de aceasta ca să exist pentru slava Ta.


  1. Doamne, Iţi mulţumesc mult pentru atingerea pe care mi-ai dat-o dimineaţa asta – ce uimitoare letargie aveam, ce urâciune! Totuşi, aceasta este numai o descoperire a ceea ce ştiu că sunt fără viaţa Ta în mine.


  1. Doamne, dă-mi o ungere nouă a Duhului Tău pentru azi în rugăciune, închinare şi în muncă, aşa încât în toate lucrurile Tu să ai întâietatea.


  1. Doamne, la Tine vin, întru totul vin. Am un sentiment aşa de intens al nevoii după Tine, încât aştept doar ca Tu să îmi vorbeşti, căci ce aş putea eu să-Ţi spun? Lasă-mă să stau prosternat înaintea Ta ca nisipul deşertului sub soare.



Batand la usa LUI DUMNEZEU- NOIEMBRIE-Oswald Chambers


Read Full Post »


ţa şi Seara





Biserica din casa ta.                                             Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la începu pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce l-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-l audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon. Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată. Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat o farnilie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava numelui Său.




Şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.

Matei 24:39

Potopul a fost universal. Nici bogatul nici săracul nu au scăpat. Învăţatul şi analfabetul, cel admirat şi cel urât, cel religios şi cel profan, cel bătrân şi cel tânăr, cu toţii s-au scufundat în aceeaşi ruină. Unii l-au ridiculizat fără îndoială pe patriarhul Noe. Unde sunt batjocurile lor acum? Alţii l-au ameninţat pentru zelul lui, pe care l-au considerat nebunie. Unde sunt laudele şi cuvintele lor aspre acum? Criticii care au judecat munca bătrânului a fost înecat în aceeaşi mare care a acoperit pe tovarăşii lor batjocoritori. Cei care au vorbit de bine credincioşia şi convingerea bătrânului, dar nu le-au împărtăşit, s-au înecat împreună cu toţi ceilalţi. Toţi lucrătorii care au ajutat la construirea corăbiei pentru bani au fost pierduţi. Potopul a măturat totul; nu a existat nici o singură excepţie. În acelaşi fel, pentru cei din afara lui Christos, distrugerea finală este sigură, Nici un rang, posesiune sau caracter nu va putea salva un suflet care nu a crezut în Domnul Isus. Suflete, ia aminte la această judecată totală, şi înfiorează-te. Îndiferenţa generală a oamenilor a fost uimitoare! Ei mâncau şi beau, se însurau şi se măritau” (Matei 24:38), până când s-au ivit zorii nenorocirii. Nu a fost nici un om înţelept pe pământ afară din arcă. Nebunia a cuprins toată rasa, nebunie în privinţa conservării – cea mai mare nebunie) nebunie în punerea la îndoială a lui Dumnezeu – cea mai rea nebunie. Este ciudat, nu? Toţi oamenii îşi neglijează sufletele dacă nu sunt treziţi de har. Atunci doar îşi părăsesc nebunia şi le poartă ca nişte fiinţe raţionale – dar nu înainte. Dumnezeu să fie binecuvântat, fiindcă toţi cei din arcă au fost în siguranţă. Nici o nenorocire nu a intrat acolo. De la elefantul uriaş la şoricelul timid, toţi erau în siguranţă. Iepurele fricos era la fel de adăpostit ca leul curajos; neajutoratul miel era sigur, ca şi taurul cel puternic Toţi cei care sunt în Isus sunt în siguranţă. Eşti tu în El în seara aceasta?






Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.

1. Pet. 5,8.9.

Unii credincioşi, şi anume acei care citesc puţin Cuvântul lui Dumnezeu au despre diavolul o anumită impresie care adesea se bazează pe datina oamenilor. Ei nu cunosc pe diavolul aşa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură, care ne arată că el este cel mai mare împotrivitor faţă de Dumnezeu şi de credincioşi. Unii spun că cea mai bună tactică de a învinge pe diavolul este de a-l ignora, adică de a considera că nu există. Acest gând nu este încuviinţat de Cuvântul lui Dumnezeu. Diavolul este împotrivitorul nostru al fiecăruia căci el ne urmăreşte şi caută să ne înghită. Lui trebuie să i ne împotrivim şi nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să se împotrivească pentru noi, sau Domnul Isus să ne ocro tească de el. Noi înşine trebuie să ne împotrivim în momentul când el se apropie de noi şi cu tărie şi fără încetare să stăm în luptă. Tare şi continu – arată că această luptă durează şi de aceea necesită puteri tot mai mari ale luptătorului, chiar până aproape de epuizarea lui.

Noi credincioşii suntem ţinta Celui Rău deoarece necredincioşii sunt sclavii săi; şi cu cât ne este mai clar acest adevăr, cu atât ne înarmăm mai tare în vederea atacurilor lui mişeleşti. „îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efes. 6.11). Armătura lui Dumnezeu ne stă la dispoziţie. Dacă o folosim în lupta credinţei, atunci vom alunga duşmanul. în deosebi sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai bună armă de împotrivire faţă de duşman şi de biruinţă. La fel şi Domnul nostru l-a biruit pe marele ispititor, când în pustie se apropia de El, cu Cuvântul lui Dumnezeu: „Este scris.” De L-am urma pe El! Este prea mult pentru carne şi sânge să găsească vrăjmaşi chiar în familie. Legăturile de sânge lovesc astfel în credincioşia faţă de Hristos. Să nu ne lăsăm amăgiţi!






«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»

    IEREMIA 33,3

Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să vorbesc despre acest subiect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvii» (Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune a Tatălui: «Cheamă-Mă în ziua necazului»! În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El, Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este «căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dorinţa noastră sinceră de a pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.


603708_818342118227866_3712733852299657987_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU



Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.

Cine va face acest lucru? Dumnezeul păcii care m-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată şi din moartea duhovnicească la viaţa veşnică în Isus Cristos. Numai El poate să facă acest lucru. O lucrare de desăvârşire şi de păstrare de felul acesta nu poate veni decât de la Dumnezeul oricărui har.

Pentru ce va face El lucrul acesta? Fiindcă El este credincios; credincios făgăduinţei prin care El s-a însărcinat să mântuiască pe cel ce crede; credincios Fiului Său, a cărui răsplată este sa vadă că poporul Său este înfăţişat fără pată; credincios lucrării pe care a început-o în noi şi pe care El n-o poate întrerupe până n-o va duce la bun sfârşit. Sfinţii nu se sprijinesc pe credincioşia lor proprie, ci pe credincioşia Mântuitorului lor care este neschimbată.

Vino, suflete al meu, aici este un ospăţ măreţ, cu care să începi o lună întunecată. Poate afară să fie ceaţă, dar înăuntru trebuie să strălucească soarele.


14020_528240050644275_7044294318474463383_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI



Tu nu mai eşti al tău

Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?

I Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată. ,.o lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El. Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin sufennţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: „Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.




 1 Noiembrie

 Când norul rămânea … copiii lui Israel … nu porneau.

(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.

Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste. „Când norul rămânea“, oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.

Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele“ (Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)?

Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.

Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!                                         din Comentarii devoţionale zilnice

 Un ceas de aşteptare!

Totuşi se pare că e atâta nevoie

  Să ajung în acele locuri sublime!

Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în timpul SĂU!

 „Staţi liniştiţi, copiii Mei“ –

Şi totuşi necredincioşii mor,

  Ei pier în timp ce eu stau!

Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în calea LUI!

 Este bine să primeşti,

Este bine în adevăr să dai!

  Şi totuşi este încă şi mai bine –

De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,

  Să te încrezi în voia LUI!





de  Fritz BERGER

1 Noiembrie

Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”. Ioan 1:17

“Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. (2 Cor. 3:17). Aceasta este învăţătura Apostolilor. Unde ne aflăm azi? Ţinem noi învăţătura Apostolilor, sau spunem mereu că ar trebui?În trecut Legea spunea: “Trebuie”. Câteodată am auzit acest lucru, dar mi s-a părut că este un ton fals în ea. Harul spune că ai voie şi că poţi. În sfârşit am observat că Legea pretinde, iar harul spune cu totul altceva: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă veşnică”. Aceasta este Evanghelia. Deci harul dă şi Legea cere.Moise a fost un om al lui Dumnezeu, el a trăit într-o părtăşie bună cu Dumnezeu şi astfel a fost primul care a auzit Legea şi a fost primul care a avut tablele Legii în mână.Domnul Isus Hristos nu ne-a adus ceva de la Dumnezeu, ci ne-a făcut părtaşi la ceva. Harul nu a fost dat (ca Legea), harul trebuia să vină, trebuia să ia fiinţă, adică ceva ce nu a fost; urma să fie prin Isus Hristos. Acest har nu a costat numai osteneală pentru Domnul Isus ca să ni-l aducă, l-a costat mult mai mult; a renunţat la slava cerească, S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, şi a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca noi să avem parte de acest har.Ai primit, tu, har prin Isus Hristos?Preţuieşti tu, harul acesta ceresc? Dar oare l-ai luat degeaba sau poţi să trăieşti spre lauda slavei harului Său?


10710925_817312904997454_7812547853377786228_n MANA DE DIMINEAŢĂ


EVREI 12:12

“întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi”

Textul acesta este scos din Isaia 35, un capitol mesianic în care proorocul descrie întoarcerea Domnului Hristos la poporul Său în suferinţă şi zugrăveşte transformarea care va rezulta din aceasta, după ce dreptatea va fi fost făcută. “Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni……El însuşi va veni, şi vă va izbăvi.” (Isaia 35:4) În acest pasaj de la Evrei, apostolul îndeamnă pe credincioşi să nu-şi piardă curajul când Dumnezeu îi mustră. Şi cei care primesc disciplina Domnului sunt îndemnaţi să vegheze pentru ca viaţa lor de slujire şi de rugăciune să nu slăbească, ci dimpotrivă să se întărească.

Genunchii noştri care ar trebui să se îndoaie în rugăciune, au slăbit? Ei ar trebui să fie într-o stare bună ca să ne ajute la mersul pe cale. A devenit rugăciunea un efort? Este pentru că genunchii s-au slăbit. Sunt mâinile noastre lâncede, moleşite, mâinile care sunt simbolul slujirii? Simţim oboseala şi apăsarea vrăjmaşului care atacă tot ce este dumnezeiesc? Daniel descrie una din metodele lui Anticrist în cuvintele acestea: “El va epuiza pe sfinţi.” (Dan 7:25. Darby). Încercăm şi noi acum această epuizare? Dacă nu înţelegem motivul pentru care el face aceasta, vom chema Numele Domnului împotriva lucrărilor vrăjmaşului şi vom fi uşuraţi. Să învăţăm să luptăm lupta cea bună a credinţei!

Dar mai este şi o altă pricină care poate duce la starea descrisă în textul nostru. Poate că este o fisură, o crăpătură îngustă în viaţa noastră, ceva poate care ar trebui revăzut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea semenilor noştri poate chiar cu fraţi şi surori în Domnul.. Ce har faţă de noi când Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestei slăbiri crescânde în viaţa noastră spirituală. Căci dacă primim ca Domnul să ne mustre şi dacă ne întoarcem la ascultarea de Cuvântul Lui, vom avea o vindecare imediată. Să veghem deci asupra mâinilor şi genunchilor noştri.

Rugăciunea şi mijlocirea să nu-şi piardă nici prospeţimea, nici continuitatea, iar slujirea şi mersul nostru să rămână totdeauna sub binecuvântarea şi călăuzirea Domnului nostru în simplitatea care este în Hristos. în felul acesta vom putea se trăim, să umblăm şi să ne rugăm în împrejurările de acum, fie ele cât de potrivnice, fără să slăbim; şi rugăciunile noastre vor primi cu siguranţă răspunsul binevoitor al Domnului căci: “…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere vom căpăta de la El…” (1 Ioan 3:21,22)

  DESCARCA DE AICI:MANA DE DIMINEATA-NOIEMBRIE10622947_1507361149518413_2055856526612280792_n


1 Noiembrie 2014

V-aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său.1 Tesaloniceni 1.9,10

Învăţătura premilenială vs. „Aşteptând pe Fiul“

Într-o vreme ca cea în care trăim, când cunoştinţa în orice domeniu este atât de răspândită, este extrem de necesar pentru creştini să înţeleagă diferenţa majoră dintre a fi pur şi simplu de acord cu învăţătura despre cea de-a doua venire a Domnului şi de a aştepta realmente arătarea Sa. Mulţi pot susţine învăţătura celei de-a doua veniri şi chiar o pot predica elocvent şi, cu toate acestea, să nu cunoască cu adevărat Persoana a cărei venire mărturisesc că o cred şi o predică. Vremea de acum este o perioadă a cunoştinţei – chiar şi cunoştinţă religioasă, dar cunoaşterea nu este viaţă, nici putere – cunoştinţa nu ne va scăpa de păcat sau de Satan, nici de lume, de moarte sau de iad. Prin cunoştinţă înţeleg orice altă cunoaştere în afară de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Hristos. Se poate ca cineva să cunoască o mare parte a Scripturii, multe profeţii, multă învăţătură şi în tot acest timp să fie mort în păcate şi fărădelegi.Este imposibil să trăim în aşteptarea zilnică, oră de oră, a „Fiului Omului care vine“, dacă nu Îl cunoaştem personal pe Fiul Omului. Aş putea să studiez profeţia şi, prin studiu şi prin exersarea intelectului meu, să descopăr învăţătura celei de-a doua veniri a Domnului, şi totuşi să fiu complet străin de Hristos şi să trăiesc într-o despărţire de inimă totală de El. Cât de adesea aşa stau lucrurile! Câţi ne-au uimit cu vastele lor cunoştinţe despre profeţie şi totuşi, în final, s-au dovedit a răspândi de fapt o lumină falsă, care nu vine din aşteptarea în rugăciune a Domnului! Cu siguranţă, acest gând ar trebui să ne mişte adânc inimile şi să ne conducă la a ne întreba dacă noi înşine cunoaştem Persoana binecuvântată care spune despre Sine că „vine curând“.C H Mackintosh


10399427_1505516063036255_6391429418200227326_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE


 Numeri 21:1-9


…oricine era muşcat de un şarpe şi privea
spre şarpele de aramă, trăia.
                 Numeri 21:9

Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?
Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a
oferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privit
au murit. Era simplu. Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plîns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-a
mărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi” (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţi
aceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească – un act ce implica credinţa – crezând în promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim.                 – R.W.D.

Viaţa ţi s-a oferit, aleluial

Viaţă veşnică vei dobândi

Numai de priveşti la El, aleluia!

Singur Isus poate mântui.      Ogden

Cea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.

 DESCARCA DE AICI:Pu00C2INEA CEA DE TOATE ZILELE-Noiembrie10628210_814095441985867_783732720760968805_n


 1 Noiembrie 2014

Căci … este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.1 Timotei 2.5

Unicul Mijlocitor

Într-o istorisire veche se spune că un miner credincios lucra împreună cu un camarad necredincios în mina de cărbuni. Tocmai urmau să arunce în aer o stâncă şi trebuiau să părăsească mina înainte de a exploda pulberea. Au urcat amândoi în coş, dar mâinile care trebuiau să-i tragă afară nu aveau destulă putere să-i scoată pe amândoi deodată. Minerul temător de Dumnezeu a sărit din coş şi a zis: „Tu eşti un om nemântuit şi, dacă vei muri, sufletul tău va fi pierdut pentru totdeauna. Cât mă priveşte pe mine, îmi încredinţez sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Dacă voi muri, eu sunt mântuit!“. Acest om, care a arătat o dragoste aşa de mare pentru mântuirea sufletului aproapelui său, a scăpat. L-au găsit nevătămat sub dărâmături.Pentru acel miner s-a găsit o scăpare, dar pentru Mântuitorul nostru nu s-a găsit niciun loc de refugiu, când a trebuit să plătească preţul răscumpărării sufletelor noastre. El trebuia să moară. Dacă nu murea Mântuitorul, trebuia să moară toată omenirea; nu exista altă alternativă. Prin lucrarea Sa de la cruce, Mântuitorul a devenit unicul Mântuitor pentru salvarea oricărui om care crede în El.Îl cunoşti şi tu, cititorule, pe acest Mijlocitor unic?

 DESCARCA DE AICI:Su0102Mu00C2Nu0162A BUNu0102 Noiembrie 2014

10560399_817240155004729_7620701896195195358_oSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 Noiembrie


Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6). Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea. Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea” (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dumnezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât în valea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).


10441919_817793988282679_8246470149200961048_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-



„Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi”

(1 Tesaloniceni 2:13)

     Să remarcăm două lucruri: 1) Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat. Chuck Swindoll scrie: „Nu avem nici o problemă cu Dătătorul adevărului… dar nu cumva adevărul s-a viciat când s-a transmis oamenilor păcătoşi? E clipa perfectă în care poţi face cunoştinţă cu revelaţia, inspiraţia şi iluminarea. Revelaţia s-a produs când Dumnezeu ne-a oferit adevărul, inspiraţia, când scriitorii l-au primit şi l-au consemnat, iar iluminarea, când îl înţelegem şi îl aplicăm. Încrederea ta în Biblie are legătură directă cu credinţa pe care o ai în faptul că a fost inspirată. Cum putem fi siguri că este fără cusur şi demnă de încredere? Pavel ne oferă ajutor dându-ne un răspuns la această întrebare: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”

(2 Timotei 3:16). Când Dumnezeu Şi-a descoperit adevărul scriitorilor umani, El a „insuflat” Cuvântul Său. Când dictăm cuiva o scrisoare, „noi suflăm un mesaj” şi altcineva îl scrie. Deci scriitorii au scris pur şi simplu după dictare? Dacă cunoşti Biblia în mod temeinic, îţi dai seama că Petru nu seamănă cu Ioan, Ioan nu seamănă cu David, într-un fel sau altul, personalitatea fiecărui scriitor s-a păstrat fără a corupe textul. Acest fapt exclude ideea de dictare. Petru spune: „nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20-21). Aceasta este răspunsul la întrebarea de mai sus.

2) El te va susţine. Când treci prin experienţe haotice, Cuvântul lui Dumnezeu îţi oferă stabilitate. Nici un alt sfat nu te va ajuta aşa cum o face El. Nici un alt adevăr nu te va ajuta să rămâi în picioare în furtunile îndoielii şi ale incertitudinii. Nici o altă realitate nu-ţi va da tăria de care ai nevoie în fiecare zi”.

DESCARCA DE AICI:CUVANTUL Lui DUMNEZEU Noiembrie8952_888357381181960_7526856087966217185_n10561752_1482167808726298_6397478857496669856_n


Read Full Post »

%d bloggers like this: