Archive for March, 2018

  • A passionate prayer
  • A traitorous arrest
  • A trumped up charge
  • A false trial
  • Lying witnesses
  • A denying disciple
  • Washed hands
  • Unrighteous remorse
  • A Place called Skull
  • A remote crossroads of the world
  • Between two thieves
  • Sneering rulers
  • Scoffing bystanders
  • Abusive soldiers
  • Insensitive crucifiers
  • A repentant robber
  • A new mother and her new son
  • Weeping women
  • A worshipping Centurion
  • Three hours of darkness
  • The earth shakes
  • Some living dead
  • A criminal’s cross
  • A sealed stone
  • Salvation!

Salvation? How can the salvation of all mankind happen in this way? In this ignominious, inglorious way? How can this be? That all of the sins of all who have ever lived or are living or will live are paid for on a criminal’s cross? Aren’t criminals most in need of forgiveness? Can criminals even be forgiven? How can a Man who hung on a criminal’s cross pay for all the sin of all people?

And in Jerusalem of all places. Why not Rome, the political capital of the world? Or Athens, the cultural capital of the world? Or Alexandria, the educational capital of the world? Or Ephesus, one of the economic capitals of the world? Or Corinth, certainly one of the sin capitals of the world? Yes, that’s it, why wasn’t sin paid for in one of the greatest sin centers of history?

It just doesn’t make sense. How can this Friday be Good? And how could salvation happen in this way?

No blaring trumpets, no glorious angels, no parades of power and purity, just another Friday crucifixion in the ancient Roman empire. Amazing. Excruciatingly painful, but almost ho-hum for the Roman soldiers. Just one more criminal to throw on the trash heap of history and off we go for a few drinks and a good time of gaming.

Yet salvation did come this way. Yes, it did!

God had worked for thousands of years to provide His salvation. First there was creation, then rebellion, and then rejection, banishment, separation-we were cut off from God and Life. But that’s when God began the redemption process, first with promises, then with prophecies, and all with purpose, the purpose of demonstrating His power through His weakness as He kept His promises and fulfilled His prophecies. His Son became one of us: His Son became His Slave, His sacrifice. our Savior. And in Jerusalem.

God loves weakness because weakness is the greatest way He can show His power. How can an ordinary Man who isn’t even worthy of a second look become our Savior? But He did through the power of God’s weakness in Jerusalem.

How can Jerusalem become the place of salvation? Jerusalem was a world capital in the ancient Roman Empire. One of the greatest structures of all, Herod’s Temple, was in Jerusalem. The city was a spiritual capital in the empire, but Jerusalem was different from the other world capitals. It was . . . well, it was Jewish, quirkish, lavish in its own way, but certainly not in the Roman way. Jerusalem was really a weak world capital, crushed under the Roman heel. But God had made Jerusalem the center of His salvation purposes, the place where all His promises would be fulfilled, an unlikely place populated by some very unlikely people. How like God to do this.

This is my salvation, my deliverance, my eternal life started on earth and slated to last forever. Again, I must ask how can this be? How can a five-year old fatherless and familyless little boy get father, mother, and family in the blink of an eye? How can that little boy receive a call to serve God? How can that little boy grow up to be blessed with mentors and marriage and sons and daughters-in-law and grandchildren, and faithful friends full of love for him? How can that be? Only because God glories in taking the weak and making us His vessels of glory.

It has been many years since God saved me and I still serve Him. Salvation never ends; why should service? And may I die as Jesus died: with a cross on my back, resurrection in my heart, and the interests of God on my mind.

What has your salvation been? Can you join with me in this Good Friday season and rejoice in God’s salvation for you? Think of what He has done for you and join me.


Passion Week – Good Friday Events 1/2 – The hurt of Peter’s denial of Christ
…Then the high priest had an inspiration. He would charge Jesus under oath to answer this question: “Are you the Christ, the Son of God?” (Matthew 26:63). This was a question Jesus was not legally obliged to answer. And yet Jesus chose to answer. I used to think that this was because the high priest put Him under oath. I now look at it differently. This was a question Jesus must answer. To refuse to answer would imply that He was not the Messiah, the Son of God. If He were the Messiah, the Son of God, then why would He not answer to this effect? This was the crux of the coming of our Lord – to reveal Himself as the Messiah, and as the Son of God.

Our Lord’s answer was far from tentative. Not only did He identify Himself as the Messiah, the Son of God, He also referred to Himself as the Son of Man:

Jesus said to him, “You have said it yourself. But I tell you, from now on you will see the Son of Man sitting at the right hand of the Power and coming on the clouds of heaven” (Matthew 26:67).

This is an incredibly powerful statement. Jesus affirms His identity. He is the Messiah. He is the Son of God. He is also the Son of Man, which means that He will return to the earth in power, to deal with His enemies and to establish justice…..

Passion Week – Good Friday Events 2/2 – Jesus arrested and crucified – It is finished!
After rebuking His disciples for attempting to defend Him by force, Jesus then turned to those who had come to arrest Him. Why were they seeking to take Him by force? What was the need for this great “posse” (to use a term from the old Western movies – a large party of folks authorized to assist in the arrest of Jesus)? Why did they have to arrest Him at night? Jesus had not been in hiding, as if He were a wanted felon. He had publicly taught in the temple. He was never more accessible for arrest than during the previous week. If the disciples’ (threatened) use of force revealed some wrong thinking, so did the show of force by those who came to arrest Jesus in the garden.
 Let us leave these verses by taking note that Peter surely was willing to die for His Lord, just as he had claimed earlier. No one would start swinging his sword against an armed force this large without expecting to die (or at least expecting our Lord to intervene with some “heavenly firepower”). Our Lord was indicating to Peter and the rest that if He needed heaven’s intervention, He could do so without His disciples precipitating violence.
Passion Week – Good Friday Events 2/2 – Jesus arrested and crucified – It is finished!

Rebloged from:


Read Full Post »


Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Dumitru Cornilescu Foto Wikipedia

Dumitru Cornilescu, traducatorul Bibliei in Limba Romana este considerat ca fiind un Luther al Romaniei. Odata cu traducerea si tiparirea Bibliei in Limba Romana in anul 1921 de catre Cornilescu, poporul roman a avut pentru prima data accesul la citirea Bibliei si de atunci incolo fiecare putea sa aiba Biblia in posesia lor. Lui ii datoram faptul ca multi oameni au auzit si citit Cuvantul lui Dumnezeu si au primit Mantuirea prin Isus Christos. In continuare veti afla mai multe despre acest om al lui Dumnezeu, care s-a intors la credinta in Isus Christos in timp ce traducea Biblia dintr-o alta limba, pentru folosul poporului roman. Agnus Dei (Multumim pastorului Petru Hututui pentru semnalarea acestei aniversari)

Dumitru CORNILESCU – (1891-1975)

 Dumitru Cornilescu s-a născut în comuna Slaşoma din judeţul Mehedinţi, în anul 1891. A fost întîiul născut într-o familie numeroasă, cu 12 copii dintre care doar 8 au rămas în viaţă. Tatăl, fost învăţător în sat, cu o lungă tradiţie cărturărească în familie, a dat la şcoală pe cei trei băieţi ai săi: Dumitru, Gheorghe şi Iulian.

Dumitru a absolvit şcoala primară în sat şi apoi a mers la Seminarul teologic ortodox din Bucureşti. A urmat Universitatea din Bucureşti, Facultatea de teologie, pe care a absolvit-o printre laureaţii promoţie 1916.

Încă din facultate a fost cunoscut ca harnic traducător şi editor al unor broşuri cu conţinut religios, pe care le împărţea enoriaşilor de la biserica Cuibul cu Barză din Bucureşti unde era cîntăreţ în parohia preotului Teodor Popescu.

După terminarea studiilor, este primit în monahie şi ajunge ierodiacon pe lîngă mănăstirea Dobrovăţ din Moldova. Prin înţelegere cu Episcopul de Huşi, Nicolae Munteanu, viitor Patriarh, i se permite „detaşarea” la conacul prinţesei Ralu Calimachi de la Stânceşti, lîngă Botoşani, pentru a lucra la noua traducere a Bibliei pe înţelesul poporului.

În vara anului 1923, după agitaţia publică stârnită de activitatea duhovnicească a preotului Teodor Popescu(apoi de caterisirea sa), a plecat cu acesta din ţară în concediu în Germania -dar, după mai multe vizite în oraşe din Germania, apoi Franţa, Anglia ( la Londra, pentru supravegherea tipăririi Bibliei), Elveţia, rămâne şi se stabileşte la Oberageri, Cantonul Zug,(lîngă Zurich),în Elveţia, unde se căsătoreşte şi devine pentru mulţi  ani (1927-1951) capelanul şi apoi directorul Sanatoriului Landli.

De-a lungul anilor l-a sfătuit îndeaproape pe Teodor Popescu cu privire la la mersul tinerei adunări reformate evanghelic din Bucureşti, (construită pe str. Carol Davilla nr.48 din cartierul Cotroceni de Societatea pe acţiuni TREZIREA), care avea o puternică înfluenţă spirituală  şi o curajoasă lucrare de misiune în multe localităţi din ţară.
Din anul 1965 cînd vizitează SUA, colaborează strâns cu posturi creştine de radio din Cleveland, Bonaire-Caraibe, Monte Carlo-Monaco, precum şi cu numeroase reviste creştine printre care „Unter dem Kreutz”(Sub Cruce-Elveţia)  şi „Luminătorul”(Chicago,SUA).
S-a stins din viaţă în anul 1975, fiind omagiat de credincioşii  români din SUA şi din lumea întreagă şi „Radio Monte Carlo”, post de radio unde obişnuia în ultima parte a vieţii să vorbească românilor despre Dumnezeu şi să cânte chiar în româneşte. Toată viaţa sa a analizat şi a re-analizat, cântărind fiecare cuvânt al traducerii pe care o realizase în tinereţe.


Între 1916-1921, Dumitru Cornilescu a tradus Biblia în limba română modernă din originale greceşti şi ebraice şi a tipărit în 1920 Psalmii,  în cadrul Editurii SOCIETATEA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ înfiinţată de el în Bucureşti.

În 1921 se tipăreşte Noul Testament şi în întregime Biblia, la aceiaşi editură, cu susţinerea publică şi binecuvîntarea unor membri marcanţi ai Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În anul 1917 trăise la Stânceşti, Botoşani, experienţa convertirii la adevărata credinţa creştină, aceea a cunoaşterii personale a Mîntuitorului Cel viu, Isus Cristos. Deşi era teolog şi traducător al Sfintei Scripturi a trebuit să recunoască minunea întoarcerii conştiente la Dumnezeu. Acest lucru îl marchează atât de profund încât hotăreşte să-şi dedice viaţa acestui măreţ ideal: de a spune şi altor oameni despre minunea transformării sau a renaşterii spirituale, care i se poate întîmpla oricărui om care crede şi se încrede în Cristos cel răstignit şi înviat.

Prin mărturia sa, în anul 1919 şi Teodor Popescu, parohul său de la Cuibul cu Barză din Bucureşti se întoarce la Dumnezeu începând o amplă mişcare de reformă, sau trezire spirituală, în biserica sa.

Între anii 1920-1924 cei doi activează pe tărâm spiritual, de lucrarea lor fiind legat un amplu scandal în presa vremii de atunci, cunoscut sub numele de “Minunea de la Cuibul cu Barză“. Prin aducerea în faţa opiniei publice a fundamentelor credinţei creştine moştenite de noi, românii, prin Ortodoxism, s-a produs o mare dezbatere naţională, teologică, etică şi morală.

În perioada locuirii în străinătate, mai lucrează (1924-1931) o a doua traducere, literală, a Sfintei Scripturi pe care o tipăreşte la Bucureşti în 1931, într-un număr mic de exemplare, sub egida Societăţii Biblice pentru Britania şi străinătate.
Din anul 1965, deşi era bolnav, vizitează biserici ale credincioşilor români din SUA, primind o unanimă recunoaştere spirituală şi teologică.
În 1971, la împlinirea a opt decenii de viaţă şi 50 de ani de la prima traducere a Bibliei, primeşte la Geneva titlul onorific de PREŞEDINTE DE ONOARE PE VIAŢĂ al Societăţii Biblice pentru Britania şi Străinătate, cea mai onorantă recunoaştere internaţională a vreunui teolog român.

Simpozion Dumitru Cornilescu

Invitati dr. Profesor IOSIF TON

Noul Testament 1920

Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București.

Cornilescu a tradus mai întâi Noul Testament, care a văzut lumina tiparului în 1920. O primă informație despre tipărirea acestei ediții se află într-o scrisoare din 14 mai 1920, trimisă de John Howard Adeney (capelan anglican la București) către Robert Kilgour, unul dintre editorii Societății Biblice Britanice: „Cornilescu, ajutat de niște prieteni din Elveția ai dlui Broadbent (Dl. Berney) va începe săptămâna viitoare tipărirea unei prime ediții a NT tradus de el.” Vestea tipăririi acestei versiuni era anunțată în Noua Revistă Bisericească, iunie-iulie 1920, p. 55: „în curând va ieși de sub tipar Noul Testament tradus de D. Cornilescu”. Ulterior, arhimandritul Iuliu Scriban avea să scrie: „În cursul lui 1920, d. Cornilescu, cu ajutorul principesei Calimaki, a izbutit să-și tipărească traducerea lui cuprinzând Noul Testament și Psalmii.”

În prima sa ediție a NT, Cornilescu a folosit din belșug parafraze, recurgând adesea la soluțiile de traducere adoptate de traducătorul elvețian Louis Segond. Influența versiunii Segond asupra versiunii Cornilescu a fost semnalată de către Gala Galaction la scurtă vreme după publicarea NT din 1920, într-un articol publicat pe 21 iulie 1920, în Luptătorul. Între altele, Galaction scria următoarele:

„De subt teascurile tipografiei Gutenberg a apărut zilele acestea Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos. tradus de D. Cornilescu, Stăncești-Botoșani. E o carte de 467 de pagini, tipărită cu îngrijire, pe două coloane, cu hârtie destul de bună, și care, după cât aud, a costat în aceste vremuri grele, o avere întreagă. Este o adevărată surprindere acest eveniment tipografic! (…) Autorul acestei noi traduceri a Noului Testament, este – din capul locului – vrednic de toate laudele și de toate încurajările. (…) Traducătorul merită să fie lăudat pentru lucrul cu care ni se înfățișează. Nu-l cunosc nici personal, nici impersonal. Se zice că e față bisericească și anume preot călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.”

Biblia 1921

Pagina de titlu a Bibliei Cornilescu 1921

Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia 1921) s-a afirmat uneori că ea a fost tipărită „sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Române” și că „inițial traducerea lui Dumitru Cornilescu s-a publicat cu aprobarea autorităților eclesiale ortodoxe.” Într-un comunicat dat publicității în aprilie 2012, cu ocazia distriburii Bibliei Cornilescu (ediția GBV) împreună cu ziarul Adevăru, Ioan Enescu, directorul editurii Orizonturi, afirma următoarele: „Subliniem în mod deosebit că traducerea preotului Dumitru Cornilescu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă Română, apărând cu binecuvântarea Patriarhului României. Ar fi acceptat oare Patriarhul României să binecuvânteze o Biblie neoprotestantă?! Biserica Ortodoxă Română nu și-ar fi putut însuși, în niciun caz, o versiune neoprotestantă așa cum se apreciază în comunicatul Patriarhiei. Faptul că, ulterior, Biserica nu a mai agreat traducerea preotului Cornilescu nu a fost generat de vreun viciu al traducerii, ci de neînțelegerile dintre Patriarhia Română și persoana traducătorului. O versiune ortodoxă nu putea deveni brusc o versiune neoprotestantă.” Afirmația este eronată, după cum indică pagina de titlu a acestei versiuni. Contrar celor afirmate de Ioan Enescu, ea nu s-a bucurat niciodată de aprobarea oficială a Sf. Sinod al BOR, a cărei ultimă ediție (înainte de Cornilescu) a fost publicată în 1914, următoarea versiune ortodoxă oficială fiind publicată abia în 1936.

Potrivit unei scrisori (27 nov. 1920) trimise Societății Biblice Britanice de către J. W. Wiles de la Belgrad, textul VT tradus de Cornilescu era deja gata, iar traducătorul aștepta cu nerăbdare ca Societatea să-i trimită hârtia necesară tipăririi întregii Biblii.

Nu există informații despre data precisă la care s-a încheiat tipărirea Bibliei 1921, dar ea trebuie să fi avut loc în prima parte a anului, dat fiind că într-o scrisoare din 22 august 1921, Robert Kilgour îi comunica lui John Howard Adeney (capelan anglican din București) că Societatea Biblică are deja un exemplar în bibliotecă și că ar mai fi nevoie de încă trei.

Biblia Cornilescu 1921 reia fără modificări textul NT 1920. Analiza comparată a Bibliei Cornilescu 1921 și a versiunii Segond confirmă parțial afirmațiile lui Galaction, dar, conform unui studiu detaliat dedicat acestei chestiuni, „Influența mare exercitată de versiunea Segond nu trebuie să ne facă să credem că traducătorul român a copiat în mod servil traducerea biblistului elvețian. Există suficiente versete care arată că versiunea Cornilescu 1921 diferă de cea a lui Segond”.

Biblia 1924

Pagina de tilu a Bibliei Cornilescu 1924

Deși în mod curent se afirmă că ediția revizuită de Cornilescu a fost publicată în 1923, scrisorile privitoare la Biblia Cornilescu din arhiva Societății Biblice Britanice arată fără dubii că ea a ieșit de sub tipar în septembrie 1924.

Această ediție, tipărită pe hârtie de India, s-a remarcat prin calitatea tipăriturii și a legării. Totuși, faptul că traducătorul nu a putut supraveghea direct tipărirea ei a dus la apariția unor greșeli de tipar (încălecarea unor rânduri la Evrei 1:10).

În primii câțiva ani care s-au scurs de la publicarea ei, Biblia 1924 s-a vândut în tiraje uriașe pentru vremea respectivă, devenind un adevărat best-seller. J. W. Wiles, reprezentantul Societății Biblice Britanice pentru țările din Balcani, raporta în februarie 1928 următoarele date cu privire la Biblia Cornilescu: „Am lăsat în urmă numere ca 5.000 pe an, ca de exemplu în 1920, și am urcat la 85.000, 95.000 și aproape 100.000 de exemplare pe an.” Statisticile se referă, desigur, nu doar la Biblie, ci și la Noul Testament, care fusese tipărit în ediție de buzunar.

Biblia 1931 – Pagina de titlu a Bibliei Cornilescu 1931

Critici aduse versiunii Cornilescu 1924

Ediția Cornilescu 1924 a fost întâmpinată cu suspiciune de către unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. La începutul anilor ’30, succesul ei uriaș a făcut ca autoritățile religioase să încerce să oprească difuzarea ei în mediul rural. În acest scop, s-au făcut demersuri pe lângă ministrul de interne (G. Mironescu), al cărui ordin (22 martie 1933) interzicea distribuirea Bibliei Cornilescu 1924 în satele și comunele României.

Pentru a debloca situația, Societatea Biblică Britanică, sub a cărei siglă fusese publicată această versiune, l-a trimis pe J. W. Wiles, reprezentantul ei de la Belgrad, să ceară o audiență lui Nicolae Titulescu. Acesta l-a informat pe reprezentantul Societății Biblice Britanice că între motivele pentru care Biblia Cornilescu nu este agreată este faptul că în Iacov 5,14 termenul grecesc presbyteroi a fost tradus prin „prezbiteri” și nu „preoți”, cum ar fi preferat ierarhia ortodoxă. Wiles a explicat că nici versiunile sinodale rusești ale Bibliei nu folosesc termenul „preoți”, ci tot „prezbiteri”. În urma acestei întrevederi, ordinul a fost revocat.

  • Evrei 7:24 – aparabatos

O acuzație care a fost adusă mai recent versiunii Cornilescu privește traducerea versetului din Evrei 7:24. Bogdan Mateciuc, evanghelic convertit la ortodoxie, scrie pe site-ul lui: „La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea ÎPS Bartolomeu Anania) se poate citi: «dar Iisus are o preoție netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac», pe când în traducerea Cornilescu scrie «Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție, care nu poate trece de la unul la altul». Citatul este folosit de protestanți pentru a justifica necredința lor față de succesiunea apostolică.” Acuzația de mai sus este nefondată, deoarece, așa cum dovedește un studiu dedicat versiunii Cornilescu, soluția de traducere folosită de fostul ieromonah se regăsește și în câteva versiuni ortodoxe ale Bibliei: Galaction 1938, NT sinodal 1951 și Biblia sinodală 1968. În realitate, Cornilescu a recurs la această soluție de traducere fiindcă ea fusese propusă deja de Louis Segond și de lexicograful american Joseph Thayer în dicționarul său grecesc, folosit de Cornilescu în procesul traducerii.

  • Apocalipsa 20 – mia de ani

Bogdan Mateciuc afirmă că „în cartea Apocalipsei, capitolul 20, Cornilescu traduce din Biblia engleză, nu din originalul grecesc. În timp ce în original se vorbește despre ‘mii de ani’, Cornilescu traduce ‘o mie de ani’, aliniindu-se astfel ereziei neoprotestante a ‘împărăției de o mie de ani’. Dacă el ar fi fost, așa cum încearcă să-l prezinte neoprotestanții, un erudit în limbile ebraică și greacă, în mod evident ar fi văzut și înțeles originalul grecesc!” Deși începând cu NT 1979 echivalarea secvenței grecești ta hilia ete (τὰ χίλια ἔτη) s-a făcut în edițiile ortodoxe (inclusiv în Biblia Anania) prin expresia „mii de ani”, această traducere este eronată, după cum arată un studiu academic extins asupra acestei probleme. Cu referire la această expresie din Apocalipsa 20, cunoscutul patrolog C. Bădiliță scria următoarele: „Fără a intra în polemici inutile, ta chilia înseamnă, în limba greacă adevărată, nu aceea inventată de B. Anania, ‘o mie’, nu ‘mii’ (la plural).”


Read Full Post »

Săptămâna mare

Read Full Post »

 În seara Cinei

Vezi limpede-n Scriptură, într-o odaie sus,
Pe ucenici la Cină cu Mielul sfânt, Isus.
Îl vezi pe Domnul slavei cu pâinea, cum o ia,
O binecuvântează, o frânge și din ea
Împarte celor care urmează țelul Său:
“Luați, mâncați, acesta este sfânt trupul Meu!”
Îl vezi cum ia paharul și-n rugă mulțumind
Tatalui Sfânt din ceruri, le dă apoi rostind:
“Beți toți din El, acesta este sângele Meu,
E sângele iertării din Legământul nou!
De-acum din rodul viței, nu voi mai bea defel
Până veți fi cu mine, și-l vom bea nou, în cer!”
Ce dragoste divină s-a dat în locul meu. .
Aș fi pierdut în moarte, dar chiar El, Dumnezeu,
S-a dat ca jertfă-n lume ca azi să fiu salvat
Din brațele viclene a șarpelui din iad!
Cum trebuie să fiu eu față de jertfa Sa?
Iubind pe frații-n Domnul din toată inima!
Cu-o inimă curată, simțind că sunt iertat,
Că liber sunt în Domnul și că în tot ce fac
Se oglindește Mielul pentru mine junghiat
Așa eu împlini-voi Cuvântu-i minunat!
Astfel fiind, de Domnul mă pot apropia,
Simțind fiori din Duhul, m-ating de jertfa Sa,
Să simt izvorul vieții cum intră-n duhul meu
Primind Viață din Viață și har din Dumnezeu!
Apoi îL vezi pe Domnul încins cu un ștergar
Cum toarnă cu smerenie apă, într-un lighean,
Și ca un serv El spală picioarele cu drag
Ale celor ce-n viață Cuvântul i-au urmat.
Și chiar și ale celui ce mâna întindea
Să ia o bucățică întru vânzarea Sa. .
Iar la sfârșit se-așează la masă iar, zicând:
Acum voi ințelegeți ce astăzi v-am făcut?
Eu stiu că-Învățătorul și Domnul Mă numiți,
Deci ce-am facut eu astăzi, voi ați văzut și știți:
Așa cum v-am spălat Eu, sunteți de-acum datori
Să vă spălați aidoma picioarele și voi!
Și-acum, să știe frații ce-n Domnul se unesc
Și care-n ziua Cinei cu El se-mpărtășesc:
Mielul junghiat, Mesia, Mântuitorul scump
Venit ca să ne scape de moarte și mormânt,
Ne-a dat a Sa poruncă: –“ȘI VOI SUNTEȚI DATORI”
Ne-a dat chiar El exemplu, chiar El ne-a arătat
Cum să slujim pe frații iubiți ce ni i-a dat!
Nu e o-ncredințare visată a cuiva
E chiar Cuvântul veșnic, e chiar porunca Sa!
Cine ești tu, o suflet, un praf ce piere-n vânt
Să spui: nu-i pentru mine porunca Celui Sfânt? . .
Sau că e doar părere, încredințare, gând… .
Să facă fiecare cum i se pare-oricând? …
De ce să fii aproape, dar despărțit de țel,
Doar pentru o poruncă să nu ajungi în cer?
Deschide-ți astăzi ochii, de vrei, poți să-nțelegi!
Nu îi închide frate. . de ce vrei să regreți? . .
Nu ai murit pe cruce, în chin, batjocorit;
El, însă, da! . . și-ți cere să faci doar ce ți-a zis!
Cu dragoste te-apropie și vino să slujești
Celor iubiți de Domnul, ca El să îi iubești
Învață ce-i iubirea, smerenia, astăzi, jos
Ca mâine-n zbor de slavă să pleci către Hristos!
În Dragoste motive nu vei găsi nicicând,
Daca iubești în Domnul, asculți al Său Cuvânt!
Înveți ce e iubirea, înveți cum să iubești,
Căci doar iubindu-ți frații vei merge-n slăvi cerești!
Cum Domnul pân’ la capăt copiii și-a iubit,
Iubește-ți și tu frații în El, pân’ la sfârșit!

Emanuel Hasan


Read Full Post »

Unitatea creștină nu se face, ci se …

Tot aud că trebuie ,,să ne unim în Christos“. Putem noi însă să facem aceasta? Este în puterile și în responsabilitatea noastră?

Nu cred. Singurul lucru pe care-l putem noi face este să ,,păstrăm unirea Duhului“. Unitata credincioșilor este o lucrare supranaturală săvârșită de energiile dumnezeiești. Citiți iar Ioan 17 și veți vedea că Fiul o dorește, Tatăl o decide și Duhul Sfânt este cel care o realizează.

,,Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru caei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. … Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.” (Ioan 17:22-26).

Dacă ar fi putut fi realizată de noi, unirea creștină n-ar mai fi fost subiect de discuție între Isus Christos și Tatăl ceresc!

Unitatea creștină nu este nici instituțională și nici organizațională, ci organică în natură, asemenea mădularelor dintr-un trup. Ea se țese acum supranatural între toți cei născuți din Dumnezeu și se va desăvârși când vom fi cu Christos în slavă. Pentru a o identifica, apostolul Pavel folosește pretutindeni în scrierile sale expresia ,,în Christos“. Nu există unitate decât pentru cei care sunt încă de pe acum în Christos.

Singurul lucru pe care-l putem face noi în privința unității creștine nu este s-o facem, ci să n-o desfacem!

,, .. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii“ (Efeseni 4:3).

,, … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“ (Efeseni 4:13).

,,Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus“ (Galateni 3:28).

O unire instituțională ar reuși doar să pună împreună ,,pleava“ din biserici, pentru că grâul este deja una în planul superior al trăirii dumnezeiești. O unire instituțională ar reuși doar să prăbușească iar creștinismul în planul intrigilor și mașinațiilor politice naționale și internaționale ale trăirii în firea pământească.

Unitatea creștină nu trebuie formată de noi, ci doar manifestată în slujirea creștină și în felul în care fiecare mădular îngrijește și este îngrijit de celelalte în ansamblul trupului lui Christos.



Read Full Post »

EVANGHELIA DUPA IOAN – Noul Testament – Biblia Audio Romana – Traducerea Dumitru Cornilescu

Read Full Post »

No automatic alt text available.

Jesus Is The Lamb

March 26 

The LORD’S Triumphal Entry into Jerusalem, (PALM SUNDAY), occurred only days before His crucifixion and is recorded in Matthew 21:1 – 9, (also in John 12:12 – 16). This event was predicted by the prophet Zechariah in the 6th century B.C. Lets take a look at some of the features in Zechariah’s prophecies, and how they are fulfilled in Messiah Jesus.

Zechariah 9:9 — “Your King is coming to you; He is just and having salvation, lowly and riding on a donkey, a colt, the foal of a donkey.” — Fulfilled by Jesus during His Triumphal Entry into Jerusalem on Palm Sunday. (Matthew 21:1-17; Mark 11:1-11; Luke 19:29-40; John 12:12-19)9:10 — “He shall speak peace to the nations; His dominion shall be ‘from sea to sea, and from the River to the ends of the earth.’” — Jesus established the covenant of grace which is available for Jews and Gentiles alike; the church has expanded from sea to sea, and the gospel has been preached all over the world. (This verse is practically a quotation of Psalm 72:8, which is about the Lord’s Anointed King.)9:11 — ““As for you also, because of the blood of your covenant, I will set your prisoners free from the waterless pit.” — Through the sacrifice of Christ and the atonement provided through His blood, God has liberated those who were trapped in the pit of sin and death, separated from God.9:12 — “Return to the stronghold, you prisoners of hope. Even today I declare that I will restore double to you.” — Jesus will compensate those persecuted and killed for their testimony of faith. He calls all those persecuted for the sake of the gospel to maintain their hope and faith in God, the ever-present refuge.9:14-16 — “Then the Lord will be seen over them, and His arrow will go forth like lightning. The Lord God will blow the trumpet, and go with whirlwinds from the south. The Lord of hosts will defend them; They shall devour and subdue with slingstones. They shall drink and roar as if with wine; They shall be filled with blood like basins, like the corners of the altar. The Lord their God will save them in that day, as the flock of His people. For they shall be like the jewels of a crown, lifted like a banner over His land.”
— This part can be summed up in three words: HIS KINGDOM COMES!9:17 — “For how great is its goodness and how great its beauty! Grain shall make the young men thrive, and new wine the young women.”— Bread and wine, the elements of the Lord’s Supper in the New Covenant which was established through Jesus blood give joy to God’s people, reminding them always that the price has been paid for their sins.Did you know there is one other time in the Bible that people wave palm branches and cheer Jesus? It’s in heaven….
After this I looked, and there before me was a great multitude that no one could count, from every nation, tribe, people and language, standing before the throne and before the Lamb. They were wearing white robes and were holding palm branches in their hands. And they cried out in a loud voice: “Salvation belongs to our God, who sits on the throne, and to the Lamb.”
(Revelation 7:9–10)


Read Full Post »

Read Full Post »

Who Is This?
March 25, 2018
Read: Luke 19:28–40
Bible in a Year: Joshua 19–21; Luke 2:25–52
Blessed is the king who comes in the name of the Lord!—Luke 19:38
Imagine standing shoulder to shoulder with onlookers by a dirt road. The woman behind you is on her tiptoes, trying to see who is coming. In the distance, you glimpse a man riding a donkey. As He approaches, people toss their coats onto the road. Suddenly, you hear a tree crack behind you. A man is cutting down palm branches, and people are spreading them out ahead of the donkey.
Jesus’s followers zealously honored Him as He entered Jerusalem a few days before His crucifixion. The multitude rejoiced and praised God for “all the miracles they had seen” (Luke 19:37). Jesus’s devotees surrounded Him, calling out, “Blessed is the king who comes in the name of the Lord!” (v. 38). Their enthusiastic honor affected the people of Jerusalem. When Jesus finally arrived, “the whole city was stirred and asked, ‘Who is this?’ ” (Matthew 21:10).
Today, people are still curious about Jesus. Although we can’t pave His way with palm branches or shout praises to Him in person, we can still honor Him. We can discuss His remarkable works, assist people in need, patiently bear insults, and love each other deeply. Then we must be ready to answer the onlookers who ask, “Who is Jesus?” —Jennifer Benson Schuldt
Lord, may my life and my words express what I know about who You are. I want others to see You in me and to know You too.
We honor God’s name when we live like His children.
INSIGHT: Do you sometimes struggle with finding the right words and right time to speak about Jesus? Your concern and hesitancy may be from God. There is a time to speak and a time to be quiet (Ecclesiastes 3:7). The Spirit knows the difference. Sometimes He is in the quiet moments and thoughtful actions that prepare the way for words later. Sometimes He enables us to fill a silence so ripe for words that if we don’t gently express our confidence in Jesus, it might feel as if even “the stones will cry out” (Luke 19:40). Mart DeHaan
Share your thoughts on today’s devotional on Facebook or odb.org.

Read Full Post »

Heavenly Father,
As the palm branches were spread out
before Jesus, as He rode into Jerusalem,
so we wait for Him now
with our hearts spread out.
Prepare us to be with you.
Open our eyes,
so your light may 
shine all around us.
In Jesus’ name, 

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: