Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.(Ioan.14:15)
Ma Iubesti – Teo Family feat. Ionut Craciun & George Ciurdas
Published on May 27, 2016
© Teo Family (2016) – Official Music Video
In urma cu zeci de ani, un baietel de 7 ani pe nume Mihai Wurmbrand, se juca in apropiere de parintii lui intr-un parc din Bucuresti. La un moment dat, baietelul a vazut pe o banca, un om cu Biblia in mana, iar baietelul a inceput sa-i povesteasca ce stia el despre Dumnezeu, la anii sai. Strainul de pe banca cu numele de Costache Ioanid l-a primit pe Hristos in inima chiar in ceasul acela, devenind ulterior, unul dintre cei mai cunoscuti poeti crestini.
Costache Ioanid a scris si poezia ”MA IUBESTI” iar astazi dupa zeci de ani ma simt onorat, alaturi de Ionut si George sa pot canta aceste versuri DUMNEZEIESTI care lasa in inimile tuturor aceeasi intrebare …de mii de ani.
IUBIM PE ISUS?
1. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mă iubești ca un frate ceresc
Mă iubești tu ca rob din iubire
Eu așa, Eu așa te iubesc!
R1: Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-n ceasul amar și umbrit
Mă iubești tu când ceru-i departe
/: Eu așa, Eu așa te-am iubit!
2. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Decât cei ce arar Mă-nsoțesc
Mă iubești tu privind veșnicia
Eu așa, Eu așa te iubesc!
R2: Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-atunci când te simți părăsit
Mă iubești și-ntre flori și-ntre suliți
/: Eu așa, eu așa te-am iubit!
3. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mai presus de-orice gând pământesc
Mai presus de-orice dragoste-a firii
Eu așa, Eu așa te iubesc!
R3: Simți că-n lume străine ți-s toate?
Simți că-n Mine ți-e totu-mplinit?
Mă iubești tu mai mult ca pe tine?
/: Eu așa, Eu așa te-am iubit.
- Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” (Ioan.14:21)
Ioan17 - John 17 
ÎNSEMNĂRI DIN VALE, 24 mai 2004
“Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei mortii, nu mă tem de nici un
rău, căci Tu esti cu mine.” (Psalmul 23)
Viata fără dragoste este o umbră a lucrurilor care ar putea fi…
Mă iubesti cu adevărat? (I)
(primită de la Ionel Dragan)
M-am trezit într-o dimineată devreme ca să admir răsăritul soarelui. Ah,
frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redată în cuvinte! În timp ce
priveam răsăritul de soare, I-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea
lucrării Lui. Stând acolo, am simtit prezenta Domnului alături de mine.
– Mă iubesti? – m-a întrebat El.
– Bineînteles că Te iubesc, Doamne, I-am răspuns eu. Tu esti Domnul si
Mântuitorul meu.
– Dacă ai fi handicapat fizic, M-ai iubi si atunci?
Eram descumpănit. Mi-am privit mâinile si picioarele si restul trupului,
întrebându-mă oare câte lucruri n-as mai putea face dacă as fi handicapat,
lucruri pe care acum le socotesc normale. Si I-am răspuns:
– Doamne, n-ar fi deloc usor, dar tot Te-as iubi!
Atunci Domnul m-a întrebat din nou:
– Dacă ai fi orb, ai iubi oare si atunci creatia Mea? Dar pe Mine, M-ai mai
iubi?
Cum as putea iubi ceva ce n-as putea vedea? Dar m-am gândit la toti oamenii
orbi din lume si la faptul că multi dintre ei Îl iubesc pe Dumnezeu si
creatia Lui, si I-am răspuns:
– Mi-e greu să mă gândesc la asa ceva, dar tot Te-as iubi!
Domnul m-a întrebat:
– Dar dacă ai fi surd, ai asculta Cuvântul Meu?
Cum as putea asculta, dacă as fi surd? Atunci am înteles: ca să asculti
Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie doar să auzi cu urechile, ci trebuie să
asculti cu inima! Si I-am răspuns:
– Doamne, nu ar fi usor, dar as asculta Cuvântul Tău!
Atunci Domnul m-a întrebat:
– Dar dacă ai fi mut, ai lăuda Numele Meu si atunci?
Cum l-as putea lăuda fără glas? Am înteles din nou: Dumnezeu vrea să-i
cântăm din inimă si din suflet. Sunetele nu au mare importantă; si noi nu-L
lăudăm pe Dumnezeu doar cu cântări, ci chiar si atunci când suntem
persecutati si-I aducem slavă lui Dumnezeu prin recunostinta noastră. Asa că
I-am răspuns:
– Chiar dacă nu as putea cânta cu buzele, inima-mi tot Ti-ar lăuda Numele,
Doamne!…
…Si Dumnezeu m-a întrebat din nou:
-Mă iubesti cu adevărat?
Cu îndrăzneală si pe deplin convins, I-am răspuns:
– Da, Doamne! Te iubesc pentru că esti singurul Dumnezeu adevărat!
Am crezut că am răspuns bine, dar Domnul m-a întrebat:
– Dacă Mă iubesti, de ce păcătuiesti?
– Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!
Dar Domnul m-a întrebat:
– De ce în vremuri de pace si bunăstare te îndepărtezi de Mine? De ce numai
în vremuri de necaz te rogi din toată inima?
Cuvintele mi-au amutit pe buze. Lacrimile au început să-mi joace în
priviri…
Domnul a continuat:
– De ce cânti numai la adunare? De ce cânti numai în ceasul de închinare? De
ce te rogi atât de egoist? De ce îmi esti necredincios?
Si lacrimile au început să-mi curgă pe obraz…
– De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu le împărtăsesti si altora Vestea Bună?
De ce în vremuri de prigoană cauti ajutor la oameni si nu alergi la Mine? De
ce cauti scuze atunci când îti dau ocazia să slujesti în Numele Meu?
Am încercat să răspund, dar nu am găsit nici un răspuns. Ce-as fi putut
răspunde?…
– Esti binecuvântat cu viată. Te-am creat să n-o irosesti. Te-am
binecuvântat cu talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvântul Meu,
dar nu te adâncesti în el. Ti-am vorbit, dar nu M-ai ascultat. Zilnic Mi-am
reînnoit bunătătile si îndurarea fată de tine, dar ti-ai întors privirile de
la Mine. Ti-am trimis dintre slujitorii Mei, ca să te îndrume, dar ai stat
nepăsător si i-ai respins. Ti-am auzit rugăciunile si ti-am răspuns la
timpul potrivit – nici una n-a rămas fără răspuns!… Te întreb acum: Mă
iubesti TU cu adevărat?
N-am putut răspunde. Cum să-I fi răspuns? Mă coplesise rusinea! N-aveam nici
o scuză. Cu inima zdrobită si lacrimi pe obraz, am murmurat:
– Doamne, iartă-mă! Nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău!
Dar Domnul mi-a răspuns:
– Tu esti al Meu prin har, si nu prin merit!
– …Doamne, vei continua să mă iubesti?… De ce, Doamne, de ce mă iubesti?
– Te iubesc pentru că te-am creat. Esti copilul Meu si nu te voi părăsi
niciodată. Când plângi, Mi-e milă de tine si plâng împreună cu tine. Când
strigi de bucurie, râd si Eu cu tine. Când esti descurajat, am cuvinte de
încurajare pentru tine. Când cazi, sunt acolo să te ridic. Când esti obosit,
te port pe bratele Mele. Dragul Meu, Eu voi fi cu tine până la sfârsitul
zilelor si te voi iubi întotdeauna!
Niciodată nu am plâns cu atâta amar. Cum putusem zdrobi cu atâta nepăsare
inima lui Dumnezeu? Încă neîncrezător, L-am întrebat printre lacrimi:
– Doamne, cât de mult mă iubesti?
Domnul Si-a deschis bratele, iar privirea Lui mă chema stăruitor la pieptul
Lui – în palme I-am zărit semnul cuielor! Si brusc am înteles – acceptase să
moară în locul meu pe Calvar!
– Domnul meu si Mântuitorul meu, am soptit, prăbusindu-mă la picioarele Lui.
Si pentru prima dată m-am rugat cu adevărat…
Viata fără dragoste este o umbră a lucrurilor care ar putea fi…
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~
“Dragostea Ta, Dumnezeule, este cântecul de pe buzele mele! Le voi povesti
mereu tuturor cât de mare Îti este credinciosia. Nu voi înceta să le vorbesc
despre dragostea Ta…” (Psalmul 89:1-2, trad. din engl. – The Message)
> Copyright 1998 – 2004 de Stephen J. Hall
Copyright 2004 pentru editia in limba română, obtinut de Editura ScriptumHeartStrings@policontact.ro
M-AI IUBI…?
M-ai iubi dac-ai fi fără brațe?
Dar de-ai fi fără ochi, M-ai iubi?
Dacă boala-ar pândi să te-nhațe,
M-ai iubi până-n ultima zi…?
M-ai iubi chiar de singur, deodată,
Te-ai trezi în cuptorul de foc?
Dacă nu ți-aș vorbi niciodată,
M-ai iubi sau n-ai crede deloc?
M-ai iubi, oare, de-ar fi să suferi
Despărțiri și înfrângeri prin văi?
M-ai iubi de te-aș lua dintre nuferi,
De te-aș rupe de lângă ai tăi…?
M-ai iubi? Eu pe-o cruce, departe,
Biciuit și scuipat și hulit,
Mi-am dat Fiul să guste din moarte
Pentru tine… Așa te-am iubit
– Mihaela Mănescu