Ioan17 – John 17

Laudă lui Dumnezeu!

Nu eu sunt cel care adună
Pe cei pierduţi, ci Dumnezeu!
Eu răspândesc Vestea cea Bună
Şi vreau ca orice om să spună
De Harul Lui, în dreptul său!

Nu eu schimb inima de piatră,
Lucrarea-aceasta n-o fac eu!
Eu pot să spun că am un Tată,
Ce nu mă lasă niciodată
Şi-Acela este Dumnezeu!

Nu eu dau binecuvântare
Şi nici viaţa pe pământ!
Tot ce există azi sub soare,
Este creaţia Celui care
Făcut-a totul, prin Cuvânt!

Nu eu, nu eu am merit Tată,
Ci Tu, Cel veşnic, Cel ce Eşti!
Îţi mulţumesc încă o dată…
Iubirea Ta nemăsurată,
Îmi spune cât mă preţuieşti.

Nu eu sunt centrul existenţei,
Chiar dacă lumea spune-aşa!
Atribui totul omniscienţei,
Lui Dumnzeu şi-omnipotenţei,
Ce-a modelat fiinţa mea.

Doar El Saddai, merită slava,
El Elohim, Yehova Iire!
Sunt trecător, sunt ca otava,
Dar Tatălui voi spune Ava,
Când voi pleca-n nemărginire.

Yehova Shalom, pacea-Ţi sfântă
Îmi dă tărie-mi dă avânt,
De-aceea inima îmi cântă
Şi cu putere ea cuvântă,
Spunând de har şi legământ.

Şi de-oi pleca cândva Acasă,
Voi ştii că Te-oi vedea Isus!
La Marea Nuntă-om sta la masă,
Tu, Mire Sfânt, cu-a Ta Mireasă,
Ne-om bucura nespus, nespus!

LUCICA BOLTASU 25/07/14, Barcelona-