Feeds:
Posts
Comments

Archive for July 27th, 2014

10402577_660174367385729_4548968849662281059_n

Laudă lui Dumnezeu!

Nu eu sunt cel care adună
Pe cei pierduţi, ci Dumnezeu!
Eu răspândesc Vestea cea Bună
Şi vreau ca orice om să spună
De Harul Lui, în dreptul său!

1924334_536746493118556_6472063151317740725_n

Nu eu schimb inima de piatră,
Lucrarea-aceasta n-o fac eu!
Eu pot să spun că am un Tată,
Ce nu mă lasă niciodată
Şi-Acela este Dumnezeu!

10309342_665093506893815_8798517360683158020_n

Nu eu dau binecuvântare
Şi nici viaţa pe pământ!
Tot ce există azi sub soare,
Este creaţia Celui care
Făcut-a totul, prin Cuvânt!

10353623_660174387385727_905549846847893652_n

Nu eu, nu eu am merit Tată,
Ci Tu, Cel veşnic, Cel ce Eşti!
Îţi mulţumesc încă o dată…
Iubirea Ta nemăsurată,
Îmi spune cât mă preţuieşti.10380893_536741193119086_1570186718377776507_n

Nu eu sunt centrul existenţei,
Chiar dacă lumea spune-aşa!
Atribui totul omniscienţei,
Lui Dumnzeu şi-omnipotenţei,
Ce-a modelat fiinţa mea.
10384761_536743346452204_8380944642754294069_n
Doar El Saddai, merită slava,
El Elohim, Yehova Iire!
Sunt trecător, sunt ca otava,
Dar Tatălui voi spune Ava,
Când voi pleca-n nemărginire.

10355722_767940926601319_4201343088365573571_n

Yehova Shalom, pacea-Ţi sfântă
Îmi dă tărie-mi dă avânt,
De-aceea inima îmi cântă
Şi cu putere ea cuvântă,
Spunând de har şi legământ.

10553596_536742996452239_6126652405406570914_n

Şi de-oi pleca cândva Acasă,
Voi ştii că Te-oi vedea Isus!
La Marea Nuntă-om sta la masă,
Tu, Mire Sfânt, cu-a Ta Mireasă,
Ne-om bucura nespus, nespus!

10408605_811732775538027_1956959810096808355_n

LUCICA BOLTASU 25/07/14, Barcelona- 

 

Read Full Post »

2012_interesting_tree-500x332

Voia Domnului

În tot ce sunt văd binecuvântare,
Chiar şi atunci când viaţa pare grea,
Căci nu e zi lăsată la-ntâmplare
De Dumnezeu şi tot ce e sub soare,
Îşi are rostul doar prin voia Sa.

Că sunt urcuşuri, că mă cobor, El ştie,
De-aceea ochii mi-i ridic spre zări,
În încercări, gândesc la veşnicie
Şi mă-ntăresc, Fiinţa Lui e vie,
Căci mă veghează şi îmi dă puteri.

Când cei mai mulţi şoptesc că sunt blesteme,
Atunci când rana sapă-n trupul meu,
Eu le răspund că nicicând nu m-oi teme,
Că tot ce-i pe pământ are o vreme
Şi-un rost ce-l ştie numai Dumnezeu.

Doar El, Preasfântul ştie ce lucrare,
Ce rol ne-a dat şi ce valoare-avem,
De-aceea-accept această prelucrare,
Căci transformarea-ntotdeauna doare,
Mă-ncred în El, mă-ncred şi nu mă tem!

Ce-i ne-nţeles de om, e-o provocare…
Cel credincios se-ncrede-n Dumnezeu,
Dar cei mai mulţi vorbesc cu-apostrofare
Şi nu găsesc cuvânt de-mbărbătare
Pentru sărmanul ce-a ajuns la greu.

Cunosc că nu-i nimic în omenire
Găsit curat, de-aceea Dumnezeu,
În planul Său perfect de mântuire,
Alege oameni înspre şlefuire
Şi-i modelează după placul Său.

LUCICA BOLTASU  26/07/14, Barcelona-

1466257_611931475539813_191000278_n

Read Full Post »

 IN CAUTARE DE LOC DE MUNCA?: 

 

 

 

https://www.facebook.com/photo.phv=556288864483215&set=vb.100003063187200&type=2&theater

 

MAMA 

de

Vasile Militaru


A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.

Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…

-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…

Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:
Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,
Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul
Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…

A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: