Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Romanian language’

DOCTRINA FALSĂ ESTE MAI REA DECÂT DIVIZIUNEA

J.C. Ryle ~

Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit.

În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.

Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: “Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?”

Noi suntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.

Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. Galateni 2:11-16

În al doilea rând, “Păstrarea adevărului lui Hristos în biserica Sa este chiar mai importantă decât păstrarea relaţiei de pace.”

Să învăţăm acum a doua lecţie de la cei din Antiohia. Această lecţie este spune că “Păstrarea adevărului Scripturii în Biserică este mai importantă decât însăşi păstrarea păcii.”

Presupun că nimeni n-a cunoscut mai bine decât apostolul Pavel valoarea păcii şi unităţii. El era cel care a scris Corintenilor despre dragoste. El era apostolul care a zis, –un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.”

“Trăiţi în armonie unii cu alţii, trăiţi în pace între voi; robul Domnului nu trebuie să se certe; este un singur trup, un singur Duh–după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre

El a fost apostolul care a spus, “M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei” (Romani 12:16; 1 Tesaloniceni 5:13; Filipeni 3:16; Efeseni 4:5; 1 Corinteni 9:22). Şi totuşi, iată-l cum se comportă aici! I se împotriveşte făţiş lui Petru. Îl mustră public. Îşi asumă riscul tuturor consecinţelor care puteau să urmeze. Riscă să-i provoace pe duşmanii bisericii din Antiohia să aibă ce comenta. Şi mai mult decât atât, scrie acest lucru, să rămână de amintire, spre a nu fi niciodată uitat, astfel încât oridecâte ori se va predica Evanghelia  în toată lumea, acest reproş public făcut unui apostol care a greşit să poată fi cunoscut şi citit de toţi.

De ce a făcut acest lucru? Fiindcă s-a temut de doctrina falsă; fiindcă ştia că puţin aluat dospeşte toată plămădeala, fiindcă dorea să ne înveţe  să ne luptăm cu râvnă pentru adevăr, şi să ne temem mai mult de pierderea adevărului decât de pierderea relaţiei de pace.

Am face bine să luăm aminte la exemplul lui Pavel în aceste zile. Mulţi ar accepta fără comentarii în religia lor orice aspect, numai să fie cu pace. Au o teamă morbidă de ceea ce ei numesc “controversă.” Sunt cuprinşi cu totul de o teamă morbidă de ceea ce categorisesc, în mod foarte vag, drept “spirit partinic,” deşi nu definesc niciodată cu claritate ce înţeleg prin spirit partinic. Sunt copleşiţi de dorinţa morbidă de păstrare a păcii şi de a face toate lucrurile să fie netede, clare şi plăcute, chiar cu preţul renunţării la adevăr. Atâta vreme cât li se asigură pacea, liniştea, lipsa conflictului şi rânduiala stabilită, sunt în stare să renunţe de bună voie la toate celelalte. Cred că aceştia ar fi considerat, alături de Ahab, că Ilie tulbură pe Israel, şi i-ar fi ajutat pe prinţii din Iuda când l-au aruncat pe Ieremia în temniţă pentru a-i închide gura. Nu mă îndoiesc că mulţi din aceşti oameni despre care vorbesc, ar fi considerat că Pavel s-a comportat foarte inprudent la Antiohia, şi că a mers prea departe!

Cred că această atitudine este în întregime greşită. Nu avem dreptul să aşteptăm ca altceva să facă bine sufletelor oamenilor decât Evanghelia curată a lui Cristos, neamestecată şi neschimbată; aceeaşi Evanghelie care a fost predicată de către apostoli. Cred că pentru a menţine în biserică acest adevăr curat al Evangheliei, oamenii ar trebui să fie gata să facă orice sacrificiu, chiar să pună în pericol pacea, sau să rişte să provoace neînţelegeri sau divizare. N-ar trebui să tolereze doctrina falsă mai mult decât tolerează păcatul. Ar trebui să se împotrivească la orice adăugire sau la orice ştirbire a mesajului simplu al Evangheliei lui Cristos.

De dragul adevărului, Domnul nostru Isus Cristos i-a denunţat chiar şi pe Fariseii care stăteau pe scaunul lui Moise, şi care erau învăţătorii puşi şi autorizaţi să înveţe poporul. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici!” le spune El de opt ori în capitolul 23 din Matei. Şi oare cine ar îndrăzni să se gândească că Domnul a greşit când spunea astfel?

De dragul adevărului, Pavel s-a împotrivit lui Petru şi l-a acuzat, măcar că erau fraţi. Cum să le mai fie de folos unitatea când puritatea doctrinei dispăruse? Şi cine ar îndrăzni să spună că Pavel a greşit?

De dragul adevărului, Atanasie s-a poziţionat împotriva tuturor pentru a menţine doctrina curată a dinităţii lui Cristos, şi a purtat o controversă cu majoritatea covârşitoare a bisericii din vremea lui. Şi cine ar îndrăzni oare să spună că a greşit?

De dragul adevărului, Luther a rupt unitatea bisericii în care a s-a născut, l-a denunţat pe papa cu toate faptele lui, şi a pus temelia unei noi învăţături. Şi cine ar îndrăzni oare să spună că Luther a greşit?

De dragul adevărului, Cranmer, Ridley, and Latimer, reformatorii englezi, i-au sfătuit pe Henry al VIII-lea şi Edward al VI-lea să se separe de Roma, şi să-şi asume consecinţele divizării. Şi cine ar îndrăzni să spună că au greşit?

De dragul adevărului, Whitefield and Wesley, acum o sută de ani, au denunţat predicarea morală stearpă a clericilor din vremea lor, şi au pornit pe drumuri şi cărărui pentru a salva suflete, ştiind bine că vor fi excluşi de la comuniunea bisericii lor. Şi cine ar îndrăzni oare să spună că au greşit?

Da, pacea fără adevăr este o pace falsă; este chiar pacea diavolului. Unitatea fără Evanghelie este o unitate fără valoare; este chiar unitatea iadului. Să nu ne lăsăm prinşi în cursa celor care vorbesc frumos despre ea. Să ne amintim cuvintele Domnului nostru Isus Cristos, “Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia” (Matei 10:34). Să ne amintim felul în care este lăudată una din bisericile din Apocalipsa, “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi (Apocalipsa 2:2). Să ne amintim reproşul pe care-l aduce alteia,

“Tu o tolerezi pe Izabela, femeia aceea care se zice proorociţă” (v. Apocalipsa 2:20).

Să nu ne facem niciodată vinovaţi de sacrificarea vreunei părţi a adevărului pe altarul păcii. Mai degrabă, să fim ca evreii care, atunci când identificau vreun manuscris care cuprindea o copie a Scripturilor Vechiului Testament care avea o greşeală la o singură literă, puneau pe foc întregul manuscris, mai degrabă decât să rişte să piardă vreo iotă sau vreo frântură de slovă din Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu fim mulţumiţi cu nimic mai puţin decât întreaga Evanghelie a lui Cristos.

În ce fel trebuie noi să folosim în mod practic principiile generale pe care le-am arătat? Voi da cititorilor mei un sfat simplu. Cred că este un sfat vrednic să i se dea atenţie.

Atenţionez deci pe orice om care-şi iubeşte sufletul să fie selectiv ce predici ascultă de obicei, în ce loc se duce de obicei să se închine. Cel care se aşează conştient sub umbrela vreunei biserici sau organizaţii care este în mod clar nesănătoasă, este foarte neînţelept. Eu niciodată n-aş ezita să spun ce gândesc în acest aspect. Ştiu bine că mulţi consideră şocant ca o persoană să-şi părăsească biserica locală. Eu nu pot vedea prin ochii acestor oameni. Eu fac o distincţie largă între învăţătura care este cu lipsuri şi învăţătura care este complet falsă; între învăţătura cu posibile erori de interpretare şi cea care este clar nebiblică. Însă cred cu tărie că, dacă într-o biserică locală se propovăduieşte în mod obişnuit o doctrină falsă, credinciosul care-şi iubeşte sufletul are perfectă dreptate să nu se mai ducă la acea biserică. A asculta predici nebiblice de cincizeci şi două de ori pe an este un lucru serios. Este o alimentare continuă a minţii cu doze mici de otravă. Cred că este aproape imposibil pentru cineva să se supună singur la aşa ceva, şi să nu fie afectat.

Văd că ni se spune clar în Noul Testament să “cercetăm toate lucrurile,” şi să “păstrăm ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21). Văd în cartea Proverbelor că ni se porunceşte, “Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte” (Proverbe 19:27) Dacă aceste cuvinte nu îndreptăţesc pe cineva să se oprească în a se mai închina într-o anumită biserică în care se predică o doctrină falsă, nu ştiu ce alte cuvinte l-ar putea convinge.

  • Îţi dă cineva de înţeles că frecventarea bisericii sau denominaţiei tale este absolut necesară pentru mântuire? Dacă da, ai mare grijă! Să aibă curajul să ne-o spună şi nouă.

  • Vrea cineva să te facă să înţelegi că frecventarea unei anumite biserici sau denominaţiuni mântuieşte sufletul cuiva, chiar dacă acesta moare neconvertit şi în ignoranţă cu privire la Cristos? Dacă da, ai mare grijă! Să aibă curajul să ne-o spună şi nouă.

  • Vrea cineva să-ţi spună că a merge la o anumită biserică sau denominaţie îl învaţă pe om ceva despre Cristos, sau despre schimbarea inimii, sau despre credinţă, sau despre pocăinţă, dacă aceste subiecte de-abia dacă sunt pomenite în respectiva biserică, şi niciodată nu sunt explicate cum se cuvine? Dacă da, ai mare grijă! Să aibă curajul să ne-o spună şi nouă.

  • Îţi dă cineva de înţeles că omul care se pocăieşte, crede în Cristos, trăieşte o viaţă nouă şi sfântă, îşi va pierde sufletul fiindcă şi-a părăsit biserica şi a învăţat religia în altă parte? Dacă da, ai mare grijă! Să aibă curajul să ne-o spună şi nouă.

 În ce mă priveşte, nu pot să sufăr astfel de idei monstruoase şi extravagante. Nu văd nici o urmă de temelie biblică în ele. Şi cred că cei ce ţin astfel de învăţături este extrem de mic.

Există multe biserici în care învăţătura religioasă este aproape nulă. Se cuvine oare ca membrii unor astfel de biserici să stea liniştiţi, să fie mulţumiţi, şi să se bucure de “pace”? Nicidecum. De ce? Fiindcă, la fel ca Pavel, ar trebui să prefere adevărul păcii.

Există multe biserici unde învăţătura religioasă este doar o simplă moralitate. Doctrinele distinctive ale creştinătăţii nu sunt niciodată proclamate în mod clar. Platon, Seneca sau Confucius ar fi putut să propovăduiască aceleaşi învăţături. Se cuvine oare ca membrii unor astfel de biserici să stea liniştiţi, să fie mulţumiţi, şi să se bucure de “pace”? Nicidecum. De ce? Fiindcă, la fel ca Pavel, ar trebui să prefere adevărul păcii.

  • Folosesc oare un limbaj dur în această parte a subiectului meu? Ştiu că este aşa.

  • Umblu oare într-o zonă delicată? Ştiu că este aşa.

  • Atac oare subiecte care sunt în general lăsate în pace şi trecute sub tăcere? Ştiu că este aşa.

Spun ceea ce spun dintr-un simţ al datoriei faţă de biserica pe care o slujesc. Cred că situaţia din lume şi starea adunării cer să vorbim deschis. În multe biserici, sufletele pier în ignoranţă. Membrii cinstiţi ai bisericii sunt dezgustaţi şi încurcaţi. Nu mai este vreme de cuvinte delicate. Nu sunt ignorant de acele cuvinte magice, “ordine, diviziune, schismă, unitate, controversă,” şi altele ca ele. Ştiu influenţa pe care aceste cuvinte par să o aibă asupra anumitor oameni: le provoacă crampe abdominale sau îi face să nu‑şi poată ridica glasul. Şi eu m-am gândit în linişte şi cu atenţie la ele, şi despre fiecare vreau să vă spun ceva.

(a) Biserica denominaţională este un lucru admirabil în teorie. Numai să fie bine administrat şi pus în practică de lucrători cu adevărat spirituali, şi atunci va aduce naţiunii întregi cea mai mare binecuvântare. Însă nu poţi să aştepţi ataşament faţă de anumită biserică atunci când slujitorii ei sunt ignoranţi în ce priveşte Biblia sau sunt iubitori de lume. În astfel de cazuri n-ar fi de mirare ca oamenii să părăsească respectiva biserică, şi să caute adevărul acolo unde poate fi găsit. Dacă slujitorii bisericii respective nu predică Evanghelia şi nu trăiesc Evanghelia, condiţiile în baza cărora pretind atenţia congregaţiei lor sunt încălcate de ei înşişi, iar pretenţiile de a fi ascultaţi au ajuns la capăt. Este absurd să te aştepţi de la capul unei familii să pună în pericol sufletele copiilor săi, dar şi sufletul său, doar de dragul “bisericii” sale. În Biblie nu se pomeneşte despre biserici, nici catolice, nici ortodoxe, nici denominaţionale, şi astfel nimeni nu are dreptul de a cere oamenilor să trăiască şi să moară în ignoranţă, doar pentru ca la urmă să poată spune, “Eu toată viaţa nu mi-am schimbat biserica, m-am dus doar la una.”

(b) Diviziunile şi separările sunt foarte de condamnat în religie. Ele slăbesc cauza adevăratei creştinătăţi. Ele dau vrăjmaşilor celor buni ocazia să hulească, să blasfemieze. Dar înainte de a-i acuza pe oameni pentru că fac asta, trebuie să avem grijă să vedem bine cine este vinovatul. Doctrina falsă şi erezia sunt mai rele decât schisma. Dacă oamenii se separă de învăţătura care este în mod clar falsă şi nebiblică, ar trebui mai degrabă să-i lăudăm decât să-i condamnăm. În astfel de cazuri separarea este o virtute, nu un păcat. Este uşor să faci remarci dispreţuitoare despre cei pe care “îi gâdilă urechile,” şi “iubesc distracţia;” însă nu este uşor să convingi un cititor simplu al Bibliei că este datoria lui să se ducă să asculte în fiecare duminică o doctrină falsă, când cu un pic de efort ar putea merge să asculte adevărul.

(c) Unitatea, liniştea şi rânduiala între cei ce se declară creştini sunt binecuvântări extraordinare. Ele dau tărie, frumuseţe şi eficienţă cauzei lui Cristos. Dar chiar şi aurul poate fi cumpărat prea scump. Unitatea obţinută prin sacrificarea adevărului nu are valoare. Nu unitatea place lui Dumnezeu. Biserica Romei se laudă în gura mare cu o unitate care nu-şi merită numele. Această unitate obţinută prin luarea Bibliei din mâinile oamenilor, prin trâmbiţarea unor păreri şi judecăţi individuale, prin încurajarea ignoranţei, prin a interzice oamenilor să gândească pentru ei înşişi şi să aibă păreri proprii. Întocmai ca luptătorii exterminatori din vechime, Biserica Catolică a Romei forţează o izolare şi o numeşte pace. Există destulă tăcere şi linişte chiar şi în mormânt, însă nu este o linişte a sănătăţii, ci a morţii. Profeţii falşi erau aceia care strigau “Pace,” când nu era pace.

(d) Controversa în religie este ceva detestabil. Este destul că avem de luptat împotriva diavolului, împotrivă lumii şi a cărnii sau firii noastre păcătoase, nu trebuie să mai avem lupte şi datorită diferenţelor particulare din propria tabără. Însă există un lucru care este mai grav decât controversa, şi anume tolerarea, îngăduirea, permiterea doctrinei false, fără a ne împotrivi sau fără a fi deranjaţi. Chiar controversa a câştigat bătălia Reformei protestante. Dacă învăţăturile oamenilor de atunci erau corecte, este clar că n‑ar fi fost nevoie de nici o Reformă! De dragul păcii, ar fi trebuit să continuăm să ne închinăm Fecioarei şi să ne plecăm în faţa icoanelor şi moaştelor până în ziua de astăzi! Hai să terminăm cu prostiile astea! Există anumite perioade când controversa nu este doar o datorie, ci şi un câştig. Mie daţi-mi mai bine tunetul cel puternic decât malaria cea mortală. Cea din urmă umblă în întuneric şi ne otrăveşte în tăcere, şi niciodată nu vom fi în siguranţă. Primul ne înspăimântă şi ne alarmează doar pentru puţină vreme. Dar apoi a trecut, şi împrospătează aerul. Avem o datorie biblică clară “să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3).

Sunt deplin conştient că lucrurile pe care le-am spus sunt extrem de neplăcute pentru mulţi. Cred că mulţi se mulţumeac cu o învăţătură care nu este adevărul întreg, şi îşi închipuie că la urmă va fi “tot una.” Îmi pare rău pentru aceştia. Sunt convins că nimic altceva în afară de adevărul întreg nu va putea, ca regulă generală, să facă bine sufletelor. Ştiu că acei care de bună voie se mulţumesc cu orice altceva decât adevărul întreg, vor descoperi în cele din urmă că suletul lor a avut mult de suferit. Există trei lucruri cu care oamenii nu trebuie niciodată să se joace: puţină otravă, puţină învăţătură falsă, şi puţin păcat.

Sunt deplin conştient că atunci când cineva exprimă opinii de felul celor pe care tocmai vi le-am prezentat, vor exista mulţi care să zică, “Omul acesta nu mai este credincios bisericii.” Ascult astfel de acuzaţii fără să mai mişte. Ziua judecăţii va arăta cine au fost adevăraţii prieteni ai bisericii, şi cine nu. Eu am văzut în ultimii treizeci şi doi de ani că, dacă un pastor/slujitor duce o viaţă liniştită, îi lasă în pace pe cei neconvertiţi din lume şi predică aşa încât să nu deranjeze pe nimeni, dar nici să nu zidească pe nimeni, va fi catalogat de mulţi drept “un pastor/slujitor bun.”

Am mai descoperit că dacă cineva studiază Scriptura, lucrează necontenit pentru mântuirea sufletelor, aderă fără rezerve la doctrinele mari ale Reformei, condamnă cu credincioşie învăţăturile nebiblice, şi predică cu putere predici care caută să-i convingă pe oameni, va fi considerat probabil un instigator şi unul care “tulbură pe Israel.” Dar, să spună oamenii ce vor. Prietenii adevăraţi ai bisericii sunt acei care se trudesc cel mai mult pentru păstrarea adevărului.

Am aşternut aceste rânduri în faţa cititorilor, invitându-i să le ia cu seriozitate în seamă. Îi provoc să nu uite niciodată că adevărul este mai important pentru biserică decât pacea. Le cer să fie gata să ducă mai departe principiile enunţate, şi să lupte cu toată puterea, dacă este cazul, pentru adevăr. Dacă vom face aşa, înseamnă că am învăţat ceva de la cei din Antiohia.

– J.C. Ryle (1816-1900)
luată din: The Fallibility of Ministers.

Doctrina falsă est mai rea decât diviziunea

 Posted on Oct25

https://ioan17.wordpress.com/2012/10/27/false-doctrine-is-worse-than-division

Read Full Post »

The perfect stranger

http://youtu.be/3s3JiLBe1xU

The Perfect Stranger 2005 – Full Movie Romanian / español subtitle

http://youtu.be/mdcya65AuhE

More movies: http://dragalashul.wordpress.com/filme/ Español subtitulo, subtitrare in Romana

The Perfect Stranger 2005 (subtitrat)

http://youtu.be/vd0Aa5GI8io

Nice movie, excellent message!

JESUS IS LORD!!

Whoever it is GOD BLESS YOU for posting this video. What a WONDERFUL WAY to preach the GOSPEL to the MIDDLE EAST putting the Arabic subtitles wow. IT`S ONLY THE SWEET HOLY SPIRIT`S IDEA. Let`s do continue to PREACH THE ONLY WORD OF JESUS TO THIS LOST WORLD. AMEN. MAY THE BLOOD OF JESUS BE ON YOU THROUGH YOUR WAY WITH JESUS HIMSELF. SHALOM IN JESUS NAME -JACOB JUSTIN MINISTRIES

  • Wonderful Evangelism tool Thank you Lord for scheduling a time that I can share this with someone. Thank you Lord for your patience, Mercy and unconditional Love .In Jesus Name, Amen

  •  Jesus. I need an HD miracle

  • Very nice, I love this movie!

  • I have the same yearning…God bless you!

  • wow what a blessing!

  • enjoyed it, THANKS !!

  • awesome!!! I wish my friends would watch this! Explains so many things!

  • praise God. bless u for uploading this…i love the second one

  • Thank you so much Im so blessed to see this 🙂 God bless You all.

  • who is the genius behind this film???

Read Full Post »

ŞI-AM MAI VĂZUT

Am văzut robi călări,

şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi Eclesiastul 10:7

 

Am văzut

o grămadă de lucruri în a aleşilor adunare

lucruri absurde şi tragice şi revoltătoare

Am văzut

Scara Cerului aproape goală      

puţinii credincioşi ce o urcau

erau huliţi

sau ironizaţi

că urcă pe o scară învechită

şi lipsită de fală

 

Şi am mai văzut                           

artistice scări frumoase  

atrăgătoare dar    

nespus de înşelătoare                

deoarece nu duceau nicăieri  

şi oameni puhoi          

înghesuindu-se pe ele

crezând că sunt în ascensiune

inconştienţi că se îndreptau spre genune

 

Şi-am mai văzut             

predicatori –

oratori de caracter goi

ce urau

numai bine celor ce se încolonau

oferindu-le circuri şi pâine

refuzând să le vorbească

de dezastrul zilei de mâine

 

Şi-am mai văzut

tineri – o gloată mare

mulţi încât înnegreau dunga zării

trăind de luni până vineri

în cloaca oraşului sortit pierzării

dar duminica fiind prezenţi la-nchinare

Şi-am mai văzut

fete lipsite de hainele albe

şi de cununa de lauri

dar împodobite cu ale păcatelor salbe

dansând

cântând şi

purtând la urechi      

viţelul de aur

femei- nu una sau două         

ci câte vrei                                              

ca nişte paiaţe pudrate

fie dezvelite

fie umbrite

de mândru şi bombastic colop

stând la taclale

crezând că se-nchină

şi bărbaţi cu basmale

lipsiţi de bărbăţie

de scop

şi de prestanţă masculină

 

Şi-am mai văzut

cântecele duhului ameţitor

lovind în reverenţă fără sfiiciune

şi antrenând frenetic un negândit popor…

Şi-am mai văzut

feţe pale mirate de obrăznicia veacului

intrat în sanctuare

şi ochi plânşi şi mâhniţi

de goliciunea ce se expune

pe la tribune

şi la altare

 

Şi-am mai văzut

pe Domnul – Martorul credincios şi adevărat

stând afară la uşă

de tot întristat

respins la fel ca un inamic

pe când în lăuntrul golit de substanţă

se lăfăia licheaua trepăduşă

convinsă că nu duce lipsă de nimic

insensibilă la vocea

ce solemn avertiza

„Am să te vărs curând din gura Mea!”

 

Deerfield, 2005

Din Invatatorul Iubirii de Daniel Chiu

Read Full Post »

RADIO UNISON-CREDINCIOSI FIRESTI CU O DOCTRINA BUNA

Emisiunea “Lumea în care trăim” s-a născut din dorinţa de a trage un semnal de alarmă şi de a avertiza pe cei ce vor să ia aminte despre pericolele care ne pândesc pe toţi, chiar şi pe cei credincioşi. Şi nu este vorba despre terorism sau foamete sau razboi ci despre pericolul îndepărtării de Dumnezeu, despre pericolul pierderii a ceea ce este mai important pentru om şi anume: sufletul şi viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu.
Aşa cum spuneam, cel mai mare atac se dă pe direcţia aceasta şi noi trebuie să fim conştienţi şi să veghem pentru a nu ne lăsa înşelaţi de diavol.
Am comentat anumite evnimente naţionale sau mondiale din această perspectivă şi vă chemam şi vă chem în continuare să fiţi atenţi şi să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. În spatele a tot ceea ce se întâmplă este un plan al celui rău de a fura sufletele oamenilor şi de a-i înstrăina de Dumnezeu. Aceasta este adevărata bătălie, cea mai mare şi mai importantă din tot universul. Restul (politică, alianţe, economie, distracţie, terorism, crize, etc) nu sunt decât praf în ochii oamenilor pentru a nu vedea adevărata realitate.
Dar am constatat la un moment dat că mai există un pericol mare, de care, de asemenea nu suntem conştienţi. Este vorba despre pericolul ce vine de această dată chiar din interiorul a ceea ce numim Biserică. Dacă suntem conştienţi că din exterior, dinspre acea parte ostilă lui Dumnezeu şi Bisericii Sale, poate veni un atac împotriva credincioşilor, deşi nici de acest pericol nu suntem cu toţii conştienţi, atunci când vorbim despre Biserică foarte rar cineva se gândeşte că răul mare ar putea veni chiar de aici, mai ales dacă se gândeşte la gruparea religioasă din care face parte. Dacă ne gândim la alţii, la alte confesiuni creştine decât cea din care facem parte, da, credem că acolo lucrurile nu stau aşa cum trebuie, dar în nici un caz nu poate fi la noi o problemă. Uităm de avertizările, multe, pe care le găsim în Biblie şi care erau adresate Bisericii lui Hristos, adică celor ce aveau o credinţă conform cu adevărul lui Dumnezeu. Nu erau adresate avertismentele unor sectanţi sau eretici care s-au îndepărtat de adevăr ci celor ce aveau “credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna”.
La 2 Petru 2 cu versetul 1 scrie:” În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”
Istoria Bisericii lui Hristos este o dovadă că din exterior nu i s-a putut face rău oricât de mult a încercat Satan lucrul acesta. Cu cât era şi este mai multă împotrivire faţă de Biserica lui Hristos, faţă de adevăraţii credincioşi, cu atât Biserica s-a întărit şi se întăreşte. Nu o să dau exemple dar fiecare le poate găsi, dacă doreşte, în cei 2000 de ani de istorie.
Şi atunci atacul a venit din interior. În cuvintele Domnului Isus Hrsitos şi apoi în cuvintele apostolilor găsim de foarte multe ori avertizarea:”Vegheaţi!”. Domnul Isus se ruga Tatălui în rugăciunea pe care o găsim în Ioan 17 astfel:
6 “ Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. 8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: 10 tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu Sunt proslăvit în ei.
11 Eu nu mai Sunt în lume, dar ei Sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum Suntem şi noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când Sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu Sunt din lume, după cum Eu nu Sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.”
Deci Domnul Isus ştia că vor fi atacuri mari îndrepate împotriva Bisericii Sale şi că atacurile acestea, orchestrate de Satan, vor căuta să distrugă Biserica.De aceea era nevoie de veghere, de atenţie sporită, de vigilenţă.
Am constatat că acolo unde Satan a reuşit să corupă gruparea religioasă şi să-i imprime o traiectorie greşită este mult mai multă pace decât acolo unde sunt oameni care îşi doresc din toată inima să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Aici sunt lupte şi sunt frământări. Greu vei găsi o grupare creştină care să fie cu adevărat parte din Biserica lui Hristos şi să nu fie lupte. Doar dacă are lideri puternici care Îl cunosc bine pe Dumnezeu şi care trăiesc după principiile lui Dumnezeu. Din nefericire tot mai rari astăzi. Lupte vor fi şi acolo dar felul în care vor fi abordate sau felul în care vor fi soluţionate problemele va fi diferit decât acolo unde sunt lideri slabi.
M-am hotărât să vorbim despre pericolele care vin din interior, din ceea ce numim Biserica lui Hristos, din mai multe motive.
Unul ar fi că pe zi ce trece se constată o tot mai mare îndepărtare de standardele biblice, de adevărata învăţătură a Domnului Isus, dar mai ales se vede o asemănare tot mai mare a bisericii cu lumea. Amestecul este aproape total. Am rămas doar la mărturisirea de credinţă, la doctrină şi ne lăudăm cu acestea, dar experienţa vieţii de fiecare zi a credincioşilor care se laudă cu doctrina lor dovedeşte că ei nu sunt cu nimic diferiţi de păgâni, adică faţă de cei ce nu au o doctrină bună. Am ajuns ca şi fariseii din vremea Domnului Isus. Vă rog să notaţi ce spunea Domnul Isus în legătură cu aceştia:
Matei 23 cu1 : “Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, 2 a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. 3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”
Deci Domnul Isus confirmă că fariseii şi cărturarii aveau o doctrină bună. În această privinţă nu le reproşează nimic, ba chiar îi dă ca exemplu pentru ceilalţi. Problema era viaţa pe care o trăiau.
În vara acestui an am avut ocazia să fiu pentru o săptămână la o conferinţă în care a slujit predicatorul american Paul Washer. Printre altele el a spus: “Mulţi se laudă cu doctrina lor, cu teologia lor sistematică şi sunt chiar mândri de ceea ce cred. Dar câţi dintre aceştia au o doctrină bună, o teologie sistematică, în ceea ce priveşte relaţiile şi viaţa de fiecare zi? Câţi aveţi o doctrină sănătoasă în ceea ce priveşte felul în care îţi creşti copii? Sau în relaţiile dintre soţ şi soţie? Sau în relaţiile cu fraţii şi surorile? Sau cum te comporţi la locul de muncă. Cum îţi administrezi banii. Cum îţi petreci timpul liber, etc.”
Doctrina noastră sănătoasă nu valorează nimic dacă ea nu coboară ca să ne influenţeze viaţa de fiecare zi.Oamenii pot avea, aşa cum au avut fariseii şi cărturarii, cea mai bună credinţă şi să meargă în iad cu principiile lor bune cu tot. Învăţătura bună şi sănătoasă este de folos doar dacă ea ne afectează viaţa de fiecare zi. Ne schimbă şi ne transformă tot timpul în chipul şi imaginea Domnului Isus Hristos. Oamenii cred că în cer vor ajunge cei cu o doctrină bună. Dar Domnul Isus spunea: “De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?”
Să nu răstălmăciţi ceea ce vreau să spun şi să ziceţi că eu am ceva împotriva doctrinei sănătoase şi că oricine care se străduieşte să fie moral, indiferent de ce crede, va fi primit de Dumnezeu. Nici vorbă de aşa ceva! Numai adevărul ne poate face liberi, după cum spunea Domnul Isus, şi în acest context ceea ce credem este de importanţă capitală. Nu putem crede o minciună şi să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Ceea ce vreau să spun, şi am mărturia Bibliei în sprijinul meu şi cuvintele Domnului Isus, este că nu-i suficient să cred adevărul, să am o credinţă bună, dacă nu mă şi las transformat şi schimbat, în concordanţă cu ceea ce cred.
Văd atât de mulţi credincioşi mulţumiţi cu starea lor, cu credinţa lor, deşi între ei şi lumea pe care o acuză nu este nici o diferenţă, în afară de mărturisirea de credinţă.
Dumnezeu cere copiilor Lui să nu se potrivească chipului veacului acestuia. Din cauza nevegherii noastre, a liderilor noştrii care ne-au propovăduit minciuni atunci când i-am întrebat “ce înseamnă chipul veacului acestuia”, din cauza lenei noastre de a ne citi Scripturile şi de a afla care este părerea lui Dumnezeu în acest sens, am ajuns să credem o minciună, sau mai multe. Am ajuns în această situaţie noi cei cu o doctrină bună.
Ni s-a dat de înţeles că dacă mergem la o anumită biserică, dacă ne dăm zeciuiala, dacă nu ne ducem în baruri şi la petrecerile din lume este suficient pentru a merge direct în cer. Aproape că nu mai există nici un fel de restricţii şi că ceea ce credem, doctrina noastră, este vehicului care ne duce cu viteza fulgerului până la tronul de har al lui Dumnezeu. Am înţeles greşit Scripturile lăsându-ne învăţaţi într-un mod greşit, care să corespundă felului nostru de trai. Am căutat să găsim în Scripturi justificări pentru felul nostru de viaţă. Nu Scripturile ne-au modelat viaţa noastră ci noi am modelat Scripturile după noi. Cu ajutorul liderilor noştrii care ori n-au ştiut şi sunt vinovaţi, ori au ştiut dar le-a convenit aşa şi sunt şi mai vinovaţi.
Pasajul din Matei 6 de la versetul 24 şi felul în care l-am înţeles până acum este o dovadă a înşelătoriei în care mulţi credincioşi evanghelici au fost ţinuţi. Domnul Isus spunea în acest pasaj: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urâ pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31 Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”
32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
34 Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”
Deci Domnul Isus spunea că lumea caută anumite lucruri şi noi să nu le căutăm. Şi care sunt acestea? Nu discotecile, nu barurile, nu băutura sau ţigările, lucruri care desigur că nu Îi plac lui Dumnezeu şi că nici unui copil al Lui nu se poate să îi placă. Însă cei ce se numesc credincioşi cu o doctrină bună cam la acestea se referă atunci când se gândesc la lucrurile din lume. Dar Domnul Isus spunea clar în acest pasaj că cei din lume caută bani, haine, case, mâncare, sau altfel spus confort şi bunăstare.
Am auzit în biserici de multe ori spunându-se că a te îmbrăca indecent este o problemă şi aşa este. Dar nu am auzit că ar fi problemă dacă am fi preocupaţi într-un mod deosebit de haine decente! Că a le căuta şi a le dori şi a alerga după ele înseamnă a face ceea ce lumea face şi că în felul acesta Îi suntem necredincioşi lui Dumnezeu.
După ce aleargă lumea astăzi şi ce îşi doreşte? Noi credem că lumea vrea doar destrăbălare şi păcat dar nu este adevărat! Mai sunt şi oameni decenţi, chiar dacă păcatul se înmulţeşte tot mai mult. Care este caracteristica de azi a lumii? După ce aleargă oamenii pierduţi în păcat? După bani, haine, case, maşini, faimă, relaxare, poziţie socială şi altele de felul acesta. Este adevărat că oamenii păcătuiesc între timp, dar lumea aceste lucruri le caută.
Acum vă întreb: După ce aleargă cei ce spun că sunt credincioşi, credincioşi evanghelici? După bani, haine, case, maşini, faimă, relaxare, poziţie socială, etc. Nu este nici o diferenţă între ei şi lume. Pentru-că nu ni s-a spus că aceasta ar fi o problemă. Toţi fac aşa. De la păstor până la ultimul venit.
Prin urmare, dacă suntem atenţi la noi putem constata că răul s-a infiltrat în biserici şi noi nici nu îl mai vedem. Păstorii nu mai ştiu ce păzesc, poate doar interesele lor. Mai găsim şi adevăraţi slujitori, din păcate foarte puţini, şi tot mai marginalizaţi.
Lumea este în biserici dar noi ne lăudăm cu doctrina noastră. Avem adevăruri care ne asigură mântuirea dar nu mai avem o viaţă după adevărurile pe care le proclamăm. Nu mai dovedim prin nimic că suntem altfel decât prin aroganţă şi pretenţii de sfinţi. Suntem morminte văruite. Pe dinafară arătăm bine dar în interior suntem putrezi, adică exact ca cei din lume. Ce îşi doresc ei ne dorim şi noi. Bucuria noastră este bucuria lor, adică o avem în lucrurile care le oferă lor împlinire şi satisfacţie. Ce afacere bună facem noi, creştinii cu o doctrină bună: Avem şi mântuire dar avem şi lumea cu lucrurile ei! Nu se poate mai bine şi mai frumos, dar nici minciună mai mare nu este!
Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu propovăduiesc că doar cei săraci vor intra în cer. Spun ceea ce spune Dumnezeu: că cei ce au inima legată de lume şi lucrurile ei nu vor avea parte de cer, de Domnul Isus. Pot fi bogaţi sau săraci. Spun că şi noi, ca şi cei din lume, nu mai căutăm cu prioritate Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui ci căutăm lucrurile lumii şi acestea sunt bucuria noastră. Şi trebuie să fim atenţi că s-ar putea să ne dorim Împărăţia cerului (cine nu şi-o doreşte?) dar Domnul Isus vorbea despre o căutare a ei şi a neprihănirii Lui (!).Neprihănire nu este faptul că nu bem bere şi nu fumăm şi că mergem la biserică. Şi nici măcar că proclamăm nişte adevăruri eterne. Neprihănire înseamnă să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să trăim aşa cum ne cere El. Fără nici o legătură cu lumea!
Nu se vorbeşte despre aceasa în adunări şi nici nu ne place. Iar starea credincioşilor este jalnică. Biserica, nu adevărata Biserică pentru-că aceasta este fără pată sau zbârcitură ci acea organizaţie adormită şi înşelată, s-a căsătorit azi cu lumea şi aduce pe lume copii handicapaţi, de nici un folos pentru Împărăţie. Este momentul să ne trezim. Nu să ne considerăm mai sfnţi ca alţii, este plină lumea de oameni păcătoşi dar care se cred sfinţi, ci să ne plecăm până în pulberea pământului în pocăinţă şi smerenie şi să-I cerem lui Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne ierte. Dacă am fost înşelaţi până acum nu avem nici o scuză să rămânem în înşelare toată viaţa.
Biserica vorbeşte azi mai mult ca niciodată despre putere dar nu a fost niciodată atât de puţin sfântă. Vorbeşte despre viaţă dar închinarea s-a transformat în circ şi distracţie. Vorbeşte despre vindecare dar sufletele sunt putrede de bolnave şi nici măcar nu ştiu.
Nu cred că sunt singurul care văd lucurile în acest fel. Întrebarea pe care v-am adresat-o în ultimul sondaj de pe site-ul postului de radio Unison a fost: Biserica din care faci parte este una după modelul Bisericii din cartea Faptele Apostolilor sau s-a îndepărtat de acest model?
Răspunsurile pe care voi le-aţi dat m-au făcut să cred şi mai mult că situaţia este dezastruoasă. Iată cum aţi răspuns:
38% apreciaţi că este după acest model biblic.
39% spuneţi că biserica din care faceţi parte s-a îndepărtat de modelul biblic.
23% spuneţi că biserica din care faceţi parte este DEPARTE modelul biblic!
Care ar fi soluţia? O găsim tot în Biblie în cartea Apocalipsa 22 cu11: “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!”
Deocamdată grâul şi neghina cresc împreună. Datoria ta este să veghezi şi să nu fii înşelat.
-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

http://www.radiounison.ro/editorial/credinciosi-firesti-cu-o-do

Read Full Post »

%d bloggers like this: