“Cine crede in Fiul are viata vesnica.”
“Adecarat, adevarat va spun ca cine aude cuvantul Meu si crede in Cel Ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5.24).
Doua conditii se cer ca sa avem viata vesnica, pentru ca sa nu mai venim la judecata: intai sa ascultam cuvintele Domnului Isus si, al doilea, sa credem in Cel Ce L-a trimis pe Domnul Hristos.
Tot Cuvantul lui Dumnezeu este de toata insemnatatea, dar anumite lucruri atrag luarea aminte in chip deosebit. Cuvinte ca acestea: “adevarat, adevarat va spun” inseamna: luati seama la ce va spun! E un lucru foarte insemnat pentru viata voastra. De aceea e bine sa cercetam aceste cuvinte mai adanc. Ne vom opri intai asupra cuvintelor Domnului Hristos, apoi asupra credintei in El, asupra vietii vesnice si, in cele din urma, asupra judecatii.
“Cine aude cuvantul Meu” este una din conditiile pe care trebuie sa le implinim ca sa avem viata vesnica.
Despre care cuvinte este vorba? Este cumva vorba numai de cuvintele Domnului Hristos asa cum ni s-au lasat in Evanghelii? Fara indoiala ca in primul rand despre acestea este vorba. Dar nu este mai putin adevarat ca Domnul Hristos, in versetul 39 din acelasi capitol, atrage atentia celor din jurul Lui cu cuvintele acestea: “Cercetati Scripturile, pentru ca credeti ca in ele aveti viata vesnica; dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” Iata, prin urmare, ca nu este vorba numai de cuvintele Domnului Hristos asa cum ni le-a lasat El in Evanghelii, ci si de Vechiul Testament, adica de intreg Cuvantul lui Dumnezeu.
De ce oare sa cercetam Cuvantul lui Dumezeu, de ce e legata viata vesnica pe care ne-o da Dumnezeu, de cercetarea Cuvantului Sau? Pentru ca credinta vine in urma celor auzite si cele auzite prin Cuvantul lui Dumnezeu.
Este adevarat ca vrajmasul sufletelor noastre a stiut insemnatatea cunoasterii Cuvantului lui Dumnezeu si de aceea a avut mare grija sa indeparteze pe oameni de la citirea lui. A raspandit minciuna asta mare de tot, care a prins si a ratacit si rataceste mereu pe oameni, ca anume credinta se mosteneste si, prin urmare, omul nu are ce sa mai caute el personal in Cuvantul lui Dumnezeu. De ce sa mai cerceteze Cuvantul, daca el mosteneste credinta? Si astfel mii si milioane de oameni sunt inselati de aceasta minciuna si stau departe de Cuvantul lui Dumnezeu, nedandu-si seama de insemnatatea lui pentru dobandirea vietii vesnice.
Credinta, spune Cuvantul lui Dumnezeu, vine in urma celor auzite, iar cele auzite vin din Scriptura (Rom. 10.17). Nu putem sa fim prin urmare oameni credinciosi, daca nu cunoastem, daca nu auzim care este planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, care este lucrarea minunata pe care a facut-o Domnul Hristos pentru fiecare dintre noi in parte.
Cand ma gandesc la multimea celor ce nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu, imi vin in minte cuvintele prorocului Ieremia: O, daca as avea atata apa in capul meu, ca un izvor de lacrimi, sa plang indepartarea poporului meu! Daca ar sti oamenii de ce se lipsesc ca nu citesc Biblia!
Atunci cand nu mai poate tine in frau pe oameni sa stea departe de Cuvantul lui Dumnezeu, Satan izbuteste sa trezeasca ura impotriva acestui Cuvant, sa trezeasca dispret si neglijenta in cercetarea lui. Dar adevarul ramane: viata nu vine decat din ascultarea Cuvantului lui Dumezeu. Nu se poate capata viata din Dumnezeu fara acasta ascultare.
Iar dupa ce am capatat aceasta viata, prin cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu despre jertfa Domnului Isus pentru pacatele noastre, dupa aceea Cuvantul lui Dumnezeu nu-si pierde deloc insemnatatea. Pentru cel ce are viata din Dumnezeu, el ajunge hrana lui de fiecare zi, puterea de impotrivire fata de pacat si izvorul vietii lui.
Domnul Isus ne-a lasat o pilda desavarsita in aceasta privinta. In ceasul ispitei El a biruit cu aceste cuvinte: “Este scris.” El a pus inainte Cuvantul lui Dumnezeu la fiecare incercare a vrajmasului de a-L da la o parte de pe calea lui Dumnezeu. Satan Ii spune un lucru foarte adevarat, chiar din Scriptura, dar Domnul Isus il biruie prin aceste cuvinte: “Este scris.”
Pe crucea Golgotei si in Ghetsimani, El S-a indreptat spre Cuvantul lui Dumnezeu. “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” era izbucnirea inaintea tuturor a unui psalm pe care Domnul Isus il rostea.
Multi oameni se poarta cu Cuvantul lui Dumnezeu ca bogatul din evanghelie, care n-a vrut sa stie de acest Cuvant atat timp cat si-a dus viata aici pe pamant. El credea ca in aceasta sta viata, sa bea si sa manance. Aici e raiul, aici e iadul! Sa sufere cine n-are … El credea ca totul s-a terminat aici si, cu toate acestea, dincolo da de trista realitate. Si acolo i se pune in fata tot Cuvantul lui Dumnezeu. Isi aduce el aminte ca mai are niste frati si, ca sa nu vina si ei in acelasi loc de chin si astfel sa-i faca si mai mare chinul, incearca sa gaseasca un mijloc care sa-i trezeasca. Cere sa invieze cineva din morti si sa se duca la fratii lui, dar i se spune lamurit: Nu este nevoie; ei au pe Moise si pe proroci, au Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu cred Cuvantul lui Dumnezeu, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti..
Orice am crede noi despre Cuvantul lui Dumnezeu, oricat l-am batjocori, aceasta nu schimba nimic din faptul ca cei ce il asculta au viata si cei ce nu cred in el n-au viata. Care va fi oare partea fiecaruia dintre noi? Daca ascultam de Cuvantul lui Dumnezeu avem viata; cine nu asculta de Cuvantul lui Dumnezeu n-are viata. Lucrurile sunt cat se poate de clare.
Este si o alta conditie ca sa putem avea viata vesnica. Nu este de ajuns sa ascultam cuvintele lui Dumnezeu, ci trebuie sa si credem in Cel Ce L-a trimis pe Domnul Hristos. Iar in Ioan 3.36 este scris: “Cine crede in Fiul are viata vesnica.” Iata deci cea de a doua conditie.
Multi cred in Dumnezeu, dar n-au de a face cu Domnul Hristos. Aceasta insa nu aduce viata, nu aduce mantuirea. Si paganii cred in Dumnezeu. Mai mult, Cuvantul spune ca si dracii cred, dar n-au viata, pentru ca ei n-au nicio legatura cu Domnul Hristos. Ceea ce face crestini din noi este tocmai credinta in Domnul Isus Hristos.
Undeva, la o statiune balneara, un credincios e intalnit de unul care ii spune: “Eu am auzit ca d-ta vestesti credinta in Hristos. Afla ca eu nu cred in Hristos, eu cred numai in Dumnezeu.” Credinciosul acela i-a raspuns: “Pentru ce ai venit d-ta la statiunea aceasta?” “Am piatra la ficat si am auzit ca apele acestea de aici topesc piatra.” “Insa ai venit aici numai atunci cand ai aflat ca ai piatra la ficat. Mai inainte, apele existau, dar n-ai venit aici, pentru ca nu stiai ca ai piatra. Asa este si cu Domnul Hristos. Cand vei afla ca ai pietre ale pacatului pe cuget, atunci ai sa intelegi ce inseamna credinta in Domnul Hristos.”
Vrajmasul sufletelor noastre a stiut si stie foarte bine ce insemnatate are pentru noi credinta in Domnul Hristos si de aceea a raspandit zvonul acesta mincinos: Ce iti mai trebuie credinta in Domnul Hristos, daca ai credinta in Dumnezeu?
Cel rau nu poate suferi pe cei ce cred in Domnul Hristos. Si ce de incercari a facut el ca sa inlature pe Domnul Hristos si pe cei ai Lui!
Cand a venit Domnul Isus in lume, acea ucidere a pruncilor din Betleem arata din plin cum vrajmasul s-a napustit asupra Domnului Isus, ca de la inceput sa-L nimiceasca si astfel sa ramana oamenii fara viata, in pacatele lor. Iar cand Domnul Hristos Si-a inceput activitatea, iata pe Satan ca nu se da batut, apare in ispita aceea prin care a vrut sa-L abata pe Domnul Hristos de pe calea ascultarii de Dumnezeu Tatal. Dar Domnul l-a biruit cu Cuvantul lui Dumnezeu.
Vrajmasul tot nu s-a lasat batut. Prin faisei, prin saduchei, prin tot felul de intrebari, a cautat sa-L puna in incurcatura si sa-L abata de la calea ascultarii. Ceva mai mult, chiar prin credinciosi a incercat sa-L abata. Cand Domnul Hristos vorbeste de drumul crucii pe care I l-a dat Tatal, unul dintre ucenici Ii spue: “Sa Te fereasca Dumnezeu de asa ceva!” Dar Domnul Hristos ii raspunde: “Inapoia Mea, Satano!” Dincolo de ucenicul acesta, El vedea pe vrajmasul sufletelor noastre.
Iata insa ca Domnul Hristos S-a inaltat la cer si acum sta la dreapta lui Dumnezeu Tatal. Credeti ca vrajmasul a incetat lupta de nimicire fata de Numele Domnului Isus? Nu! Lupta a inceput de data aceasta impotriva celor ce sunt una cu Domnul Hristos. Nisipul arenei Colosseumului din Roma a sangerat atata timp din pricina credinciosilor care au fost dati sa fie sfasiati. Rugurile pe care au fost arsi cei ce au capatat viata vesnica prin credinta in Domnul Hristos s-au inaltat timp de zeci de ani, mereu.
Istoria Bisericii este istoria sangelui si a lacrimilor varsate de cei credinciosi. Si pana in zilele noastre, lucrurile sunt tot asa. Se pomenesc oamenii luptand, fara sa-si dea seama, impotriva lui Dumnezeu. Ei lupta impotriva celor credinciosi, nu-i pot suferi, ii urasc, cauta sa-i nimiceasca. Ei sunt insa jucaria vrajmasului. Cred ca ei insisi au pornit la aceasta nimicire a celor credinciosi si li se pare ca sunt liberi in ce fac, dar inapoia lor este vrajmasul, care stie ce urmareste prin aceste necazuri, prin nimicirea aceasta. Nu stiu oamenii ca vor da odata socoteala de tot ce fac, de tot ce vorbesc, nu stiu ca si genunchii lor se vor pleca odata, spre slava lui Dumnezeu, inaintea Celui pe care acum Il prigonesc.
Da, Domnul Isus, si indeosebi crucea Lui, a despartit pe oameni. Cei care raman impotriva Domnului Hristos isi arata fata de El toata ura de care sunt in stare; dar cei ce au gasit viata in Domnul Hristos, prin credinta in El, aceia lauda pe Domnul Hristos cum n-au laudat niciodata in viata lor pe cineva.
Ai ajuns sa crezi in Domnul Hristos, dupa ce ai auzit Cuvantul Lui? El a fost rastignit pe cruce tocmai pentru noi. Nu putem ajunge la Tatal decat prin Domnul Hristos. Cine se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu pe alta cale afara de Domnul Hristos, are de a face cu mania lui Dumnezeu, manie care sta sa se dezlantuie din pricina pacatelor noastre. Dar Domnul Hristos a venit sa ne scape de mania lui Dumnezeu. In trupul Lui, pe lemn, El a primit plata pentru pacatele noastre si mania lui Dumnezeu s-a dezlantuit asupra Lui. El a fost facut bluestem penrtu noi, caci este scris: “Blestemat este oricine este atarnat pe lemn.” Fara El nu putem spune lui Dumnezeu: Tata! El este Calea, Adevarul si Viata.
Iata de ce este tot atat de insemnata si aceasta a doua conditie pentru capatarea vietii vesnice, ca si ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu. Cine crede in Domnul Hristos, dupa ce a cercetat Cuvantul lui Dumnezeu, acela are viata vesnica. Numai prin credinta in Dumnezeu, fara Domnul Isus, nu putem capata viata vesnica.
Si ce inseamna a crede? Nu este vorba sa avem o simpla parere despre Domnul Hristos. A crede inseamna a socoti ca adevarat tot ce spune Cuvantul lui Dumnezeu despre Domul Hristos si a te increde in El. Cand ai dat macar peste cuvintele acestea: “Cine crede in Fiul are viata vesnica,” ai spus: Da, Doamne, eu pana acum n-am avut viata vesnica, pentru ca am gandit ca aceasta credinta este o simpla parere, dar cred acum cu adevarat, ma incred in Tine, Iti predau pacatele mele, toate, ca Tu sa lucrezi in mine, ca Tu sa-mi dai vata si sa ma bucur de legatura cu Tine.
Dar trebuie sa spunem cateva cuvinte si despre viata vesnica.
Cand vrajmasul n-a biruit in ce priveste Cuvantul lui Dumnezeu si n-a biruit in ce priveste inlaturarea credintei in Domnul Hristos, se arunca imporiva a tot ceea ce aduce jertfa Lui, ca sa vâre si aici pareri gresite. Si astfel a pus in mintea oamenilor gandul ca viata vesnica este ceva care e in legatura doar cu viata de dincolo. Viata vesnica, dincolo o s-o vedem!
Dar viata vesnica nu este viata care va fi numai dincolo, ci este viata care incepe aici. In Cuvantul lui Dumnezeu si in privinta aceasta ne sunt date lamuriri foarte clare: “Si viata vesnica este aceasta, sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17.3). Iata ce inseamna viata vesnica: sa cunosti pe Dumnezeu, sa cunosti pe Domnul Isus Hristos.
Dar cunoasterea aceasta din Scriptura a lui Dumnezeu, a Domnului Hristos, nu este o cunoastere obisnuita; este un lucru de experienta, de viata, este o relatie care se stabileste intre noi si Dumnezeu, intre noi si Domnul Hristos.
Exista oare o legatura cu Dumnezeu, cu Domnul Hristos? Da, fara indoiala. Aici, pe pamant, cand suntem intr-o calatorie sau alta, putem fi departe de ai nostri, dar de Domnul Hristos, de Dumnezeu, niciodata nu putem fi despartiti din clipa in care pacatele ne-au fost date la o parte prin credinta in Domnul Hristos si am intrat in legatura cu Dumnezeu Tatal.
Omul firesc nu poate sa priceapa aceasta legatura cu Dumnezeu, pentru ca pacatul il impiedica. Dumnezeu insa a dat pacatul la o parte. Pe crucea de pe Golgota, Domnul Isus Hristos a fost facut blestem pentru noi, ca sa ne rascumpere din moarte si astfel sa intram in legatura cu Dumnezeu.
Nu poti spune lui Dumnezeu Tata, fara sa ai aceasta legatura. Nu poti sa te duci la Dumnezeu ca un copil, fara aceasta legatura, sa-I spui si lucrurile cele mai neinsemnate, cum Ii spui si lucrurile cele mai insemnate.
Avem nevoie de aceasta legatura necurmata cu Domnul Hristos ca sa creasca viata noua care a fost pusa in noi. Viata aceasta nu este de pe pamantul acesta, ea nu are nevoile vietii obisnuite. Din pricina aceasta, din clipa in care am primit viata vesnica, altele devin legaturile noastre cu cei din jurul nostru, cu superiorii nostri, cu cei inferiori noua, cu cei de o seama cu noi, cu vecinii nostri, altele sunt legaturile cu vrajmasii. Alta e aratarea acestei vieti in incercari, alta e aratarea acestor legaturi cu Dumnezeu in boala, alta e viata aceasta cand va fi sa trecem, daca este voia lui Dumnezeu, prin tunelul acela intunecat al mortii.
Viata vesnica este darul cel mai mare pentru viata de acum. Il ai? Iata intrebarea! Nu te intreb daca ai o anumita cunostinta despre Domnul Hristos, te intreb: ai viata vesnica?
Cine asculta Cuvantul lui Dumnezeu si crede in Domnul Hristos, acela intra in legatura cu Dumnezeu, asa cum intra in legatura cu un prieten, cu cel mai bun prieten care se poate cunoaste. Si nu L-ai cunoscut pe Dumnezeu, pana in clipa cand ai intalnit pe Domnul Hristos. Insa din clipa in care cunoastem pe Domnul Hristos, intram in legatura personala, intima cu Dumnezeu. Acesta este darul cel mai mare. Il ai?
Dar viata aceasta pe care o capatam aici se prelungeste dincolo. Si nu este vorba de alta viata; e vorba de viata pe care Domnul Isus ne-a dat-o de pe acum, aici.
Cel ce crede in Domnul Hristos, in cuvintele Lui, are viata vesnica si nu vine la judecata.
Multi oameni cred insa ca daca n-au intrat in legatura cu Dumnezeu aici, vor intra dincolo; ei lasa cu limba de moarte sa se roage altii pentru ei, ca sa intre dincolo in legatura cu Dumnezeu. E o mare inselaciune din partea vrajmasului! Cuvantul lui Dumnezeu ne spune lamurit: dincolo este o prapastie mare intre cei credinciosi si cei necredinciosi si de aici s-a hotarat soarta fiecaruia. Asa i se spune bogatului care a crezut ca dincolo este cu putinta sa treci din locul de chin in locul de fericire.
Poate vrei sa intri in legatura cu Dumnezeu prin faptele tale. Sa stii ca nu exista alta legatura decat cea care se poate face acum, prin jertfa Domnului Hristos.
Altii fac si mai si: inlatura pur si simplu judecata. Cu moartea s-a terminat totul! Asa zicea si bogatul din evanghelie. Dincolo insa s-a trezit si a vazut ca este o judecata. Atunci a trait si el, asa cum vom trai toti, adevarul acesta ca este dat, este randuit omului sa moara o singura data si dupa aceea vine judecata.
In Apocalipsa 20 ni se arata lamurit cum va fi judecata.Totul ne-a fost descoperit: este o judecata, fiecare va da socoteala inaintea lui Dumnezeu de tot ce a facut, de tot ce a spus. Sus este o carte in care e scris fiecare cuvant, fiecare fapta, fiecare gand al fiecaruia dintre noi. Nu credem acum lucrul acesta, vom vedea atunci cand cartile vor fi deschise, cand ni se va pune inainte tot ce am facut. In cartile acelea, dupa care se face judecata, sunt scrise toate pacatele noastre.
Mai este insa o alta carte, cartea vietii, in care sunt scrisi toti cati au ascultat cuvintele Domnului Isus Hristos, toti cati au crezut in El si au capatat astfel, in urma implinirii acestor conditii, viata vesnica. Acestia au scapat de judecata.
Unde este scris fiecare dintre noi? In cartea aceea dupa care avem sa fim judecati fiecare – sau in cartea vietii?
“Cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel Ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5.24).
Gheorghe Cornilescu
2 Decembrie 1948
Primita prin fr Horia Azimioara
Ioan17 - John 17 