Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Cuvinte’

dd48b32a2dd68475d8fd57192da7018710665202_567434360050722_4860066344526952669_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 OCTOMBRIE
Pe culmi spirituale
l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Marcu 9:2
Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva Lui Dumnezeu şi am vrut să rămâ­nem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica. Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul.Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca  nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci să facă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: „La ce foloseşte această experienţă?” Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul Lui Dumnezeu.
14522900_208241102929659_4901244258556712181_n

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Sâmbătă, 1 OCTOMBRIE 2016
Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, … ca să vestiți virtuțile
Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.1 Petru 2.9
Apostolul nu spune că trebuie să fim o preoție împărătească, ci că suntem; și că, fiind astfel, trebuie să vestim virtuțile lui Hristos. Nimic altceva nu se potrivește unui preot împărătesc. A fi ocupat cu propria persoană, a căuta propriul interes și propria plăcere, acestea sunt lucruri pe care Hristos niciodată nu le-a făcut, iar noi suntem chemați să vestim virtuțile Sale.În harul Său, El dă celor ai Lui privilegiul ca, în absența Sa, ei să anticipeze ziua când El Se va arăta ca Preot Împărătesc și când va ședea pe tronul Său, trimițând influența binefăcătoare a domniei Sale către toate colțurile pământului. Noi suntem chemați să fim expresia prezentă a Împărăției Lui Hristos – expresia Lui Însuși.Nimeni să nu creadă că acțiunile unui preot împărătesc se limitează la a dărui. Aceasta ar fi o gravă greșeală. Fără îndoială, un preot împărătesc va dărui cu inimă largă, dacă va avea de unde, însă a limita activitatea lui doar la dăruire înseamnă a-l văduvi de multe funcțiuni foarte prețioase ale poziției sale. Binecuvântatul nostru Stăpân, putem afirma cu certitudine, nu a avut niciodată niciun ban, însă a umblat făcând bine, și așa trebuie să facem și noi, iar pentru aceasta nu avem nevoie de bani. De aceea, nimeni să nu creadă că nu poate acționa ca preot împărătesc dacă nu are bogății pământești.Nu este nevoie de bogății pământești pentru a rosti un cuvânt bun, pentru a vărsa o lacrimă de simpatie sau pentru a mângâia cu o privire blândă.
Nimic altceva decât bogățiile harului Lui Dumnezeu, bogățiile nepătrunse ale Lui Hristos, care sunt toate puse la dispoziția chiar și a celui mai simplu membru al preoției creștine. Pot fi în zdrențe, fără un ban în buzunar, și totuși pot acționa ca preot împărătesc, răspândind în jurul meu mireasma harului Lui Hristos. TOATA LUNA AICI:domnul-este-aproape-gbv-octombrie-2016                                                                                                       C H Mackintosh

85e70e8c765b2267099eb4b7083443daMANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE   1
Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimi arvuna Duhului”.  2 CORINTENI 1:21-22
Care este această ungere a Duhului Sfânt şi pentru ce avem nevoie de ea? Ungerea ne dă posibilitatea de a pătrunde lucrurile duhovniceşti. Una din lipsurile tragice ale Adunării Lui Dumnezeu, este lipsa de discernământ a puterilor spirituale care lucrează în lume. Rezultatul este că mulţi credincioşi trăiesc într-o nepăsare uimitoare, fără să deosebească în ceea ce văd, aud şi citesc duhurile premergătoare ale lui Anticrist. De aceea, când Domnul face să fie auzit Cuvântul Său, ei dau adeseori dovadă de lipsă de înţelegere şi se împotrivesc mesajului Său. Rezultă din aceasta o întunecime spirituală de care ei adesea nu-şi dau seama. Ungerea ne face să pricepem vremurile, lucrurile şi valorile spirituale, divine sau satanice pentru ca, prin credinţă să ştim să vedem biruinţa finală a Domnului Hristos în luptele care se pregătesc. Ea ne smulge din toropeală şi deseori din voia noastră rea. Totuşi Dumnezeu nu ne-o impune; El, uneori, ne lasă să facem experienţe neplăcute. Dar dacă venim smeriţi la cruce ca să mărturisim atâtea întinări şi întunecimi spirituale, şi cerem curăţirea prin sângele scump al Domnului Isus, El va răspunde dorinţei noastre de a primi această ungere.Ungerea protejează pe copilul Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne spune că sângele Lui Isus Hristos ne acoperă şi ne curăţeşte zi după zi. Dacă rămânem în părtăşie cu El, ungerea Lui ne apără de pericole. Atunci vom veghea la tot ce facem, ascultăm sau citim; prin ascultare de Tatăl nostru ceresc, ungerea Duhului Sfânt ne va impune o disciplină strictă. O viaţă creştină   uşoară  îi   face   pe   credincioşi   superficiali,   nedisciplinaţi   şi sentimentali.Ungerea dă celui credincios posibilitatea de a împlini slujba Lui Dumnezeu aşa cum trebuie. Slujirea aceasta emană din Locul Preasfânt, unde noi primim tot ce ne trebuie direct din mâna Sa. Să ne cercetăm inimile şi cugetele pentru a vedea dacă avem această ungere a Duhului sau n-o avem, şi să ne rugăm ca Domnul să ne arate realitatea. Să nu confundăm ungerea cu Duhul Sfânt cu pecetluirea cu Duhul Sfânt. Aceasta din urmă o primeşte oricine se întoarce la Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus (Ef. 1:13) pe când ungerea cu Duhul Sfânt este plinătatea Lui. “Fiţi plini de Duhul” (Ef. 5:18). TOATA LUNA AICI: mana-de-dimineata_octombrie-2 
14424966_855836361183036_7600530704848243983_oMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 OCTOMBRIE

“Iată, Dumnezeul nostru, căruia Ii slujim poate să  ne scoată din cuptorul aprins,
şi ne va scoate  din  mâna ta, împărate”. Daniel 3:17.
Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip mare de aur, care avea înălţimea de 60 de coţi şi avea lăţimea de 6 coţi. Apoi a poruncit să cheme pe satrapi, pe îngrijitori şi pe guvernatori, pe judecători, pe vistiernici, pe legiuitori, pe sfătuitori şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului de aur. Și când va suna trâmbiţa, să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine statuii. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ, va fi aruncat chiar în clipa aceea, în mijlocul unui cuptor aprins. Erau şi trei iudei acolo, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego care nu s-au închinat statuii. Ei au fost aşezaţi să administreze ţinutul Babilonului. Ei nu au ascultat porunca împăratului şi nu s-au închinat dumnezeilor lui. Ei au fost pârâţi şi împăratul i-a chemat la el şi le-a zis: “înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat? Acum fiţi gata şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins. Si care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?” (vers.14-15). Întotdeauna au fost oameni care s-au închinat unor statui ca şi la Dumnezeu. Şi nu trebuie să fie cineva înţelept pentru ca să vadă, că un astfel de chip, statuie, nu poate ajuta. Trebuie să ne întrebăm: “Oare de ce nu vor oamenii să se închine Lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului? Nu putem înţelege, cum poate fi un om aşa de închis la minte. Satana este cel care duce în eroare şi cel care nu se întoarce la Dumnezeu, rămâne sub stăpânirea Satanei.TOATA LUNA AICI:  mantuirea-prin-hristos

14352365_856749177758421_8999057495865705124_oCHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

1 OCTOMBRIE
Dimineața
Roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat. Cântarea Cântărilor 7:13
Soţia doreşte să-i dăruiască Lui Isus tot ce produce. Inimile noastre au„tot felul de roade” (Cânt 7:13), „noi şi vechi”, pregătite pentru Prea Iubitul nostru. In toamna aceasta bogată în roade, să ne păzim recoltele. Avem roade „noi”. Dorim să simţim viaţă nouă, bucurie nouă, recunoştinţă nouă. Dorim să luăm noi hotărâri şi să îndeplinim lucrări noi. Inimile noastre înmuguresc de rugăciuni noi, şi sufletele noastre se angajează în eforturi noi. Dar avem şi roade „vechi”. Una este dragostea dintâi. Ce fruct ales! Domnul Isus se desfată în el. Apoi este prima noastră credinţă. Este credinţa simplă prin care, neavând nimic, am ajuns să avem totul. Este bucuria momentului în care L-am cunoscut pe Domnul; să o readucem la viaţă. Avem apoi amintirile făgăduinţelor. Cât de credincios a fost Dumnezeu! Pe timp de boală, El ne-a vegheat la căpătâi cu blândeţe! Când am trecut prin ape adânci, El ne-a ridicat deasupra! Din cuptorul de foc, El ne-a scos cu îndurare. Roade vechi, într-adevăr! Avem multe roade vechi, fiindcă îndurările Lui au fost mai multe decât perii capului nostru. Trebuie să regretăm vechile păcate, dar am avut vremuri de căinţă date de El, vremuri în care am plâns la piciorul crucii şi am învăţat meritele sângelui Său. Avem roade în dimineaţa aceasta, roade vechi şi roade noi; dar principalul este că ele sunt pregătite pentru Domnul Isus. Într-adevăr, aceasta este cea mai bună şi mai primită slujbă, în care  Domnul Isus este sprijinul sufletului, iar slava Sa este sfârşitul tuturor eforturilor noastre. Să ne pregătim roadele numai pentru Domnul Isus. Să le scoatem la iveală atunci când El este cu noi, şi să nu le lăsăm Ia vederea oamenilor.Doamne Isuse, vom răsuci cheia de la poarta grădinii noastre, şi nimeni nu va intra să fure roadele bune care au crescut pe pământul udat de sângele Tău. Tot ce este al nostru va fi al Tău şi numai al Tău, Doamne Isuse, Prea Iubitul nostru.

6b198bc45e02f4a02fa33c10b28b04bb1 OCTOMBRIE

Seara

Domnul dă îndurare şi slavă.Psalmi 84:11
Bunătatea este înscrisă în natura Lui Iehova. El găseşte plăcere în a dărui. Darurile Sale sunt extrem de valoroase, şi gratuite ca şi lumina soarelui. El dă har aleşilor Săi pentru că vrea, celor răscumpăraţi din cauza legământului Său, celor chemaţi din cauza făgăduinţei, credincioşilor fiindcă îl caută, păcătoşilor fiindcă au nevoie. El ne dă har din belşug, la timp, constant, repede, cu putere – dublând valoarea binecuvântării prin modul în care este oferită. El oferă har gratis, în toate formele, poporului Său. El le toarnă mereu şi din belşug în suflete har mângâietor, păstrător, sfinţitor, conducător, instructiv şi ajutător. El ne va da întotdeauna har îmbelşugat, orice ni s-ar întâmpla. Chiar dacă ne îmbolnăvim, Domnul ne dă har. Chiar dacă trecem prin sărăcie, harul ne este asigurat. Chiar dacă vine moartea, harul luminează ca o candelă în cele mai întunecoase momente. Cititorule, ce binecuvântare mare ţi-a dat Dumnezeu, acum când frunzele toamnei ruginesc pe cărări şi anotimpurile trec şi vin, să te bucuri de o făgăduinţă care nu piere: „Domnul dă îndurare si slavă”. Conjuncţia „si” este ca un piron de diamant care leagă prezentul de viitor, fiindcă îndurarea şi slava merg întotdeauna împreună. Dumnezeu le-a căsătorit, şi nici una nu poate divorţa. Domnul nu va refuza slava cuiva atunci când i-a garantat acelei persoane dreptul de a trăi în îndurarea Sa. Într-adevăr, slava nu este altceva decât harul în haine de duminică, harul în plină floare, harul asemeni fructelor de toamnă – coapte și desăvârşite. Nimeni nu poate spune cât de curând vom ajunge în slavă! S-ar putea să vedem Cetatea Sfântă înainte de sfârşitul lui octombrie. Oricum, fie că este vorba de un interval lung sau de unul scurt, vom fi slăviţi peste putin timp. Domnul va oferi slavă aleşilor Săi – slava cerului, slava veşniciei, slava lui Isus, slava Tatălui. Slăvi este făgăduinţa de excepţie a unui Dumnezeu credincios!
Două inele aurite într-un lanţ ceresc, din veşnicii:
Cei ce trăiesc prin har, curând şi slavă vor primi.TOATA LUNA AICI:charles-h-spurgeon-meditatii-de-dimineata-si-seara-octombrie-1
14516603_208241309596305_8527252120825193120_n-1TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
1 OCTOMBRIE
UN LEGĂMÂNT DE CARE EL ÎŞI ADUCE AMINTE
El a dat hrană celor ce se tem de El; El îşi aduce aminte pururea de legământul Lui.  Psalmul 111.5
Cei ce se tem de Dumnezeu, nu se tem de lipsuri. Ani îndelungaţi Dumnezeu a găsit totdeauna cu ce să îi hrănească pe copiii Săi, fie în pustie, fie la pârâul Cherit sau în timpul robiei, ca şi în timpul foametei. Până acum Domnul ne-a dat zi de zi pâinea noastră cea de toate zilele şi noi nu ne îndoim că El va continua să ne hrănească până când nu va mai fi nevoie.Chiar cele mai mari şi mai înalte binecuvântări din Legământul Harului, El nu va înceta să le răspândească peste noi, după nevoile noastre. El îşi aduce aminte de legământul pe care l-a încheiat cu noi şi nu lucrează niciodată ca şi cum I-ar părea rău că l-a încheiat. El îşi aduce aminte de acest legământ chiar când noi îl ispitim ca să ne nimicească. El nu uită să ne iubească, să ne păzească şi să ne încurajeze, aşa cum a făgăduit. Toate făgăduinţele din legământul Său, le are mereu sub ochi, şi El nu va îngădui ca vreun cuvânt al Său să cadă la pământ. Iată că noi îl uităm prea adesea pe Dumnezeul nostru, pe când El Se gândeşte mereu la noi cu dragoste. El nu poate să uite pe Fiul Său, care este chezaşul Legământului Său, nici pe Duhul Sfânt, care este elementul de legătură al Legământului, nici slava Sa care este legată de acest Legământ. „De aceea temelia lui Dumnezeu rămâne tare” şi nici un credincios nu poate pierde moştenirea dumnezeiască la care are drept prin acest legământ. TOATA LUNA AICI: tezaurul-promisiunilor-lui-dumnezeu-octombrie-1

1487988_567469183380573_3206885536793441513_oBĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 OSWALD CHAMBERS

1 OCTOMBRIE 2016

Doamne, ia-mă în planurile Tale şi foloseşte-mă pentru slava Ta. Cu privire la Colegiul acesta, fie ca nici o exaltare a noastră să nu împiedice ceea ce lucrezi Tu. Corectează-ne măsura şi sensibilitatea până va fi uşor să-Ţi împlineşti planurile prin noi.
TOATA LUNA AICI: batand-la-usa-lui-dumnezeu

13339509_124872324599871_2098617029484913883_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 OCTOMBRIE

Și s-a umplut casa de mirosul mirului. loan 12,3
Casa din Betania era pentru Domnul Isus ca o oază în pustie. În această casă El a găsit pe cele două surori și pe fratele lor a căror inimi Îl iubeau și Îl recunoșteau pe Domnul. Desigur că Maria L-a recunoscut cel mai bine deoarece când venea la ei, ea își lua locul la picioarele Lui pentru a-L asculta. Celelalte lucruri pământești rămâneau pe urmă. In aceste situații ea putea spune ca mireasa din Cântarea Cântărilor: „Cu așa drag stau la umbra Lui și rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele.” (Cânt. Cânt. 2.3); sau: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit, cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele.” (Ier. 15.16). Această „parte bună” i-a dat Mariei mai multă înțelepciune pricepere și cunoștință despre Domnul decât umblarea zilnică a celor doisprezece ucenici cu El. În loan 12 o găsim iarăși pe Maria la picioarele Lui Isus, dar de data aceasta nu ca să primească ceva, ci pentru a-I dărui ceva Mântuitorului. Numai șase zile mai erau până la Paște, ultimele zile pe care Domnul le mai sărbătorea cu ucenicii, apoi trebuia să moară ca adevăratul Miel Pascal. Maria plină de înțelepciunea duhovnicească pe care a dobândit-o în decursul șederii ei la picioarele Domnului, a folosit ultimul prilej și L-a uns pe Domnul înaintea morții Lui. Prețul acestui mir curat a fost de trei sute de dinari, aceasta fiind plata unui ziler pe un an, după Matei 20.2. Toată casa s-a umplut de acest mir curat și a fost o mare îmbărbătare pentru inima Domnului. Prețul Persoanei Lui Isus era pentru inima acestei ucenice atât de mare, încât a dat TOTUL pentru El. Oare să fie adorarea noastră mai mică la Masa Domnului decâtumplerea casei cu mirul cel curat?
Dacă sufletele noastre se varsă în jertfe de laudă și de mulțumire „de bună voie”, s-o facă prin puterea Duhului Sfânt. În felul acesta adorarea noastră va avea frumusețea mirosul, adâncimea și înălțimea care vin din cer.

14469584_208241229596313_9095083743336521478_nIZVOARE IN DEŞERT

1 OCTOMBRIE

Este spre binele meu că m-ai smerit.(Psalmul 119:71)
Este un eveniment remarcabil al naturii că cele mai splendide culori de plante se găsesc pe cei mai înalţi munţi, în locurile cele mai expuse la intemperii. Cei mai minunaţi licheni şi muşchi, precum şi cele mai frumoase flori sălbatice, abundă sus pe piscurile bătute de vânt şi devastate de furtună.Una din cele mai minunate game de culori vii pe care am văzut-o vreodată a fost mai sus de marele Saint Bernard Hospice (Hanul Sfântului Bernard) lângă vârful de zece mii de picioare al Muntelui Cenis din Alpii francezi. Toată faţa unei stânci masive era acoperită cu licheni de un galben viu uimitor, care străluceau în lumina soarelui ca un zid auriu care protejează un castel încântător. În mijlocul singurătăţii şi aridităţii acelei mari altitudini şi expuşi celor mai puternice vânturi ale cerului, aceşti licheni etalau o culoare glorioasă pe care niciodată n-au avut-o la adăpost în vale.Când scriu aceste cuvinte, am două exemplare din acelaşi tip de licheni înaintea mea. Unul este din această zonă Saint Bernard, şi celălalt este de pe zidul unui castel scoţian, care este înconjurat de platani. Diferenţa dintre formele şi coloritul lor este de-a dreptul izbitoare. Cel crescut în mijlocul furtunilor puternice de pe piscul muntelui are o culoare galbenă minunată ca a unei primule, este lucios şi are o formă bine definită. Dar cel cultivat în mijlocul aerului cald şi al ploilor blânde din valea joasă are o culoare ştearsă, ruginie, nu este lucios şi are o formă indistinctă şi spartă.Nu este la fel cu un creştin care este necăjit, bătut de furtună şi lipsit de confort? Atât timp cât furtunile şi dificultăţile îngăduite de providenţa lui Dumnezeu nu bat asupra unui credincios iar şi iar, caracterul lui apare cu pete şi cu defecte. Însă încercările alungă efectiv norii şi umbrele, desăvârşesc forma caracterului său, şi dau strălucire şi binecuvântare vieţii lui.
În mijlocul listei mele de binecuvântări infinite
Stă aceasta cel mai în faţă, pentru care inima mea a sângerat;
                             Pentru toate Te binecuvântez, dar cel mai mult pentru cele grele.  Hugh Macmillan

14433112_208241486262954_1811262949591568800_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 OCTOMBRIE
«Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când
eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.»ROMANI 5,8
Duhul Sfânt ne îndreaptă mereu cu faţa spre Isus, dovada vie a dragostei lui Dumnezeu revărsate din cer pentru noi. Când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, a fost vândut de fraţii săi geloşi unei caravane de ismaeliţi care se îndrepta spre Egipt, el nu ştia că Dumnezeu avea planuri mari şi pline de binecuvântare pentru viaţa lui. Mai mult chiar, în Iosif (care a fost vândut la sugestia fratelui său Iuda pentru 20 de arginţi Dumnezeu L-a prefigurat în mod profetic pe Isus Hristos care, secole mai târziu, a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginţi. Ce dragoste nemărginită şi primitoare! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (loan 3,16). Acceptă dragostea şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta! El vrea ca Domnul Isus Hristos să Se reflecte prin viaţa ta şi astfel dragostea Sa nesfârşită să-ţi inunde inima. Acest lucru intenţiona apostolul Pavel să zică când a exclamat: «Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Cristos chip în voii» (Gal. 4,19). El ne-a atras atenţia că trebuie să devenim una cu Isus Hristos într-o asemenea măsură încât să fim gata să acceptăm cu bucurie şi încredere orice cale pe care Dumnezeu în dragostea Sa doreşte ca noi să o urmăm.TOATA LUNA AICI:wim-malgo

14355166_694067594083782_7516236751479347662_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 OCTOMBRIE

Text: Psalmul 119:49-56                     

O MUZICĂ BUNĂ

Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele. Psalmul 119:54
Să cânţi bine nu înseamnă numai să loveşti notele corect şi la timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru în catedrala  engleză Winchester. Împreună cu un grup de turişti, a urcat în turn ca să vadă clopotele. Ghidul le-a spus să ia fiecare câte una din frânghiile clopotelor şi să tragă de ele atunci când el va face un semn. Făcând astfel, fiecare la rândul lui, s-a produs melodia cântării: „Fii cu mine”. Ei au fost uimiţi, dar atât a fost totul. Ei au recunoscut melodia, dar nu se putea zice că au produs o muzica melodioasă.Viaţa creştină trebuie să producă muzică. Dar ea nu va reuşi numai prin respectarea în mod mecanic a unor anumite reguli. Ştim cu toţii că este bine să mergem la biserică, să dăm bani, să ne ferim de ucidere, adulter, furt, minciună, pentru că este mult mai bine decât să le facem. Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, chiar şi atunci când nu am vrea s-o facem. Dar atunci când creştem în aprecierea pentru înţelepciunea standardelor lui Dumnezeu şi în dragoste pentru Mântuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult că respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, şi un sentiment de mare înălţare. Putem avea acelaşi sentiment pe care îl are un bun instrumentist într-o orchestră bună atunci când cântă o simfonie de Beethoven. Plăcerea noastră devine împlinirea voii lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, putem spune împreună cu psalmistul: „Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele”. Vieţile noastre vor face o muzică minunată. H.V.L.
S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,
Până-oi ajunge ca să am lumină;
Că tot ce cere-i spre binele meu,
Să-mi facă viaţa liberă, senină.      D.J.D
Nu poate exista o armonie a inimii fără notele vesele.TOATA LUNA AICI:painea-cea-de-toate-zilele

14457389_10210531577266441_2366271506525515876_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 OCTOMBRIE

Ieremia 26.1-11

            Acest capitol ne poartă din nou înapoi în timp, cu patru ani înaintea evenimentelor din capitolul precedent (cap. 25.1). La porunca Domnului, Ieremia merge de astă dată în templu, pentru a profeţi acolo. Fără îndoială, aceasta se petrece cu ocazia uneia dintre cele trei mari sărbători anuale, când toţi israeliţii se suiau la Ierusalim (v. 2 este cel care ne permite să ne gândim la aceasta). Oricum ar fi fost, chemarea se adresează către întregul Iuda, nu numai căpeteniilor sale, şi nu trebuia omis „niciun cuvânt” (comp. cu Fapte 20.27).
            Cât de emoţionant este v.3! El ne ajută să intrăm în gân­durile harului lui Dumnezeu. Deşi cunoştea totul mai dinain­te, El îşi exprimă dorinţa Sa cea mai preţioasă: „Poate că vor asculta…” (vezi şi cap. 36.3,7).
            Acelaşi „poate” traduce şi speranţa stăpânului din para­bolă: „îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că, văzându-l, îl vor respecta” (Luca 20.13). Ei însă nu L-au respectat mai mult pe Fiul Său decât pe profeţii care au venit înaintea Lui. Observaţi ce primire i-au făcut lui Ieremia şi, implicit, Celui care l-a trimis… Ce orbire! Aceşti oameni, deşi veni­seră să se închine în Casa Domnului (v. 2), resping cuvintele Domnului, pun mâna pe solul Lui şi, chiar în această Casă, îl condamnă la moarte!TOATA LUNA AICI:scripturile-in-fiecare-zi
14379828_857354501031222_5128421716659453242_o

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 1 Octombrie 2016

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.Proverbe 14.12
Mașina trecu în goană. Mâinile șoferului strângeau volanul. Cu fruntea încrețită privea țintă la porțiunea de drum luminată de faruri. Strângea din dinți de fiecare dată, când mașina din sens opus nu micșora lumina farurilor la timp sau când era depășit de o mașină mai rapidă, care îl orbea în oglindă cu lumina farurilor. Încotro ducea drumul lui? Nu a mai trecut mult timp și s-a auzit mașina poliției și ambulanța. Știți ce s-a întâmplat… Cam acesta este scenariul multor accidente nefericite.
Lucrurile stau în mod asemănător și în privința „circulației“ noastre spirituale prin viață. Alergăm, alergăm, tot mai repede, și prea puțini dintre noi ne întrebăm spre ce țintă. Viața nu trebuie să fie numai o acumulare de valori materiale. Trebuie să ne gândim că avem un suflet, care nu se poate hrăni cu lucruri materiale. Mulți oameni trăiesc ca și cum această lume ar fi totul și astfel L-au uitat pe Dumnezeu. Mulți nu știu dacă se află pe calea spre cer sau spre calea spre iad. Când sunt întrebați dacă ținta călătoriei lor este cerul, trebuie să recunoască: „Mă tem că nu“. Dacă îi întrebi dacă sunt destul de răi pentru iad, atunci spun: „O, nu sunt chiar așa de rău ca alții“. Drept a glăsuit înțeleptul spunând că multe căi pot părea bune omului. Trebuie să reținem că singura cale spre mântuire este Isus Hristos.TOATA LUNA AICI:samanta-buna-octombrie-2016

14372370_854137814686224_6717220400412708068_oCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-

OCTOMBRIE 2016

 NU MAI FI ATAT DE CRITIC! (5)
„Tu cine ești de judeci pe aproapele tău?” (lacov 4:12)
Nimeni nu vrea să-și petreacă timpul cu cineva care monopolizează conversația pentru a-l pune la curent cu lista primelor zece persoane care trebuie criticate. E mai atractiv sa stai acasă și să te uiți la filme vechi în reluare decât să stai într-o astfel de companie! Este un adevăr greu de tolerat,  dar oamenii de care ai nevoie cel mai mult te vor evita atunci când te faci cunoscut drept cel ce caută nod în papură. Uneori critica este necugetată! Dacă ai sta sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, concentrându-te pe lucruri pozitive, nu ai spune niciodată așa ceva. Să observăm ce a spus Aaron: „l-am făcut ca niște nechibzuiți” (Numeri 12:11). El nu a încercat să-și apere poziția spunând: „Da, Moise s-a căsătorit, într-adevăr, cu persoana nepotrivită” sau 12  “merităm să fim mai mult în lumina reflectoarelor”. Nu, el si-a dat seama de greșeală, s-a pocăit și s-a întors de la ea. Și tu trebuie să faci la fel. De ce? deoarece critica blochează revărsarea binecuvântării lui Dumnezeu în viața ta! Oswald Chambers a scris: „Ori de câte ori te afli în postura criticului, este cu neputință să intri în comuniune cu Dumnezeu”. Oprește-te și întreabă-te: „Eliberarea de moment pe care o simt când îi critic pe alții merită să pierd sentimentul prezenței lui Dumnezeu?” Pentru a recupera acest sentiment al prezenței Lui, trebuie să-ți mărturisești atitudinea critică și s-o părăsești, apoi s-o înlocuiești cu una plină de bunătate și de dragoste. Astăzi, pleacă-te pe genunchi și roagă-te: „Doamne, iartă-mă pentru atitudinea și gândirea critică pe care o am. Recunosc că este o aroganță să cred că punctul meu de vedere este întotdeauna corect. Dăruieste-mi, te rog, har în relația mea cu ceilalți – același har pe care l-am primit si eu de la Tine. Ajută-mă să accept diferențele dintre noi și să nu pretind, ca toți să vadă lucrurile exact așa cum le văd eu. Dă-mi izbândă asupra atitudinii mele critice. În Numele Domnului Isus, Amin”.TOATA LUNA AICI:cuvantul-lui-dumnezeu
coordonatori Bob & Debby Gass
10600615_567433860050772_4121905758363005805_n
 
 

Read Full Post »

11182170_10153291877173524_7672739409090253045_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 MAI

Credinţă – nu simţiri

Trebuie să-mi duc viaţa prin credinţă, fără să-L

 văd pe EL.2 Corinteni 5:7. Moffat

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi, când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetică şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar sta in puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus.Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu Îl vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune:”Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.TOATA LUNA AICI TOTUL PENTRU GLORIA LUI-MAI

 11130469_906860376042706_1166786739352953347_o

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Mai

«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.»                                                          Ieremia 29,13-14

Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi copii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Există credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive întemeiate să credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte im­portant să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-o îngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardul lui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ie­şim de sub voia Lui. Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a spus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie mântuiţi, se vor lăsa con­duşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da, nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul..TOATA  LUNA AICI:WIM MALGO – MEDITATII ZILNICE – MAI

 11108360_1396716513982612_4075794419420126323_n (2)

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

Dimineaţa şi Seara

1Mai

DIMINEAŢA

Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare. Cântarea Cântărilor 5:13

A sosit luna florilor! Vânturile lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare, apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi, fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării, sunt o mireasmă pentru inima mea. Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea întreaga faţă, îmi ajung pbrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În Isus găsesc nu numai parfum, ci straturi de miresme”. El este Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

11209748_838477646205328_8403954471091199728_n

SEARA

Eu sunt un trandafir din Saron. Cântarea Cântărilor 2:1

Oricâtă frumuseţe ar fi în lumea naturală, Isus Christos posedă toată frumuseţea din lumea spirituală, printre flori, trandafirul este considerat cel mai dulce, dar Isus este mult mai frumos în grădina sufletului decât trandafirul din grădinile lumii. El ocupă primul loc între zece mii. El este soarele, şi toţi ceilalţi sunt stelele; cerurile şi ziua sunt întunecate în comparaţie Cu El, fiindcă Regele le întrece pe toate în frumuseţe. „Eu sunt un trandafir din Saron”. Acesta era cel mai frumos şi rar trandafir. Isus nu este doar „trandafirul”; El este „trandafirul din Saron” cel mai bun dintre cei mai buni. El este cel mai frumos şi mai încântător. Farmecul Său este foarte variat. Trandafirul este o încântare pentru privire, şi mirosul său este o plăcere şi o împrospătare. La fel, fiecare dintre simţurile sufletului — fie că este vorba de gust, miros, auz, vedere sau simţire – găseşte desfătare în Isus. Până şi amintirea iubirii Sale este dulce. Ia un trandafir din Saron, şi desfă-i petalele; pune-le în potirul amintirii, şi scoate apoi câte una, ca să-ţi umpli casa de mireasmă. Christos mulţumeşte cel mai rafinat gust al celui mai sensibil suflet în cel mai înalt grad. Cel mai mare amator de parfumuri este mulţumit de trandafir. După ce a atins cel mai înalt grad de desfătare, sufletul mai găseşte încă noi miresme în Christos; pe măsură ce trece timpul, Îl poţi aprecia mai bine. Cerul însuşi nu posedă nimic mai de preţ decât trandafirul din Saron. Ce simbol i-ar putea exprima pe deplin frumuseţea? Vorbirea şi simţămintele umane nu pot vorbi despre El. Cele mai alese farmece ale pământului nu-i ating nici pe departe frumuseţea. Binecuvântat trandafir, înfloreşte în inima mea pe vecie!TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

 

10955511_1021326394546890_8579899135432178994_n

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Mai

Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Ioan 8.28

Dumnezeu L-a prezentat poporului Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni, nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut, dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.După ce ei îşi vor revărsa toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare” în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru mântuirea omului.A treia oară citim acest cuvânt „înălţat” în Ioan 12. 32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii”. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce. Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi aceasta este CREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru tine.Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine care caută să ne înfăşoare.TOATA  LUNA AICI:CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE- MAI

 11007730_941419102546968_1534404293597614071_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 mai

PLIN DE CÂNTARE

Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.  Isaia 55.12

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.TOATA  LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU_MAI

  1978756_915428888519188_6374689132022331483_n

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Mai

2 Samuel 18.19-33

In capitolul precedent, Ahimaaţ alergase în ascultare şi, ca urmare, serviciul său fusese eficace. Aici se afirmă propria-i voie: „Voi alerga” (v. 23), declară el. Şi, în consecinţă, fapta sa vitejească va fi inutilă, ducându-1 chiar până la înşelăciune. Acelaşi lucru se aplică nu numai cu privire la picioarele noastre, ci asupra tuturor facultăţilor noastre; ele ne sunt sau nu folositoare, după cum noi îi suntem sau nu supuşi Domnului Isus.

Victoria care tocmai i se raportase nu înveseleşte deloc inima lui David. Ce importanţă mai au pentru el tronul sau chiar viaţa însăşi? Absalom este mort, iar dureroasa ştire străpunge inima sărmanului tată care-şi simte partea de răspundere în evenimentele care tocmai se derulaseră. „Absalom, fiul meu, fiul meu!” (v. 33 sf). Avem aici unul dintre cele mai sfâşietoare strigăte din întreaga Scriptură, în stare să dea frisoane oricărui părinte credincios, strigăt fără ecou, fără speranţă, care exprimă groaznica certitudine a unei despărţiri definitive, eterne. Cu totul altfel era la moartea copilaşului Bat-Şebei! David, în loc să se mâh­nească, fusese în stare atunci să afirme cu convingerea re­vederii din momentul învierii: „Eu mă voi duce la el…” (12.23). Dar, pentru Absalom, ar fi fost mai bine, ca şi pentru Iuda, să nu se fi născut (Matei 26.24).TOATA  LUNA AICI:SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

988915_913652308696846_6008767065393588306_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

MAI  1

COLOSENI 2:9-10

“…în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul…”

 Dumnezeu Tatăl S-a făcut cunoscut prin Fiul, şi Fiul ne-a introdus în această desăvârşită relaţie de inimă cu Tatăl. Nu numai că îi putem spune “Ava, adică Tată”, dar Tatăl ne deschide inima Lui şi varsă peste noi bunăvoinţa Sa. Noi eram orbi, străini de Dumnezeu, trăind o viaţă de nimic şi de irealităţi. Dar dându-Se nouă, Tatăl ne-a luat ca să fim ai Lui pentru ca să avem viaţa care este în El însuşi, ba chiar “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” (Evr.l2:10). El ne face cunoscută dragostea Lui desăvârşită, puterea Sa, credincioşia Sa, Adevărul Său…, tot ce poate să cuprindă Numele de TATA.Dumnezeu ni S-a descoperit în Persoana Domnului Isus aşa cum spune versetul de care ne ocupăm acum. Domnul Hristos este viaţa noastră şi viaţa Lui este în noi, umplându-ne inimile, gândurile, sfinţindu-ne duhul, sufletul şi trupul aşa cum spune textul în continuare: “totul deplin în El”. şi viaţa Lui care este din veşnicie cu Tatăl, Dumnezeu ne-a transmis-o şi nouă, copiilor Lui. Nouă a căror viaţă nu este decât un abur care se arată puţin şi apoi piere, nouă care trăim în lumea aceasta coruptă, nouă care suntem născuţi în păcat dar care am primit imensul HAR de a fi înfiaţi prin Domnul Isus. Deaceea noi putem şi trebuie să manifestăm în jurul nostru acest suflu de veşnicie care este Dumnezeu însuşi. Când Dumnezeu poate face din noi ce vrea El, noi putem să-I cerem tot ce voim, şi ne va fi dat. Din plinătatea pe care ne-a dat-o, El vrea ca ea să se reverse din noi şi peste alţii, nu ca şi cum noi am putea transmite această plinătate şi altora, dar Dumnezeu ar vrea să ne dea o viaţă de plinătate spirituală care să-L reflecte pe El şi care să respingă tot ce nu este de la El; o viaţă predată şi trăită pentru El; o viaţă care să nu fie un efort mare şi obositor ci care să se exprime în mod simplu ceea ce este El: dragoste, milă, sfinţenie.Atunci, viaţa noastră care până mai deunăzi a fost o viaţă de irealitate în lumina veşniciei, va deveni o viaţă de realităţi în ce priveşte plinătatea pe care o avem în Domnul Isus: dragoste, adevăr, duhul de sacrificiu, blândeţe, smerenie, slujire şi dependenţă de Tatăl, într-un cuvânt “asemenea Domnului Hristos” şi desigur, aceasta numai în Har.“Harul este introducerea dragostei lui Dumnezeu şi a vieţii lui Dumnezeu în mijlocul răului. Nu poate să existe har unde nu este rău. Dumnezeu dă, prin har, o viaţă care urăşte răul, iubeşte sfinţenia… şi aceasta în raport cu eficacitatea vieţii Domnului Hristos în noi.” J.N.D.TOATA  LUNA AICI:MANA DE DIMINETA-MAI

 11149630_919868681408542_1927429279638414601_o

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 1 MAI

  1. Doamne, Te slăvesc pentru vesela ocazie a acestei zile de a Te sluji în mod plăcut. Te binecuvântez pentru descoperirea adevărului că rânduiala Ta se realizează clipă de clipă în viaţa de fiecare zi.TOATA LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU-OSWALD CHAMBERS11077523_920065204722223_1945959967341003854_o

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

1  Mai

Suntem încrezători deci întotdeauna şi ştim că, fiind acasă în acest trup, suntem departe de Domnul … Suntem încrezători, spun, şi ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul.                                               2 Corinteni 5.6,8

Patru nestemate din 2 Corinteni 5 (4) – Acasă la Domnul

Am ajuns la cea din urmă nestemată din acest capitol minunat. Nu vreau să spun că el ar conţine doar patru nestemate; cititorul atent va putea găsi în el mult mai multe. Acestea patru însă au în vedere starea viitoare a celui credincios – ce minunat că ea ne‑a fost revelată!

Am văzut, în meditaţia precedentă, că dorinţa arzătoare a credinciosului este să fie „îmbrăcat“ cu un trup al învierii. Starea de „dezbrăcare“ – starea intermediară dintre moarte şi înviere – nu este niciodată prezentată ca fiind nădejdea celui credincios. Pavel arată în acest capitol (şi în altele) că starea după moarte şi până la înviere este o stare binecuvântată. Prin urmare, înversetele 6‑8, el descrie unul dintre motivele pentru care starea de „dezbrăcare“ a creştinului este de preferat trăirii în această lume. El spune că, atât timp cât ne aflăm în acest trup, suntem departe de Domnul şi viceversa – când suntem absenţi din trup suntem acasă la Domnul. Nu poate exista o dovadă mai clară despre realitatea preţioasă că, atunci când suntem în starea de „dezbrăcare“, suntem în mod conştient în prezenţa Domnului. Cuvântul folosit aici este „acasă“ şi de aceea, atunci când un credincios moare, spunem că este acasă la Domnul.

La câţiva ani după ce Pavel a scris aceste cuvinte, el le‑a descoperit filipenilor acelaşi adevăr, însă într‑un fel mult mai personal. Era în închisoare, în pericol de a fi executat, şi trebuia să aleagă între două opţiuni. Pe de o parte dorea să rămână aici, pentru a le fi de ajutor sfinţilor; de cealaltă parte dorea să plece şi să fie cu Hristos, căci aceasta era cu mult mai bine.

  1. ReynoldsTOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE -GBV_MAI1471205_995469297137418_856249313187604093_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Mai

„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.”Marcu 4:18-19

În cazul acesta sămânţa răsare şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă  luaţi de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva vieţii. În cazul cel mai fericit rămân şla intenţii bune, dar drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.TOATA  LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS -MAI

 15572_914933975235346_8730477254237209839_n

IZVOARE IN DEŞERT

1 Mai

Făgăduită … de Dumnezeu, care nu poate să mintă.

(Tit 1:2)

Credinţa nu face minuni printr-un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură că ceva se va întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real, crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi apoi pur şi simplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.Credinţa schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată de colaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea, devine o profeţie. Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va întâmpla, pentru că „Dumnezeu … nu poate să mintă“.   din Zilele cerului pe pământ

Aud deseori oameni rugându-se pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cu atenţie şi ajung la esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc mai multă credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în vedere.Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de aceea trebuie să-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară: „Dumnezeu l-a  trimis; de aceea trebuie să fie bun pentru mine“.

Credinţa, când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţină mai strâns de mână.  Phillips Brooks

 

Păstorul nu-ţi cere

Să crezi în credinţa ta, ci doar să   crezi în El;

Şi la aceasta Se referă când spune: „Veniţi la Mine“.

În lumină sau în întuneric caută să faci voia Lui,

Şi lasă-I lui Isus lucrarea credinţei liniştit.TOATA  LUNA AICI:IZVOARE ÎN DEŞERT- Mai

 10678690_1578469835746783_6282163699054683624_n

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Mai

Text: 2 Corinteni 5:14-21

Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu… loan 3:16

DE CE TREBUIE SĂ MERGEM?

In cuvântarea ţinută la Congresul Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto, purtătorul de cuvânt al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut următoarea observaţie: „Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru”. Comentând afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi. Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem, cât din pricină că Dumnezeu iubeşte atât de mult lumea păcătoasă încât a pregătit un mijloc de mântuire a ei. Noi mergem să spunem acest lucru deoarece planul mântuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună. Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte de-a fi fost mântuiţi, sunt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii acesteia”. Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică motivaţie. – R.W.D.

Avem un mesaj s-aducem în lume –
Că Dumnezeu stăpâneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea.
Nichol.

Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducând Cuvântul de care are nevoie.TOATA  LUNA AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE_MAI

21782_10206931951488173_7118375611524798780_n

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE  2015

 1 MAI

 DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (3)

„Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt”

       (Faptele Apostolilor 4:31)

Fii o sursă de inspiraţie pentru ei! A fi inspirat înseamnă să te simţi motivat şi entuziasmat cu privire la ceea ce faci. Se spune că un băieţel stătea aşezat în biserică împreună cu mama lui. Pe podiumul din spatele pastorului erau trei steaguri; băiatul a întrebat ce steag e primul. „E steagul ţării noastre”, a spus mama. Apoi, el a dorit să ştie şi despre al doilea steag. Ea a şoptit: „E steagul creştin”. În cele din urmă, el a întrebat despre al treilea steag. Spunându-i să facă linişte, ea a şoptit: „Acesta e pentru cei ce au murit în timpul serviciului”. El a întrebat cu nevinovăţie: „la care serviciu au murit, la cel de dimineaţă sau la cel de după-amiază?” Da, biserica trebuie să fie un loc al reverenţei şi al ordinii, dar trebuie să fie plin de puterea şi prezenţa lui Dumnezeu. Pe un afiş dintr-un mic magazin de ţară se putea citi: „Nu mai există nici un alt loc în apropiere care să semene cu acesta, deci, aici este locul pe care-l cauţi.” Asta doreşte Dumnezeu să fie biserica Lui. Poate întrebi: „Cum era biserica în vremurile primilor apostoli?” Avea specificul ei! Era dinamică! Convingătoare! „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Conform celui mai recent sondaj de opinie, în zilele noastre, un membru „devotat” al bisericii este cel ce merge la biserică în fiecare duminică dimineaţa. Extraordinar! Credincioşii Noului Testament mergeau în fiecare zi. Mai mult, „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Domnul Isus reprezintă multe lucruri – dar nu se poate spune despre El că este plictisitor. Aşa că haideţi să-i invităm pe oameni, să-i învăţăm şi să-i inspirăm!TOATA  LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 14716_930345533654325_6527794690799858707_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Mai 2015

De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.1 Petru 4.4

Răspunsul

Trenul era aglomerat de călătorii ce se întorceau în suburbie de la centrul industrial al metropolei. Printr-un mic pliant care se afla pe o bancă într-un compartiment, discuţia ajunse la religie. Câţiva călători au spus câteva glume foarte urâte, iar ceilalţi călători au zâmbit pe sub mustaţă. Numai un tânăr rămase serios.

– Nu-ţi convine discuţia noastră? spuse unul.

Tânărul tăcu.

– Eşti chiar aşa de prost şi mai crezi basme?

La aceasta, tânărul spuse:

– Da, sunt chiar aşa de prost!

Toţi s-au îndreptat deodată spre el. Tânărul spuse aceste cuvinte aşa de liniştit, nici supărat, nici temător. Simţeau cu toţii că nu se merita să se certe cu el. Nu-l interesa părerea masei de oameni chiar deloc. Pe mulţi i-a mişcat ceva, o curiozitate, chiar o anumită dorinţă după o asemenea siguranţă ca de la sine înţeleasă şi după acea putere de convingere. Batjocoritorii însă nu s-au simţit prea comod. Când batjocoritorii au părăsit trenul, ceilalţi i-au aruncat tânărului priviri pline de admiraţie, iar unii i-au spus cuvinte prietenoase.TOATA  LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ – MAI 201510641126_930345640320981_5876410400849618049_n

11078206_817983081623294_5960116676432282130_n

Read Full Post »

Cuvinte de paine sau cuvinte de piatra?

By vesteabuna

Cuvantul tau e piatra sau e paine?
Ce vei gasi pe unde l-ai lasat,
de vei mai trece pe acolo maine?
O rana sau un suflet saturat?

Cuvintele de paine sunt o hrana
de te hranesti cu ele te-ntaresti,
si cresti in Har, cand pretioasa mana
in fiecare zi o pretuiesti!

Ia si pe altii ca sa-ti fie-aproape
sa guste Painea Unicei Porunci,
Departe-o vei gasi apoi pe ape
de locu-n care-acuma o arunci.

Cand insa-n flacari focul de gheena
aprinde ne-mblanzitul madular
va roade vorba ta ca o cangrena
si vei culege rodul ei amar.

Pornite din izvorul de-agurida
ce-i limba fiecaruia din noi….

cuvintele–aruncate sa ucida
ca pietre vor cadea, raninde ploi.

Cuvintele de piatra, ploi de moarte
cazand pe cel cazut, ranesc si dor;
si-l fac pe cel lovit pe veci sa poarte

rani sangerand si cicatricea lor.

De-I zicem barfa, zeflemea sau gluma
ironizare, bascalie, banc
Al impietririi duh ele deshuma
si ingroseaza-al Cartii Mortii teanc.

Cuvant de paine sau Cuvant de piatra
arunca gura ta pe unde treci
de unde-i focul ei, din care vatra?
spre cine se indreapt-a ei poteci?

Cuvantul vostru fie-va cu sare
cu har, umplut, impodobit si dres
Purta-veti rodul ce din el rasare
Spre Slava Celui care v-a ales.

http://vesteabuna.wordpress.com/2008/08/23/cuvinte-de-paine-sau-cuvinte-de-piatra/

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: