Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE’

10847767_961135747254502_5283303765227361949_nCHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

Diminea
ţa şi Seara

1 DECEMBRIE

Dimineaţa

Tu ai rânduit vara şi iarna.                             Psalmi 74:17

Suflete, începe luna aceasta de iarnă cu Dumnezeul tău. Zăpada îngheţată şi vântul pătrunzător să-ţi amintească de faptul că El îşi ţine legământul cu ziua şi noaptea, şi că va ţine şi legământul slăvit pe care l-a făcut cu tine prin persoana lui Isus Christos. Cel care este credincios cuvântului Său în trecerea anotimpurilor acestei lumi păcătoase şi sărace, se va dovedi credincios şi în privinţa singurul Său Fiu prea iubit. Iarna nu este un anotimp confortabil în suflet, şi dacă tu îl ai chiar acum, este foarte dureros. Dar există o mângâiere: s-a spus că Domnul a făcut-o. El trimite vânturile îngheţate ale necazurilor peste mugurii aşteptărilor. El împrăştie bruma ca cenuşa peste păşunea bucuriei tale, odinioară verde. El aruncă fărâme de gheaţă peste izvoarele plăcerii tale. El le face pe toate. El este marele împărat al iernii, şi El domneşte în împărăţia frigului; de aceea, nu te poţi plânge. Pierderile, crucile, greutăţile, boala, sărăcia şi o mie de alte rele sunt trimise de Domnul, şi vin cu o misiune înţeleaptă. Îngheţul ucide insectele mortale şi pune stavilă bolilor molipsitoare; el sfărâmă brazdele de pământ şi înmoaie sufletul. O, dacă iarna încercării ar avea întotdeauna astfel de rezultate în sufletul nostru! Cum preţuim acum focul! Cât de plăcută este strălucirea lui veselă! Să-L preţuim şi pe Domnul în acelaşi fel, fiindcă El este sursa constantă de iubire şi căldură, în orice necaz. Să ne apropiem de El ca să găsim bucurie şi pace în credinţă. Să ne îmbrăcăm în hainele călduroase ale făgăduinţelor Lui şi să ne apucăm de treburile potrivite anotimpului. Leneşul care nu ară din cauza frigului are de îndurat consecinţe severe, fiindcă la vară va ajunge să cerşească şi nu va avea nimic.10537481_834386369956774_6767217700670827927_o

1 DECEMBRIE

Seara

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!  Psalm 107:8

Dacă ne-am plânge mai puţin şi am lăuda mai mult am fi mai fericiţi, şi Dumnezeu ar fi mai slăvit. Să-L lăudăm zilnic pe Domnul pentru îndurările Lui comune – comune le nunim noi, dar ele sunt nepreţuite fiindcă, fără ele, am fi gata să pierim. Să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ochii cu care vedem soarele, pentru sănătate şi puterea de a umbla, pentru pâinea pe care o mâncăm, pentru hainele cu care ne îmbrăcăm. să-l lăudăm pe El fiindcă nu suntem printre cei fără speranţă sau închişi printre vinovaţi. Să-I mulţumim pentru libertate, prieteni, familie şi confort. Să-L lăudăm pentru tot ce primim din mâna bunătăţii Lui, fiindcă merităm puţin, dar primim din belşug) Dar, prea iubiţilor, cea mai dulce notă din cântecul nostru să fie pentru dragostea răscumpărătoare. Faptele răscumpărătoare ale lui Dumnezeu faţă de aleşii Săi sunt întotdeauna tema lor favorită de laudă Dacă ştim ce înseamnă răscumpărarea, să nu ne oprim cântările de recunoştinţă. Am fost răscumpăraţi din puterea stricăciunii, ridicaţi din adâncurile păcatului în care eram cufundaţi. Am fost conduşi la crucea lui Isus. Lanţurile vinei noastre au fost rupte; nu mai suntem sclavi, ci copii ai viului Dumnezeu. Putem să anticipăm timpul când vom fi prezenţi înaintea tronului fără „pată, fără aparatură, sau altceva de felul acest*” (Efeseni 5:27). Chiar acum, prin credinţă, fluturăm ramuri de palmier şi ne îmbrăcăm cu in subţire, care va fi veşmântul nostru veşnic. Nu îi vom mulţumi neîncetat Domnului nostru răscumpărător? Copil al lui Dumnezeu, poţi să taci?

Treziţi-vătreziţi-vă, moştenitori ai slavei, şi faceţi „robia roabă” (Psalmi 68:18), strigând împreună cu David: „binecuvântează, suflete, pe Domnul; şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt” (Psalmi 103:1). Să începem luna nouă cu cântări noi.

 DESCARCA DE AICICHARLES H SPURGEON-Meditatii dimineata si seara-DECEMBRIE134316_834424289952982_1727519273331385038_o

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi-DECEMBRIE 2014

 1 DECEMBRIE

UMBLAREA ÎN ADEVĂR (1)

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” (Efeseni 4:25)

Domnul Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Dar în acest proces, adevărul te poate face nefericit! Un autor spune: „Adevărul poate fi foarte incomod. Sunt momente în viaţă când ni se cere să ieşim în faţă şi să-l rostim sau să trăim conform adevărului, în acele clipe se formează caracterul şi se întăresc relaţiile. De exemplu, într-o zi de vară, împreună cu câteva dintre surorile de la studiu biblic, ne-am îmbarcat cu pruncii în maşinile de teren şi ne-am îndreptat spre ferma unei prietene ca să stăm acolo peste noapte. O altă prietenă care nu a fost invitată a sunat-o pe cea care conducea maşina aflată în fruntea caravanei noastre pentru a vedea dacă doreşte să se întâlnească. Intrând în panică şi de teamă să nu rănească sentimentele prietenei noastre, ea s-a scuzat că este ocupată cu alte treburi; o minciună de omisiune … menită să protejeze sentimentele şi să păstreze relaţiile. La scurt timp, am sunat-o eu pe aceeaşi prietenă spunându-i că o parte dintre noi ne îndreptăm spre fermă şi că o să mă întâlnesc cu ea mâine. Dintr-odată, la telefon, linişte. Nu a fost atât de rănită că nu a fost invitată, ci de faptul că cealaltă prietenă a minţit-o. Ar fi preferat înţepătura adevărului decât izolarea decepţiei. Pavel spune: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora”. Din punct de vedere social, am fost condiţionaţi să fim persoane agreabile şi să evităm să stârnim valuri, deci o parte din ceea ce trebuie să învăţăm despre adevăr este de fapt un proces de dezvăţare. Mai târziu, grupul nostru de studiu biblic a discutat acest incident. Toate am crescut în urma acestei conversaţii şi am învăţat o lecţie importantă: oricât ar fi de dureros, prietenia se adânceşte în solul fertil al onestităţii”.

DESCARCA DE AICI:CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI- DECEMBRIE

 1511600_491095611029034_5131275735444588008_o

DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC-Decembrie

1 DECEMBRIE

În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine. Fil. 7.

Ce mărturie bună a putut să spună apostolul Pavel despre „fratele” său Filimon! El nu avea numai măreaţa credinţă în Domnul Isus ci arăta dragostea sa către toţi sfinţii. Dacă credinţa în inimă este vitală, credinţa în Domnul Isus, care S-a dat pentru noi ca preţ de răscumpărare, atunci credinţa şi dragostea se unesc în El şi este foarte normal ca să intre în acţiune dragostea către toţi fraţii. Dar cum sunt numiţi aceştia în versetul nostru şi în alte versete ale Scripturii? Duhul lui Dumnezeu îi numeşte sfinţi şi în altă parte prea iubiţi. E minunat de la ce înălţime a dragostei dumnezeieşti suntem priviţi! La rândul nostru să privim oare de la o înălţime mai mică dragostea Domnului? Dacă s-ar întâmpla aceasta atunci dragostea către fraţi ar fi înfrânată şi aceasta ar însemna mare pierdere atât pentru noi cât şi pentru alţii.

Cuvântul de astăzi ne arată o acţiune a dragostei: inimile sfinţilor au fost înviorate. Oare nu este un gând măreţ ca tu şi cu mine să contribuim ca inimile sfinţilor să fie înviorate şi înveselite? Modul în care intră în acţiune dragostea depinde de împrejurări şi ocazii. Dragostea înviorează inimile încât se apleacă la orice inimă frântă la alinarea durerii, în alt loc poartă pe umerii rugăciunii pe fraţii care stau în lupte cu lumea şi firea ei şi atâtea alte ocazii.

De s-ar găsi dragostea aceasta înviorătoare tot mai mult şi în noi. Scumpul meu frate şi călător spre casa Tatălui, arată şi tu în viaţa ta practică această dragoste ca cei din jurul tău să se bucure de tine şi de comuniunea cu Domnul Isus Hristos.

Cum putem noi pretinde că iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, atunci când îl lăsăm să rabde de foame, în timp ce noi înşine avem mai mult decât de ajuns?

DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE CALENDAR BIBILC – DECEMBRIE

1560451_1513984465555314_1600514288597902387_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI  de Oswald Chambers

1 DECEMBRIE

Legea şi Evanghelia

Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singura poruncă se face vinovat de toate.            lacov 2:10

Legea morală nu ia în considerare nicidecum slăbiciunea noastră ca fiinţe umane, nu ia în seamă ereditatea şi infirmităţile noastre: ea ne cere să fim cu totul morali. Legea morală nu se schimbă niciodată, nici pentru cei mai nobili, nici pentru cei slabi, ci este veşnic aceeaşi. Legea morală dată de Dumnezeu nu devine mai îngăduitoare faţă de cei slabi, nu ne scuză defectele, ci rămâne absolută pentru toate vremurile şi pentru toată veş­nicia. Dacă nu ne dăm seama de aceasta, este din cauză că nu suntem cu adevărat conştienţi de legea lui Dumnezeu: imediat ce suntem conştienţi de aceasta, viaţa noastră devine o mare tragedie. Odinioară, fiindcă eram fără lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit.” Când înţelegem aceasta, Duhul lui Dumnezeu ne convinge că suntem păcătoşi. Până când omul nu ajunge în starea de a vedea că nu mai are nicio speranţă. Crucea lui Isus Cristos este ceva absurd pentru el. Convingerea de păcat aduce întotdeauna sentimentul înspăimântător şi înrobitor al legii, îl lace pe om fără speranţă,vândut rob păcatului”. Eu, un păcătos vinovat, nu pot ajunge niciodată să fiu drept înaintea lui Dumnezeu, îmi este imposibil. Există un singur mod prin care pot fi drept înaintea lui Dumnezeu, si anume prin moartea lui Isus Cristos. Trebuie să scap de gândul ascuns că pot fi drept înaintea lui Dumnezeu prin ascultare de El. Care dintre noi poate fi absolut perfect în ascultarea de El?

Ne dăm seama de puterea legii morale numai atunci când este însoţită de un „dacă”. Dar Dumnezeu nu ne constrânge niciodată. Uneori am vrea ca El să ne forţeze să-L ascultăm, dar altă dată am vrea să ne lase în pace. Când suntem conduşi de voia lui Dumnezeu, dispare orice urma de constrângere. Când alegem de bună voie să-L ascultăm, atunci, cu puterea Sa nemărginită, El va face ca şi cea mai îndepărtată stea, şi cel mai mic grăunte de nisip să vină în ajutorul nostru.

DESCARCA DE AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI-DECEMBRIE

 1513281_893964153961907_5995799178865559805_n

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 DECEMBRIE

«Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»

1 CORINTENI 2,9

Biserica lui Isus este prezentată în Scriptură în două ipostaze dumnezeieşti: ca fiind Trupul lui Cristos şi ca Templul lui Dumnezeu. Adevărata stare dumnezeiască a mădularelor din Biserica lui Isus este atât de Minunată, încât nu ne-o putem imagina decât din ceea ce ne spune Domnul. Dumnezeirea noastră viitoare nu se poate descrie în cuvinte. In Noul Testament există şapte metafore, şapte ilustraţii ale nunţii Domnului şi în nici una din ele mireasa nu este vizibilă şi nici măcar menţionată; ea reprezintă o taină. De ce? Pentru că Mireasa Mielului va fi descoperită în faţa tronului preoţesc numai după răpirea Bisericii lui Isus. Acest moment măreţ va decide cine este cu adevărat mireasa Mielului şi cine nu. Cei ce vor rămâne în urmă vor avea parte de viaţa veşnică, dar vor avea de suferit. În ce fel? Prin faptul că vor pierde statutul de Mireasă a Mielului. Nu degeaba este descoperită Mireasa în ultima carte a Bibliei: «soţia Lui s-a pregătit» (Apoc. 19,7). În lumina acestei descoperiri dumnezeieşti, oare cum ar trebui să ne grăbim, să luptăm şi să dorim cu toată fiinţa să fim parte din Mireasa Sa?

 DESCARCA DE AICIWIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-DECEMBRIE-1507762_836394109756000_2162649250696294771_n

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV-2014

Luni  1  Decembrie

…i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inima hotărâtă alipiţi de  Domnul.       Fapte 11.23

Un cuvânt despre a rămâne cu Domnul (1)

Barnaba îi îndemna pe noii credincioşi să rămână cu Domnul. Unora le este îngăduită o perioadă mai îndelungată de bucurie la începutul vieţii de credinţă, însă Domnul ne cunoaşte inimile şi ştie cât de repede ne bazăm pe propria bucurie, şi nu pe Hristos. Ţelul nostru este El, nu bucuria. Nu lăsaţi ca bucuria pe care o simţiţi să înlocuiască izvorul ei! Bucuria aceasta este dreaptă şi minunată la timpul ei; nu spun niciun cuvânt împotriva ei – Dumnezeu să mă ferească. Dar trebuie să avertizez împotriva pericolului de a vă încrede în ea. Nu vă bazaţi pe ea pentru putere. Există riscul ca bucuria să vă facă să uitaţi cât de dependenţi sunteţi în fiecare moment.Contaţi pe El: rămâneţi cu El cu hotărâre de inimă! Am văzut mulţi creştini atât de plini de bucurie, încât credeau că nu mai poate exista un asemenea lucru precum păcatul. Este adevărat, păcatul nu mai rămâne asupra voastră, dar carnea este în voi până la sfârşit. Vechile rădăcini sunt acolo şi veţi afla că, dacă nu sunteţi atenţi, dacă viaţa divină nu este îngrijită în inimile voastre, având privirile aţintite asupra lui Hristos şi hrănindu‑vă din El, atunci vor începe să iasă din nou muguri. Niciun rod bun nu iese din firea veche. Firea nouă este aceea care rodeşte pentru Dumnezeu.Însă, deşi carnea se află în voi, nu vă gândiţi la aceasta, ci gândiţi‑vă la Hristos – rămâneţi cu El; şi fie ca sufletele voastre să fie păstrate în acest adevăr, anume că Hristos este viaţa voastră şi că El este ţelul acestei vieţi (Galateni 2.20). Şi, în timp ce veţi înainta în această cunoştinţă a Lui, va creşte o bucurie mai adâncă decât cea a primei întoarceri. Îl cunosc pe Hristos de peste treizeci de ani şi pot să spun că am de zece mii de ori mai multă bucurie acum decât am avut la început. Apa unui râu grăbindu‑se la vale de pe deal este o frumoasă imagine de privit şi totodată ea face şi un zgomot puternic; veţi afla însă că apa care curge prin câmpie este mai adâncă, mai calmă, mai roditoare. J. N. Darby

 DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV DECEMBRIE10846187_835133946548683_8127502781151083418_n

IZVOARE ÎN DEŞERT

1 Decembrie

 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.              (Evrei 4:9)

Această odihnă include biruinţă: Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur … nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor“ (Iosua 21:44). „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ (1 Corinteni 15:57).

Un credincios remarcabil a spus odată despre mama sa, care era o creştină foarte îngrijorată şi neliniştită. Deseori vorbea cu ea ore în şir, încercând s-o convingă de păcatul de a se îngrijora, dar fără nici un rezultat. Era ca femeia aceea în vârstă care a spus odată că suferise foarte mult, mai ales din cauza necazurilor care nu s-au întâmplat niciodată.Dar într-o dimineaţă mama lui a venit la micul dejun cu un zâmbet care-i împodobea faţa. El a întrebat-o ce se întâmplase, şi ea a început să-i povestească un vis pe care-l avusese în noaptea aceea. În visul ei, ea mergea pe un drum mare împreună cu o mare mulţime de oameni, care păreau toţi foarte obosiţi şi împovăraţi. Toţi oamenii cărau nişte pachete mici şi negre, şi ea a observat că tot mai multe pachete erau lăsate pe drum de numeroase creaturi cu o înfăţişare dezgustătoare care păreau foarte demonice din fire. Când pachetele erau aruncate jos, oamenii se aplecau să le ridice şi le cărau.Ca toţi ceilalţi din visul ei, şi ea îşi căra povara inutilă, fiind trasă în jos de pachetele diavolului. După un timp, a privit în sus şi a văzut un Om a cărui faţă era iubitoare şi luminoasă în timp ce trecea prin mulţime, încurajându-i pe oameni. În cele din urmă El a venit la ea, şi ea şi-a dat seama că era Mântuitorul ei. S-a uitat la El, spunându-I cât de obosită era, şi El a zâmbit trist şi a spus: „Draga mea copilă, aceste pachete pe care le cari nu sunt de la Mine, şi tu nu ai nevoie de ele. Ele sunt poverile diavolului, şi ele îţi distrug viaţa. Tu trebuie să le arunci şi pur şi simplu să refuzi să le atingi chiar şi cu unul din degetele tale. Atunci calea ţi se va părea uşoară, şi te vei simţi ca şi cum Eu «[te]-am purtat pe aripi de vultur» (Exod 19:4)“.

Mântuitorul i-a atins mâna, şi pacea şi bucuria i-au umplut repede sufletul. În timp ce se vedea pe ea în visul ei aruncându-şi poverile la pământ şi fiind gata să se arunce la picioarele Lui cu o recunoştinţă plină de bucurie, s-a trezit deodată şi a văzut că toate îngrijorările ei dispăruseră.Din ziua aceea şi până la sfârşitul vieţii ei, a fost cea mai veselă şi cea mai fericită membră a familiei.

Şi noaptea va fi plină de muzică,

  Iar grijile care te copleşeau ziua,

Îşi vor strânge corturile ca arabii,

  Şi vor pleca în tăcere.                    Henry Wadsworth Longfellow

 DESCARCA DE AICI:IZVOARE IN DESERT DECEMBRIE10845918_835133213215423_7908792095759881396_n

MANA DE DIMINEATA – DECEMBRIE

DECEMBRIE  1

2 CRONICI 24:5

“Dar Leviţii nu s-au grăbit”.

Ioas îşi pusese în inimă să repare Casa Domnului, şi poruncise acelora care, după lege, erau singurii care puteau s-o facă, şi anume preoţii şi leviţii. Dar după cum arată textul nostru, leviţii nu s-au grăbit. Astfel lucrarea lui Dumnezeu a fost întârziată, dacă nu chiar întreruptă de aceia care erau răspunzători.

Să-i osândim? Cât de mult ni se potriveşte şi nouă astăzi această situaţie! Este atâta vreme de când Casa Domnului este ruinată şi noi nu numai că nu ne grăbim ca s-o reparăm, dar, vai, ne şi îndreptăţim în situaţia în care ne găsim. Cuvântul ne spune la Evrei 3:6 că noi suntem casa lui Dumnezeu. Dar deşi vedem că Domnul Hristos este credincios ca Fiu peste casa Lui, noi totuşi nu ne arătăm credincioşi în Casa lui Dumnezeu. Şi aceasta nu numai cu privire la spărturile care s-au făcut între noi, dar şi cu privire la activitatea sau neactivitatea fiecărui mădular din trupul Domnului Isus care este Biserica. Dacă este dezbinare între mădulare, este dezbinare în tot trupul. Mai se poate atunci numi un singur trup, un trup bine închegat şi strâns legat?” (Ef. 4:16) Ne ocupăm cu atâtea lucruri, cu tot felul de activităţi religioase, bune în ele înşile, dar Casa lui Dumnezeu, care suntem noi, este ruinată. Ne permitem tărăgăneli şi le justificăm prin presupusa dreptate pe care o avem, lăsând deoparte slava lui Dumnezeu şi inima Domnului Isus care este adânc mâhnită. Cine este de fapt răspunzător cu repararea Casei Domnului? Fiecare dintre noi în parte! Suntem însă dintre aceia care spun: “N-a venit încă vremea pentru rezidirea Casei Domnului?” Prin necredincioşia noastră, prin uşurătatea şi nepăsarea noastră, prin mândria şi încăpăţânarea noastră, într-un cuvânt, prin nepocăinţa noastră, TOŢI am contribuit la starea de ruină a Casei lui Dumnezeu. În consecinţă TOŢI trebuie să ne smerim şi să recunoaştem cu ce am contribuit la această situaţie şi chiar cu ce nu am contribuit la păstrarea în cele mai bune condiţii a Adunării lui Dumnezeu şi a relaţiilor dintre noi şi să ne pocăim adânc. Numai atunci Dumnezeu va putea lucra prin noi, la reparearea Casei Lui. Iubiţi fraţi şi surori, să nu ne mulţumim cu o formă de evlavie goală şi rece dar fără putere. Să nu ne mulţumim că avem o adunare, indiferent în ce stare ar fi şi că acolo ne putem, oarecum satisface cerinţele religioase. Să dea Dumnezeu să nu ni se potrivească cuvintele: ” îţi merge numele că eşti viu, dar eşti mort! Să nu facem ca leviţii care nu s-au grăbit, ci astăzi, acum, să punem genunchii jos, să ne mărturisim sincer vina înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi vorba numai de nepăsare, şi să-L rugăm să ne arate El ce avem de făcut şi să ne dea şi harul de a ne grăbi să clădim Casa Lui, curăţind mai întâi ruinele care sunt şi peste care, efectiv, nu trebuie să mai clădim nimic decât Să le dărâmăm şi să le îndepărtăm printr-o credinţă şi râvnă hotărâtă. Noi să facem începutul cu pocăinţă şi smerenie, şi El va face restul. Ce mângâiaţi vom fi în ziua aceea când vom auzi din gura Domnului Isus: “Bine rob bun şi credincios”.

DESCARCA DE AICI:MANA DE DIMINEATA -DECEMBRIE

10714534_834997386562339_7965637968427229274_o

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 1 Decembrie

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă”. Psalm. 90:12.

Devenim oare înţelepţi dacă ne numărăm zilele? Dacă Dumnezeu spune aşa, nu încape îndoială că aşa este. Omul este păcătos din fire şi osânda împotriva lui din partea lui Dumnezeu este moartea. Sfânta Scriptură spune: “Cel care se gândeşte la ziua morţii, îşi dă seama că în starea de păcat nu poate să stea înaintea lui Dumnezeu. Noi ştim că va trebui să apărem înaintea scaunului Său de judecată, acolo ne vom aduce aminte de tot trecutul nostru. Faptele celor care au trăit fără Dumnezeu, se vor întoarce împotriva lor. Vor fi amintite toate lucrurile furate; fie un ciocan sau un topor, un fierăstrău sau un cleşte sau o bucată de lemn, orice ar fi fost. Poate “s-a lipit” de tine datorită neatenţiei vânzătorului, dar nu rămâne ascuns nici aceasta, tot aşa cum se va aminti de varza sau mărul furat. Dar acestea pot fi şi tacâmuri sau sticle de vin care au “dorit” să iasă dintr-o pivniţă cu noi. Dacă ne aducem aminte de asemenea lucruri, este înţelept ca să plătim lucrurile furate. Dacă ne amintim de stări de ceartă cu alţi oameni, atunci să facem totul pentru a ne împăca. Aceasta este o lucrare înţeleaptă, să ne mărturisim păcatele şi să le lăsăm. Căci este scris: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Frica de Domnul este începutul înţelepciunii. A asculta de Dumnezeu şi a face voia Lui este înţelepciune adevărată. Un asemenea om poate muri bucuros pentru a fi la Hristos; dar poate să şi aştepte plin de nădejde revenirea lui Hristos. El este un ucenic al Domnului deci, un înţelept şi nu un neînţelept cum spune la Efeseni 5:15. El face parte dintre cei chibzuiţi care caută voia Domnului.

 DESCARCA DE AICI:MANTUIREA PRIN HRISTOS DECEMBRIE

1497860_835749896487088_7125030334368033852_o

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU –

DECEMBRIE

de Charles Spurgeon

 1 Decembrie

O UMBLARE ÎN ADEVĂR

Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă,

Proverbe 10.9

Propăşirea unui astfel de om poate să fie înceată, dar ea este sigură. Acela care se grăbeşte să se îmbogăţească, nu va fi nici nevinovat, nici sigur; dar acela care rămâne hotărât în cinste şi stăruie în ea, chiar dacă nu câştigă cine ştie ce averi mari, câştigă în orice caz pacea. Făcând ceea ce este drept şi cinstit, mergem pe stâncă, căci altfel nici unul din noi nu ar merge pe un pământ tare, dacă cele mai frumoase bunuri şi izbânzi ar fi câştigate prin mijloace necinstite care sunt nesigure şi înşelătoare. Acela care a lucrat necinstit, va fi mereu torturat de gândul socotelilor şi plin de teamă că se va vedea osândit. Să ne lipim deci de adevăr şi dreptate; şi prin harul lui Dumnezeu, să urmăm pe Domnul şi Stăpânul nostru, în gura căruia nu s-a găsit nici un vicleşug. Să nu ne temem că suntem săraci, nici că suntem priviţi cu dispreţ; şi sub nici un motiv – şi în nici un caz – să nu facem ceea ce cugetul nostru nu ne dă voie. A pierde pacea sufletului înseamnă să pierzi mai mult decât o comoară. Dacă mergem pe calea arătată de Dumnezeul nostru, şi dacă nu păcătuim niciodată împotriva îndemnurilor cugetului nostru, drumul nostru va fi sigur şi la adăpost de orice stricăciune. Cine ne va face rău dacă noi săvârşim binele? Nebunii ne vor considera poate nebuni, dacă noi lucrăm cinstit, dar vom fi încuviinţaţi de toţi aceia a căror judecată este dreaptă.

 DESCARCA DE AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-DECEMBRIE

bigpic6_3126372k

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELELE – DECEMBRIE

1 Decembrie

Text: 2 Corinteni 12:7-10

O CURĂ NOUĂ

De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

2 Corinteni 12:8

Vestea că ai o boală incurabilă poate fi una dintre cele mai deprimante lovituri pe care le-ai primit în viaţă. În cartea lui „The Healing of Persons”, dr. Paul Tournier ne relatează despre un doctor creştin care a primit un mesaj de la un prieten, care suferea de boala lui Parkinson. Într-o scrisoare adresată doctorului, erau următoarele cuvinte: „Vino numai dacă ai vreun remediu nou. Am avut destui doctori care au spus că nu pot să mă vindece”. Doctorul a venit, şi după ce şi-a salutat prietenul, a spus cu o sinceritate din toată inima: „Ţi-am adus un remediu nou – pe Isus Cristos”.

Doctorul i-a spus ce schimbare profundă a făcut Cristos în viaţa sa. Încetul cu încetul, atitudinea celui bolnav s-a înmuiat. După mai multe vizite, a avut loc în viaţa lui o schimbare remarcabilă. Răzvrătirea a făcut loc acceptării.

Faptul că-I permitem lui Isus să ne conducă viaţa noastră este o cură spirituală pentru răzvrătire, pentru egocentrism, pentru o atitudine ostilă şi pentru autocompătimire – toate simptome ale unei boli şi mai grele, numită păcat, care are nevoie de iertarea Iui Dumnezeu. S-ar putea ca şi după ce am luat măsuri împotriva păcatului şi ne-am scăpat de el, să mai avem de   luptat cu boli incurabile sau să fim confruntaţi cu situaţii pe care nu le putem schimba. Pavel s-a rugat pentru a fi eliberat de „ţepuşul din carne”.

Şi este corect să ne rugăm pentru a fi vindecaţi. Dar când nu ne vindecă, Dumnezeu ne dă o soluţie şi mai bună – cura acceptării. Ea ne aduce cu ea prezenţa Lui sigură, puterea Lui nelimitată care ne întăreşte din nou şi o protecţie împotriva mândriei. Nici un leac miraculos nu ne oferă o cură ca aceasta. D.J.D.

Ţepuşul vieţii, oricare-ar fi să fie,

Acceptă-l de la Dumnezeu cu bucurie,

Te lasă-n braţul Lui ceresc, ocrotitor,

Prin ceasul încercării să treci biruitor. Anonim.

Pentru fiecare problemă există o soluţie – chiar dacă soluţia este să ne obişnuim, cu problema respectivă,

DESCARCA DE AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELELE DECEMBRIE_formatat

1961050_834997453228999_1104382637452392719_o

  SĂMÂNŢA BUNĂ

 Luni, 1 Decembrie 2014

Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.Psalmul 121.5

Încrederea băiatului

Un băiat trebuia să se supună unei intervenţii chirurgicale dificile, însă se temea foarte mult. Din acest motiv, operaţia a fost amânată de mai multe ori. Într-un sfârşit, băiatul a acceptat operaţia cu condiţia ca tatăl său să-l ţină de mână pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale. Tatăl a venit a doua zi şi a ţinut mâna băiatului cât a stat pe masa de operaţii. Sub această dragoste şi protecţie a tatălui, băiatului nu i-a mai fost frică.Iată un exemplu care vorbeşte către inimile noastre, ale tuturor! Fericiţi sunt toţi cei care se ştiu ocrotiţi de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Chiar dacă sunt pe un pat de spital, într-o situaţie grea, aceşti oameni pot spune împreună cu psalmistul: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine“ (Psalmul 23.4). În orice situaţie s-ar afla omul credincios, el ştie că „toate lucrurile lucrează împreună“ spre binele său vremelnic şi veşnic.Cititorule! Poţi să spui şi tu ca psalmistul că „Domnul este Păzitorul tău“? Dacă încă nu poţi spune din inimă aceste cuvinte, te rugăm încredinţează-ţi viaţa în mâinile acestui Mântuitor atotputernic!

 DESCARCA DE AICI:Su0102Mu00C2Nu0162A BUNu0102 DECEMBRIE10257815_835020623226682_6218400660425465924_o

SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

 1 Decembrie

Iosua 5.1-15

Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare” (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul. Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm” al locurilor cereşti. întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Pastele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei” (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată îngerul promis de DOMNUL Încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi îi lăsăm Lui conducerea.

 DESCARCA DE AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI Decembrie

10658744_835020973226647_3632024214545147731_o

 

Read Full Post »

575486_628917467229069_642207721969189440_n

1487854_799237293471682_644396050851865321_o

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

 1 OCTOMBRIE

Pe culmi spirituale

„l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt.“    Marcu 9:2

     Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu şi am vrut să rămâ­nem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica. Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul.  Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca  nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci să facă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: ,.La ce foloseşte această experienţă?” Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul Lui Dumnezeu.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:TOTUL PENTRU GLORIA LUI OCTOMBRIE

10347696_776686442428308_2693282396288762359_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 1 OCTOMBRIE

UN LEGĂMÂNT DE CARE EL ÎŞI ADUCE AMINTE

El a dat hrană celor ce se tem de El; El îşi aduce aminte pururea de legământul Lui.                        Psalmul 111.5

Cei ce se tem de Dumnezeu, nu se tem de lipsuri. Ani îndelungaţi Dumnezeu a găsit totdeauna cu ce să îi hrănească pe copiii Săi, fie în pustie, fie la pârâul Cherit sau în timpul robiei, ca şi în timpul foametei. Până acum Domnul ne-a dat zi de zi pâinea noastră cea de toate zilele şi noi nu ne îndoim că El va continua să ne hrănească până când nu va mai fi nevoie.Chiar cele mai mari şi mai înalte binecuvântări din Legământul Harului, El nu va înceta să le răspândească peste noi, după nevoile noastre. El îşi aduce aminte de legământul pe care l-a încheiat cu noi şi nu lucrează niciodată ca şi cum I-ar părea rău că l-a încheiat. El îşi aduce aminte de acest legământ chiar când noi îl ispitim ca să ne nimicească. El nu uită să ne iubească, să ne păzească şi să ne încurajeze, aşa cum a făgăduit. Toate făgăduinţele din legământul Său, le are mereu sub ochi, şi El nu va îngădui ca vreun cuvânt al Său să cadă la pământ. Iată că noi îl uităm prea adesea pe Dumnezeul nostru, pe când El Se gândeşte mereu la noi cu dragoste. El nu poate să uite pe Fiul Său, care este chezaşul Legământului Său, nici pe Duhul Sfânt, care este elementul de legătură al Legământului, nici slava Sa care este legată de acest Legământ. „De aceea temelia lui Dumnezeu rămâne tare” şi nici un credincios nu poate pierde moştenirea dumnezeiască la care are drept prin acest legământ.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORDTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU- octombrie

10710985_952539428095407_4819192437227731434_n

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

 1 OCTOMBRIE

Dimineaţa

 Roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.”                             Cântarea Cântărilor 7:13

Soţia doreşte să-i dăruiască lui Isus tot ce produce. Inimile noastre au „tot felul de roade” (Cânt 7:13), „noi şi vechi”, pregătite pentru Prea Iubitul nostru. In toamna aceasta bogată în roade, să ne păzim recoltele. Avem roade „noi”. Dorim să simţim viaţă nouă, bucurie nouă, recunoştinţă nouă. Dorim să luăm noi hotărâri şi să îndeplinim lucrări noi. Inimile noastre înmuguresc de rugăciuni noi, şi sufletele noastre se angajează în eforturi noi. Dar avem şi roade „vechi”. Una este dragostea dintâi. Ce fruct ales! Isus se desfată în el. Apoi este prima noastră credinţă. Este credinţa simplă prin care, neavând nimic, am ajuns să avem totul. Este bucuria momentului în care L-am cunoscut pe Domnul; să o readucem la viaţă. Avem apoi amintirile făgăduinţelor. Cât de credincios a fost Dumnezeu! Pe timp de boală, El ne-a vegheat la căpătâi cu blândeţe! Când am trecut prin ape adânci, El ne-a ridicat deasupra! Din cuptorul de foc, El ne-a scos cu îndurare. Roade vechi, într-adevăr! Avem multe roade vechi, fiindcă îndurările Lui au fost mai multe decât perii capului nostru. Trebuie să regretăm vechile păcate, dar am avut vremuri de căinţă date de El, vremuri în care am plâns la piciorul crucii şi am învăţat meritele sângelui Său. Avem roade în dimineaţa aceasta, roade vechi şi roade noi; dar principalul este că ele sunt pregătite pentru Isus. Într-adevăr, aceasta este cea mai bună şi mai primită slujbă, în care Isus este sprijinul sufletului, iar slava Sa este sfârşitul tuturor eforturilor noastre. Să ne pregătim roadele numai pentru Isus. Să le scoatem la iveală atunci când El este cu noi, şi să nu le lăsăm Ia vederea oamenilor. Isuse, vom răsuci cheia de la poarta grădinii noastre, şi nimeni nu va intra să fure roadele bune care au crescut pe pământul udat de sângele Tău. Tot ce este al nostru va fi al Tău şi numai al Tău, Isuse, Prea Iubitul nostru.

10461462_797753450286733_6337320197404058254_n

1 OCTOMBRIE

Seara

Domnul dă îndurare şi slavă.                 Psalmi 84:11

Bunătatea este înscrisă în natura lui Iehova. El găseşte plăcere în a dărui. Darurile Sale sunt extrem de valoroase, şi gratuite ca şi lumina soarelui. El dă har aleşilor Săi pentru că vrea, celor răscumpăraţi din cauza legământului Său, celor chemaţi din cauza făgăduinţei, credincioşilor fiindcă îl caută, păcătoşilor fiindcă au nevoie. El ne dă har din belşug, la timp, constant, repede, cu putere – dublând valoarea binecuvântării prin modul în care este oferită. El oferă har gratis, în toate formele, poporului Său. El le toarnă mereu şi din belşug în suflete har mângâietor, păstrător, sfinţitor, conducător, instructiv şi ajutător. El ne va da întotdeauna har îmbelşugat, orice ni s-ar întâmpla. Chiar dacă ne îmbolnăvim, Domnul ne dă har. Chiar dacă trecem prin sărăcie, harul ne este asigurat. Chiar dacă vine moartea, harul luminează ca o candelă în cele mai întunecoase momente. Cititorule, ce binecuvântare mare ţi-a dat Dumnezeu, acum când frunzele toamnei ruginesc pe cărări şi anotimpurile trec şi vin, să te bucuri de o făgăduinţă care nu piere: „Domnul dă îndurare şi slavă”. Conjuncţia şi” este ca un piron de diamant care leagă prezentul de viitor, fiindcă îndurarea şi slava merg întotdeauna împreună. Dumnezeu le-a căsătorit, şi nici una nu poate divorţa. Domnul nu va refuza slava cuiva atunci când i-a garantat acelei persoane dreptul de a trăi în îndurarea Sa. Într-adevăr, slava nu este altceva decât harul în haine de duminică, harul în plină floare, harul asemeni fructelor de toamnă – coapte şi desăvârşite. Nimeni nu poate spune cât de curând vom ajunge în slavă! S-ar putea să vedem Cetatea Sfântă înainte de sfârşitul lui octombrie. Oricum, fie că este vorba de un interval lung sau de unul scurt, vom fi slăviţi peste putin timp. Domnul va oferi slavă aleşilor Săi – slava cerului, slava veşniciei, slava lui Isus, slava Tatălui. Slăvi este făgăduinţa de excepţie a unui Dumnezeu credincios!

Două inele aurite într-un lanţ ceresc, din veşnicii:

Cei ce trăiesc prin har, curând şi slavă vor primi.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:

CHARLES H. SPURGEON- Meditatii de dimineata-OCTOMBRIE

1000965_534582616610835_571937611_n

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 OCTOMBRIE

 «Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.»                                                              ROMANI 5,8

Duhul Sfânt ne îndreaptă mereu cu faţa spre Isus, dovada vie a dragostei lui Dumnezeu revărsate din cer pentru noi. Când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, a fost vândut de fraţii săi geloşi unei caravane de ismaeliţi care se îndrepta spre Egipt, el nu ştia că Dumnezeu avea planuri mari şi pline de binecuvântare pentru viaţa lui. Mai mult chiar, în Iosif (care a fost vândut la sugestia fratelui său Iuda pentru 20 de arginţi Dumnezeu L-a prefigurat în mod profetic pe Isus Hristos care, secole mai târziu, a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginţi. Ce dragoste nemărginită şi primitoare! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (loan 3,16). Acceptă dragostea şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta! El vrea ca Domnul Isus Hristos să Se reflecte prin viaţa ta şi astfel dragostea Sa nesfârşită să-ţi inunde inima. Acest lucru intenţiona apostolul Pavel să zică când a exclamat: «Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Cristos chip în voii» (Gal. 4,19). El ne-a atras atenţia că trebuie să devenim una cu Isus Hristos într-o asemenea măsură încât să fim gata să acceptăm cu bucurie şi încredere orice cale pe care Dumnezeu în dragostea Sa doreşte ca noi să o urmăm.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE OCTOMBRIE

1185036_534582659944164_1569388170_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 1 Octombrie

“Iată, Dumnezeul nostru, căruia Ii slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate”.                                                      Daniel 3:17.

Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip mare de aur, care avea înălţimea de 60 de coţi şi avea lăţimea de 6 coţi. Apoi a poruncit să cheme pe satrapi, pe îngrijitori şi pe guvernatori, pe judecători, pe vistiernici, pe legiuitori, pe sfătuitori şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului de aur. Şi când va suna trâmbiţa, să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine statuii. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ, va fi aruncat chiar în clipa aceea, în mijlocul unui cuptor aprins. Erau şi trei iudei acolo, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego care nu s-au închinat statuii. Ei au fost aşezaţi să administreze ţinutul Babilonului. Ei nu au ascultat porunca împăratului şi nu s-au închinat dumnezeilor lui. Ei au fost pârâţi şi împăratul i-a chemat la el şi le-a zis: “înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat? Acum fiţi gata şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins. Si care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?” (vers.14-15). Întotdeauna au fost oameni care s-au închinat unor statui ca şi la Dumnezeu. Şi nu trebuie să fie cineva înţelept pentru ca să vadă, că un astfel de chip, statuie, nu poate ajuta. Trebuie să ne întrebăm: “Oare de ce nu vor oamenii să se închine lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului? Nu putem înţelege, cum poate fi un om aşa de închis la minte. Satana este cel care duce în eroare şi cel care nu se întoarce la Dumnezeu, rămâne sub stăpânirea Satanei.

 

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger Octombrie

1509164_1492713660983162_952766618917267331_n

DOMNUL ESTE APROAPE- CALENDAR BIBLIC

 1 OCTOMBRIE

„Şi s-a umplut casa de mirosul mirului.”          loan 12,3

Casa din Betania era pentru Domnul Isus ca o oază în pustie. În această casă El a găsit pe cele două surori şi pe fratele lor a căror inimi îl iubeau şi îl recunoşteau pe Domnul. Desigur că Maria l-a recunoscut cel mai bine deoarece când venea la ei, ea îşi lua locul la picioarele Lui pentru a-l asculta. Celelalte lucruri pământeşti rămâneau pe urmă. In aceste situaţii ea putea spune ca mireasa din Cântarea Cântărilor: „Cu aşa drag stau la umbra Lui şi rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele.” (Cânt. Cânt. 2.3); sau: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit, cuvintele tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.” (Ier. 15.16). Această „parte bună” i-a dat Măriei mai multă înţelepciune pricepere şi cunoştinţă despre Domnul decât umblarea zilnică a celor doisprezece ucenici cu El. În loan 12 o găsim iarăşi pe Maria la picioarele lui Isus, dar de data aceasta nu ca să primească ceva, ci pentru a-I dărui ceva Mântuitorului. Numai şase zile mai erau până la Paşte, ultimele zile pe care Domnul le mai sărbătorea cu ucenicii, apoi trebuia să moară ca adevăratul Miel Pascal. Maria plină de înţelepciunea duhovnicească pe care a dobândit-o în decursul şederii ei la picioarele Domnului, a folosit ultimul prilej şi L-a uns pe Domnul înaintea morţii Lui. Preţul acestui mir curat a fost de trei sute de dinari, aceasta fiind plata unui ziler pe un an, după Matei 20.2. Toată casa s-a umplut de acest mir curat şi a fost o mare îmbărbătare pentru inima Domnului. Preţul Persoanei lui Isus era pentru inima acestei ucenice atât de mare, încât a dat TOTUL pentru El. Oare să fie adorarea noastră mai mică la Masa Domnului decât umplerea casei cu mirul cel curat?

Dacă sufletele noastre se varsă în jertfe de laudă şi de mulţumire „de bună voie”, s-o facă prin puterea Duhului Sfânt. în felul acesta adorarea noastră va avea frumuseţea mirosul, adâncimea şi înălţimea care vin din cer.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:DOMNUL ESTE APROAPE-CALENDAR BIBLIC – OCTOMBRIE

1977051_725986244104093_7138001723935005568_n

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

1 OCTOMBRIE      

“NU MI-E RUŞINE” (3)

„Nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!”

(Psalmul 119:116)

Psalmistul a scris: „Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea”. Care este nădejdea noastră? Cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Pavel explică: „credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El… Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh” (1 Tesaloniceni 4:14-17). Domnul Isus a spus: „pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce am făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28-29). În acea zi, rugăciunea Tatăl nostru va primi, în sfârşit, răspuns: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ” (Matei 6:10). Compozitorul cântării a scris: „O, Doamne, pe Tine te aşteptăm, aşteptăm venirea Ta. Ţinta noastră e cerul, nu mormântul. O, trâmbiţă a îngerului! O, glas al Domnului! Binecuvântată odihnă, binecuvântată nădejde a sufletului meu”. Domnul Isus nu S-a răzgândit; El vine iarăşi. Pentru ce vine din nou? Pentru cei ce s-au pregătit, pentru a-i duce într-un loc pregătit, unde vor locui cu El pe vecie. Ai şi tu dorinţa de-a ajunge acolo?

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU Octombrie

 

10557459_788572864538125_7795031412174794328_n

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 OCTOMBRIE

Tit  2.1-15

          Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni” în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2-10). Îndemnul adresat ro­bilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente” care pun în valoare învăţătura dată de învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 împăraţi 10.4,5). Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme: 1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi; 2. îl instru­ieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-l să trăiască cum­pătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1.2; 3.7).   „Dumnezeului nostru Mântuitor, … marelui nos­tru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi îi datorăm Lui to­tul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El însuşi (v. 14).

 AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:SCRIPTURILE_IN_FIECARE_ZI_OCTOMBRIE1173636_382135261913014_1187293086_n

DOMNUL ESTE APROAPE /GBV

1 OCTOMBRIE

Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte.                         Daniel 9.24

 Săptămânile despre care se vorbeşte aici sunt săptămâni de şapte ani, nu de şapte zile. De când a fost dată porunca „pentru aşezarea din nou şi pentru reconstruirea Ierusalimului“ până la Mesia ar fi şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni, un total de şaizeci şi nouă de săptămâni (Daniel 9.25 comparat cu Neemia 2). „Şi după cele şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic“ (Daniel 9.26). Domnul a venit ca Mesia al lui Israel pentru a‑Şi primi împărăţia, însă poporul Său L‑a respins şi, prin cruce, L‑a trimis înapoi în cer fără nimic. La acel punct, cele şaizeci şi nouă de săptămâni profetice erau împlinite. Sfârşitul celei de‑a şaptezecea săptămână va aduce împărăţia (Daniel 9.24). La acea săptămână se face referire în Daniel 9.27.Va fi o „săptămână“ groaznică, în timpul căreia Satan va domina lumea şi o va atrage în răzvrătire; ea este cunoscută în general ca necazul cel mare. Ceea ce nu i s‑a spus lui Daniel a fost faptul că între săptămânile 69 şi 70 va fi o perioadă de timp de lungime necunoscută şi care, în prezent, a durat mai bine de 1900 de ani. Acesta este timpul în care noi trăim acum, timp în care Duhul Sfânt este aici jos, chemând oamenii şi făcându‑i mădulare ale lui Hristos, Capul din ceruri.Problema este că perioada actuală a adunării este întru totul trecută sub tăcere în această profeţie. „Timpuri şi perioade“ se aplică pământului, iar aceia care sunt mântuiţi în timpul actual al harului nu aparţin pământului; ei aparţin cerului. Dar cea de‑a şaptezecea săptămână se aplică celor „care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 13.8). Credincioşii de astăzi sunt un popor ceresc – numai de‑ar realiza acest lucru! Ei vor fi chemaţi să plece atunci când numărătoarea timpului profetic îşi va relua cursul.S. Labelle

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

10590405_1492482131006315_604707396544641097_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

 1 OCTOMBRIE  

 Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimi arvuna Duhului”.         2 CORINTENI 1:21-22

 Care este această ungere a Duhului Sfînt şi pentru ce avem nevoie de ea? Ungerea ne dă posibilitatea de a pătrunde lucrurile duhovniceşti. Una din lipsurile tragice ale Adunării lui Dumnezeu, este lipsa de discernămînt a puterilor spirituale care lucrează în lume. Rezultatul este că mulţi credincioşi trăiesc într-o nepăsare uimitoare, fără să deosebească în ceea ce văd, aud şi citesc duhurile premergătoare ale lui Anticrist. De aceea, cînd Domnul face să fie auzit Cuvîntul Său, ei dau adeseori dovadă de lipsă de înţelegere şi se împotrivesc mesajului Său. Rezultă din aceasta o întunecime spirituală de care ei adesea nu-şi dau seama.Ungerea ne face să pricepem vremurile, lucrurile şi valorile spirituale, divine sau satanice pentru ca, prin credinţă să ştim să vedem biruinţa finală a Domnului Hristos în luptele care se pregătesc. Ea ne smulge din toropeală şi deseori din voia noastră rea. Totuşi Dumnezeu nu ne-o impune; El, uneori, ne lasă să facem experienţe neplăcute. Dar dacă venim smeriţi la cruce ca să mărturisim atîtea întinări şi întunecimi spirituale, şi cerem curăţirea prin sîngele scump al Domnului Isus, El va răspunde dorinţei noastre de a primi această ungere.Ungerea protejează pe copilul lui Dumnezeu. Duhul Sfînt ne spune că sîngele lui Isus Hristos ne acoperă şi ne curăţeşte zi după zi. Dacă rămînem în părtăşie cu El, ungerea Lui ne apără de pericole. Atunci vom veghea la tot ce facem, ascultăm sau citim; prin ascultare de Tatăl nostru ceresc, ungerea Duhului Sfînt ne va impune o disciplină strictă. O viaţă creştină   uşoară   îi   face   pe   credincioşi   superficiali,   nedisciplinaţi   şi sentimentali.Ungerea dă celui credincios posibilitatea de a împlini slujba lui Dumnezeu aşa cum trebuie. Slujirea aceasta emană din Locul Preasfînt, unde noi primim tot ce ne trebuie direct din mîna Sa. Să ne cercetăm inimile şi cugetele pentru a vedea dacă avem această ungere a Duhului sau n-o avem, şi să ne rugăm ca Domnul să ne arate realitatea.Să nu confundăm ungerea cu Duhul Sfînt cu pecetluirea cu Duhul Sfînt. Aceasta din urmă o primeşte oricine se întoarce la Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus (Ef. 1:13) pe cînd ungerea cu Duhul Sfînt este plinătatea Lui. “Fiţi plini de Duhul” (Ef. 5:18).

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:      MANA DE DIMINEATA_OCTOMBRIE

10649083_787719244623487_5625147709893191167_o

IZVOARE ÎN DEŞERT

 1 Octombrie

 Este spre binele meu că m-ai smerit.

(Psalmul 119:71)

Este un eveniment remarcabil al naturii că cele mai splendide culori de plante se găsesc pe cei mai înalţi munţi, în locurile cele mai expuse la intemperii. Cei mai minunaţi licheni şi muşchi, precum şi cele mai frumoase flori sălbatice, abundă sus pe piscurile bătute de vânt şi devastate de furtună.Una din cele mai minunate game de culori vii pe care am văzut-o vreodată a fost mai sus de marele Saint Bernard Hospice (Hanul Sfântului Bernard) lângă vârful de zece mii de picioare al Muntelui Cenis din Alpii francezi. Toată faţa unei stânci masive era acoperită cu licheni de un galben viu uimitor, care străluceau în lumina soarelui ca un zid auriu care protejează un castel încântător. În mijlocul singurătăţii şi aridităţii acelei mari altitudini şi expuşi celor mai puternice vânturi ale cerului, aceşti licheni etalau o culoare glorioasă pe care niciodată n-au avut-o la adăpost în vale.Când scriu aceste cuvinte, am două exemplare din acelaşi tip de licheni înaintea mea. Unul este din această zonă Saint Bernard, şi celălalt este de pe zidul unui castel scoţian, care este înconjurat de platani. Diferenţa dintre formele şi coloritul lor este de-a dreptul izbitoare. Cel crescut în mijlocul furtunilor puternice de pe piscul muntelui are o culoare galbenă minunată ca a unei primule, este lucios şi are o formă bine definită. Dar cel cultivat în mijlocul aerului cald şi al ploilor blânde din valea joasă are o culoare ştearsă, ruginie, nu este lucios şi are o formă indistinctă şi spartă.Nu este la fel cu un creştin care este necăjit, bătut de furtună şi lipsit de confort? Atât timp cât furtunile şi dificultăţile îngăduite de providenţa lui Dumnezeu nu bat asupra unui credincios iar şi iar, caracterul lui apare cu pete şi cu defecte. Însă încercările alungă efectiv norii şi umbrele, desăvârşesc forma caracterului său, şi dau strălucire şi binecuvântare vieţii lui.

 

În mijlocul listei mele de binecuvântări infinite

Stă aceasta cel mai în faţă, pentru care inima mea a sângerat;

Pentru toate Te binecuvântez, dar cel mai mult pentru cele grele.

                                                                                Hugh Macmillan

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:IZVOARE IN DEŞERT- Octombrie1973984_800642423331169_6936042592900379830_o

tumblr_ms134v99Z51s0zqico1_1280

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 1 OCTOMBRIE

Text: Psalmul 119:49-56   

O MUZICĂ BUNĂ

Orinduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele.                                      Psalmul 119:54

Să cânţi bine nu înseamnă numai să loveşti notele corect şi la timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru în catedrala  engleză Winchester. Împreună cu un grup de turişti, a urcat în turn ca să vadă clopotele. Ghidul le-a spus să ia fiecare câte una din frânghiile clopotelor şi să tragă de ele atunci când el va face un semn. Făcând astfel, fiecare la rândul lui, s-a produs melodia cântării: „Fii cu mine”. Ei au fost uimiţi, dar atât a fost totul. Ei au recunoscut melodia, dar nu se putea zice că au produs o muzica melodioasă.Viaţa creştină trebuie să producă muzică. Dar ea nu va reuşi numai prin respectarea în mod mecanic a unor anumite reguli. Ştim cu toţii că este bine să mergem la biserică, să dăm bani, să ne ferim de ucidere, adulter, furt, minciună, pentru că este mult mai bine decât să le facem. Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, chiar şi atunci când nu am vrea s-o facem. Dar atunci când creştem în aprecierea pentru înţelepciunea standardelor lui Dumnezeu şi în dragoste pentru Mântuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult că respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, şi un sentiment de mare înălţare.Putem avea acelaşi sentiment pe care îl are un bun instrumentist într-o orchestră bună atunci când cântă o simfonie de Beethoven. Plăcerea noastră devine împlinirea voii lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, putem spune împreună cu psalmistul: „Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele”. Vieţile noastre vor face o muzică minunată.                                                               H.V.L.

S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,

Până-oi ajunge ca să am lumină;

Că tot ce cere-i spre binele meu,

Să-mi facă viaţa liberă, senină.       D.J.D

Nu poate exista o armonie a inimii fără notele vesele ale ascultării.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE Octombrie

dc7eac1a154ced69b2abb79f196b389e

SĂMÂNŢA BUNĂ

Octombrie 2014

Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat …                                  Geneza 41.50

Răspunsul glorios

    Întâiului născut, Iosif i-a pus numele Manase, care înseamnă „uitare“. Iosif a zis: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu“. Şi cel de-al doilea fiu a primit numele Efraim, care înseamnă „rodire“, căci Iosif a zis: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele“.Poporul Domnului L-a desconsiderat pe Hristos, s-a lepădat de El şi L-a socotit în numărul celor fărădelege. Dar după ce Hristos Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, a văzut o sămânţă de urmaşi, a văzut rodul muncii sufletului Său. Poporul iudeu a pierdut mult de tot, când a strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri“. Ei vor bea până la fund cupa vinovăţiei lor. Chiar dacă a fost lepădat de poporul Său, Hristos nu a pierdut nimic. Lucrarea Lui îşi are răspunsul glorios într-un mare seceriş de suflete, ca nisipul mării. Cine va putea să numere această mulţime mare de răscumpăraţi ai Domnului? Fericiţi sunt cei care fac parte din roada muncii sufletului Mântuitorului! Ei pot intona: „Vrednic eşti Tu …, căci ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi orice neam“.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:SĂMÂNŢA BUNĂ -OCTOMBRIE

10661706_279512588913945_4238383868097009801_o

dd0fa0629384bf9200d31c951a0e2757

 

 

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: