Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘credinta’

14330176_1771273676426896_1415932725848262159_n

Cum ne traim credinta…

 10494571_775487249180020_3363527058421184116_n

     …O discutie ce am avut-o astazi dimineta mi-a clarificat niste ginduri. In esesnta am ajuns sa cred ca oriunde am fi, trebuie sa ne traim credinta. Cum?

     Hai sa spunem ca suntem obligati sa existam intr-un loc unde cel rau s-a cuibarit si isi practica pe fata existenta. Ca e acasa, ca e in vecini, ca e la lucru…si trebuie sa existam sau sa coexistam cu indivizi care il reprezinta. Ce facem? Mi-am amintit de Domnul Isus si indracitul care locuia in morminte. S-a speriat Domnul Isus de el? Nicidecum. S-au speriat dracii de Domnul Isus! Si au inceput sa tremure si sa Il roage sa-i lase sa se duca in turma de porci. Gindul meu era ca Domnul Isus trebuie adus prin credinta si marturisirea cu gura in acel loc. Ca dracii trebuie facuti sa se simta grozav de inconfortabil in prezenta Lui si sa vrea sa plece.
     M-am gindit la Ana care se ruga cu voce tare in templu. M-am gindit ca si noi trebuie sa o facem uneori unde este posibil. Daca deranjul demonilor pare ca este in casele noastre prin prezenta unor persoane, este nevoie urgenta de…deratizare. Noi suntem slabi…dar Cuvintul Domnului are putere. El trebuie marturisit cu voce tare. El trebuie marturisit ca duhurile vazduhului sa stie ca acel loc este “off limits”…”deratizat”…si incompatibil pentru existenta lor. Duhul Domnului trebuie facut sa se simta confortabil in casele noastre si la locul de munca. Intre vecini. Si Cuvintul Lui are putere sa curete locul si sa alunge duhurile. Cuvintul trebuie marturisit…citit, cintat si tinut prezent in locurile unde ne desfasuram activitatile zilnice.
     Noi nu suntem singuri niciodata. Doar daca il alungam de linga noi pe Duhul Domnului, altfel nu suntem singuri. Daca Duhul Lui nu este linga noi este pentruca nu cream conditii prielnice pentru El.
Eu ma rog de obicei fara sa rostesc rugaciunile cu voce tare si ma gindesc acuma ca este total gresit…diavolii trebuie sa auda si sa se inspaiminte …si sa-si caute de drum…
     Cit de important este sa practicam ceea ce stim? Grozav de important. Doar pentruca stim reteta unei prajituri nu inseamna ca o sa si gustam din ea. Doar ca stim ca exista putere in Cuvintul Domnului, n-o sa ne rezolve problemele. Trebuie sa credem …practicindu-ne credinta nu asteptind sa se coaca prajitura fara sa aprindem cuptorul.
     Doamne da-ne putere si intelepciune sa traim Cuvintul tau in fiecare zi.

14480763_858863424213663_7018556618633801545_ohttp://www.peginduri.com/2016/10/cum-ne-traim-credinta.html?

Deja un comment  de la o cititoare a blogului original:

 Experimentat! Rezultate minunate!Slavit sa fie Domnul! A.M.

Read Full Post »

1383303_731795940175953_1304334037_n

CREDINTA

Credința e candela care, mă ține aproape de cer,
Parfumul lăsat de o floare, idealul în trup efemer,
Credința e flamura care, se unduie-n brațe de vânt,
Izbândă în orice-ncercare, e lujer crescut din pământ,1557732_732321353456745_1495203537_n

Credința e gândul din noapte, ce calcă pe moarte visând,
Copacul cu fructele coapte și spicul ce tremură blând,
Credința nu-i doar sentimente, sunt fapte scăldate-n sfințire,
Sunt vorbe și doruri ardente, iertare, smerenie, iubire,
1383775_732321000123447_934010547_n
Credința nu-i doar juruință, umblare în nou legământ,
E harul ce-mi dă biruință, prin Cel ce se cheamă Cuvânt,
Credința e puntea pe care, pot trece când valuri mugesc,
E barca ce-aduce salvare, când vânturi puternic lovesc,
1481391_630998770280160_243289741_n
Credința e mila deplină, o mână întinsă-n nevoi,
E vorba rostită-n surdină și pacea pierdută-n război,
Credința nu-i doar o părere, e-un fapt hărăzit! Dumnezeu,
Mi-a dat pri Duh Sfânt mângâiere, de-aceea-i slujesc astăzi eu,
1544408_731710183517862_103753609_n
Credința-i mai mult decât spusul, e însăși a mea existență,
Răsăritul, zenitul, apusul și în mine, Isus, ca prezență,
Credința, prietene, frate, e calea spre viața de-apoi,
Gândește-nainte de toate, am venit, vom pleca singuri, goi,
1975002_783540121670908_304286969_n
Credința e tot ce-ai nevoie! Vrei să ai siguranța iertării,?
Urmează exemplul lui Noe! Nu vei fi dat uitării, pierzării,
Din credinţă fă arcă și pune, tot ce eşti, viața ta, eul tău,
Dumnezeu e cu tine! Minune, prin Duh Sfânt, chiar Isus, Fiul Său

1451394_732019336820280_983856365_n

Read Full Post »

557036_517346608334436_1436040579_n

A trăi după credinţă

A trăi după credinţă
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi după credinţă
e la om cu neputinţă
însă nu la Dumnezeu.

A trăi umblând pe ape
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi umblând pe ape,
când vin valuri să te-ngroape
e un drum cu Dumnezeu.

A trăi după iubire
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi după iubire
e o cruce pentru fire
şi-o-nviere-n Dumnezeu.

A trăi după credinţă
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
Dar a fi în necredinţă

şi-a muri fără căinţă,
nu-i nimic, nimic mai greu!

5626_374497066000267_2054209838_n

Cât de maret e Dumnezeu!

 

Cat de maret e Dumnezeu!

Vad marea cu talazuri grele,

ma-nalt pe muntii de bazalt

si-mi zboara gandul printre stele,

tot mai inalt!

 

Ce-imparat isi duce-ostirea

spre un gigantic apogeu?

Acel ce-a pus in goluri firea,

Acel ce-a scris oricui menirea,

mai mult decat nemarginirea

e Tatal meu!

 

Cat de temut e Dumnezeu!

Vuiau de pe Sinai ecouri

cand glasul Domnului vorbea.

Iar Moise-nainta prin nouri

si tremura…

 

La tronul alb se strang sfielnic

voivozi de foc din Empireu,

Si heruvimii vin cucernic,

slavind Eternul Vistiernic.

Si-acest Stapan Atotputernic

e Tatal meu!

 

Si cat de bun e Dumnezeu!

Chiar daca stelele batrane

tot au o vreme cand se-astern,

dar cine in Isus ramane

e-un fiu etern!

 

Si-n fata slavei sclipitoare

in ceasul lumii cel mai greu,

acei ce-au dat pe sfintii la fiare

vedea-vor Forta Creatoare,

eu voi soptii cu adorare:

“E Tatal meu…”

382

181219_601924573151549_592761859_nhttp://vesnicia.ro/index.php/poezii/14-costache-ioanid

Read Full Post »

206108_378075148927182_1090230749_n      CREDINŢA VEDE CURCUBEUL

      “Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor.” Geneza 9.14

      Adeseori cerul ni se arată acoperit de nori grei, dar nu ne temem că va veni un nou potop pentru a distruge pământul. Curcubeul apare pentru a ne păzi de acesta teamă, el apare adesea în faţa ochilor noştri, pentru a ne aminti de făgăduinţa dumnezeiască. Legământul Domnului cu Noe e şi azi valabil, nu ne îndoim de aceasta. Atunci de ce ne temem că încercările, care vin adesea să întunece cerul nostru, sunt hotărâte ca să ne nimicească? Dacă totuşi, în timpul acestor nori ameninţători, credinţa noastră ne aminteşte de curcubeul lui Dumnezeu, nu trebuie să ne lăsăm tulburaţi de temeri neîntemeiate. El nu îndreaptă spre noi un curcubeu distrugător. Nu; priviţi! acest arc este curbat în sus şi n-are nici coardă, nici săgeată. Este un arc suspendat (aşezat) ca podoabă şi care nu mai e folosit pentru război, un arc cu multe culori care exprimă bucuria şi încântarea, arătând nădejdea şi dragostea; nici roşul sângeriu – culoarea mâniei, nici negrul – aceea a răzbunării nu sunt în el, pentru a întuneca culorile lui luminoase. Să avem deci curaj. Cerul nostru nu va fi niciodată atât de încărcat, pentru a nu se găsi loc pentru această mărturie a legământului lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu va fi aşa, noi vom avea încrederea că Acela care nu poate minţi, nu va lăsa neîmplinit legământul Său de pace, deci nu avem nici un motiv sa ne îndoim de Cuvântul Dumnezeului nostru.

Primita pe email

Read Full Post »

Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad

de Kevin Williams | illbehonest.com/romana

Biblia ne avertizeaza ca exista multi falsi convertiti care se bazeaza pe o nadejde falsa (Mat 7:13-

15) iar aici este o lista cu sperante religioase desarte care pot trimite oamenii in iad. Pe masura

ce le parcugeti, “incercati-va daca sunteti in credinta” (2Cor 13:5) si asigurati-va ca nu v-ati pus

nadejdea intr-o speranta desarta. In joc este chiar viata voastra vesnica.

Selecteaza o intrebare

1. Esti nascut intr-o familie de crestini ?

2. Esti botezat si frecventezi o biserica ?

3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei ? / Crezi doctrinele biblice ?

4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ?

5. Ai o conduita morala impecabila ?

6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ?

7. Ai fost vindecat de vreo boala ?

8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ?

9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ?

10. Implinesti Legea ? / Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune)

11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ?

12. Primesti raspuns la rugaciuni ?

13. Ai “Crestin“ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ?

14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ? L-ai invitat vreodata pe Isus

in inima ta ? Ai luat vreodata o decizie pentru Isus ? Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in

fata?

15. Ti-a spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai venit in biserica lui

Hristos”?

16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?

1. Esti nascut intr-o familie de crestini ?

Fiind adus pe lume intr-o familie crestina nu te face un copil al lui Dumnezeu. Isus a spus:

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca

copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din

Dumnezeu..” (Ioan 1:12-13)

Fariseii se bazau pe genealogia lor, si anume pe faptul ca aveau pe Avraam ca tata (Ioan 8:33) si

totusi Ioan Botezatorul ii avertizeaza: “Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: “Avem ca tata

pe Avraam!” (Mat 3:9) iar Isus le spune “Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele

tatalui vostru.” (Joan 8:44)

Cand cineva spune ceva de genul: “Am fost crestin din totdeauna” aceasta afirmatie ar trebui sa

ne dea de gandit pentru ca Isus a zis: “Daca nu sunteti convertiti, cu nici un chip nu veti intra in

Imparatia cerurilor.” (Mat 18:3).

Este posibil totusi ca cineva care a crescut intr-o familie crestina sa aiba evidentele unei convertiri

autentice si sa nu stie exact cand a fost convertit deoarece respectiva persoana se poate uita

inapoi in timp la mai multe momente in care convertirea putea sa se produca. Salvarea este

chemarea “din intuneric la lumina Sa minunata” (1 Pet. 2:9). Deci, ar trebui ca persoanele aflate in

astfel de situatii sa fie capabile sa identifice posibile momente cand aceasta chemare a avut loc.

Nota: 2 Tim. 3:15 este des folosit pentru a evidentia faptul ca Timotei nu a stiut cu exactitate

momentul convertirii sale si pentru a sustine ideea ca, convertirea ar fi un process progresiv, lucru

care nu reiese din text.

2. Esti botezat si frecventezi o biserica ?

In Faptele Apostolilor capitolul 8, dupa auzirea cuvantului predicat de Filip, Simon vrajitorul “a

crezut; si dupa ce a fost botezat, nu se mai despartea de Filip si privea cu uimire minunile si

semnele mari care se faceau” (s-a alaturat ucenicilor / bisericii). Dar in versetul 21 Petru ii spune :

“Tu n-ai nici parte, nici sort in toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata inaintea lui

Dumnezeu.”.

Deci, a fi botezat si a frecventa o biserica nu inseamna neaparat convertire.

Back to the Top

3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei?/Crezi doctrinele biblice?

“Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!” (Iac. 2:19)

Demonii au strigat catre Isus: “Ce legatura este intre noi si Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai

venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme?” (Mat 8:29) aratand ca stiau cine este Isus, ca stiau

de judecata ce avea sa vina si de asemennea stiau de existenta unui loc de chin pentru cei

pacatosi.

Credinta incepe prin a avea o intelegere corecta a Evangheliei Si totusi convertirea inseamna mai

mult decat a poseda o intelegere corecta a faptelor.

4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ?

Isus ne-a avertizat: “Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in

Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele

Tau?” (Mat. 7:22) Acesti oameni au fost foarte ocupati in biserica dar in versetul urmator

Isus le spune: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati

faradelege.” (Mat. 7:23) Remarcati va rog ca Isus nu le spune ca i-a cunoscut candva dar ei si-au

pierdut mantuirea ci mai de graba ca nu i-a cunoscut niciodata. Chiar daca L-au proclamat pe Isus

drept “Doamne, Doamne“ (v.21) ei nu au fost niciodata convertiti cu adevarat.

5. Ai o conduita morala impecabila ?

Fariseii erau considerati de catre multime ca fiind oameni de o conduita morala impecabila. (Mat

5:20) si totusi, exista oameni care arata curati pe din afara fara sa fie convertiti (Mat 23:27).

Tanarul bogat, tinand legea (Mat 19:20) si Pavel, inainte de convertire (Rom 7:9), se vedea bun

din punct de vedere moral, aceasta pana cand Duhul lui Dumnezeu a inceput sa lucreze in inima

lui. Cand Isus a spus la ultima cina cu ucenicii: ”unul din voi ma va vinde” (Ioan 13:21), nici unul

dintre ucenici nu a aratat catre Iuda spunand “el este tradatorul” ci ni se spune ca “Ucenicii se

uitau unii la altii si nu intelegeau despre cine vorbeste” (Ioan 13:22) asta deoarece este posibil ca

Iuda sa fi fost, in aparenta, un om de caracter.

Multi necredinciosi renunta la bautura, fumat limbaj vulgar, etc. Totusi, o reforma morala nu

inseamna convertire.

6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ?

In pilda semanatorului Isus vorbeste despre acei ascultatori simbolizati printr-un pamant

stancos “care, cand aud cuvantul il primesc cu bucurie”. Acestia au o stare de euforie cand aud

Evanghelia, totusi versetul continua: “dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum

vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.” Sunt genul de

oameni care “primesc” cuvantul “cu bucurie” si traiesc o stare emotionala deosebita, “cred pana

la o vreme” dar nu sunt convertiti cu adevarat, cum ni se spune (vers. 15) despre cei simbolizati

prin “pamantul cel bun”. Acestia aduc roade tipice convertirii pe cand falsii convertiti sunt de fapt

convertiti ai diavolului (Mat 13:39. De asemenea, Iuda a avut un sentiment de vinovatie si s-a cait

de ce-a facut “Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait” dar

el nu a fost niciodata un convertit.

Esau a avut si el o experienta emotionala, dar nu a fost convertit deoarece “Stiti ca mai pe urma,

cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a

putut s-o schimbe.” (Evr. 12:17)

Felix a avut si el o experienta emotionala. Cand Pavel ii predica Evanghelia si vorbea ” despre

neprihanire, despre infranare si despre judecata viitoare “ (Fapt. 24:25) ni se spune ca “Felix era

ingrozit” dar nu a fost niciodata convertit.

7. Ai fost vindecat de vreo boala?

Cand Isus a vindecat cei zece leprosi, numai unul a fost convertit si s-a intors sa aduca multumiri,

ceilalti noua, desi vindecati, erau in continuare pierduti.

“Isus mergea spre Ierusalim si a trecut printre Samaria si Galileea. Pe cand intra intr-un sat, Lau

intampinat zece leprosi. Ei au stat departe, si-au ridicat glasul si au zis: “Isuse, Invatatorule, ai

mila de noi!” Cand i-a vazut Isus, le-a zis: “Duceti-va si aratati-va preotilor!” Si pe cand se duceau,

au fost curatati. Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas

tare. S-a aruncat cu fata la pamant la picioarele lui Isus si I-a multumit. Era samaritean. Isus a

luat cuvantul si a zis: “Oare n-au fost curatati toti cei zece? Dar ceilalti noua unde sunt? Nu s-a

gasit decat strainul acesta sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis: “Scoala-te

si pleaca; credinta ta te-a mantuit.” (Luca 17:11-19)

Vindecarea supranaturala poate conduce spre convertire. “Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu

te indeamna la pocainta?” (Rom. 2:4) dar nu reprezinta neaparat convertire. Din cei zece leprosi

vindecati de Isus doar unul a fost mantuit.

8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ?

Multi isi pun nadejdea gresit in niste “experiente pe patul de moarte” pe care le-au avut in

care “vad o lumina stralucitoare” sau au avut o viziune, un vis, o intalnire cu ingerii, dar aceasta

nu inseamna neaparat convertire iar Biblia ne avertizeaza ca “Satana se preface intr-un inger de

lumina.” (2 Cor 11:14)

9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ?

In Matei 19 cand Isus ii cere tanarului bogat sa renunte la toata averea lui si sa-L urmeze ni se

spune ca tanarul bogat “a plecat foarte intristat; pentru ca avea multe avutii.”

Acest om era foarte bogat dar nu era convertit. De fapt chiar banii si averile sale au fost lucrurile

care l-au tinut departe de viata vesnica in Hristos. . Isus a zis “este mai usor sa treaca o camila

prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.” (Matt.19:24) iar in Luca

12:13-21 Isus a spus pilda bogatului nebun.

“Petru a spus: “Argint si aur n-am” (Fapt 3:6)

Isus a spus: “Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni

capul.” (Mat. 8:20) ceea ce inseamna ca binecuvantarile materiale nu reprezinta o dovada ca

suntem placuti lui Dumnezeu si nici dificultatile materiale nu reprezinta o dovada ca suntem

abandonati de Dumnezeu.

Proorocii mincinosi care predica evanghelia prosperitatii pretind ca Isus trebuie sa fi fost

bogat “pentru ca avea un trezorier” si sustin ca “numai oamenii bogati au nevoie de un trezorier”.

Faptul ca Iuda, care cara punga cu bani pentru apostoli, L-a vandut pe Isus pentru doar “treizeci

de arginti” (Mat 26:15) ceea ce reprezinta mai putin decat salariul pe trei luni al unui muncitor

obisnuit dovedeste faptul ca nu erau prea multi bani in punga aceea altfel nu ar fi fost tentat cu o

suma asa de mica si ar fi putut pleca oricand cu toata punga.

10. Implinesti Legea ?/ Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune)

Multi se inseala crezand ca sunt “oameni buni” sau ca ei “tin cele zece porunci” sau alte

ceremonii, dar Biblia spune ca “nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii,

deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.” Cine vrea sa fie socotit neprihanit

prin Lege trebuie sa tina Legea lui Dumnezeu in mod perfect in fiecare moment din viata lui.

“Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.” (Gal 3:10)

dar “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” (Rom 3:23)

Orice “fapta buna” prin care incercam sa-l impresionam pe Dumnezeu este ca “o haina manjita”

(Isa 64:6) deoarece, incercand sa-l impresionam pe Dumnezeu prin faptele noastre bune este ca

si cum am incerca sa mituim un judecator, dar Dumnezeu nu este un judecator corrupt si deci, nu

va accepta mita de la noi.

11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ?

Unii oameni se inseala crezand ca sunt salvati deoarece asculta cu regularitate predicatori

precum Paul Washer sau Tim Conway care predica un mesaj dur si fara compromis. Iuda a

ascultat si el cu regularitate mesajul puternic si fara compromis rostit chiar de Isus si totusi, nu a

fost convertit.

12. Primesti raspuns la rugaciuni ?

In marea mila a lui Dumnezeu, Cain a primit raspuns la rugaciunea sa (Gen 4:13-15) dar

nu a fost convertit (v5, v16) si de asemenea, cei zece leprosi au primit raspuns rugaciunii lor

si au fost vindecati, dar numai unul a fost convertit. Exista cazuri in care Dumnezeu raspunde la

rugaciunile oamenilor neconvertiti iar in aceste cazuri “bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la

pocainta” (Rom. 2:4). Doar pentru ca ai avut niste rugaciuni implinite nu inseamna ca esti convertit

cu adevarat..

13. Ai “Crestin“ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ?

Doar pentru ca sustii ca esti crestin, nu inseamna ca si esti. Isus a zis ca in ziua judecatii multi

vor sustine ca sunt crestini (Mat. 7:21-22), dar Isus le va spune, “Niciodata nu v-am cunoscut;

departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (v.23)

Multi rastalmacesc cuvintele lui Isus din Mat 10:32 “De aceea, pe oricine Ma va marturisi

inaintea oamenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri;” spunand ca

cine il marturiseste public pe Hristos este cu adevarat crestin chiar daca prin stilul sau de viata

il neaga pe Isus : “Cine pacatuieste este de la diavolul” (1 Ioan 3:8) iar Isus spune:: “De ce-Mi

ziceti: “Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?” (Luca 6:46)

14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ?

L-ai invitat vreodata pe Isus in inima ta ? Ai luat vreodata o decizie pentru Isus ?

Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in fata ?

Multi se inseala crezandu-se salvati doar pentru ca au rostit candva o rugaciune de

genul “rugaciunea pacatosului” sau ca si-au notat in Bibliile lor data si ora la care au rostit aceasta

rugaciune. Dar, din pacate, ambele sunt niste sperante desarte. Cand tanarul bogat L-a intrebat

pe Isus “ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” (Marc 10:17) El nu i-a raspuns “repeta

aceasta rugaciune dupa mine” ci i-a spus ca trebuie sa renunte la idolii sai “Apoi vino, ia-ti crucea

si urmeaza-Ma.” (Marc 10:21) Suntem mantuiti prin Isus Hristos si nu ca rezultat al faptelor

noastre (Efes 2:8-9)

Este o rastalmacire a textului (Rom 10:9) “Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn

si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit..” sa crezi ca cineva

este mantuit doar pentru ca a rostit o rugaciune sau ca a luat o “decizie pentru Isus” Acest

verset trebuie luat in contextul in care a fost scris, fiind adresat Bisericii din Roma care suferea

o mare persecutie (Rom 8:35-36) iar cine marturisea cu gura ca este crestin avea de suferit

anumite consecinte: inchisoare, tortura sau moarte. Isus a spus ca in ziua judecatii nu oricine il

marturiseste cu gura va intra in Imparatia cerurilor “Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va

intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Mat. 7:21) Acesti

oameni sunt convinsi ca sunt sinceri si fac multe lucrari “in Numele lui Isus” (vers. 22) Isus le va

spune “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” (v.23).

Isus nu le spune celor “multi” (vers.22) care-L marturisesc cu gura ca Domn ca au fost mantuiti

candva dar si-au pierdut mantuirea ci, mai de graba “Niciodata nu v-am cunoscut” (v.23) ceea ce

inseamna ca acestia nu au fost niciodata convertiti.

Cei care spun “Eu simt, in inima mea, ca sunt mantuit” ar trebui sa ia aminte la ceea ce spune

Scriptura care avertizeaza ca “Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea,” (Ier.

17:9)

15. Ti-a spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai

venit in biserica lui Hristos”?

Dupa cum numai stilul de viata de-a lungul timpului este o evidenta clara daca cineva a fost sau

nu mantuit (Mat 7:16) tot asa nimeni, nici chiar pastorul bisericii, nu poate fi sigur de conditia

spirituala a unei alte persoane. Isus avertizeaza ca va fi neghina (falsi convertiti) printre grau

(adevarati convertiti) si va fi destul de greu pentru oameni sa-I separe (Mat 13:29). Daca ti sa

spus vreodata “sigur ca esti mantuit” asta nu inseamna nimic si nu ar fi indicat sa te bazezi

pe o astfel de afirmatie. Biblia ne avertizeaza ca sunt multi invatatori mincinosi care le spun

oamenilor ca “totul este bine”cand in realitate, nu este asa (Ier 8:11, Mat 7:13-20) iar Isus, in pilda

semanatorului avertizeaza ca exista acele “pamanturi stancoase” care, la prima vedere, arata ca

si cum ar fi convertiti, dar in timp arata ca de fapt nu au fost niciodata convertiti (Mat 13:20-21)

16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?

Sa ai un anume dar spiritual nu inseamna neaparat convertire si nu ar fi indicat sa te

increzi in acel dar.. Cei “multi” din Matei 7, carora Isus le va spune “Departati-va de la Mine,

niciodata nu v-am cunoscut !” prooroceau si faceau minuni dar, nu au fost niciodata convertiti..

“Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? Nam

scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci

le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati

faradelege.”’” (Mat. 7:22-23)

Caiafa, de asemenea, a proorocit “Unul din ei, Caiafa, care era mare preot in anul acela, le-a

zis: “Voi nu stiti nimic; oare nu va ganditi ca este in folosul vostru sa moara un singur om pentru

norod, si sa nu piara tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindca era mare preot

in anul acela, a prorocit ca Isus avea sa moara pentru neam.”. (Ioan 11:49-52)

Cartea Evrei vorbeste despre “cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au

facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului

viitor -” (Evr. 6:4-5) dar care totusi s-au indepartat aratand ca nu au fost niciodata convertiti cu

adevarat (1 Ioan 2:19; Mat. 7:23)

Pe ce te bazezi cand spui ca te tuci in rai?

Nu exista nimic altceva care sa poata trimite pe cineva in rai in afara de lucrarea perfecta a

Domnului Isus terminata la cruce. (Ioan 19:30, Evr 10:10, Iuda 1:3).

Multi pretind ca “cred in Isus” dar daca ii intrebi “Ce te face sa crezi ca ajungi in rai?” iti raspund

ceva de genul “Pentru ca l-am acceptat pe Isus” sau “Pentru ca ma duc la biserica”, dovedind

astfel ca se bazeaza pe o speranta desarta.

Daca iti pui nadejdea de a ajunge in rai in orice altceva decat in persoana Domnului Isus as vrea

sa iti spun ca este ceva in neregula cu sufletul tau. Isus a spus “eu sunt usa” (Ioan 10:7) iar “cine

nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar.” (Ioan 10:1)

Nu exista alt drum catre viata vesnica, “Isus a zis… “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu

vine la Tatal decat prin Mine..” (Ioan 14:6)

Epistola catre Evrei afirma ca temelia unei convertiri reale este “pocainta de faptele moarte si a

credinta in Dumnezeu ” (Evr. 6:10). Contextul cartii Evrei este bazat pe faptul ca unii crestini s-au

dus inapoi la Lege (Legalism) iar termenul de “fapte moarte” care apare aici reprezinta de fapt,

sperantele false ale acelor oameni care pe langa credinta in Isus se mai bazeaza si pe altceva

pentru mantuirea lor. De aceea cartea Evrei ne spune ca pentru a fi salvati trebuie sa renuntam la

acele “fapte moarte” si sa ne punem increderea numai in Dumnezeul cel viu.

http://illbehonest.com/romana/Sperante-religioase-desarte-care-vor-trimite-multi-oameniin-

iad-Kevin-Williams

Read Full Post »

 

Examinează-ţi credinţa

de John F. MacArtur

Credinţa este inima creştinismului nostru. Îţi voi da un mic test care să te ajute să îţi examinezi credinţa. Cred că bisericile sunt pline de oameni care au un fel de credinţă care nu îi mântuieşte. Iacov o numeşte „credinţă moartă”. 2Corinteni 13:5 spune: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” Vrei cu adevărat să fii sigur de credinţa ta? Vrei să fii sigur că e reală? Te întrebi, privindu-te, dacă eşti cu adevărat creştin? Te întrebi dacă ţi-ai însuşit darul pe care îl dă Dumnezeu şi dacă ai crezut cu adevărat? Ce anume din viaţa ta te ajută să discerni dacă credinţa ta este reală? Care sunt semnele?

Mai întâi, haide să-ţi arăt câteva lucruri care nici nu confirmă, nici nu infirmă credinţa mântuitoare. Bine? Am să-ţi dau o listă de lucruri care nu dovedesc nimic. Poţi fi creştin sau nu şi totuşi să posezi aceste lucruri. Ele nu confirmă, nici nu infirmă credinţa mântuitoare, dar trebuie să le cunoşti pentru a nu fi înşelat.

LUCRURI CARE NICI NU CONFIRMĂ, NICI NU INFIRMĂ CREDINŢA MÂNTUITOARE

1. Moralitatea evidenţiată

La ce mă refer când spun aceasta? Ei bine, unii oameni sunt buni. Unii sunt foarte religioşi, ca de exemplu mormonii, care par a fi extrem de morali, sau catolicii, sau orice alt cult sau religie. Unii oameni sunt pur şi simplu buni, cinstiţi, demni de încredere în ceea ce fac, recunoscători, amabili şi au o moralitate exterioară vizibilă – adică exact lucrul pe care fariseii îl considerau drept atuul lor principal. Există oameni iubitori, unii chiar cu inima blândă. Dar despre a-L iubi şi a-L sluji pe Dumnezeu nu ştiu nimic şi nici nu simt nimic. Indiferent de ceea ce face sau lasă nefăcut acea persoană, ea nu Îl include pe Dumnezeu. Este cinstită în relaţia sa cu oricine exceptându-L pe Dumnezeu. Nu ar fura pe nimeni, doar pe Dumnezeu. Este mulţumitoare şi loială cu toată lumea, nu şi cu Dumnezeu. Nu vorbeşte dispreţuitor sau plin de reproş cu nimeni, doar cu Dumnezeu. Este în relaţii bune cu toată lumea, dar nu şi cu Dumnezeu. Seamănă foarte mult cu acel tânăr bogat care spune: „Toate aceste porunci le-am păzit încă din tinereţe; ce-mi lipseşte?” Aceasta este moralitatea vizibilă, dar nu înseamnă în mod necesar mântuire. Oamenii pot să-şi „cureţe” comportamentul prin reformare, mai degrabă decât prin regenerare.

2. Cunoştinţa intelectuală

Un al doilea lucru care nici nu dovedeşte, nici nu neagă credinţa adevărată, este cunoştinţa. Această cunoştinţă intelectuală nu este o dovadă a credinţei. Cunoştinţa adevărului este necesară pentru mântuire, iar moralitatea este o roadă a ei, dar niciuna nu echivalează cu mântuirea. Vezi, poţi să cunoşti totul despre Dumnezeu şi poţi să cunoşti totul despre Isus – cine a fost El, faptul că a venit în această lume şi că a murit pe cruce, că a înviat şi că se va întoarce. Poţi chiar să cunoşti şi detalii din viaţa Lui. Poţi înţelege toate acestea şi, totuşi, să-I întorci spatele lui Cristos.

Autorul Epistolei către Evrei le scrie în capitolul 6 celor care, ştiind toate aceste lucruri, L-au refuzat pe Cristos. În capitolul 10 el spune: „Dacă nu crezi în ceea ce ştii că este adevărat, calci în picioare sângele lui Cristos.” Sunt mulţi oameni care cunosc Scriptura şi care au cunoştinţe, dar sunt destinaţi iadului! Niciodată nu vei fi mântuit fără cunoştinţă, dar cunoştinţa nu te mântuieşte neapărat.

3. Religiozitatea

Al treilea lucru este implicarea religioasă. Religiozitatea nu este o dovadă a adevăratei credinţe. După cum îi scria Pavel lui Timotei în 2Timotei 3:5, sunt oameni care au „o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” O religie goală. Aminteşte-ţi de fecioarele din Matei 25 care aşteptau şi aşteptau venirea mirelui, care este Cristos. Au aşteptat şi au aşteptat, dar, în final, nu au putut intra cu mirele. Ele au avut de toate, afară de uleiul pentru lampă. Le lipsea ceea ce era mai important. Uleiul este emblematic pentru viaţa cea nouă, pentru Duhul Sfânt care vine să locuiască în om. Ele nu erau regenerate. Erau religioase, dar nu născute din nou. Poţi fi moral, poţi avea cunoştinţă, te poţi implica religios fără să ai credinţă reală.

4. Slujirea

Al patrulea lucru este slujirea. Balaam era profet. Saul din Tars credea că Îl slujeşte pe Dumnezeu omorând creştini. Iuda era predicator şi a fost apostol. Aminteşte-ţi ce a spus Domnul Isus în Matei 7: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.” Slujirea, activitatea, acestea nu sunt dovezi ale credinţei mântuitoare.

5. Conştienţa păcatului

Mulţi oameni au remuşcări în urma păcatului. Ascultă-mă cu atenţie, lumea este plină de oameni care sunt hăituiţi de vina păcatului. Acum cincisprezece ani, vorbind despre oamenii care mergeau la psiholog, am spus, lucru adevărat de altfel, după cum s-a dovedit din teste, că „majoritatea celor care merg la psiholog suferă de vină.”

S-au scris cărţi despre acest lucru. Îmi amintesc cum Clinica Menninger a difuzat o cantitate enormă de materiale despre acest fapt al suferinţei din cauza vinei. Ei bine, psihologii lumii nu au avut niciun remediu pentru vină, pentru că singurul remediu este Evanghelia.

Ce s-a întâmplat, însă, în aceşti cincisprezece ani este că azi nu mai găseşti oameni care să se simtă vinovaţi, pentru că am născocit o psihologie nouă, care elimină vina. Am învăţat să dăm vina pe alţii. Iar noua terapie este să facă omul complet iresponsabil pentru oricare ar fi vina pe care o simte şi să se elibereze de acea vină. Acest lucru se realizează făcând din mândrie, din împlinirea de sine, din preamărirea de sine, din gloria eului, din stima de sine cele mai mari virtuţi, toate acestea eliminând vina. Deci, am născocit o psihologie total neduhovnicească, nebiblică, necreştină, care a luat problema vinovăţiei şi a eliminat-o.

Ce se întâmplă acum în biserică este că, în loc ca predicatorul să predice „eliberarea de vină a păcătoşilor”, se aşteaptă de la el să predice respectul de sine unor oameni egocentrici. Întreaga atmosferă s-a schimbat, iar noi am deviat mesajul nostru, pentru că am îngăduit ca filozofiile zilei să creeze un nou fel de păcătos, care crede că nu simte vină. Cel mai important lucru pe care îl poţi predica unor păcătoşi este păcatul din viaţa lor, legea lui Dumnezeu pe care au încălcat-o şi iminenta judecată ce-i aşteaptă. Acest mesaj nu mai este, însă, popular, datorită acestei noi filozofii şi psihologii care au eliminat de mult timp vinovăţia.

Oamenii nu se mai simt vinovaţi, pentru că au învăţat că terapia le spune că pot da vina pe cineva care le-a făcut ceva. Şi nu contează care e persoana cu care vorbeşti. Dacă ajungi cu ea într-o situaţie de consiliere, în mod inevitabil îţi va spune: ‚Am fost abuzat! Sunt o victimă! Nu sunt responsabil de felul în care sunt!’ În felul acesta păcătosul scapă de vina păcatului şi de o confruntare directă cu Evanghelia. Îmi plăceau mai mult păcătoşii care se simţeau vinovaţi, erau mult mai uşor de abordat.

Există însă oameni care se simt vinovaţi din cauza păcatului. Felix a tremurat atunci când Pavel i-a predicat, dar a continuat să se închine idolilor săi. Duhul Sfânt îi convinge pe mulţi de păcat, neprihănire şi judecată, dar mulţi dintre cei convinşi nu răspund cu pocăinţă adevărată. Unii pot chiar să-şi mărturisească păcatul. Alţii pot să renunţe la păcat spunând: ‚Nu-mi mai place să trăiesc în acest fel, vreau să mă îndrept.’ Renunţă la calea lor, dar nu vin neapărat la credinţa mântuitoare. Aceasta este reformare, nu regenerare. În nicio măsură, convingerea despre păcat nu este o dovadă concludentă a credinţei adevărate. Crede-mă, şi demonii sunt convinşi de păcatul lor – de aceea tremură – dar nu sunt mântuiţi.

6. Siguranţa

Unii oameni spun: ‚Păi, trebuie că sunt creştin de vreme ce mă simt ca un creştin. Cred că sunt creştin.’ Gândeşte puţin! Dacă doar a gândi că eşti creştin te face să fii creştin, atunci nimeni nu ar putea fi înşelat, nu-i aşa? Pentru că imediat ce te-ai gândit că eşti creştin ai şi devenit unul. Deci n-ai putea fi înşelat. Principala ţintă a înşelăciunilor lui Satan este să-i facă să se creadă creştini pe aceia care nu sunt! Acesta-i scopul său. Mulţi oameni se simt siguri de mântuirea lor, dar nu sunt mântuiţi. Îţi spun că sunt milioane de mormoni, de martori ai lui Iehova sau adepţi ai ştiinţei creştine care cred că sunt în drum spre ceruri! Ei bine, nu sunt! Oamenii spun: ‚Dumnezeu n-o să mă condamne. Simt lucrul acesta. Sunt sigur de asta. Sunt în regulă.’ Aceasta nu înseamnă nimic în mod necesar.

7. Un moment al deciziei

Aud oameni spunând: ‚Păi ştiu că sunt creştin, pentru că îmi amintesc când am semnat fişa. Îmi amintesc când am spus o rugăciune. Îmi aduc aminte că am ieşit în faţă, în biserică. Ştiu exact unde mă aflam.’ Am auzit pe mulţi spunând: ‚Îmi amintesc exact unde eram când am făcut lucrul acesta.’ Chiar? Ascultă-mă, simplul fapt că îţi aminteşti un moment nu înseamnă că acel moment reprezintă ceva. Nu înseamnă că acea decizie este validă. Mântuirea nimănui nu este validată de un moment din trecut. Mulţi au spus rugăciuni, au ieşit în faţă în biserică, au semnat adeziuni, au fost botezaţi, au intrat în camere de rugăciune, s-au alăturat unei biserici şi n-au avut niciodată o credinţă mântuitoare. Acestea sunt, deci, câteva dintre nondovezi. Ele nu dovedesc nimic. Te întrebi atunci: ‚Ei bine, ce lucruri dovedesc credinţa mântuitoare?’ Am să-ţi dau repede o listă.

LUCRURI CARE DOVEDESC CREDINŢA MÂNTUITOARE

1. Dragostea pentru Dumnezeu

Asta era! Acum am atins inima problemei, pentru că Romani 8:7 spune: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu”. Necreştinul îl ofensează pe Dumnezeu, se răzvrăteşte înăuntrul lui împotriva lui Dumnezeu, dar persoana regenerată este orientată spre a-L iubi pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi puterea sa. Desfătarea sa este măreţia Domnului, care este prima şi cea mai mare dintre iubirile unui suflet regenerat. Dumnezeu devine cea mai mare bucurie a lui. Pentru că veni vorba, este o mare diferenţă între dragostea pentru Dumnezeu şi acea atitudine egoistă care se concentrează doar asupra propriei fericiri; şi Îl priveşte pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a o atinge, în loc de a avea ca scop glorificarea Lui. De fapt, Isus a spus: „Dacă vă iubiţi tatăl şi mama mai mult decât pe mine, nu sunteţi ucenicii mei” (Matei 10:37).

Îl iubeşti pe Dumnezeu? Iubeşti natura Lui, slava Lui, numele Lui, Împărăţia Lui, sfinţenia Lui? Iubeşti voia Lui? Suprema dragoste pentru Dumnezeu este o evidenţă decisivă a credinţei adevărate. Ţi-este inima înălţată, atunci când Îi cânţi laude, pentru că Îl iubeşti?

2. Pocăinţa de păcat

O dragoste adevărată pentru Dumnezeu trebuie să implice şi ură faţă de păcat. Este un fapt evident. Cine nu pricepe acest lucru? Dacă iubeşti pe cineva, presupun că dragostea ta înseamnă că doreşti binele acelei persoane, nu-i aşa? Dacă ţi-aş spune că îmi iubesc soţia dar nu prea mă interesează ce i se întâmplă, ai pune la îndoială dragostea mea. Pentru că dragostea adevărată caută ce este mai bine pentru obiectul ei. Deci, dacă spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, înseamnă că trebuie să urăsc păcatul, pentru că păcatul Îl ofensează pe Dumnezeu. Păcatul aduce blasfemie lui Dumnezeu. Păcatul Îl blestemă pe Dumnezeu, caută să Îl distrugă pe Dumnezeu, lucrarea Lui şi Împărăţia Lui. Păcatul L-a ucis pe Fiul Său. Şi dacă spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar tolerez păcatul, atunci ai toate motivele să te îndoieşti de dragostea mea. Nu pot să-L iubesc pe Dumnezeu fără să urăsc ceea ce are ca scop să-L distrugă. Adevărata pocăinţă implică mărturisirea şi întoarcerea de la păcat. Ar trebui să fiu îndurerat din cauza păcatului meu. Ar trebui să mă întreb: ‚Sunt eu, oare, profund convins de răutatea păcatului meu? Îl conştientizez eu la fel de rău şi de amar după cum este cu adevărat? Creşte convingerea mea despre păcat pe măsură ce înaintez în umblarea mea cu Cristos? Urăsc păcatul mai mult, pentru că este o ofensă la adresa Dumnezeului meu, pe care Îl iubesc, decât doar pentru că este devastator pentru sufletul meu? Mă îndurerează mai mult atunci când păcătuiesc decât atunci când sunt în necaz? Cu alte cuvinte, ce mă îndurerează mai mult, păcatul meu sau nenorocirea mea? Cum mi se par păcatele mele? Multe? Frecvente? Agravate? Sunt eu mai mult îndurerat de păcatele mele decât de ale altora? Acesta este semnul mântuirii. Adevărata credinţă, care mântuieşte, Îl iubeşte pe Dumnezeu şi urăşte ceea ce urăşte Dumnezeu, adică păcatul.

3. Adevărata smerenie

Adevărata credinţă manifestă smerenie adevărată. Acest fapt este, în mod evident, subliniat în predica de pe munte. Cei săraci cu duhul, cei care sunt flămânzi şi însetaţi după neprihănire, aceia care, după cum se spune în Matei 18, sunt precum copiii, smeriţi şi dependenţi, aceia care se leapădă de sine şi îşi iau crucea ca să-L urmeze pe Cristos – Domnul îi primeşte pe aceia care vin cu un duh frânt şi plin de pocăinţă. Iacov spunea că „El dă har celor smeriţi.” Trebuie să venim înaintea Lui aşa cum a făcut-o fiul risipitor. Adu-ţi aminte ce a spus acesta în Luca 15, versetul 21: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Nu există mândrie în aceste cuvinte. Nu există aroganţa acumulării religioase sau a împlinirii spirituale, ci doar smerenie autentică.

4. Dedicarea în a-L glorifica pe Dumnezeu

Adevărata credinţă, cea care aduce mântuirea, este dovedită şi de dorinţa de a-L glorifica pe Dumnezeu. Orice am face, fie că mâncăm, fie că bem, suntem profund preocupaţi de gloria lui Dumnezeu. Facem ceea ce facem, pentru că vrem să-L glorificăm. O, bineînţeles, de multe ori eşuăm în a face aceste lucruri, dar viaţa noastră este îndreptată pe această direcţie de a-L iubi pe Dumnezeu, a urî păcatul, către smerenie adevărată şi lepădare de sine. Astfel, cunoscându-ne nevrednicia, să fim în totalitate devotaţi gloriei lui Dumnezeu.

5. Stăruinţa în rugăciune

Rugăciunea smerită, supusă şi plină de credinţă este un semn al mântuirii. Strigăm „Ava, Tată” pentru că Duhul Lui, care este în noi, ne îndeamnă să o facem.

Jonathan Edwards a ţinut odată o predică intitulată Ipocriţii sunt deficienţi în slujba rugăciunii secrete. Ipocriţii se pot ruga public, pentru că ceea ce urmăresc ei este să îi impresioneze pe cei din jur, dar sunt deficienţi când este vorba de rugăciunea secretă.

Un credincios adevărat are o viaţă de rugăciune personală, privată, în care caută comuniunea cu Dumnezeu.

6. Dragostea lipsită de egoism

Un alt semn al credinţei mântuitoare este dragostea neegoistă. Ioan spunea: „Dacă nu-ţi iubeşti aproapele, pe fratele tău, care este în nevoie, cum să credem că dragostea lui Dumnezeu locuieşte în tine?” Iar în 1Ioan 3 el spune: „Dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu, iubeşti pe cei pe care El îi iubeşte. Şi Îl iubim pe El şi pe cei din jur ca răspuns la dragostea pe care El ne-a arătat-o.” Ioan 13 spune: „Prin aceasta va şti lumea că suntem ucenicii Lui, prin dragostea ce o avem unii pentru alţii.”

7. Separarea de lume

Pavel le-a spus corintenilor că noi nu am primit duhul acestei lumi, ci Duhul care este de la Dumnezeu. Ioan enunţă acelaşi lucru astfel: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” Un credincios adevărat este separat de lume. Repet, noi eşuăm în aceste domenii, dar acestea sunt direcţia vieţii noastre. Nu suntem perfecţi. Nu am ajuns încă acolo, dar Îl iubim pe Dumnezeu şi vrem să Îl iubim mai mult. Urâm păcatul şi vrem să îl urâm mai mult. Avem o smerenie autentică şi o vrem amplificată. Suntem dedicaţi gloriei lui Dumnezeu. Avem o viaţă de rugăciune privată. Avem pentru cei din jur o dragoste care vine de la Dumnezeu şi vrem să fim separaţi de lumea aceasta.

8. Creşterea spirituală

Dacă eşti creştin adevărat, înseamnă ca eşti în creştere. Asta înseamnă că devii din ce în ce mai mult ca şi Cristos. Viaţa se dezvoltă. Dacă eşti viu, vei creşte. Nu există alternativă. Te vei îmbunătăţi! Vei spori! Vei creşte, pentru că Cel care a început această lucrare o va duce la bun sfârşit (Filipeni 1:6). Procesul va continua. Duhul te va purta de la un nivel al slavei la următorul. Priveşte-ţi, deci, viaţa. Vezi creştere spirituală? Sesizezi scăderea frecvenţei păcatului şi mărirea standardului de neprihănire şi umblare cu Dumnezeu?

9. Ascultarea

Viaţă de ascultare. „Toate mlădiţele în Mine vor aduce roadă”, spune Isus în Ioan 15. În Efeseni 2:10 Pavel spune: „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Aceasta este ascultarea. Suntem mântuiţi pentru ascultarea credinţei. Priveşte la viaţa ta. Vezi toate aceste lucruri? Inclusiv dragostea neegoistă, separarea de lume, creşterea spirituală şi ascultarea? Dacă da, acestea sunt dovezi ale adevăratei credinţe mântuitoare.

Tradus şi adaptat de Răzvan Pop

 

“Valoarea unui OM se poate vedea prin ceea ce daruieste, NU prin ceea ce asteapta sa primeasca” 

Albert

Einstein

 

Read Full Post »

ALTFEL DE FURTUNI PE O ALTFEL DE MARE

Furtuna neascultarii

           Se îmbarcase în fugă, gâfâia încă când a ajuns pe corabie. Ținuse biletul în mână tot timpul să fie sigur că nu îl pierde. Acum era însă în siguranță la bordul corabiei. Privea înspre orizontul neascultării de pe un vapor luat dintr-o localitate numită paradoxal “Corectitudine”. Oare cum s-o fi numit corabia dacă localitatea avea un asemenea nume…?

            Iona 1:3  Şi Iona s’a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S’a pogorît la Iafo(corectitudine), şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s’a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.

            Ciudat cum atunci când vrem să fugim de Dumnezeu parcă și numele localităților ne dau dreptate noua, chiar și prietenii ne sustin iar dusmanii ne îmbărbătează. Cred ca tot timpul corabiile ce merg inspre Tars sunt arhii pline. Toți călătorii mergeau departe de Fața Domnului. Toți cu păpușile acelea numite ”dumnezei în caz de necazuri, inutili pe vreme bună…”

            Totuși Iona dusese la bord mai multă încărcătură decât toți. Nu știau ce să mai facă pentru a ușura corabia. S-au gândit la uneltele de fier, că ele erau cele mai grele, și le-au aruncat peste bord.

Iona 1:5  Corăbierii s’au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s’o facă mai uşoară. Iona s’a pogorît în fundul corăbiei, s’a culcat şi a adormit dus.

         Nu vedeau ei însă tonele de neascultare de pe capul lui Iona, vedeau doar furtuna pe care se chinuiau să o oprească. Până să se dezmeticească, aruncaseră deja cele mai usoare lucruri și lăsaseră în corabie ce era mai greu.

            Până la urmă totul se terminase cu o urna și niște bilețele. Mă întreb cum ar fi fost dacă s-ar fi aflat Isus la bord?

            Pentru ei, ar fi existat și o altă variantă, nu neaparăt aruncarea peste bord. Ar fi putut să îi spună lui Iona să se roage lui Dumnezeu să oprească furtuna și că ei se intorc cu corabia de la Tars și il duc la Ninive. Așa ar fi intrat toți sub ascultarea de Dumnezeu, dar a fost mai usor sa arunci un om peste bord. Și azi e la fel: mai ușor aruncăm oameni din corabie zicând că sunt păcătoși și greșiți; și trebuie să trimită Dumnezeu pești în ajutorul lor că noi nu suntem capabili să îi ajutăm. Altfel ar fi fost de era Isus în corabie.

            Furtuna asta se oprește însă atunci când intri iar sub ascultarea de Dumnezeu. Doamne, ajută-ne.

           Furtuna încrederii în forțele proprii

           Mergeau de ceva vreme în derivă (treisprezece zile), toate speranțele lor aproape că se înecaseră ca și uneltele aruncate peste bord. Au uitat și când au mancat ultima oara. Au facut tot ce se putea din punct de vedere profesional să facă. Cu toată experiența lor nu au putut anticipa ce urma să vină. Se încrezuseră orbește în abilitățile lor și în semnele schimbătoare ale naturii. Cum sa asculte de un biet prizonier atunci cand le spunea:

          Fapte 27:10  şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.

           Au supus și ei la vot, parcă la fel ca și cei din corabia ce mergea spre Tars. Știti ce a iesit? Ce iese in general cand e vorba să iți dai cu părerea despre un lucru rău. Nici la serile de evanghelizare nu au fost atatea mâini ridicate ca pe corabia în care se afla Pavel.

          Fapte  27:12  Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo,

           Și atunci, orice vânt usor ți se pare un semn divin care să iți întărească poziția. Nu? Parcă și vântul suflă în direcția împlinirii poftelor tale, viciilor tale. Dar din pacate, la scurt timp dupa aceea urmează devastatorul vânt, care te lasa fara nimic: fără corabie, fără unelte, fără cârmă. Doar viața. Atât.

        Fapte 27:13  Începuse să sufle un vînt uşor de miazăzi; şi, ca unii cari se credeau stăpîni pe ţintă, au ridicat ancorele, şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.

            Act 27:14  Dar nu după multă vreme, s’a deslănţuit asupra insulei un vînt furtunos, numit Eurachilon.

          Asta e o furtună care se stârnește ori de cate ori avem prea multă încredere în noi înșine. Pavel le-a spus sa nu porneasca la drum. Dar el era un simplu om cu facultate de teologie, nu se pricepea el la navigație, la bărci, iar sutașul a ales să se încreadă în cârmaci și în marinari.  Ajungi să fii pus de Dumnezeu la post involuntar, că nu iți mai ramane altă solutie. Însă atunci când se starnește furtuna asta, nu ai voie sub nici un fel să arunci peste bord nadejdea.

           Act 27:20  Soarele şi stelele nu s’au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică în cît la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.

       Furtuna încercării credinței

       Furtuna asta de obicei se stârnește în viețile credincioșilor atunci când Dumnezeu vrea să le încerce credința. În Marcu 4 ni se relatează cum ucenii au urcat într-o corabie la porunca lui Isus. Și eu cred că El stia ce vroia să facă, de aceea s-a și culcat la cârmă. Aveau în corabie un Isus obosit, un Isus “pretentios” care nu a vrut să doarmă decât la cârmă… (la fel cum azi ar dormi șoferul la volan și când se trezește să iți spună ca Isus: “puțin credinciosule”).

       Cam asa arată furtuna încercării credinței: un Dumnezeu aparent adormit, indiferent, nepăsător

      Mar 4:37  S’a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Mar 4:38  Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

       În furtuna asta te poți tot strădui să vâslești, să iți pui în practică cunoștintele. Nimic însă nu merge. În furtuna asta singura șansă este Isus.

        Furtuna pacatului

        Se întampla ceva deasupra lor, ceva ciudat ce nu mai vazuseră niciodată. Unul din ei întinse mâna pentru a simți ceva umed, iar pe palma lui întinsă căzu un strop de apă. Toți se uitară uimiți în sus pentru că din cer cădeau picuri de apă!. Atunci au început să înțeleagă că tot ce spusese bătrânul Noe era adevărat.

         Gen 7:11  În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s’au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s’au deschis stăvilarele cerurilor.

          Furtuna aceasta numita potop, a fost dezlănțuită din pricina păcatului care ajunsese la culme și pe care Dumnezeu nu mai putea sa îl tolereze. Ne întrebam poate de multe ori de ce și în viata noastră se dezlănțuie uneori furtuni și, de multe ori, motivul este păcatul din viața noastră. Si retineti: din furtuna aceasta singurul lucru care te scapă este neprihănirea. Nu poziția socială, nu banii, nu funcția. Noe a fost salvat de Dumnezeu din pricina neprihănirii lui.

       Pana atunci au predicat ciocanele si cuiele dar în ziua aceea picurii de ploaie au tinut cea mai categorică si necrutatoare predică.

        Gen 6:7  Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

        Insă cu neprihăniții Dumnezeu face legăminte și pictează curcubee.

        Reține-ți în încheiere că dacă suntem oameni ai lui Dumnezeu,  vom ieși din toate furtunile…E drept că vom ieși UZI (și Iona a ieșit ud, și Pavel, și ucenicii) dar VII.

         “Vestitule Capitan, nu iti cerem să oprești furtunile… dar te rugăm ceva: Vino și ramăi Tu la cârmă!”

Autor: Mihai Ardelean

http://www.resursecrestine.ro/editoriale/80824/altfel-de-furtuni-pe-o-altfel-de-mare

 

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: