Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘2014’

10003909_288452511307755_48376616_n

MAI BUN MAI SFANT CA IERI


Să nu laşi soarele s-apună
Peste mânia ta!
De te încrezi în Vestea Bună,
Fă şi ce spune ea!
Lăsat-ai firea să vorbească,
Să strice pacea ta?
De-apucă ura să mocnească,
Vei fi condus de ea!

Nu-i o soluţie negarea
Problemelor ce ai!
Găseşte iute rezolvarea,
De vrei un loc în rai!
În Biblie-i scris să dai iertare,
Să uiţi! Fii altruist!
Al cui eşti prietene, tu oare?
Al tău sau al lui Christ?

De-ai fi de partea Lui, ai face
Aşa cum este scris!
Ai căuta s-adormi în pace
Şi nu în compromis!
De spui că eşti al lui Cristos,
De ce nu ierţi deplin?
De ce adopţi un ton mieros,
Când cugetul ţi-e plin?

Lasă deoparte firea, frate
Şi fii un bun creştin!
Îmbracă hainele curate
Şi cu parfum de crin!
Eşti frământat de presupuneri,
Cataloghezi mereu,
Duci mari poveri pe ai tăi umeri,
Dar unde-I Dumnezeu?

Cel din afară te priveşte
Şi piedică tu-i eşti,
De fapta ta, se poticneşte,
Căci nu ştii să iubeşti
Pe-aproapele, ca şi pe tine,
Curat şi pe deplin!
De nu te pocăieşti, ştii bine,
Te-aşteaptă numai chin!

Nu lăsa soarele s-apună,
Peste mânia ta,
Să poţi rosti o:”Noapte bună!”
Din toată inima!
Şi focul dragostei divine,
Să-ţi dea mereu puteri,
Fii un exemplu! Să fii mâine,
Mai bun, mai sfânt ca ieri!

15/03/14, Barcelona Lucica Boltasu

1922097_288149104671429_80390351_n

Read Full Post »

1467230_749589778402446_709763221_n1415127_659067117466674_375160945_o

Cândva, demult

Cândva, demult,
Am încercat să descifrez în stele,
Viaţa mea…Dar gândurile mele,
Se învârteau în cercuri milenare,
Căutând un strop de pace şi culoare…
Pe corzi de curcubeie, simfonii
Sunau straniu. Iar cântecele mii,
În note calde şi-n sublim acord,
Mă îndemnau să merg doar înspre nord…
Busola timpului pierdut, mi-a fost,
Impuls spre viaţa traiului anost,
Dar saturat de grijuri şi nevoi,
Am vrut să-mpart avutul meu la doi,
Enumerând ce am şi ce-am primit,
Am realizat că sunt un parvenit,
Ce-a luat de-a gata fără vreun efort,
Tot ce-a fost sfânt. De-atunci în mine port,
Lumina, Calea, Apa, Pâinea, Viaţa,
Mă bucur când apuc iar dimineaţa,
Căci ştiu că n-am vreun merit pe pământ,
Ci totul se cuvine Celui Sfânt,

Cândva, demult,
Căutam avid răspuns la o-ntrebare:
“De ce există-atâta nepăsare,
Indiferenţă, lipsă de iubire…
Şi ce înseamnă oare, fericire?
Trecând prin prelucrare, în cuptor,
Am învăţat ce-nseamnă ca să mor,
Sub flacăra credinţei ca să ard
Şi să-nţeleg că viaţa nu-i hazard,
Că tot ce sunt ca om pe-acest pământ,
E dat de Dumnezeul nostru Sfânt.
Şi-atâta timp cât sunt un egoist,
Nu-L pot cunoaşte-n Adevăr pe Crist,
Când lepădarea sinelui va fi
Totală, taina vieţii-oi dobândi,
Acel ce e-nfrânat şi e smerit,
E numit “fiu”, de Tatăl e iubit,
De-aceea eu în ascultare stau
Şi viaţa-ntreagă Domnului o dau.

Nu mai privesc întrebător la stele,
Ci vreau să mă înalţ mai sus de ele,
Pe aripile Duhului cel Sfânt,
Mă voi desprinde de acest pământ
Şi-acompaniat de-al îngerilor cor,
În simfonii de dragoste şi dor,
Voi căuta un loc în galaxii,
Unde-am s-aştept docil Isus, să vii,
Ca să mă iei Acasă…Maranata!
Vino degrabă, să mă duci la Tata!

 Scrisa de Lucica Boltasu -azi 26 Ianuarie 2014

67878_474465079270294_1473963252_n1622115_692501500771664_175646238_n

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: