Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘18 MARTIE’

3682_341749005911605_1520258214_n

FERESTRE DESCHISE MEDITATII T.AUSTIN SPARKS 18 Martie

DE LA:FERESTRE DESCHISE

18 Martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru. (2 Cronici 20:20)

Ascultați ce spune Iosafat mai târziu: ”Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.” Nu înseamnă aceasta Ehud? ”Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru”, scăpați de toate îndoielile voastre, de nesiguranța voastră; scăpați de dezbinarea din inima voastră; scăpați de întrebări; rămâneți fermi în Dumnezeul vostru, ”și veți fi întăriți”. Observați mesajul pentru inimile noastre. Dacă în viața noastră a pătruns limitarea, frânarea, înfrângerea și abaterea de la gândul Domnului, iar forțele împotriva noastră au obstrucționat calea de scăpare, au asediat viața noastră, astfel că ne simțim incapabili de a merge mai departe, ce ni se spune despre calea de scăpare? Primul lucru este credința care se bizuie pe tăria lui Dumnezeu. Cel de-al doilea este ajungerea în locul unde am scăpat de toate întrebările noastre față de legătura noastră cu Domnul, de rămânerea noastră în El, de acceptarea noastră; locul unde scăpăm de toată dezbinarea sufletului și rămânem tari prin credința în Fiul care Se află la dreapta Tatălui. Apoi, pe acel teren al siguranței credinței în Domnul, a credincioșiei lui Dumnezeu, a siguranța voii Lui pentru ființa noastră, pe terenul biruinței, ridicăm Cuvântul lui Dumnezeu strâns legat de viețile noastre pentru a nimici forțele care ne împresoară, care ne asediază.

Ne aducem aminte cum vrăjmașul a încercat acest lucru chiar și cu Martin Luther. El a încercat să-i dezbine sufletul în privința acceptării lui de Dumnezeu, aducându-i înainte stângăcia lui; adică, inutilitatea, neputința lui, iar diavolul a căutat să-i scrie păcatele pe frunte ca și o acuzație împotriva lui. Martin Luter spunea că s-a simțit distrus, cufundat și pierzând încrederea și credința, până când și-a amintit cuvântul Domnului. Atunci el s-a agățat de Cuvântul lui Dumnezeu, s-a ridicat și a doborât vrăjmașul spunându-i: Da, tot ce mi-ai spus este adevărat, dar ai uitat un lucru: ”Sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, mă curățește de orice păcat”. Diavolul l-a părăsit și Luther a ieșit din luptă biruitor. Aceasta este o ilustrație simplă, bine cunoscută a acestui lucru. Dacă vrăjmașul ne poate dezbina sufletul prin îndoială, întrebări sau nesiguranță suntem un popor legat și înfrânt; dar ocupându-ne locul de drept: Cristos viața noastră, Cristos neprihănirea noastră, Cristos rămânerea noastră, Cristos totul, și refuzând această dezbinare a sufletului, putem lua Cuvântul lui Dumnezeu și putem să-l folosim împotriva forțelor rele și să găsim astfel modalitatea de scăpare. Toată problema se rezolvă printr-o rămânere puternică pe terenul unirii noastre sigure cu Dumnezeu în Cristos și refuzarea oricărei dezbinări a inimii. Dacă vrăjmașul ar fi avut succes în privința noastră, puțini am fi aici unde suntem astăzi. Vrăjmașul poate crea un mediu întunecos, dens, gros așa încât să ne facă să credem că cerul este închis și că iadul ne înconjoară. Apoi, imediat, el vă va spune că Domnul are o dispută cu voi, că Domnul v-a lăsat în seama planurilor voastre și că El nu mai este cu voi. Diavolul este întotdeauna acuzatorul fraților. Cum vom scăpa? Dacă vom ceda, acela este sfârșitul înaintării noastre, sfârșitul biruinței noastre, sfârșitul creșterii noastre spirituale. Cum vom birui? Fiind uniți în inimă cu mărturia lui Dumnezeu referitoare la Fiul Său, stând pe acel teren și folosind Cuvântul lui Dumnezeu: ”Este scris…”. După ce Domnul Isus a rostit acele cuvinte, diavolul l-a părăsit. Când Ehud a biruit, țara a avut pace timp de patruzeci de ani. Ar fi putut fi mult mai mult dacă poporul nu ar fi păcătuit. Dacă stăm pe terenul Lui, acolo există odihnă, pace și biruință. Domnul să vorbească acest cuvânt în inimile noastre.

Din: Restaurarea din ziua eșecului

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați:www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați:http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

376871_341702395922623_1452409023_n

Read Full Post »

205888_130669577078797_997907133_n575766_213119955464284_100002988420602_362866_1791139158_n

 TOTUL PENTRU

GLORIA LUI

18

MARTIE

Să mă ridic atât de sus?

Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu.

2 Corinieni 7:1

…Având deci aceste promisiuni.” Eu revendic împlinirea promi­siunilor lui Dumnezeu în viaţa mea, şi pe drept, dar aceasta este numai perspectiva umană; perspectiva divină este ca, prin promi­siunile Sale, să recunosc drepturile lui Dumnezeu asupra mea. De exemplu, înţeleg eu că trupul meu este templul Duhului Sfânt sau am vreun obicei trupesc care în mod clar nu poate sta în lumina lui Dumnezeu? Prin sfinţire. Fiul lui Dumnc/cu ia chip în mine, apoi cu trebuie să-mi transform viaţa naturală într-o viaţă spirituală prin ascultarea de EL Dumnezeu ne învaţă până în cele mai mici amă­nunte. Când El începe să te cerceteze, nu te sfătui cu carnea şi sângele, ci curăţeşte-te imediat. Păstrează-te curat în umblarea ta zilnică! Trebuie să mă curăţ de toată întinăciunea cărnii şi a duhului, până când ambele sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. Este gândirea mea spirituală în acord perfect cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din mine sau sunt rebel în mintea mea? Îmi formez eu gândul lui Cristos? El n-a vorbit niciodată de pe poziţia drepturilor Lui, ci a vegheat mereu ca duhul Lui să fie permanent supus Tatălui Său. Eu am responsabilitatea de a-mi păstra duhul în armonie cu Duhul Lui şi atunci, treptat, Isus mă va ndica la înălţimea la care a trăit El – în consacrare perfectă faţă de voia Tatălui Său, ncacordând atenţie nici unui alt lucru. Îmi duc eu până la capăt această sfinţenie în frică de Dumnezeu? Este Dumnezeu liber să lucreze în mine şi încep ceilalţi să-L vadă din ce în ce mai mult pe El în viaţa mea?Fii serios în dedicarea ta faţă de Dumnezeu şi lasă cu bucunc deoparte toate celelalte lucruri. Pune-L literalmente pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta.

SCRIPTURILE

ÎN

FIECARE

ZI

18

Martie

 Geneza 46:1-34

 Dragostea lui Iosif pentru fra­ţii săi şi măreţia iertării sale ne-au ocupat mai mult decât gloria şi bogăţia sa. Pentru aceia dintre noi care trăiesc în familii cu mai mulţi fraţi, nu este aceasta ocazia de a învăţa o mişcătoare lecţie de dragoste şi de sprijin re­ciproc? Dar dragostea lui Iosif pentru tatăl său, Iacov, respectul pe care i-l poartă, bunătatea lui, nerăb­darea de  a-l vedea, graba cu care i-a ieşit în întâmpinare, şi acestea sunt exemple pentru noi. Ne iubim şi ne respectăm noi părinţii în felul acesta? Familia lui Israel se pune la drum trecând prin Beer-Şeba, „fântâna legământului“ (21.31 nota a)! Promi­siunile îi sunt confirmate aici lui Iacov de către un Dum­nezeu credincios: „Nu te teme să cobori în Egipt!“ îi spune El (v. 3; comparaţi cu Isaia 41.14). Ce schimbare vedem în Iacov, cel care odinioară fusese condus de dorinţele sale! Acum se teme să facă un pas fără Dumnezeu! Şi El îl încurajează, promiţându-i că va coborî cu el. Ne poate Domnul însoţi întotdeauna şi pe noi oriunde mergem?Urmează o mişcătoare întâlnire cu fiul prea­iubit care pregătise totul pentru a asigura confortul familiei sale. „Mă duc să vă pre­gătesc un loc“, le-a promis Domnul Isus uce­nicilor Săi, „pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi“ (Ioan 14.2-3).

Domnul este aproape!

(Filip. 4.5)

18

Martie

Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt pârât de Iudei. Fapte 26.2

Fiecare inimă doreşte să aibă cât mai multă fericire în viaţă şi nădăjduieşte mereu că o va avea. Mulţi o caută în bani, avere, frumuseţe, faimă în lume, dar cât de îndurerat este omul când are de-a face cu boala, cu jalea, cu moartea. Versetul de azi de descrie pe un om care era în cătuşe. Nu faptele lui rele l-au adus în starea aceea, el era un întemniţat al lui Cristos. Cât de mult a trebuit să sufere pentru Numele Domnului Isus Cristos! Aceasta l-a descurajat? Nicidecum. El putea să spună: „Viaţa pentru mine este Cristos.” Slăvirea Domnului Cristos în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin Moartea lui. Domnul Isus a suferit mult în urma prigoanei lui Saul, exercitată asupra ucenicilor. El i se descoperă însă lui Saul într-un mod deosebit, încât ura din inima lui este înlocuită cu dragoste, devenind astfel un slujitor al Domnului.Pavel era din cei care a recunoscut că Domnul Isus este Acela „care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Lui îi aparţin toate ceasurile din zi şi din noapte, Nimic nu a fost în stare să-l despartă de dragostea lui Cristos, care l-a făcut fericit cu adevărat. Evreii se bucurau când au putut da ceva pentru Numele Domnului Isus pentru că făcând aşa îşi strângeau o comoară în ceruri. Mulţi alţii după el şi-au găsit fericirea adevărată pentru viaţa lor vremelnică şi veşnică trăind pentru Domnul Isus. Ai găsit şi tu această fericire? Dacă nu vino la Domnul Isus. El te cheamă.Cristos este CALEA noastră, noi umblăm în El. El este ADEVĂRUL, noi îl îmbrăţişăm. El este VIAŢA noastră, noi o trăim în El. El este Domnul nostru, noi îl alegem să guverneze peste noi. El este STĂPÂNUL nostru, noi îl servim. El este ÎNVĂŢĂTORUL nostru de care ne lăsăm instruiţi, El este adevărata VIŢĂ în care rămânem, El este PĂSTORUL nostru de care ne lăsăm conduşi, ..

MANA DE DIMINEAŢĂ

 MARTIE   18

IOAN: 17,23

“Duhul adevărului… voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne în voi şi va fi în voi…” “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.”

ţi din cei ce iubesc pe Domnul Isus realizează că împreună cu ei locuiesc cele trei Persoane ale Sfintei Treimi? Să nu lăsăm ca minunatul adevăr că Duhul Sfînt rămîne cu noi şi trăieşte în noi să umbrească cel mai scump adevăr, că Tatăl şi Domnul Isus sînt deasemenea prezenţi cu noi. învăţînd pe ucenicii Săi despre întoarcerea Sa în cer, Domnul Hristos în mod specific i-a învăţat, spunînd: “Mă voi arăta lui”, aceluia care Mă iubeşte. Cuvintele Lui nu erau goale, de umplutură, cum de multe ori sînt ale noastre! El realmente Se aşteptă de la noi să avem cunoştinţa şi experienţa vie a prezenţei Lui ca şi pe cea a Tatălui şi a Duhului Sfînt. De ce se întîmplă ca această cunoştinţă, această realizare a prezenţei în noi a Sfintei Treimi este totuşi străină multora dintre noi? Noi gîndim drept că Dumnezeu este în cer, dar gîndim greşit că cerul este undeva, foarte departe cum sînt galaxiile îndepărtate, la distanţe greu de calculat. Dacă, în adevăr, ne gîndim la cer, ca fiind un tărîm spiritual, atunci putem să ne gîndim că Dumnezeu este prezent oriunde şi deci prezent cu fiecare din noi. Dar făgăduinţa aceasta de a fi cu noi, nu este numai datorită Omniprezenţei Lui: este vorba de o apropiere specială pentru că noi sîntem făpturi alese şi iubite special de El.şi atunci, de ce experienţa acestei apropieri a Lui este străină multora din noi? Răspunsul este clar! Noi nu îndeplinim condiţia legată de făgăduinţă, şi anume, că îl iubim şi păzim poruncile Lui (vs. 21) Apostolul Ioan spune că “părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos”. (lloan 1:3). Dar părtăşia aceasta este condiţionată de umblarea noastră în lumină, pentru că Dumnezeu este luminăşi în El nu este întuneric” (vs. 5) şi Ioan merge mai departe şi spune că “dacă umblăm în lumină… avem părtăşie unii cu alţii.” Iată primul efect minunat al părtăşiei noastre cu Sfînta Treime: părtăşia noastră frăţească. Nu putem deci avea părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său, Domnul Isus Hristos, dacă nu putem avea părtăşie unii cu alţii. Noi trebuie să umblăm în lumina în care este Dumnezeu şi umblarea în această lumină ne face să avem părtăşie unii cu alţii” (vs. 7) Altfel “minţim şi nu trăim adevărul”.

Dumnezeu să ne ajute să realizăm ce mare favoare ni s-a făcut de a avea Sflnta Treime în noi, nu ca o părtăşie temporarăşi trecătoare, ci pentru totdeauna şi aceasta să ne facă să ne iubim în adevăr.

Cuvântul

lui

Dumnezeu pentru astăzi

MARTIE

2014

18 MARTIE       GÂNDESTE-TE LA O SCHIMBARE

„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbe 21:5)

În cartea sa: „Thinking for a Change (Gândeşte-te la o schimbare)”, Dr. John Maxwell spune: „Gândul potrivit, plus persoanele potrivite, din motivul potrivit produc întotdeauna rezultatul potrivit”. Să ne oprim câteva clipe şi să le luăm pe rând: 1) Gândul potrivit. Gândirea produce idei, iar ideile au o putere şi un potenţial incredibil. Dar fiecare idee începe ca „un gând sămânţă”, aşa că trebuie să-l hrăneşti şi să-l protejezi. 2) Persoanele potrivite. Când expui ideile potrivite oamenilor potriviţi, se întâmplă lucruri măreţe. In compania lor, ideea înfloreşte şi începe să apară ca fiind posibilă. 3) Mediul potrivit. în mediul potrivit, gândirea este valorificată, ideile au un suflu proaspăt, părerile celorlalţi sunt bine primite, se aşteaptă schimbări, se încurajează întrebările, se verifică orgoliile, ideile sunt bine venite, iar gândirea generează lucru în echipă. 4) Momentul potrivit. împăratul Adrian a spus: „A avea dreptate prea devreme înseamnă a greşi”. Chiar dacă eşti încă în etapa „prelungită” a unei idei, fă-o cunoscută fără să mai aştepţi, fără cadre de timp sau scopuri definite rigid. De ce? Deoarece dacă încerci s-o aplici prea devreme, s-ar putea să nu supravieţuiască. 5) Motivul potrivit. J.P.Morgana spus: „Omul are întotdeauna două motive pentru a face ceva: o ideea bună şi adevăratul motiv”. Motivele contează -iar motivele egoiste ne descalifică. Dumnezeu stă numai în spatele ideilor care îi împlinesc scopurile şi care demonstrează dragostea Lui pentru alţii. Uneori o idee devine măreaţă când intră în parteneriat cu o altă idee; alteori, ea excelează aşa cum este. Un lucru e sigur: când îţi dezvolţi gândirea, gândirea te dezvoltă pe tine.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

18

Martie

Text: Psalmul 14

...toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Psalmul 14:3

PORTRETUL UNUI PĂCĂTOS

Unii oameni pretind că sînt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mîntuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sînt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi! H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut cîteva fotografii în timp ce era mort de beat. După cîteva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzîndu-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Cîţi sînt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”. Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce sîntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mîntuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sîngele vărsat de Cristos. Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcînd din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfînt. – R.W.D.

Odată păcatul domnea-n sufletul meu
îndepărtîndu-mi calea de-al meu Dumnezeu.
O, ce fericire, Isus m-a găsit;
Sînt azi păcătos, prin har mîntuit.Gray

Nimic nu ne orbeşte mai mult fatăde adevăratul caracter al păcatuluidecît faptul că este păcatul nostru.

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

18

Martie

DIMINEAŢA

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Christos Isus. Galateni 3:26

Calitatea de părinte a lui Dumnezeu este valabilă pentru toţi copiii Săi. Ah! Puţin credinciosule, ai spus adesea „o, dacă aş avea curajul celor inimoşi, aş putea fi la fel de viteaz ca şi ei! Dar vai, eu mă clatin la fiecare pas, şi mă sperii de umbra mea”. Ascultă, puţin credinciosule. Cei inimoşi sunt fiii lui Dumnezeu, ca şi tine; cei inimoşi nu au nimic în plus faţă de tine. Petru şi Pavel, cei mai favorizaţi apostoli, au făcut parte din familia lui Dumnezeu, ca şi tine. Cel mai slab creştin este tot fiu, ca şi cel puternic.

Prin legământul veşnic de iubire
Întemeiat odată cu Pământul
Cel tare, cel fricos, cel slab din fire
Sunt una în Christos, Cuvântul.

Toate numele sunt înregistrate în acelaşi registru de familie. Unul poate avea mai mult har şi altul mai puţin, dar Dumnezeu Tatăl nostru ne priveşte pe toţi cu aceeaşi iubire. Poate că unii fac mai multă lucrare, şi aduc mai multă slavă Tatălui, dar cel al cărui nume este ultimul în Cartea Vieţii este copil al lui Dumnezeu, la fel cu cel care stă printre cei puternici ai Săi. Să ne bucurăm şi să ne veselim, fiindcă ne putem apropia de Dumnezeu spunându-l „Tatăl nostru”. Totuşi, chiar dacă ştim acest lucru, să nu ne mulţumim cu o credinţă slabă, ci să cerem, ca şi apostolii, mai mult har. Oricât de slabă ar fi credinţa noastră, dacă este reală, vom ajunge în cer în cele din urmă; dar dacă nu ne vom onora Stăpânul în timpul peregrinării noastre, nu vom avea nici noi parte de bucurie şi pace. Dacă vrei să trăieşti pentru slava lui
Christos şi să fii fericit în slujba Sa, cere să fii umplut de sentimentul adopţiei din ce în ce mai mult, până vei simţi că „în dragoste nu este frică”.

SEARA

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit si Eu pe voi. Ioan 15:9

Aşa cum îşi iubeşte Tatăl Fiul, aşa îşi iubeşte Isus poporul. Cum este dragostea divină? Dumnezeu L-a iubit pe Isus fără margini şi, în acelaşi fel, Isus îşi iubeşte poporul. „Te-am iubit cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3). Poţi să stabileşti cu uşurinţă începutul iubirii omeneşti; poţi să-ţi aminteşti clipa în care ai început să-1 iubeşti pe Christos, dar iubirea Sa faţă de tine este un râu al cărui izvor este ascuns în veşnicie. Dumnezeu Tatăl îl iubeşte pe Isus fără nici o schimbare. Creştine, bucură-te să ştii că nu există nici o umbră de schimbare în dragostea lui Christos faţă de cei care se odihnesc în El. Poate că ieri ai fost pe culme, şi ai spus „El mă iubeşte!” Astăzi se poate întâmpla să ajungi în valea umilinţei, dar El te iubeşte la fel de mult. Pe cele mai înalte culmi, I-ai auzit vocea vorbindu-ţi în cântec de iubire; acum, la nivelul mării sau chiar în mare, când toate valurile şi talazurile Sale trec peste tine, Inima Lui este credincioasă alegerii dintâi. Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemărginită, şi la fel îşi iubeşte Fiul poporul. Credinciosule, nu trebuie să te temi că se va rupe funia de argint, fiindcă dragostea Lui nu va înceta niciodată. Rămâi liniştit fiindcă Christos va merge cu tine până în mormânt, iar când te vei ridica din el îţi va fi Călăuză spre culmile cereşti. Mai mult, Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemăsurată, iar Fiul îi învăluie pe cei aleşi în aceeaşi iubire, întreaga inimă a lui Isus este dăruită poporului Său. El „m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Dragostea Lui depăşeşte înţelegerea noastră. Avem un Mântuitor neclintit; un Mântuitor preţios, a cărui iubire este nemăsurată, neschimbată, fără început şi fără sfârşit, după cum Tatăl ÎI iubeşte pe El! Iată hrană din belşug pentru sufletele noastre. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă până la măduva şi grăsimea ei.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Marţi-18    Martie

Deoarece carnea pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva cărnii; şi acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi ceea ce aţi dori. Dar, dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege.  Galateni 5.17,18

Carnea şi Duhul nu au niciun punct comun: lucrarea unuia nu lasă loc pentru a celuilalt. Dumnezeu nu va da slava Sa altuia; iar carnea nu îşi va abandona niciodată egoismul ei necinstit. Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze, energia cărnii trebuie dată deoparte. De fapt, doar vocea Sa poate să aducă linişte în suflet, pentru ca omul să poată vedea lucrarea Sa şi să se bucure de ea. Atunci când carnea este activă, nu va exista mulţumire, nici recunoaşterea adevăratei glorii a lui Dumnezeu. Nu este imposibil pentru un credincios să facă ceea ce Îi place lui Dumnezeu, însă amestecul cărnii ne va împiedica să facem ceea ce am dori să facem.Totodată, umblarea prin Duhul nu este o cerinţă comparabilă cu poruncile legii, aşa cum o privesc unele suflete. Ei încearcă să ajungă într‑o astfel de stare. Însă aici nu este vorba despre a ajunge undeva: mai degrabă ceea ce se cere este răbdarea credinţei şi rămânerea în linişte în prezenţa lui Dumnezeu – nu efort, nu strădanii, pentru că, „dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege“. Duhul lui Dumnezeu nu va călăuzi niciodată sufletul să îşi pună ca şi ghid standarde legaliste; El Însuşi este ghidul sufletului: El călăuzeşte în tot adevărul, preocupă inima şi mintea cu Hristos, un standard infinit mai curat, mai deplin decât legea. Ce loc de odihnă dulce este acesta, unde nu constrâns, ci de bunăvoie, te bucuri să îţi pleci umărul sub jugul uşor al Domnului Isus! L. M. Grant

Trăind pentru Hristos, dau mădularele mele

Ca roabe lui Dumnezeu, pecetluite pentru vecie.

„Nu sub lege“ mă găsesc acum, „ci sub har“;

Păcatul este detronat, Hristos domneşte!

Glorie lui Dumnezeu! T. R

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

MARTIE

18 MARTIE

«Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea amin­te pe care o păstrez despre voi. în toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.»      

 Filipeni 1,3-5

Cu toate că apostolul Pavel se afla într-o situaţie dispe­rată, gândurile sale despre viaţa de credinţă şi despre fraţi erau neschimbate. Motivaţia lui era: «,.. partea pe care o lu­aţi la Evanghelie». Această umblare împreună, această părtăşie creează o atmosferă plină de binecuvântare. Este bine dacă ne întrebăm cu toată seriozitatea: cum mă raportez eu la ceilalţi? Gândurile au putere pentru că, chiar dacă nu pot fi auzite, ele pot fi simţite. Ştim cu toţii că diavolul vrea să îi dezbine pe copiii lui Dumnezeu, iar puterea gândurilor de binecuvântare pentru ceilalţi, a dragostei unul faţă de altul în Cristos, să dispară. Te gândeşti cu drag la toţi cei din ju­rul tău? Îi iubeşti cu adevărat? Credinciosul superficial es­te dominat de gânduri care au legătură cu propria lui stare, pe când gândirea binecuvântată a credinciosului în Duh creează independenţă faţă de problemele personale. Bine­cuvântaţi sunt acei oameni care îi poartă în gând şi rugă­ciuni pe cei din jurul lor, în ciuda propriilor probleme. Aici este misterioasa, dar divina putere a Bisericii lui Isus Cristos!

 MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

18  martie

„După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată! A sosit ceasul. Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.

Ioan 17:1

 Este plăcut dacă ne putem ridica ochii spunând: „Tată, Tată iubit!”În orice împrejurare, chiar şi în cel mai mare necaz, putem să ridicăm privirea spunând: „Tată iubit! Chiar dacă ni se pare că după îndelungate rugăciuni, Dumnezeu nu ne-a răspuns. În situaţii asemănătoare nu este bine să privim să privim în jurul nostru, pentru a nu fi clătinaţi. Chiar dacă zidurile Ierihonului nu se clatină, putem spune:”Tată Iubit!”Proslăvirea este un lucru minunat. „Tată, proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.” Când am fost născuţi din nou, El S-a proslăvit în noi. Atunci am trăit mântuirea, o putere care avenit peste noi, o lumină care a alungat întunericul, care ne-a luat povara. Am înţeles atunci cât de mult ne-a iubit Dumnezeu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine se încrede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” La Golgota ne-a fost arătataă dragostea Tatălui şi a Fiului către noi. Dragostea Lui Dumnezeu faţă de păcătoşi ne-a fost arătată prin jertfirea Fiului Său. Mântuitorul nostru nu a dat înapoi în faţa crucii. El nu S-a dus numai până la Ghetsimani, unde Diavolul a încercat să-L ispitească. Dacă ar fi dat înapoi şi ar fi început să se îndoiască, nu ar fi putut să ne răscumpere la Golgota.

 TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

 

18 martie

MEREU NEPRIHĂNIŢI

Rugăciunea neprihăniţilor, îi este plăcută.

Proverbe 15.8

Aceste cuvinte sunt o făgăduinţă, căci este adeverirea unui fapt împlinit în toate timpurile. Dumnezeu găseşte mare plăcere în rugăciunea celor neprihăniţi. Prima noastră grijă trebuie să fie, să fim hotărâţi a merge drept pe cale; să nu fim necinstiţi în serviciul nostru, cedând la rău, căci cel ce se abate de pe cale la dreapta sau la stânga, va trebui să iasă singur din încurcătură. Dacă luăm căi lăturalnice, nu ne vom putea ruga, şi dacă totuşi vom îndrăzni s-o facem, cerul va fi închis la cererile noastre.Să ne supunem voii lui Dumnezeu, după cum ne e descoperită. În acest caz ne putem ruga în siguranţă. Dacă ruga noastră e plăcută lui Dumnezeu, să nu-L lipsim de ceea ce Ii face plăcere. El nu se uită la cuvinte alese, ci Ii plac cuvintele simple ale copiilor Lui şi ascultă gânguritul fiilor Săi născuţi de curând. Nu ar trebui să ne bucurăm în rugăciune, pentru că El găseşte plăcere în ea? Să ducem necazurile noastre, înaintea Tronului Său. Dumnezeu ne dă multe prilejuri de rugăciune şi trebuie să-I mulţumim pentru aceasta.

IZVOARE IN DEŞERT

18 Martie

Isus n-a mai dat nici un răspuns. (Marcu 15:5)

Nu este nici o scenă în toată Biblia mai măreaţă decât Salvatorul nostru rămânând tăcut înaintea oamenilor care-L învinuiau. Cu o singură izbucnire scurtă de putere divină, sau un singur cuvânt aprig de mustrare, ar fi putut să-i facă pe acuzatorii Lui să se proştearnă la picioarele Sale. Însă El n-a dat nici un răspuns, lăsându-i să-şi exprime şi să-şi manifeste răutatea extremă. El rezistă prin puterea TĂCERII , Mielul sfânt şi tăcut al lui Dumnezeu.Există un loc al tăcerii care-I dă oportunitatea lui Dumnezeu să lucreze pentru noi şi să ne dea pacea. Este o tăcere care opreşte planurile noastre, răzbunările noastre, şi căutarea unui mijloc temporar de a ajunge la un deznodământ prin propria noastră înţelepciune şi judecată. În schimb, Îl lasă pe Dumnezeu să dea un răspuns, prin statornica şi fidela Sa iubire, la cruda lovitură pe care am primit-o.O, cât de des zădărnicim intervenţia lui Dumnezeu în folosul nostru, încercând să rezolvăm noi singuri sau lovind la rândul nostru ca să ne apărăm! Fie ca Dumnezeu să dea fiecăruia dintre noi această putere a tăcerii şi acest duh ascultător! Atunci când bătăliile şi disputele noastre pământeşti se vor sfârşi, mulţi îşi vor aminti de noi aşa cum ne amintim noi acum de roua de dimineaţă, de lumina blândă a răsăritului, de briza liniştită a serii, de Mielul de pe Calvar şi de blândul  şi sfântul Porumbel ceresc.   A. B. Simpson

 În ziua când Isus stătea singur

Şi simţea inimile de piatră ale oamenilor,

Şi ştia că venise să ispăşească –

  În ziua aceea „El a tăcut”.

 Ei mărturiseau strâmb la cuvântul Lui,

L-au legat strâns cu o funie,

Şi în batjocură L-au proclamat Domn,

  „Dar Isus tăcea”.

 L-au scuipat în faţă,

L-au târât din loc în loc,

Şi-au vărsat asupra Lui tot dispreţul;

  „Dar Isus tăcea”.

 Prietene, te-ai supărat cumva pentru mult mai puţin,

Şi ai răspuns cu furie, pe care tu o numeai dreptate,

Cu dispreţ şi cu multă răutate?

Salvatorul tău „a tăcut”.

                                                                     L. S. P.

 Mi-aduc aminte că l-am auzit pe episcopul Whipple de Minnesota, care era bine cunoscut ca „Apostolul indienilor“, rostind aceste frumoase cuvinte: „În ultimii treizeci de ani, am căutat faţa lui Hristos în oamenii cu care aveam divergenţe“.Când ne conduce un astfel de duh, suntem imediat protejaţi de o toleranţă slabă a celorlalţi, de o îngustime a minţii, de un duh aspru de răzbunare şi de orice ar putea distruge mărturia noastră pentru El, care a venit nu să distrugă vieţi, ci să mântuiască.  W.H. Griffith-Thomas

 Sămânţa Bună

Marţi, 18 Martie 2014

… Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Ioan 1.17

Cititorul Bibliei şi al meditaţiilor de faţă va întâlni mereu cuvântul har. Acest cuvânt provine de la grecescul „charis“ şi înseamnă bunăvoinţă, favoare a stăpânului faţă de slujitori, a lui Dumnezeu faţă de oameni: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3.16). Cuvântul „har“ conţine ideea de bunătate, ce se arată cuiva care nu o merită: „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă“ (Romani 11.6).Harul ne arată în mod special bunătatea lui Dumnezeu, care dă favoruri celor ce nu le merită şi dă păcătoşilor iertarea păcatelor şi mântuirea veşnică prin Fiul Său: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune“ (Tit 2.11,14).

 251985_10150976219989542_1203736975_n

Read Full Post »

%d bloggers like this: