DOMNUL ESTE APROAPE
3 MAI 2023
https://gbv-online.org/calendar/286
https://www.youtube.com/watch?v=lB8pHkF9exI
https://www.youtube.com/@clickbiblemeditatiizilnice/featured

Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh. Ioan 3.6
Să remarcăm că aceste cuvinte n-au fost rostite către un om plin de vicii și de păcate grosolane. Nicodim era un model pentru semenii săi, integru și corect în purtarea sa, însă adevărul îi este prezentat chiar și lui cu o claritate deosebită: carnea este carne și trebuie să existe un nou început – „Trebuie să fiți născuți din nou” (versetul 7).
Ni se spune adesea că omenirea are nevoie să fie cultivată, educată și religioasă; că oamenii ar trebui așezați în împrejurări mai bune și că trebuie să li se ridice standardul de viață. Se afirmă că astfel oamenii vor deveni mai plăcuți semenilor lor și lui Dumnezeu. Este de dorit ca împrejurările nefavorabile să dispară, împreună cu sărăcia și cu nedreptatea, însă trebuie să ne aducem aminte că toate acestea sunt efecte ale pătrunderii păcatului în lume.
Omul are o natură căzută și păcătoasă, iar a-i face viața mai confortabilă în această lume nu va conduce la schimbarea acestei naturi. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că omul a căzut fiind aflat în cele mai minunate împrejurări care pot fi pe pământ, iar păcatul căderii a fost comis într-o grădină. Tot într-o grădină L-a sărutat și trădătorul pe Domnul Isus, iar omul care a făcut acest lucru fusese în compania Lui vreme de trei ani și jumătate. Fusese învățat, hrănit și protejat de Domnul și, în ciuda acestor împrejurări – cele mai bune în care un om s-ar putea afla – inima lui a rămas neschimbată. Iar adevărul dureros pentru fiecare dintre noi este că inima lui Iuda este la fel ca inimile noastre, ale tuturor.. J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ
3 MAI 2023
https://gbv-online.org/calendar/285
https://www.youtube.com/watch?v=jCRdqvqhJ4Y
https://www.youtube.com/@clickbiblemeditatiizilnice/featured

Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat.
1 Corinteni 9.27
Încetează să mai mănânci zahăr
Odată, o mamă a venit cu copilul ei la un om bătrân și înțelept și l-a rugat stăruitor: „Vă rog să-i spuneți fiului meu să nu mai mănânce zahăr”. Bărbatul a răspuns: „Doamnă dragă, reveniți vă rog cu fiul dumneavoastră peste două săptămâni”. Mama a ascultat. După paisprezece zile și-a adus copilul la omul înțelept care, uitându-se serios și hotărât la băiat, i-a spus: „Încetează să mai mănânci zahăr”. Mama a fost mulțumită, dar, ce-i drept, și puțin nedumerită. „Am spus abia acum aceste cuvinte”, a adăugat bătrânul, „pentru că în urmă cu două săptămâni și eu mâncam zahăr”.
Se întâmplă foarte ușor să criticăm la alții ceva ce și noi facem sau să-i atenționăm pe alții de nimicuri, în timp ce în alte lucruri noi umblăm poate mult mai greșit. În Biblie este folosită o imagine care nu menajează deloc: „De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău, și nu zărești bârna care este în ochiul tău? Sau cum zici fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», și, iată, tu ai o bârnă în ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7.3-5).
Atunci mai bine să nu spui răului pe nume? Ba da, să-l dai pe față! Dar, înainte de a le reproșa altora ceva, uită-te la tine și cercetează cum arată faptele tale de creștin.
Citirea Bibliei: Ieremia 35.12-19 · Romani 7.14-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
3 MAI 2023
coordonatori Bob & Debby Gass
https://fundatiaseer.ro/fa-tot-ce-poti-pentru-hristos/
FĂ TOT CE POȚI PENTRU HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România
„Voi intra… şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” (Estera 4:16)
Estera, o evreică tânără căsătorită cu un împărat păgân, a încălcat legea și tradiția, a intrat neinvitată în sala tronului soțului său, și-a vărsat sufletul înaintea lui – și a reușit să-și salveze poporul de la pieire. O tânără a salvat o națiune, pentru că a fost dispusă să riște totul!
Ești și tu într-o astfel de situație? Te gândești cumva: „Altcineva trebuie să facă lucrul acesta, nu eu!”? Atunci ascultă cuvintele scrise de clericul Edward Everett Hale: „Eu sunt unul singur; dar cu toate acestea, nu sunt singur. Nu pot face totul, dar cu toate acestea pot face ceva; și pentru că nu pot face totul, nu voi refuza să fac acel ceva pe care pot să-l fac!”
De câte persoane a fost nevoie pentru salvarea omului aflat pe moarte pe drumul Ierihonului? De unul singur: bunul samaritean.
De câte persoane a fost nevoie pentru confruntarea lui Faraon și pentru a iniția exodul din Egipt? De un singur om: Moise.
Un expert respectat pe probleme de leadership scria: „Dumnezeu a pus în tine un vis. Este doar al tău. El declară unicitatea ta. Poartă potențialul tău. Numai tu îi poți da naștere. Numai tu îl poți trăi. A nu-l descoperi, a nu-ți asuma responsabilitatea pentru el și a nu-l pune în practică înseamnă a te afecta în mod negativ atât pe tine, cât și pe cei care ar putea beneficia de visul tău!” Poetul Greenleaf Whittier a scris: „Căci dintre toate cuvintele rostite și scrise, cele mai triste sunt acestea: ,ar fi putut să fie!’” În anii de apus ai vieții tale, când te vei uita în urmă, vei avea impresia că ți-ai petrecut viața luptându-te să împlinești așteptările altora? Sau vei ști că ai trăit la maximum pentru a împlini visul pe care ți l-a dat Dumnezeu? Gândește-te la asta acum, cât mai ai timp să-ți schimbi direcția.
Așa că, fă tot ce poți pentru Hristos!

https://www.youtube.com/watch?v=HLz1JDWLD30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
3 MAI 2023
https://clickbible.org/meditat…/scripturile-in-fiecare-zi/
Daniel 5:1-12
Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. În istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastră „luminată” şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar. Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a–şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune ~ până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului” (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare ~ Împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai–marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu–l cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa–mamă însă va şti să–l desemneze. Cum nici pe departe nu s–ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.
Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.

Read Full Post »

DOMNUL ESTE APROAPE
2 MAI 2023
https://gbv-online.org/calendar/286
https://www.youtube.com/watch?v=SzH0AUlMVnI
https://www.youtube.com/watch?v=QXnAc0lt-hI
https://www.youtube.com/@clickbiblemeditatiizilnice/featured

Încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsindu-vă nimic. Iacov 1.3,4
Au existat foarte puține persoane care au avut un loc proeminent în istoria Bisericii lui Dumnezeu, al căror drum să nu fi fost marcat într-un mod deosebit de necazuri ca ale acelora despre care se spune: „Cei care coboară pe mare în corăbii, care fac comerț pe ape mari“; și, de asemenea: „Ei se ridică spre ceruri, coboară în adâncuri, sufletul lor se topește din cauza primejdiei“ (Psalmul 107.23,26). Ei sunt uneori pe munte, alteori în vale; odată se încălzesc la strălucirea soarelui, iar altădată sunt bătuți de furtună.
Acesta este nu doar cazul caracterelor proeminente, ci aproape fiecare creștin cunoaște ceva din aceste necazuri, oricât de retrasă și de liniștită ar fi cărarea lui. Într-adevăr, se pare că nimeni nu poate să-și urmeze alergarea care îi este rânduită, ca om al credinței, fără să aibă parte de aceste oscilări. Calea prin pustie este una aspră și este bine că lucrurile stau așa; căci nu este niciun credincios care, având o gândire integră, să nu dorească mai degrabă o cale aspră, decât una alunecoasă. Domnul vede nevoia noastră de a fi antrenați prin împrejurări aspre și grele, iar aceasta nu doar pentru a simți mai dulce odihna de la sfârșit, ci, de asemenea, pentru a putea fi efectiv mai exersați și mai potriviți pentru locul pe care trebuie să-l ocupăm acum.
Într-adevăr, nu vom avea nevoie de încercări în Împărăție, dar vom avea nevoie de acele haruri și deprinderi ale sufletului care au fost formate în mijlocul încercărilor și întristărilor pustiei. Vom fi însă constrânși să recunoaștem că drumul nostru aici, jos, nu a fost deloc prea dur, ci, dimpotrivă, că nu am fi putut să fim lipsiți de nici măcar un singur exercițiu dintre cele de care am avut parte. Acum vedem lucrurile neclar și suntem adesea incapabili să înțelegem necesitatea multelor încercări și întristări; mai mult, firea noastră nerăbdătoare se arată adesea dispusă să murmure și să se împotrivească. Însă, dacă am fi răbdători, am putea spune fără ezitare și cu convingere deplină: „El ne-a condus pe o cale dreaptă, ca să ajungem într-o cetate de locuit“ (Psalmul 107.7).
C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ
2 MAI 2023
https://gbv-online.org/calendar/285
https://www.youtube.com/watch?v=LRFlDzzySHs
https://www.youtube.com/@clickbiblemeditatiizilnice/featured

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale; El îți vindecă toate bolile tale; El îți răscumpără viața din groapă; El te încununează cu bunătate și cu îndurări. Psalmul 103.2-4
Nu uita niciuna din binefacerile Lui!
Cum I-am putea mulțumi îndeajuns lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune pe care ni le-a dat? Precum psalmistul David, să ne străduim să nu le uităm! Să enumerăm și noi binefacerile cu care Dumnezeu ne însoțește zi de zi, lună de lună, an de an.
El îți iartă toate fărădelegile tale. – Aceasta este cea mai mare dovadă a dragostei Lui. Nimic nu este atât de important și nimic nu ne face mai bucuroși decât siguranța că Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele și că nu-Și va mai aduce aminte de ele, dacă am venit cu pocăință înaintea Lui.
El îți vindecă toate bolile tale. – În toate necazurile noastre trupești și sufletești am simțit apropierea lui Dumnezeu. Desigur, El nu ține bolile departe de noi, dar ne dă curaj și putere ca, în orice situație ne-am afla, să putem merge înainte cu El, cu bucurie.
El te încununează cu bunătate și cu îndurări. – Dacă privim în urmă la viața noastră, vedem o adevărată „cunună“ împletită din bunătate și din îndurări. Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată! Îndurările Lui ne-au sprijinit și bunătatea Lui, cu care ne-a dăruit totul din belșug, ne-a copleșit.
Ca unul care a cunoscut binefacerile lui Dumnezeu, David s-a străduit să nu le uite, ci să-L onoreze pe Dumnezeu din toată inima. Aceasta este cea mai bună premisă pentru o viață fericită!
Citirea Bibliei: Ieremia 35.1-11 · Romani 7.7-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
2 MAI 2023
coordonatori Bob & Debby Gass
https://fundatiaseer.ro/indrazneste-in-numele-lui-isus/
ÎNDRĂZNEȘTE ÎN NUMELE LUI ISUS! – Fundația S.E.E.R. România
„Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie.
Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.”
Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24).
Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).
Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27).
Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui
Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)

https://www.youtube.com/watch?v=jSmWUA04h90

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 MAI 2023
https://clickbible.org/meditat…/scripturile-in-fiecare-zi/
Daniel 4:28-37
Răbdarea lui Dumnezeu i–a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n–a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas” (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care-l înalţă pe om.
De îndată ce împăratul învaţă să-şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit. El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor”. Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat-o. Cel Preaînalt, care–l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni” (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie” (v. 37; Luca 18.14). La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi”.

Read Full Post »

casaziditapestanca

31 OCTOMBRIE 2019 LA 14:09

„Iubirea e ce poţi să dai,
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai,
Când ceri, eşti slugă cu simbrie.

Iubirea e ce poţi să faci
Pentru vrăjmaş şi pentru frate,
Să rabzi, să suferi şi să taci
Când ţi se face-o nedreptate.

E suflet de copil curat,
În care nu mocneşte ura.
E locu-n care niciodat’
Invidia nu-şi cerne zgura.

Iubirea-i rană sângerând
Şi întrebarea ce te miră:
„Cum, cei ce i-am hrănit pe rând,
Ei tot pe rând mă răstigniră?”

E mila ce-o parcurgi pe jos,
Povară fără murmur dusă.
Iubirea e obrazu-ntors
Şi haina demnităţii smulsă.

Iubirea-i zâmbetul ce-l pui
Pe faţa celui ce suspină,
Când crucea altuia o sui
Şi-aprinzi în noapte o lumină.

Iubirea este bobul bun,
Care rodeşte doar când moare,
E investiţia de acum
Într-o recoltă viitoare.

Iubirea e ce poţi să dai,
Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.
Când dai, îţi strângi comori în Rai
Iar viaţa ta-i o poezie.”

P. D.

Read Full Post »

Bobul

• UNCATEGORIZED
• UN COMENTARIU

Un bob de grâu stătea cu sine
la povești:
„Mi-e nemaipomenit de bine-
aici în spic.”
Când te gândești?!
Să nu duc lipsă de nimic.
Mă bate soarele,
mă coace,
-ei, asta-mi place!
Sunt dolofan și rumenit.
Dar, câte-odată mai și plouă…

-și ce?
mă ud-un pic,
-sau când e rouă?
Să fiu mâhnit?
Un vânticel, o boare lină
și m-am uscat.
și-i bine-n spic, că e lumină,
iar soarele, e minunat.
Apoi, sunt între frați,
în casa de pe-un fir de pai
stăm fiecare-aliniați

e bine-n spic, e ca și-n rai.

Un alt bob mai de jos un pic,
din colivia lui de pleavă
îi spuse: „-dragul meu amic
cât va mai ține-această slavă?
Mi-a zis un bob de mac uscat
că vine-o zi cu grea furtună
o zi când nori învolburați
vor sparge casa noastră bună
și ne-or împrăștia pe „frați”.
și vei cădea din cuib uimit….”

(La acest versuri am avut în minte un paragraf din cartea tradusă anul trecut „Sensul suferinței” de Maținkovski:”Imaginați-vă bobul de grâu cum stă relaxat și confortabil în cămăruța lui îngrijită din spicul de pe câmp, se bucură de strălucirea soarelui, de vânticel, de apropierea multor boabe la fel ca el din același spic de pe câmp.)

…și ziua-acea a venit.

De jos din umedul noroi
mai povesti cu sine bobul
simțind cum i se-nmoaie globul
lipit de-o glie de gunoi:
„Să fie-acesta rostul meu?
Nu printre frați, ci-ntr-o ravenă
Să mor împotmolit în ghenă
De ce permite Dumnezeu?”

(Cât de groaznic trebuie să i se pară bobului, să cadă în pământul rece, umed, murdar și întunecat, să zacă acolo în singurătate, să se destrame și se piară. Dar numai cu un astfel preț se ajunge la recoltă.

Oare apostolul Pavel nu ar fi putut, rămânând credincios, să trăiască la un anumit nivel de confort, să aibă propriul său colț de cămin și să spună din când în când câte-o predică de zidire? Dar când a auzit chemarea lui Hristos, el nu a ezitat să meargă de-a lungul acelei căi pe care I-a trasat-o Hristos. „Dar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă,“ – spune el, și de aceea îl vedem „În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte ! ….)

Și în curând, umflat de apă
simți mărețul bob încet
prin epiderma-i ce se crapă
un germene, ivit discret ….

La fel ca bobul ce murea
voinicul fir cu viață nouă,
avea și el povestea sa…
eu vi le spun pe amândouă:

…și germenele își zicea:
„eu plec de-acum din adăpostul
ce m-a ținut ca o celulă,
vreau să-mi găsesc spre soare rostul….
-În închisoarea de tărâță
am stat destul, voi fi un spic
acesta-i gândul ce m-ațâță
și nu mă-mpiedic de nimic.”

Iar germenele tot creștea,
hrănit din bobul ce murea.

De mă-ntrebați de tâlc, vi-l spun
dar poate-ați înțeles deja
că-i pildă bobul ce murea,
ca pilda cu pământul bun,
sau cu smochinul roditor,
sau cu talanții înmulțiți,
dac-ați citit, desigur știți.

Voinicul fir e noua viață
e omul nou venit de sus,
Cuvântul ce l-a spus Isus,
pe care astăzi îl învață
toți cei ce cred că Cel ucis
prin umilință și trădare,
se va întoarce cum a zis
în ziua Lui de răzbunare.

În două vieți „trăim” acum
și-n bobul vechi și-n noua plantă
una se scurge ca un fum
iar alta crește dominantă.

Din bobul vechi căzut în glod
ce vrea să scadă și să moară
va crește însutitul rod
din viața Lui ulterioară.

Cu viața asta din noroi
din germenele cel plăpând
vom fi în veacul de apoi
reprezentanți aplaudând
pe Cel glorificat, venind
cum a plecat, pe nori de glorii
Triumful Lui sărbătorind
purtați în Carul de victorii.

Cine-a crezut ce s-a vestit:
odrasla din țărâna seacă
disprețuit și părăsit
și fără ceva să ne placă,

că tocmai El e e bobul dat
e Mielul, jertfa ispășirii
ce pentru noi înjunghiat,
ne-a destinat desăvârșirii?

Dar Calea trece prin noroi
prin umilința germinării,
odrasla vieții crește-n noi
numai în solul lepădării.

Bobul

Read Full Post »