DOMNUL ESTE APROAPE
23 MARTIE 2023
https://gbv-online.org/calendar/286
https://www.youtube.com/watch?v=sURGoaqhaD8
https://www.youtube.com/@clickbiblemeditatiizilnice/featured
Dar Iehu n-a luat aminte să umble cu toată inima sa în legea Domnului Dumnezeului lui Israel.
[Ezechia] a făcut ce era drept în ochii Domnului … El s-a încrezut în Domnul Dumnezeul lui Israel … Și s-a alipit de Domnul și nu s-a depărtat de pe urma Lui și a păzit poruncile Lui.
2 Împărați 10.31; 18.3,5,6
Uneori învățăm mult din contrastele pe care Scriptura ni le prezintă.
Să privim la Iehu și la Ezechia. Din punct de vedere exterior, domnia lui Iehu pare să fi fost foarte prosperă. El a executat judecata lui Dumnezeu asupra casei lui Ahab și a stârpit închinarea la Baal în Israel. Citim despre tot ce a făcut el, despre puterea lui (versetul 34) și despre faptul că Iehu personal a recunoscut în cel puțin trei ocazii că ceea ce Domnul spusese a fost împlinit (2 Împărați 9.25,26; 9.36; 10.10). Totuși, este izbitor să vedem că el nu a luat seama să-și acorde viața cu voia Domnului și să umble după cuvintele Lui, din toată inima sa. Cât de solemn este ca cineva să recunoască puterea și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu și totuși să nu asculte de el!
Într-un minunat contrast, Ezechia „s-a alipit de Domnul“ și „a păzit poruncile Lui“. Acest lucru nu înseamnă însă că domnia lui n-a fost presărată cu dificultăți și cu încercări. De fapt, știm că Ezechia a trebuit să treacă prin două încercări grele în aproximativ același timp, când armata asiriană a înconjurat Ierusalimul și când a fost bolnav și aproape de moarte. Nici noi astăzi nu trebuie să ne așteptăm să scăpăm de încercări și de dificultăți în viața noastră. Știm însă că Dumnezeu le folosește pentru binele nostru și pentru a-L forma pe Hristos în noi (Romani 8.28,29).
Ezechia a văzut puterea Dumnezeului său, atât prin distrugerea armatei asiriene, cât și prin vindecarea sa.
Cum stau lucrurile cu noi? Recunoaștem puterea și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, dar fără să luăm seama să ascultăm de ceea ce el spune, asemenea lui Iehu? Sau ne alipim de Domnul în aceste zile din urmă, citim Cuvântul Său și ascultăm de el, asemenea lui Ezechia? K. Quartell
SĂMÂNȚA BUNĂ
23 MARTIE 2023
https://gbv-online.org/calendar/285
https://www.youtube.com/watch?v=n5SyVzB6Bls
https://www.youtube.com/watch?v=n5SyVzB6Bls
Cel care a sădit urechea să n-audă? Cel care a întocmit ochiul oare să nu vadă? Psalmul 94.9
Spune-I Lui în rugăciune
Pentru mulți oameni, rugăciunea se reduce la rostirea unor cuvinte învățate pe de rost. Dar a ne ruga înseamnă a ne adresa lui Dumnezeu așa cum vorbește un copil cu tatăl său.
Pe întreg pământul pot vorbi cu Dumnezeu miliarde de oameni în același timp, căci Lui nu-I scapă niciun gând, chiar niciunul. Mulți psalmi ai lui David întăresc această convingere: „Știi când stau jos și când mă scol; și de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul“ (Psalmul 139.2-4). „Din locașul Lui cel statornicit, El privește pe toți locuitorii pământului“ (Psalmul 33.14).
A ne ruga înseamnă a-I prezenta lui Dumnezeu necazurile și nevoile noastre, înseamnă a avea siguranța că El ascultă și că răspunde după înțelepciunea Sa desăvârșită. El știe ce este bine pentru toți cei care I se adresează.
El ne vorbește prin Cuvântul Lui, Biblia, dar dorește ca și noi să-I vorbim, prin rugăciune. Dumnezeu este dragoste și de aceea El ne ascultă.
Domnul Isus este marele Mijlocitor prin intermediul Căruia omul are dreptul să-și îndrepte rugăciunile spre Dumnezeu. În același timp însă, El îi încurajează pe ai Săi să I se adreseze direct lui Dumnezeu, deoarece „Tatăl Însuși îi iubește“ (Ioan 16.27).
Citirea Bibliei: Ieremia 4.1-31 · Luca 20.9-
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
23 MARTIE 2023
coordonatori Bob & Debby Gass
https://fundatiaseer.ro/ascultarea-este-o-arta-dumnezeiasca/
ASCULTAREA ESTE O ARTĂ DUMNEZEIASCĂ
,,Prin credinţă adus Avraam jertfă pe Isaac, cand a fost pus la incercare…”(Evrei 11:17)
În cartea Geneza, capitolul 12, Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-și părăsească țara, familia și siguranța. Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu, și a plecat într-o călătorie pe un drum necunoscut, spre un destin necunoscut, bazându-se doar pe încrederea în promisiunea lui Dumnezeu. Fără să ezite, patriarhul în vârstă de 75 de ani „a plecat, cum îi spusese Domnul” (Geneza 12:4). Derulăm rapid 25 de ani, și se naște Isaac, fiul promis care avea să împlinească promisiunea lui Dumnezeu că prin urmașii lui Avraam „toate neamurile pământului vor fi binecuvântate… drept răsplată că Avraam a ascultat de porunca Mea.” (Geneza 26:4-5). Apoi, Dumnezeu îi cere lui Avraam un lucru care îi sfâșie inima: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo…” (Geneza 22:2). Dar în aceeași ascultare de Dumnezeu, „Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă… şi a luat cu el… pe fiul său Isaac…” (Geneza 22:3) Binecuvântarea promisă de Dumnezeu era condiționată de disponibilitatea lui Avraam de a renunța la ce iubea el cel mai mult. A-l păstra pe Isaac ar fi fost un lucru firesc și de înțeles, dar ar fi scurtcircuitat binecuvântarea promisă!
Așadar, care este lucrul de care te agăți, și care blochează binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta? Copiii tăi, prieteniile tale, reputația ta, puterea ta, averile tale, confortul tău, obiceiurile tale? Disponibilitatea lui Avraam de a-l aduce jertfă pe Isaac a fost un act suprem de credință. „Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare.” Cum a reușit? Crezând „că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi…” (Evrei 11:19).
Avraam a crezut că ascultarea de Dumnezeu nu înseamnă să pierzi ceva, ci să primești ceva și mai bun! Și pentru tine poate fi la fel!
https://www.youtube.com/watch?v=jmMpLdr7nhw
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
23 MARTIE 2023
https://clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/
Proverbe 27.14‑27
Aceste versete tratează în special viaţa casnică şi prieteniile. Să fim foarte exigenţi când este vorba să ne alegem un prieten. Să ne asigurăm că împărtăşeşte aceeaşi credinţă cu noi, că vom avea împreună libertatea să stăm pe genunchi, că va fi capabil să ne învioreze faţa (v. 17). Prietenia însă nu este cu sens unic. Iar când ne plângem de lipsa de dragoste a altora, aceasta este întotdeauna o dovadă că noi manifestăm puţin din a noastră. Pentru că dragostea răspunde la dragoste (v. 19)!
Versetul 20 ne aminteşte că trăsătura caracteristică a ochilor este de a fi nesătui (1 Ioan 2.16), iar versetul 22 ne învaţă că nebunia este legată inseparabil de firea omenească (vezi şi cap. 22.15; Eclesiastul 9.3; Romani 3.11). Niciun fel de constrângere n‑o poate înlătura într-un mod definitiv. Să fie aceasta o constatare prea pesimistă? Din nefericire, nu! Omul este într-o permanentă stare de răzvrătire împotriva Creatorului său, refuză harul oferit, nu încetează să acţioneze doar împotriva intereselor sale veşnice…, şi să nu numim aceasta nebunie? Atunci cum să devină omul înţelept? Primind, prin Hristos, viaţa divină.
Versetele 23-27 ne vorbesc despre luarea‑aminte a omului, despre bunurile pământeşti şi despre o cunună pieritoare. Creştini, să fim luători‑aminte, însă pentru a ne asigura bunuri durabile (cap. 8.18; Luca 12.33) şi o cunună nepieritoare (1 Corinteni 9.25)!
Ioan17 - John 17 