Ioan17 – John 17

DOMNUL ESTE APROAPE
29 NOIEMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/286
https://www.youtube.com/watch?v=-88LThTitm8
https://clickbible.org/meditatii-zilnice/calendarul-domnul-este-aproape-

Iosafat a avut avere și onoare din belșug și s-a încuscrit cu Ahab.
2 Cronici 18.1
Lecții din viața lui Iosafat (3) – Decizii și consecințe
Iosafat a avut bogății și onoare din belșug, iar toate acestea fiindcă Domnul era cu el (2 Cronici 17.3). La fel și noi ne putem bucura de binecuvântările noastre spirituale în Hristos atunci când Duhul Sfânt nu este întristat în noi și ni le poate comunica fără piedică.
Faptul că Iosafat a fost astfel binecuvântat a exercitat o influență puternică asupra celor din jurul lui. Însă cum a folosit el această influență? Citim că el „a fost în pace cu împăratul lui Israel” (1 Împărați 22.44). A ne folosi influența pentru a rămâne în pace și pentru a produce pace este un lucru excelent, căci suntem îndemnați să trăim în pace cu toți oamenii, dacă este posibil. Uneori nu este posibil, fiindcă ar fi împotriva învățăturii și principiilor aflate în Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, dacă este posibil, atât cât depinde de noi, trebuie să căutăm să fim în pace cu toți (Romani 12.18). Astfel, în această privință, Iosafat a folosit foarte bine influența sa. Însă, a fi în pace cu toții oamenii nu înseamnă că trebuie să căutăm să ne asociem sau să ne aliem cu ei (2 Corinteni 6.14).
Din nefericire, citim că Iosafat s-a încuscrit cu Ahab. Poate că, la început, totul părea bine: o nuntă frumoasă, consolidarea păcii, perspective politice atrăgătoare. Relația dintre cele două împărății s-a detensionat – „Și, după câțiva ani, a coborât la Ahab, în Samaria. Și Ahab a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi” (2 Cronici 18.2). Lucrurile păreau să meargă bine, însă, mai târziu, această decizie urma să aibă un impact negativ profund asupra împărăției, atunci când Ioram avea să împărățească, și consecințe aproape catastrofice asupra casei lui David, atunci când Atalia avea să preia tronul prin violență.
Nu întotdeauna putem prevedea consecințele deciziilor noastre! Însă, dacă umblăm conform Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul ne va păzi, ne va călăuzi și ne va da pacea Sa.A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ
29 NOIEMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/285
https://www.youtube.com/watch?v=YCtSsTl6shw

https://clickbible.org/meditatii-zilnice/samanta-buna/
Căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Matei 5.45
Și peste cei buni și peste cei răi
Soarele și ploaia, atât de necesare vieții, nu ne-au lipsit de când ne știm. De cuvintele versetului de astăzi nu se îndoiește nimeni! Nu există nicio îndoială nici cu privire la prima și nici la a doua parte a versetului. Oamenii răi și nedrepți au parte, la fel ca cei buni și drepți, și de beneficiile soarelui și de cele ale ploii.
Dar gândul principal al versetului este însă că: Dumnezeu face! Am putea oare considera că este o contradicție vorbindu-se aici despre Dumnezeu, când de fapt predomină legile naturii? Vă răspundem cu o altă întrebare: Cine a creat și cine guvernează aceste corelații extraordinar de complicate? De la începutul creației, Dumnezeu a făcut să strălucească soarele și să vină precipitații, susținând „toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale” (Evrei 1.3). Privite astfel, aceste fenomene naturale vitale primesc un sens mai profund. Dumnezeu menține totul, indiferent de ceea ce gândesc oamenii. Unii se răzvrătesc împotriva Lui, alții Îi neagă existența. Și totuși, Dumnezeu face ca soarele să răsară peste toți și El trimite ploaie peste oricine.
Oare noi am face așa ceva pentru împotrivitorul nostru? Să admirăm răbdarea lui Dumnezeu cu creaturile Sale rebele, precum și bunătatea Lui revărsată peste noi toți!
Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 3.1-11 · Marcu 8.14-26

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
29 NOIEMBRIE 2022
coordonatori Bob & Debby Gass
https://fundatiaseer.ro/motivatia-corecta/
MOTIVAȚIA CORECTĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Căci… primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” (Evrei 11:5)
Dacă ai avut parte de respingere, în copilăria ta, acest lucru se manifestă printr-o dorință de izolare, de retragere sau prin impulsul constant de a „dovedi cine ești.” Cineva a spus: „Încă îl mai aud pe tata strigând și spunându-mi că nu se va alege nimic bun de mine și nu voi realiza nimic în viață. Cu cât striga mai mult, cu atât mai hotărât eram să-i dovedesc că greșește!” Ți s-a vorbit sau ți se vorbește într-un mod nepotrivit și ție? Dacă da, ascultă mai departe!
Biblia ne spune că Enoh „primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” Cum? „Prin credință” (Evrei 11:5). Dumnezeu te vede altfel decât te văd părinții și prietenii tăi! Acceptarea lor se bazează deseori pe faptele tale, în timp ce acceptarea lui Dumnezeu se bazează pe identitatea ta. Apostolul Pavel a scris: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) Dumnezeu ne vede înfășurați în neprihănirea lui Hristos; de aceea, suntem întotdeauna acceptați.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să muncești, înseamnă să muncești având motivația corectă. În loc să faci eforturi pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu, tu Îi slujești din dorința de a-I mulțumi. Odată ce ești conștient că identitatea și valoarea ta nu sunt legate de mașina pe care o conduci, de casa în care trăiești, de cât câștigi sau de oamenii cu care interacționezi, motivația ta se schimbă! În loc să fii preocupat de cartierul în care locuiești, devii preocupat de vecinii tăi. În loc să fii focalizat pe câștig și pe profit, vei fi preocupat de susținerea financiară a Împărăției lui Dumnezeu. În loc să-ți faci griji cu privire la funcția pe care o ocupi, scopul tău va fi să fii cel mai bun și să muncești cu integritate. Cu alte cuvinte, în loc să te limitezi la munca asiduă, muncește având motivația corectă!

https://www.youtube.com/watch?v=4Wb9s_r1Rb4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
29 NOIEMBRIE 2022
https://clickbible.org/meditatii…/scripturile-in-fiecareRomani
1 Corinteni 9:1-27
Umflaţi prin darurile şi prin cunoştinţele lor, unii oameni îşi atribuiseră un loc cu greutate în adunarea din Corint. Şi, cum pentru a te ridica singur impune întotdeauna a–i înjosi pe alţii, ei veniseră să conteste autoritatea apostolului, adică pe cea a lui Dumnezeu. Pavel se vede prin aceasta nevoit să–şi justifice slujba şi purtarea. A evangheliza era datoria sa, primită din gura Domnului, iar el nu se împotrivise viziunii cereşti (Fapte 26.17–19).
Iudeilor, el le prezenta pe Dumnezeul lui Israel, responsabilitatea lor în respingerea Salvatorului, pe Fiul lui David şi iertarea de păcate (Fapte 13.38). Celor dintre naţiuni, idolatri, le vorbea despre Dumnezeul unic, plin de răbdare faţă de făptura Lui, căreia îi porunceşte să se pocăiască (Fapte 17.22). Pavel avea neîncetat înaintea ochilor preţul care avea să încununeze eforturile sale: toate sufletele salvate prin lucrarea sa (1 Tesaloniceni 2.19; Filipeni 4.1). Îndreptat spre ţintă, el aleargă ca un atlet pe stadion, disciplinându–şi cu stricteţe trupul, negândindu-se decât la victorie. Campionul sportiv nu are însă înaintea lui decât o glorie efemeră, lauri care mâine vor fi uscături (v. 25). Alergarea noastră creştină are ca miză o cunună care nu se veştejeşte. Să alergăm fiecare în aşa fel încât s–o câştigăm (v. 24)!