Pentru că i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui pentru nelegiuirea pe care a știut-o: pentru că fiii săi au adus blestem asupra lor, și el nu i-a împiedicat. 1 Samuel 3.13 Fiii lui Eli disprețuiseră jertfele Domnului și se comiseseră fapte imorale chiar la ușa cortului întâlnirii (1 Samuel 2.22). Ei făcuseră astfel ca mulți să se poticnească și să urască jertfirea către Domnul. O asemenea purtare rușinoasă este prezentă și în multe congregații creștine. Chiar dacă fiii lui Eli nu considerau grave astfel de păcate, „păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului“ (versetul 17). Eli a auzit despre faptele lor rele și ar fi trebuit să acționeze cu hotărâre și să-i disciplineze, însă el nu le-a făcut decât o mustrare blândă, lucru care nu a plăcut deloc Domnului. Fiindcă Eli nu a acționat pentru Dumnezeu și pentru sfințenia Sa – căci sfințenia este podoaba casei lui Dumnezeu pentru totdeauna (Psalmul 93.5) – Dumnezeu a acționat El Însuși pentru a o menține. El i-a spus lui Samuel: „Iată, voi face un lucru în Israel, la care vor țiui amândouă urechile oricui îl va auzi“ (1 Samuel 3.11). Filistenii i-au ucis pe cei doi fii ai lui Eli, iar chivotul Domnului a fost capturat. La auzul veștii nu despre moartea celor doi fii ai săi, căci la aceasta probabil se aștepta, ci despre luarea chivotului, El a căzut pe spate, și-a frânt gâtul și a murit. Putem face aici o comparație cu adunarea din Corint. Cei de acolo tolerau imoralitatea sexuală în mijlocul lor. Acel păcat era o realitate bine cunoscută, însă ei nu luau nicio măsură cu privire la el. Pavel, auzind, i-a mustrat pentru mândria lor spirituală și pentru faptul că nu se mâhniseră din pricina acestui păcat. Apoi ei l-au dat afară pe răul acela. În cea de-a doua sa epistolă vedem cum acesta s-a pocăit și a fost restabilit în comuniune. Să nu devenim niciodată indulgenți cu păcatul, nici indiferenți față de el! Dumnezeu este de neînduplecat atunci când este vorba de păcat. Trebuie doar să privim la crucea lui Hristos ca să vedem cum Dumnezeu a acționat cu hotărâre, judecând păcatul în chiar Persoana Fiului Său. R. A. Barnett
Cărarea pe care mergi să fie bine gândită și toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta, nici la stânga și ferește-ți piciorul de rău. Proverbe 4.26,27 Cauza naufragiului O navă eșuase pe o coastă stâncoasă. Personalul de la bord crezuse că se îndreaptă spre port, dar vasul ajunsese pe niște stânci de care, în cele din urmă, s-a zdrobit. Autoritățile portuare au vrut să arunce răspunderea naufragiului asupra personalului de comandă al navei, dar s-a dovedit nevinovăția acestuia. S-a descoperit că un pasager, vrând să introducă marfă prin contrabandă, a ascuns în cabina sa o cantitate considerabilă de obiecte de oțel. Busola se găsea exact deasupra acelei cabine. Aceasta a dus la devierea acului magnetic și la pierderea direcției de deplasare a navei. Comparând viața noastră cu o astfel de navă eșuată, trebuie să recunoaștem că în inima noastră sunt ascunse multe păcate care ne duc într-o direcție greșită. Ele vor duce cu siguranță la naufragiul vieții, dacă nu lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ia în stăpânire inimile noastre cu autoritate și astfel să ne îndrepte viața spre unica salvare prin Isus Hristos. Trăim într-o lume debusolată din cauza păcatelor și a multor informații greșite. Să ne lăsăm călăuziți de busola divină – Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Numai așa, direcția gândurilor noastre va fi în sensul dorit de Domnul și Mântuitorul nostru. Citirea Bibliei: Eclesiastul 11.1-10 · Marcu 7.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI 25 NOIEMBRIE 2022 coordonatori Bob & Debby Gass https://fundatiaseer.ro/seamana-pacea/ SEAMĂNĂ PACEA!- S.E.E.R. ROMÂNIA „Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16) Se spune că un pastor a fost întrebat odată de un sceptic: „Credeți că există diavolul cu adevărat?” Pastorul a zâmbit și i-a răspuns cu o întrebare: „Ați participat vreodată la vreo întâlnire pentru distribuirea fondurilor?!” Lăsând gluma la o parte, dacă faci parte dintr-o biserică, indiferent de cât timp, știi că cearta își scoate capul chiar și în familia lui Dumnezeu la fel cum o face în oricare altă parte. Pavel și Barnaba, care formaseră o strălucită echipă misionară, au permis ca o diferență de opinie cu privire la Ioan Marcu să-i separe, până acolo încât nu au mai putut lucra împreună. Deși mai târziu, apostolul Pavel s-a răzgândit, în Scriptură a rămas menționarea acestei neînțelegeri dintre ei. Iar când scrie (în Filipeni 4:2-3) despre Evodia și Sintichia: „Să fie cu un gând în Domnul. Pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie”, cred că avea acest lucru în minte. Cearta ne împiedică rugăciunile, ne mută atenția de la sufletele pierdute și ne face să fim lipsiți de eficiență în lucrarea noastră. Fiecare și toți trebuie să învățăm să ne respectăm reciproc talentele, perspectivele și pozițiile, în loc să le invidiem sau să le contestăm. Cu alte cuvinte, învață să nu fii de acord fără să fii dezagreabil! Biblia ne învață: „Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:16-18) Și nu uita că Dumnezeu îi binecuvântează pe făcătorii de pace (vezi Matei 5:9). Așadar, atunci când apar certuri în comunitatea ta, stabilește-ți ca misiune semănarea păcii!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI de Jean Koechlin 25 NOIEMBRIE 2022 https://clickbible.org/meditatii…/scripturile-in-fiecareRomani 1 Corinteni 5.1‑13 Apostolul abordează acum un subiect deosebit de dureros. Pe lângă diviziuni supărătoare, în adunarea din Corint era un grav păcat moral care, deşi comis de un singur individ, pângărea întreaga adunare (comp. cu Iosua 7.13). Dar acest germene al răului, acest aluat, care ar fi trebuit să‑i arunce pe corinteni în mâhnire şi încurcătură, nu‑i împiedică să se laude. Este ca şi cum un om atins de lepră s‑ar preface că nu ştie de boală şi şi‑ar ascunde rănile sub haine superbe. În numele Domnului, apostolul cere curăţie şi adevăr (v. 8). Nu ezită să expună răul fără menajament. Înaintea oricărei slujbe sau mărturii creştine, trebuie făcută rânduială în conştiinţă. Şi sfinţenia cere de la cei credincioşi atât să se abţină de la rău în umblarea lor personală, cât şi să stea departe de cei care, deşi îşi iau frumosul nume de copii ai lui Dumnezeu, totuşi trăiesc în păcat (v. 11). Care este motivul principal pentru care, atât ca indivizi, cât şi ca adunare, trebuie să ne ferim de orice comuniune cu răul şi de orice abordare a răului cu uşurinţă? Nu superioritatea noastră faţă de alţii, ci valoarea infinită a jertfei care a făcut ispăşirea păcatelor noastre (v. 7)!
Ioan17 - John 17 