Ioan17 – John 17

DOMNUL ESTE APROAPE
5 NOIEMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/286
https://www.youtube.com/watch?v=3FxSy0_XBxA
https://clickbible.org/meditatii-zilnice/calendarul-domnul-este-aproape-gbv/

El este ca un pom sădit lângă pâraie de apă, care își dă rodul la timpul lui și a cărui frunză nu se veștejește; și tot ce face prosperă.
Psalmul 1.3
Așa cum pomii au nevoie de substanțe nutritive, de apă și de lumină, la fel creștinii au nevoie de Cuvânt, de Duhul Sfânt și de Persoana Domnului Isus, pentru ca viața lor să fie înfloritoare. Psalmul 1 pronunță binecuvântarea asupra celui care se separă de cei răi, ca să nu umble pe căile lor și să nu participe la sfatul lor. Cei răi, așa cum știm, umblă pe calea pierzării, iar în zilele noastre sunt mulți care tăgăduiesc existența lui Dumnezeu și chiar Îl batjocoresc; să nu ședem niciodată împreună cu unii ca aceștia.
Care va fi calea noastră și cu ce ne vom preocupa timpul și gândurile? Plăcerea noastră trebuie să fie în ceea ce Domnul ne-a descoperit în Cuvântul Său. Pe măsură ce medităm la înțelepciunea și la harul Său și ne desfătăm cu Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, vom găsi satisfacție și bucurie. Doar atunci vom fi ca un pom sădit lângă ape, căruia nu-i lipsește nimic, fiind pe deplin întemeiați și hrăniți din Cuvântul lui Dumnezeu, aplicat inimilor noastre prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi. „Noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu” (1 Corinteni 2.12).
Meditațiile noastre nu trebuie să fie forțate, ci alimentate de atracția față de Domnul Isus. Pentru ca un pom să aducă rod, apa și substanțele nutritive trebuie convertite prin energia venită de la soare. La fel stau lucrurile și cu noi: doar dacă vom avea privirea ațintită la Hristos vom putea aduce rod – „ca voi să umblați într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu: întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale” (Coloseni 1.10,11).
E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ
5 NOIEMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/285
https://www.youtube.com/watch?v=tvEpPmXJZVw
https://clickbible.org/meditatii-zilnice/samanta-buna/

Iată, totul era deșertăciune și goană după vânt și nu am avut niciun câștig sub soare.
Eclesiastul 2.11
Deșertăciune și goană după vânt
În secolul al zecelea înainte de Hristos, un om bogat și învățat (cel mai învățat din toate timpurile) a făcut un experiment și și-a permis totul în această viață: „Mi-am strâns argint și aur și bogății ca de împărați și de ținuturi; mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o soție și țiitoare. Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie” (Eclesiastul 2.8,10). A fost Solomon mulțumit și fericit? Nu, pentru că la sfârșit a recunoscut: „Totul era deșertăciune și goană după vânt!”.
Două mii de ani mai târziu, în secolul al zecelea după Hristos, monarhul arab Abd ar-Rahmann al III-lea s-a proclamat califul Cordobei, Spania. Înainte de moartea sa, el a scris: „Am domnit timp de cincizeci de ani… înconjurat de bogăție, onoare, putere și plăceri. Nu mi-a lipsit nicio binecuvântare pământească. Am numărat cu grijă toate zilele care au fost pline de fericire curată și adevărată și au fost numai paisprezece. Oh! Nu vă puneți încrederea în lumea trecătoare!”.
Ambii conducători și-au permis totul și au savurat orice, iar la sfârșit n-au rămas cu nimic.
Apostolul Pavel însă, la sfârșit de călătorie, și-a rezumat astfel viața: „Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Mai mult decât atât, privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu” (Filipeni 3.7,8).
Citirea Bibliei: Isaia 61.1-11 · Marcu 2.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
5 NOIEMBRIE 2022
coordonatori Bob & Debby Gass
https://fundatiaseer.ro/cuvinte-care-aduc-vindecare/
CUVINTE CARE ADUC VINDECARE – Fundația S.E.E.R. România
„V-aş mângâia cu gura…” (Iov 16:5)
Chiar dacă o intervenție chirurgicală reușește, pacientul poartă încă o vreme în corpul său răni care produc dureri și disconfort. La fel este și în viață. Unii oamenii din jurul tău poartă o mască a succesului, dar în interior ei duc răni despre care nu sunt în stare să vorbească. Comediantul Jonathan Winters declara, într-un interviu, că viața sa a fost marcată de lucrurile crude pe care i le-au spus părinții, în copilărie. „Nu sunt un plângăcios, însă îmi amintesc acele vorbe aproape integral – cu multă durere.” Tatăl său îi spusese chiar: „Ești cel mai prost copil pe care îl cunosc!” Când s-a înrolat în Marină și a fost trimis în Pacificul de Sud, în cel de-al Doilea Război Mondial, nu a primit niciun sprijin din partea mamei sale. Iar când s-a întors acasă, a descoperit că ea înstrăinase toate lucrurile lui personale pe care le depozitase în pod. Și pentru că el s-a supărat foarte tare, reacția mamei sale i-a pus capac: „De unde era să știm că vei supraviețui?” Ulterior, Winters a devenit unul dintre cei mai populari animatori și comedianți din lume, însă cicatricea emoțională a rămas.
Înțelege așadar că vorbele tale pot provoca răni, sau pot aduce vindecare! Ele pot inspira pe cineva sau îi pot întări sentimentul de eșec și de lipsă de valoare. Patriarhul Iov, care a suferit pierderi mai mari decât vom cunoaște cei mai mulți dintre noi vreodată, a spus la un moment dat prietenilor săi: „V-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea…” (Iov 16:5)
Cum poți ajuta pe cineva care suferă? Oferindu-i opinia ta? Nu, ci oferindu-i singura opinie care contează: a lui Dumnezeu! Și iată ce a spus El (Ieremia 31:3): „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”

https://www.youtube.com/watch?v=S4pJaXzA-as

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
5 NOIEMBRIE 2022
https://clickbible.org/meditatii…/scripturile-in-fiecare
Romani 9:1-19
Capitolele 1-8 ne amintesc de istoria fiului risipitor: păcatul său se înmulţise, însă harul se înmulţise şi mai mult. Îmbrăcat cu haina îndreptăţirii, el nu a devenit argat în casa tatălui său, ci de atunci a început să se bucure cu el din plin de relaţia de fiu (Luca 15.11‑32).
În capitolele 9-11 va fi vorba de fratele mai mare, altfel spus, de poporul iudeu, de privilegiile lui naturale, precum şi de gelozia lui. Asemeni tatălui din parabolă, apostolul dorea să–l facă pe Israel să înţeleagă ce înseamnă harul suveran; nu este legat de avantaje ereditare. Dintre descendenţii lui Avraam, nu toţi au fost copii ai promisiunii. Esau, de exemplu, acest profan, deşi frate geamăn cu Iacov, n–a putut moşteni binecuvântarea. Şi Dumnezeu a pronunţat cu privire la el acest cuvânt teribil: „pe Esau l-am urât” (v. 13). Putem noi să punem la îndoială faptul că dragostea Sa n–a epuizat mai întâi toate resursele? Este îndeajuns să ne gândim la lacrimile Domnului Isus pentru Ierusalimul vinovat (Luca 19.41), durere căreia apostolul îi dă un ecou sfâşietor în versetele noastre (v. 2 şi 3). Repetăm: Nimeni nu are mântuirea asigurată prin drepturile din naştere, ci aceasta este numai prin har. Copii din părinţi creştini, acesta este un avertisment serios pentru voi!