DOMNUL ESTE APROAPE
12 OCTOMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/286
https://www.youtube.com/watch?v=sN3UMDjXLqA
http://clickbible.org/…/calendarul-domnul-este-aproape…/
Deci ce vom spune? Să rămânem în păcat, ca să prisosească harul?
Romani 6.1
Aceasta să fie oare consecința pe care o putem desprinde din evanghelie? Trebuie oare să îngrămădim păcat peste păcat, pentru ca harul să se poată descoperi cu atât mai bogat în iertare? Împreună cu apostolul răspundem revoltați: „Nicidecum!“. Ce am spune noi despre un fiu care calcă poruncile părinților săi cu tot mai mare indiferență și care le rănește astfel inimile, dorind ca prin aceasta să le dea ocazia să-l ierte tot mai mult! Ce răutate și împietrire ar descoperi aceasta! Totuși, întrebarea apostolului dovedește că o astfel de degenerare nu este străină de inima omului. O, cine ar putea cunoaște adâncimile acestei inimi, cine ar putea înțelege perfidia ei!
Apostolul nu construiește răspunsul pornind de la neevlavia evidentă a unui astfel de principiu; el ne conduce cu mult mai departe, către punctul de plecare al oricărui om care se numește creștin, întrebând: „Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?“ (versetul 2). Creștinul, care odinioară trăia în păcat, a găsit în moartea lui Hristos mult mai mult decât doar iertarea de păcatele și de nelegiuirile sale. A murit cu Hristos și, ca urmare, a fost scos o dată pentru totdeauna din poziția în care se găsea mai înainte. „A murit față de păcat“ și de acum înainte nu mai este sub stăpânirea lui.
Prin faptul că Hristos a fost făcut păcat pentru el pe cruce, a terminat-o pentru totdeauna cu omul cel vechi, care s-a dovedit rău, fără nicio șansă de schimbare, iar în locul lui a ieșit la lumină un om nou, o nouă creație; o viață cu totul nouă s-a descoperit și i-a fost dăruită credinciosului. Cum ar mai fi trebuit, cum ar mai fi putut să stăruie încă în păcatul care îl despărțise pentru totdeauna de Dumnezeu și care Îi adusese moartea Domnului și Mântuitorului său? O asemenea faptă ar fi fost de neconceput, luând în derâdere orice fel de sentiment de moralitate! R. Brockhaus
SĂMÂNȚA BUNĂ
12 OCTOMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/285
https://www.youtube.com/watch?v=_Bs8zUUps5s
https://clickbible.org/meditatii-zilnice/samanta-buna/
Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați. Isaia 53.5
Mă spală-n sângele divin
Acum câțiva ani am vizitat o femeie care suferea de tuberculoză. Pe fața ei se citeau frica și deznădejdea, dar nu teama de moarte, ci frica de a se întâlni cu Dumnezeul cel sfânt la judecată cu toate păcatele ei neiertate.
Femeia recunoscuse că era o păcătoasă și că merita condamnarea veșnică. I-am îndreptat privirea spre Domnul Isus, Mântuitorul, care a venit să caute și să salveze ce era pierdut și care a murit la Golgota pentru ea. Conștiința ei temătoare nu găsea însă pacea. I-am vorbit despre adevăratul Miel pascal, al Cărui sânge a curs pe cruce pentru a spăla și vina ei, dar tot nu a înțeles. I-am cerut Domnului să-mi dea cuvintele potrivite pentru această sărmană femeie.
Atunci i-am citit versetul de mai sus prin care mulți au gustat pacea cu Dumnezeu. În acel moment, Domnul i-a dăruit siguranța salvării și ea a primit pacea cu Dumnezeu.
Șase săptămâni mai târziu a adormit în Domnul. Până la plecarea ei acasă s-a bucurat de siguranța mântuirii și de o pace adâncă în comuniunea cu Domnul în care găsise liniștea conștiinței.
Așa cum sunt, la Tine vin! / Putere n-am, Tu-mi fii sprijin!
Mă spală-n sângele-Ți divin! / O, Mielule, eu vin, eu vin!
—C. Elliot, 1834
Citirea Bibliei: Isaia 42.18-43.7 · Evrei 7.18-28.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
12 OCTOMBRIE 2022
coordonatori Bob & Debby Gass
https://fundatiaseer.ro/cum-sa-fii-roditor-2/
CUM SĂ FII RODITOR (2)
„…Rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3)
Pentru a fi roditor trebuie să dezvolți rădăcini spirituale adânci. „Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă roadă.” (Ieremia 17:7-8). Aceste versete ne oferă motivul pentru care avem nevoie de rădăcini adânci: ca să reușim în vremuri grele – pe arșiță sau secetă. Înțeleptul Solomon a spus: „Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.” (Proverbele 12:3) În perioadele de necaz care năvălesc peste viața ta descoperi în ce te-ai înrădăcinat: în puterea lui Dumnezeu, sau pur și simplu în propria ta putere. Când Biblia vorbește despre „căldură”, se referă la furtunile și greutățile vieții. Și când vorbește despre „secetă”, se referă la vremurile de criză și de lipsuri. Care este răspunsul? „Să-ți întinzi rădăcinile spre râu”. Care este rezultatul? „Nu încetezi să aduci roadă”. Datorită rădăcinilor, uriașii arbori de sequoia din nordul Californiei pot rezista incendiilor forestiere. Dacă am măsura rădăcinile unui stejar mare, am constata că ele se întind pe sute de metri. De aceea ei sunt neclintiți în furtunile vieții. Apostolul Pavel se roagă: „…îmi plec genunchii… și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste… să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:14-17, 19) Să spunem așadar fiecare: „Amin! Așa te rog, Doamne, să faci și-n viața mea!”
https://www.youtube.com/watch?v=m6in20nr64M
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
12 OCTOMBRIE 2022
https://clickbible.org/meditatii…/scripturile-in-fiecare-
Fapte 26.1‑18
Pavel, chemat să dea mărturie înaintea împăratului Agripa, îşi întinde cu solemnitate braţele înlănţuite. Ca şi în capitolul 22, el istoriseşte întâlnirea lui cu Domnul şi condiţiile în care i‑a fost încredinţată slujba pe care o avea. După ce i‑au fost deschişi propriii săi ochi, el primeşte misiunea să‑i deschidă pe cei ai oamenilor dintre naţiuni, pentru ca şi aceştia să aibă acces, prin credinţă, la lumina, libertatea, iertarea păcatelor şi partea cerească a sfinţilor (v. 18; comp. cu Coloseni 1.12,13).
Împrejurările întoarcerii la Dumnezeu diferă între ele. Petru era în barca sa când şi‑a recunoscut starea de păcat; Levi era la biroul lui, iar Zacheu era într‑un copac atunci când l‑a chemat Domnul (Luca 5.10,27; 19.5). Etiopianul s‑a întors la Dumnezeu când era în carul lui, iar temnicerul, în închisoare, la miezul nopţii (cap. 8.27; 16.29). Pentru Pavel, dimpotrivă, era miezul zilei, în timp ce se afla pe drum (v. 13). Esenţial este că fiecare poate spune unde şi când L‑a întâlnit pe Isus. Să nu ne sfiim, atunci când se iveşte ocazia, să povestim despre întoarcerea noastră la Dumnezeu; aceasta nu‑i o laudă, din moment ce trebuie în acelaşi timp să vorbim despre starea tristă în care am fost găsiţi! Dimpotrivă, aceasta înseamnă să preamărim harul suveran care a vrut să ne smulgă de acolo.
Ioan17 - John 17 