Ioan17 – John 17

DOMNUL ESTE APROAPE
3 SEPTEMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/286
https://www.youtube.com/watch?v=zGdfYjteBiI
clickbible.org/meditatii-zilnice/calendarul-domnul-este-aproape-gbv/

Domnul va păzi ieșirea ta și intrarea ta, de acum și pentru totdeauna.
Psalmul 121.8
Ajutorul meu (2)
Sufletul care așteaptă ajutor de la Domnul poate conta pe grija Lui neschimbătoare în orice împrejurare. „Ieșirea“ și „intrarea“ vorbesc despre împrejurările schimbătoare care caracterizează această lume lipsită de odihnă. Domnul le-a vorbit ucenicilor: „Veniți voi înșivă deoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin“ (Marcu 6.31). În grija Sa, Domnul ne va oferi și nouă momente de odihnă, departe de tumultul acestei lumi, însă acest cuvânt, „puțin“, arată că va trebui din nou, în scurt timp, să ne reluăm activitatea.
În ce privește odihna eternă, pe aceasta încă o așteptăm – „rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu“ (Evrei 4.9). Despre cel care intră în acea odihnă binecuvântată citim că „nu va mai ieși afară“ (Apocalipsa 3.12). Între timp, în toată această viață marcată de trudă și de nevoi, trebuie să așteptăm ajutorul Domnului și să contăm pe El în orice împrejurare.
În cele din urmă, învățăm că cel care așteaptă ajutor de la Domnul poate fi sigur că va fi păzit în orice situație, pentru totdeauna. Psalmistul avea în vedere, fără îndoială, împărăția milenială, însă creștinul poate face o aplicație mai largă a acestor cuvinte, privind cu bucurie la eternitatea în care va fi cu Hristos și ca Hristos, în casa Tatălui, unde El ne va duce în curând. El spune despre oile Sale: „Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.28). Noi rătăcim uneori, însă El ne găsește întotdeauna, ne păzește prin puterea Sa și, în cele din urmă, ne va lua la Sine, ca să fim pentru totdeauna cu El. H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ
3 SEPTEMBRIE 2022
https://gbv-online.org/calendar/285
https://www.youtube.com/watch?v=4Y90Yz-hMBg
https://clickbible.org/meditatii-zilnice/samanta-buna/

Aveți credință în Dumnezeu, aveți credință și în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Ioan 14.1,2
Oameni fără adăpost
Oamenii fără adăpost nu au un acoperiș deasupra capului și un pat cald. De cele mai multe ori înnoptează sub cerul liber, unde sunt expuși frigului și umidității. Ei duc o luptă dură pentru supraviețuire la marginea societății.
Dar sunt mulți oameni care locuiesc într-un apartament frumos și confortabil, și totuși se simt „fără adăpost“. Inima lor nu are un cămin. Inima lor tremură de frig în lumea noastră rece și egoistă și sunt expuși fără apărare furtunilor vieții. Aveți și dumneavoastră o inimă neliniștită, lipsită de ocrotire? Atunci avem o veste bună pentru dumneavoastră.
Fiul lui Dumnezeu a venit din cer pe pământ și a trăit aici ca Om. El nu a avut un palat unde să locuiască, ci a trăit ca un străin.
Apoi a murit pe cruce. Prin credința în jertfa Lui, oamenii au intrare liberă în locuințele veșnice din cer. Dacă vă recunoașteți astăzi păcatele în fața lui Dumnezeu și credeți că Mântuitorul a purtat pedeapsa pentru ele, veți primi liniște pentru conștiința dumneavoastră împovărată. În viitor, Dumnezeu vă va oferi un drept de locuință în cer și veți locui acolo veșnic.
Citirea Bibliei: Iov 41.1-34 · Fapte 19.23-41

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
3 SEPTEMBRIE 2022
coordonatori Bob & Debby Gass
https://fundatiaseer.ro/a-fi-evlavios-inseamna-a-fi-bun-1/
A FI EVLAVIOS ÎNSEAMNĂ A FI BUN (1)Fundația S.E.E.R Romania
„Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.” (Proverbele 15:26)
Uneori le spunem altora, mai în glumă, mai în serios: „Încearcă să fii bun! Iar dacă nu poți fi bun, fii atent!” Cu alte cuvinte, dacă iei hotărârea să nu fii bun, măcar asigură-te că ești suficient de deștept ca să nu fii prins. Dar în realitate, lipsa noastră de bunătate nu este subiect de amuzament. Sau cum a spus-o Robert Fitch: „Epoca în care trăim este o epocă în care etica a ajuns să fie demodată. Moralitatea este înlocuită cu știința, este anulată de filosofie și desființată ca fiind emoțională din perspectiva psihologiei. Este înecată de compătimire, se evaporă în estetică și pălește în fața relativismului. Distincția morală dintre bine și rău este pur și simplu scăldată într-o emoție tristă prin care avem mai multă compasiune pentru ucigaș decât pentru cel ucis, pentru persoana care a comis adulter decât pentru cea trădată, și prin care ajungem practic să credem că partea cu adevărat vinovată – cea care într-un fel a cauzat toate acestea – este victimă, și nu autoarea crimei!” Aceste gânduri sunt menite să ne trezească la realitate, nu-i așa? Lucruri care odinioară erau considerate a fi albe sau negre, intră acum în categoria gri. Bunătatea care a fost dintotdeauna un standard universal este acum o chestiune de interpretare personală și de preferință. Și inflația de „personalități publice”, al căror comportament privat ne șochează, nu a dus nicidecum la o îmbunătățire a situației. Poate chiar acum te gândești: „Citesc/ascult acest devoțional în fiecare zi pentru a primi ceva care să mă ajute să mă simt bine, dar astăzi nu se întâmplă acest lucru!” Dar nu asta este ideea! Biblia spune că, pentru a te simți bine, trebuie să exersezi facerea de bine și calitatea de a fi bun – iar acestea te vor face să fii plăcut înaintea lui Dumnezeu!

https://www.youtube.com/watch?v=GKZjUe2vock

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
3 SEPTEMBRIE 2022
https://clickbible.org/meditatii…/scripturile-in-fiecare-
Fapte 5.33‑42
De data aceasta, pentru a‑i elibera pe ai Săi, Dumnezeu nu Se mai foloseşte de un înger, ci de un renumit fariseu (sectă opusă celei a saducheilor), numit Gamaliel. Era un învăţător cunoscut şi respectat printre iudei. Cu moderaţie, servindu‑se de exemple pe care fiecare le cunoştea, el îi îndeamnă pe colegii lui la a avea răbdare, pentru că sfârşitul urma să arate dacă această lucrare era de la oameni sau de la Dumnezeu. De altfel, niciodată nu este greu să distingi de ce parte se află cei care pretind a fi cineva (v. 36). Nu tot aşa era însă cu apostolii. Recunoscând că prin ei înşişi nu erau nimic, ei dădeau toată gloria Numelui lui Isus, pe care nu încetau să‑L vestească (cap. 3.12; 4.10).
Domnul îi prevenise altădată pe ucenici că se va pune mâna pe ei, că vor fi persecutaţi, predaţi sinagogilor şi închişi (Luca 21.12). Într‑adevăr, toate aceste încercări nu întârzie să vină (v. 17‑32), iar de atunci, ele n‑au încetat să fie partea celor credincioşi, aici sau acolo. Noi Îi mulţumim adesea Domnului că ne‑a cruţat de persecuţiile care fac ravagii în alte ţări. Să nu uităm însă că a suferi pentru Numele Său este o onoare. Apostolii se bucură că au fost socotiţi vrednici de aceasta (v. 41; comp. cu 1 Petru 4.19; Matei 5.11,12).