https://clickbible.org/meditatii-zilnice/calendarul-domnul-este-aproape-Pe când se întorceau, băiatul Isus a rămas în urmă în Ierusalim, și părinții Săi nu știau; dar, presupunând că era cu cei cu care călătoreau împreună, au mers cale de o zi.Luca 2 .43,44Pe când Iosif și Maria călătoreau înapoi spre Nazaret de la sărbătoarea Paștelui, nu știau că Isus nu era cu ei în grupul cu care călătoreau împreună. Imaginați-vă cât de îngrijorați trebuie să fi fost când și-au dat seama că Isus nu era acolo! L-au căutat cu îngrijorare vreme de trei zile, până când L-au găsit în templul din Ierusalim, unde El îi asculta pe învățători și le punea întrebări.Este posibil să credem că Isus este împreună cu noi și totuși El să nu fie acolo. Există momente când nu mai suntem în comuniune cu El, când ne depărtăm de El în inimile noastre și pierdem simțământul prezenței Sale fără să ne dăm seama. Uneori o luăm înainte, precum un cal plin de energie; alteori ne împotrivim și rămânem în urmă, precum un catâr leneș și încăpățânat (Psalmul 32.9). Dar unde Îl vom găsi, atunci când ne dăm seama că umblăm singuri și că L-am pierdut din vedere, în loc să ne lăsăm îndrumați de ochiul Lui?După ce Avraam s-a întors din Egipt, unde mersese din cauza necredinței sale, s-a dus la Betel – care înseamnă “casa lui Dumnezeu” – în locul unde fusese cortul său la început și unde zidise primul altar (Geneza 13.1-4). Drumul către o restabilire adevărată merge până la punctul unde a început căderea. Locul de unde a început căderea este locul restabilirii. La fel ca Iosif și Maria, trebuie să ne întoarcem la locul unde L-am văzut ultima dată. Când falimentăm, cât de minunat este să ne aducem aminte de promisiunea Lui că niciodată nu ne va lăsa și nicicând nu ne va părăsi (Evrei 13.5)! Deși noi Îl putem pierde din vedere pe El, niciodată El nu ne va pierde din vedere pe noi.T. Bouter +
“Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, “gânduri de pace și nu de nenorocire.”Ieremia 29.11
Cum ne afectează nenorocirile altora?Când oamenii aud sau văd diferite nenorociri în alte părți ale lumii, pe moment arată puțină compasiune pentru cei încercați, dar imediat își văd mai departe de lucrurile lor. Ei nu înalță o rugăciune spre Dumnezeu, ca El să le fie Ocrotitorul celor care se confruntă cu un incendiu sau cu un cutremur, poate cu o inundație de proporții sau cu o boală incurabilă, cu un atac terorist sau cu o epidemie. Sunt mulțumiți că pericolul nu este în apropierea lor și nici măcar nu se gândesc că poate mâine vor trece ei prin acea nenorocire. Chiar și atunci când nenorocirea se întâmplă în țara lor, dar nu în imediata lor apropiere, tot nepăsători rămân. Când ajung însă ei înșiși să se confrunte cu necazul, atunci intră în panică și nu mai știu încotro să o apuce.Tot așa este și cu păcatul. Oamenii s-au obișnuit cu acest rău care se află foarte aproape de ei, îl ignoră, chiar dacă îi duce pe căi tot mai întunecate, încât nu mai găsesc nicio cale de ieșire.Atitudinea aceasta nu este bună, pentru că ei vor merge cu siguranță în iad, dacă nu se vor trezi la timp din starea de adormire în păcat. Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci ca toți să vină la pocăință (Ezechiel 33.11). Nu doriți să luați astăzi hotărârea să vă debarasați de păcatele care vă țin robi și să le recunoașteți înaintea lui Dumnezeu? El iartă chiar și pe cel mai mare păcătos!
UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE DUHULUI – Fundația S.E.E.R. România”
Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace”. (Romani 8:6)Biblia ne spune că “cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:5-6).Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt este prezența încurajatoare care poate lucra în viața ta. Fiecare avem două opțiuni: fie ne lăsăm gândirea să fie controlată de influențe și circumstanțe exterioare, fie o predăm controlului Duhului Sfânt. Cum ar arăta o astfel de viață? Ei bine, imaginează-ți că nu-ți mai este atât de frică. Imaginează-ți că treci prin greutăți financiare sau că trebuie să faci față unui șef insuportabil având o atitudine echilibrată și liniștită. Imaginează-ți că primești vești rele și te apleci în rugăciune pentru a rezolva problema, în loc să te învârți în spirala celor mai sumbre scenarii. Imaginează-ți că te confrunți cu respingerea și cu obstacole, fără să te lași pradă descurajării. Imaginează-ți că îți dai seama de greșelile pe care le-ai făcut și că pășești încrezător spre viitor. Și imaginează-ți că faci toate acestea avându-L pe Dumnezeu ca partener. Imaginează-ți că cei din jur vin spre tine când sunt supărați sau descurajați, deoarece pacea minții pe care o ai este contagioasă. Ea face parte din ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci în fiecare zi. Când dai de persoane stresate care transmit stresul și altora, tu trebuie să răspândești pacea. Domnul Isus a dus cu Sine pacea Sa oriunde s-a aflat.Când ucenicii Săi erau îngroziți de furtună și valuri, El a spus mării: “Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39), și furtuna s-a oprit. Pacea nu este atunci când navighezi pe un lac calm, ci vine atunci când știi că Domnul Isus este cu tine în corabie – și, cu El la bord, știi că nicio furtună nu te poate scufunda!
Un prim tablou ni-l prezintă pe acest tânăr care îşi consideră tatăl un obstacol în calea fericirii sale şi care pleacă, departe de prezenţa sa, risipind nebuneşte tot ceea ce a primit de la el. Următoarea scenă ni-l înfăţişează în “ţara îndepărtată”, în cea mai adâncă decădere, părăsit de toţi. Nu şi-a recunoscut fiecare dintre noi propria istorie în aceste imagini? Fie ca şi istoria noastră să se încheie ca şi cea a tânărului acesta! Apăsat de sărăcie, risipitorul “şi-a venit în fire” (v. 17) şi, amintindu-şi de belşugul casei părinteşti, se ridică şi face cale-ntoarsă ~ Este şi un al treilea tablou, dominat de graba tatălui de a-i ieşi în întâmpinare cu braţele deschise şi cu sărutări; mărturisirii i-a urmat iertarea deplină şi, în locul zdrenţelor cu care venise, fiul a primit “haina cea mai bună” (v. 22).Drag prieten care-ţi recunoşti mizeria morală, această istorisire te învaţă care sunt cu privire la tine intenţiile inimii lui Dumnezeu. Nu te teme să mergi la El! Vei fi primit în acelaşi fel cu acest fiu.Dar ce lucru trist că tatăl n-a putut să‑şi împărtăşească complet bucuria! Fiul cel mare, care nu ezitase să petreacă cu prietenii lui în timp ce fratele lui era pierdut, refuza acum să ia parte la sărbătoare. Acest fiu este o imagine a poporului iudeu închistat în legalism, dar şi a celor care se îndreptăţesc singuri şi a căror inimă este închisă faţă de harul lui Dumnezeu.
Ioan17 - John 17 