DOMNUL ESTE APROAPE
1 MAI 2022
https://gbv-online.org/calendar/286
Moise și Aaron au intrat în cortul întâlnirii, și au ieșit și au binecuvântat poporul; și gloria Domnului s-a arătat întregului popor. Și a ieșit foc dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea-de-tot.
Levitic 9.23,24
În îndurarea Sa, Domnul răscumpărase poporul, după care l-a călăuzit prin puterea Sa și a deschis pentru el vistieriile bogate ale inimii Sale. Primele capitole din Levitic vorbesc despre gloriile lui Hristos și ale jertfei Sale mărețe. Dumnezeu Își găsește plăcerea în a-l vedea pe poporul Său apropiindu-se de El cu mâinile și cu inimile pline de Hristos. Când ei prezintă înaintea lui Dumnezeu ceea ce au savurat din Fiul Său preaiubit, o mireasmă plăcută se înalță către Dumnezeu Tatăl, pentru plăcerea Sa eternă. Ni se amintește despre acest lucru în 2 Corinteni 2.14,15: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos și descoperă prin noi în orice loc parfumul cunoștinței Lui. Pentru că noi suntem o mireasmă a lui Hristos către Dumnezeu“. Dumnezeu vede nu doar perfecțiunile lui Hristos și infinita valoare a sângelui Său, ci îi vede și pe cei ai Săi înveșmântați în aceleași perfecțiuni și stând înaintea Lui potrivit cu propria Sa estimare a acelui sânge prețios.
Focul era semnul prin care Dumnezeu arăta că a primit jertfa, așa cum vedem în versetele citate din Levitic. Focul cobora din cer și mistuia jertfa, ca semn al aprobării și al acceptării înaintea lui Dumnezeu. Pe baza acestei jertfe, Dumnezeu putea acționa în binecuvântare, iar acest lucru este simbolizat de faptul că Moise și Aaron au ieșit și au binecuvântat poporul.
La fel și în ziua de astăzi, cel credincios este acceptat în Cel Preaiubit – acceptat în Cel pe care Dumnezeu L-a acceptat și Căruia I-a dat toată puterea și gloria. El L-a dat să fie Cap peste toate lucrurile din cer, de unde acum El oferă daruri și binecuvântări celor ai Săi. „Ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit; în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său“ (Efeseni 1.6,7). Minunat Domn și Mântuitor!J. Redekop
SĂMÂNȚA BUNĂ
1 MAI 2022
https://gbv-online.org/calendar/285
Fără vărsare de sânge nu este iertare.
Evrei 9.22
Sângele, unica temelie a iertării noastre
Una dintre nenumăratele binecuvântări care ne sunt date prin lucrarea Domnului Isus este iertarea tuturor păcatelor noastre. Dumnezeu ne-a luat marea vină care era înaintea Lui, întreaga povară a păcatelor noastre care ne frământa conștiința și apăsa sufletul. Ce mare eliberare! Cât de mult se bucură inima noastră când înțelege cu adevărat că, oricât de mare și de grea ne-a fost vina înaintea lui Dumnezeu, El a iertat-o pe deplin!
Ca să ne poată fi iertate păcatele, a fost necesară o temelie dreaptă, pentru că Dumnezeul cel sfânt nu poate trece cu vederea păcatul, ci trebuie să-l judece corespunzător naturii Sale sfinte.
Unica temelie pe care pot fi iertate păcatele este sângele Domnului Isus care a curs la Golgota, moartea Sa pe cruce, în care Dumnezeu a judecat toate păcatele noastre.
Când sângele Său, sângele Mielului „fără cusur și fără pată“ (1 Petru 1.19), a curs la cruce, au fost împlinite toate imaginile Vechiului Testament care vorbesc despre moartea Lui. Numai acest sânge poate îndepărta păcate și el este temelia tuturor binecuvântărilor pe care le avem.
Sângele Tău, Isuse, mă leagă fericit
De toți ai Tăi pe care prin har i-ai mântuit.—T. Dorz
Citirea Bibliei: Geneza 19.1-22 · Psalmul 1.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
1 MAI 2022
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNFRUNTĂ-ȚI ÎNDOIELILE! (1) – Fundația S.E.E.R. România
“Toma… le-a răspuns… dacă nu voi vedea… nu voi crede”. (Ioan 20:25)
Toma nu a fost de față când Domnul Isus li S-a arătat ucenicilor prima oară, după înviere. Și la fel cum suntem mulți dintre noi, experiențele altora nu au fost suficient de bune pentru Toma – trebuia să le aibă pe ale sale proprii. Și Domnul Isus a făcut tot posibilul ca să le aibă. De reținut faptul că Domnul Isus nu l-a subestimat pe Toma pentru îndoielile sale, ci El a înțeles că orice întrebare care se naște dintr-o inimă sinceră nu este o interpelare sceptică; ci este o căutare a adevărului.
Biblia ne spune: “După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!” Apoi i-a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:26-28).
Putem extrage două învățături importante din această istorisire:
1) Îndoielile noastre ne pot duce efectiv la un nou nivel al credinței. Când ți se îneacă toate corăbiile, când durerea în anumite situații pare insuportabilă, când se produce vreun eveniment devastator și îndoiala apare neanunțată, nu o nega – recunoaște-o! Perioadele de îndoială devin săli de învățare, atunci când te conduc la Dumnezeu pentru răspunsuri. În timp ce te străduiești ca să-ți croiești drum pentru a ieși din ele, tu poți să atingi un nou nivel al credinței.
2) Îndoielile te pot conduce la o relație mai profundă cu Domnul Isus. Mărturia altora nu te va aduce prea aproape; la urma urmelor, ai nevoie de propria ta experiență personală cu Domnul, nu-i așa? Și o poți avea! Toma a început prin a se îndoi de Isus, și a sfârșit ca martir pentru cauza Sa. Gândește-te la asta, astăzi!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 MAI 2022
Luca 3.1‑14
Drumurile de odinioară erau, în general, atât de proaste, încât trebuiau reparate şi îndreptate de fiecare dată când escorta unei înalte personalităţi avea să treacă pe acolo. Privită din punct de vedere moral, aceasta este lucrarea lui Ioan Botezătorul. Însărcinat să pregătească venirea lui Mesia, el i‑a avertizat pe iudei că numai calitatea de fii ai lui Avraam nu era suficientă pentru a‑i pune la adăpost de mânie. Ceea ce Dumnezeu cerea de la ei era pocăinţa însoţită de roade adevărate. Pocăinţa, sau mânie? Această alegere pe care trebuia să o facă atunci Israel este astăzi în dreptul fiecăruia dintre noi.
Persoane din clase sociale diferite i se adresează lui Ioan rând pe rând şi el are pentru fiecare de spus câte ceva din partea lui Dumnezeu. Astfel, Cuvântul dă răspuns fiecăruia, potrivit stării şi împrejurării în care se află.
În urmă se prezintă oamenii de război. Aceştia se aşteptau probabil să fie înrolaţi sub steagul lui Mesia, într‑o armată care să scuture jugul roman. Răspunsul lui Ioan pare să‑i fi surprins (v. 14). Să nu ne gândim că Domnul are nevoie de noi pentru a împlini acţiunile Sale de răsunet. Ceea ce El aşteaptă de la noi este o mărturie cinstită, blândeţe şi mulţumirea cu situaţia în care ne aflăm (1 Corinteni 7.24).
Ioan17 - John 17 
Leave a Reply/Lasa un raspuns!THANK YOU !MULTUMESC!