POVESTE DE DRAGOSTE
Efeseni 5:32 Taina aceasta este mare –
(vorbesc despre Hristos si despre Biserica). –
Tot Cuvântul ne învaţă despre Dragostea măreaţă
Ce-a avut-o Dumnezeu, … e cuprinsă – n Planul Său.
Din trecutul infinit Tatăl Fiul şi-a iubit
cu o dragoste aleasă , însă EL n-avea MIREASĂ.
Iată scopul existenţei omului pe-acest pământ
În Eden a fost lucrarea: Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
A creat pe om din lut şi i-a dat apoi suflare
dar apare o-ntrebare:
Era omul un robot? Nu ! O personalitate!
Cu deplină libertate, să decidă să aleagă
să gândească, să-nţeleagă, cum e şi-astăzi cu o mireasă:
Bucuria că-i aleasă, o inundă, dar smerită înţelege că-i iubită
şi s-aprinde-n ea iubirea; lucruri tainice! Cu firea
nu-i posibil să-nţelegi o relaţie curată, dar ca să-nţelegi îndată
să vorbim şi despre MIRE, suntem învăţaţi din fire
trebuie s-o cucerească , dragostea să-i dovedească!
…………………………………………………………………………….
Un viteaz războinic care s-a ivit venind din zare
lăsând casa părintescă a venit s-o cucerească.
El venise la ai Săi, dar s-au dovedit călăi.
A -ncercat să-şi dovedească obârşia Lui cerească
făcând semne şi minuni, merita pe drept cununi
chiar şi morţi a înviat! Nu i-a impresionat .
L-au negat , l-au renegat, l-au bătut ş l-au scuipat
L-au ucis crucificat! Dar? Din morţi a înviat !
S-anălţat şi-acum e-n cer. Pavel spune de-un mister
când vorbeşte de iubirea dintre MIRE şi MIREASĂ.
…………………………………………………………………
Iar apare o-ntrebare: De ce oare?
Nu-i poveste ca oricare
Căci credinţa e prin har, iar iubirea e un jar
scris pe Golgota cu sânge. Îl auzi şi tu cum plânge?
Cu un DA ! Îi eşti MIREASĂ , îţi e MIRE , eşti aleasă
şi vom fi cu El în cer unde lacrimile pier.
………………………………………………………………
Dragostea lui Dumnezeu, ce-a trimis pe Fiul său
Vom cânta cu bucurie nu o viaţă … pe vecie !
Petru Ion
Credinţa lui Caleb
„Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă,
cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea
Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie;
şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.
Şi astăzi sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise;
am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie
pentru ca să merg în fruntea voastră.”
Iosua 14:10,11
Dac-ar fi azi Caleb într-un azil, ar fi printre bătrâni ca un copil.
La 85 de ani era ca un flăcău şi chiar nu se temea de niciun rău.
Secretul vieţii lui era credinţa, ce-aduce totdeauna biruinţa.
Era mereu la pas cu Dumnezeu.
Tu cum stai cu aceasta, dragul meu?
Fusese cu Iosua şi cei zece, să cerceteze ţara pentru-a trece
s-o ia în stăpânire, căci era promisă de Dumnezeu, fiindcă era înscrisă
în planul Său pentru poporul Israel; dar ei n-aveau încredere în El;
căci, dac-ar fi avut, n-ar fi trimis iscoade; au fost împinşi de groaza care roade
speranţa; omu-i nestatornic, dezonorând pe Cel Atotputernic
prin şovăială şi prin necredinţă, zăcând apoi răpus în neputinţă.
Caleb, excepţia la ce am scris mai sus! Secretul faptei sale? E inspirat de sus!
Pe firul Cărţii sfinte poţi face un tabel şi vei începe lista în frunte cu Abel.
Sunt înşiraţi eroii credinţei în Evrei, pe nume cu detalii şi-s foarte mulţi ca ei.
Dar, vai, ce nedreptate am face de n-am spune că peste toţi şi toate e mai presus un Nume:
Domnul Isus, trimisul lui Dumnezeu din cer, s-aducă mântuire acelor care pier.
Caleb este doar umbra Celui ce-avea să vină s-aducă ispăşire celor ce zac în vină.
Cu sabie şi luptă şi-a luat Caleb moşia. Domnul Isus prin cruce adus-a bucuria
celor pe care Tatăl i-a dat Lui moştenire, le-a dat în dar credinţa şi-o viaţă de sfinţire.
Vor fi răpiţi în cerul pregătit prin har, deci nu prin fapte, ci fiindcă i-a iubit plenar.
Caleb este exemplu de fapte prin credinţă, c-o viaţă ca de vultur, ducând spre biruinţă.
Căci omul dinlăuntru întinereşte-ntruna şi are o dorinţă să ia în dar cununa.
La ce îi foloseşte? O mare întrebare! Acolo-n veşnicie va pune-o la picioare
Mielului Sfânt, că-i vrednic, Celui Atotputernic!
Trăind spre-a Lui cinstire, să-I dăm pe veci mărire!
Petru Ion
Covasna, 13.04.2018