Feeds:
Posts
Comments

Archive for April 1st, 2016

12524241_841311075995428_7012464065958750800_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 APRILIE

O inimă deschisă sau o inimă împietrită faţă de alţii?

Cristos… mijloceşte pentru noi… Duhul… mijloceşte pentru sfinţi.Romani 8:34.27

Avem oare nevoie de un argument mai puternic decât acesta pentru a deveni mijlocitori: Cristos „trăieşte pururea ca să mijlocească”; Duhul Sfânt „mijloceşte pentru sfinţi”? Trăim noi într-o asemenea relaţie cu semenii noştri, încât să facem lucrarea de mijlocire ca nişte copii ai Lui Dumnezeu învăţaţi de Duhul Său? Să începem cu împrejurările în care ne aflăm – casele noastre, afacerile noastre, ţara noastră, criza actuală care ne atinge atât pe noi, cât şi pe alţii -suntem noi copleşiţi de aceste lucruri? Ne scot ele din prezenţa lui Dumnezeu, nelăsându-ne timp pentru închinare? Dacă e aşa, haideţi să ne oprim şi să intrăm într-o astfel de relaţie vie cu Dumnezeu, încât relaţia noastră cu alţii să poată fi menţinută pe linia mijlocirii prin care Dumnezeu realizează minunile Lui.Ai grijă să nu o iei înaintea lui Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a face voia Lui. Noi alergăm înaintea Lui implicându-ne într-o mie şi una de activităţi şi, în consecinţă, devenim atât de împovăraţi din cauza oamenilor şi a greutăţilor, încât nu ne mai închinăm Domnului, nu mai mijlocim. Dacă povara şi apăsarea vin asupra noastră şi noi nu ne aflăm într-o atitudine de închinare, ele vor produce în sufletul nostru nu numai împietrire faţă de Dumnezeu, ci şi descurajare. Dumnezeu aduce mereu în calea noastră oameni pentru care nu avem nici o afinitate şi, daca nu trăim într-o atitudine de închinare în faţa lui Dumnezeu, tendinţa naturală este să-i tratăm fără dragoste, să le oferim un verset care împunge ca o lance, să le dăm un sfat dojenitor şi să-i lăsăm. Un creştin fără inimă trebuie să fie o cumplită întristare pentru Domnul nostru.Trăim noi astfel, încât să putem mijloci împreună cu Domnul nostru şi cu Duhul Sfânt?

TOTUL PENTRU GLORIA LUI APRILIE

74954_830884697038066_651384035205588149_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

APRILIE 1

“De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să

puteţi să vă împotriviţi în ziua cea rea şi să rămâneţi

 în picioare după ce veţi fi biruit toate.”  EFESENI 6:13

Stefan, înainte de a muri ca martir, a văzut pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, gata să-l primească în slavă. Domnul nostru este în picioare şi noi soldaţii Lui trebuie să fim în picioare. Aceasta este poziţia credinciosului luptător, deşi suntem “aşezaţi în locurile cereşti, în Hristos.”Când vrăjmaşul se aruncă asupra noastră, când lupta este grea, să rămânem în picioare în Domnul Hristos, să nu ne clătinam, să nu ne temem de nimic şi să nu ne rotim privirile în jurul nostru cu îngrijorare! (Isa. 41:10) Dumnezeu vrea să ne vadă în picioare în duh, fermi în Domnul Isus, întăriţi de puterea Lui biruitoare şi îmbrăcaţi cu armătura Lui, înfruntând pe vrăjmaş şi ducând lupta după poruncile date.Când în rugăciune, Dumnezeu ne pune pe inimă un suflet încercat, obiect al asalturilor vrăjmaşului, să ne ţinem în picioare pentru el şi întăriţi în Domnul, în numele Biruitorului, să rezistăm vrăjmaşului, luptând pentru acel suflet; “Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului.” (lloan 3:8); să invocăm această făgăduinţă! Ca şi Moise altă dată, să ne ridicăm mâinile înaintea tronului, să respingem orice înfrângere şi prin rugăciunile noastre să înconjurăm cu un zid protector pe aceia care luptă.Pentru că Domnul ne spune: “împotriviţi-vă!”, s-o facem. Domnul Hristos vrea să intensifice lupta noastră împotriva vrăjmaşului, căci “ziua cea rea” este aproape. în ciuda oboselii luptei şi deşi suntem ţinta vrăjmaşului, vom rămâne în picioare, neatinşi şi biruind totul datorită armăturii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fără-ndoială însă că lupta noastră, lupta credinţei este în permanenţă însoţită de harul lui Dumnezeu şi biruinţa este deci datorită aceluiaş HAR. Să nu uităm că Omul Isus Hristos a avut o luptă mult mai grea decât noi, tot timpul vieţii Lui pe pământ şi a biruit totul fiind într-o permanentă şi neîntreruptă legătură cu Tatăl Său, izvorul nesecat al oricărui har. Numai un credincios devotat poate să spună cât este de grea lupta pe care o are de dus: împotriva lui Satan şi a hoardelor lui, împotriva lumii şi împotriva lui însuşi. Unui astfel de credincios Cuvântul îi spune că avem un Mare Preot care a fost ispitit în toate, ca şi noi, dar fără păcat… : “Să ne apropiem ;dar de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evr. 5:16)TOATA LUNA AICI:MANA DE DIMINEATA-APRILIE

 12113388_831631543630048_260421625935290910_o

DOMNUL ESTE APROAPE GBV

Vineri  1  Aprilie

Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi

dau viața, ca din nou să o iau. Nimeni nu Mi‑o ia, ci

 Eu o dau de la Mine Însumi.  Ioan 10.17,18

Este de cea mai mare importanță să vedem că Domnul Isus nu a fost forțat nicidecum să meargă la cruce. Nu a fost forțat să părăsească gloria pe care o avea la Tatăl din eternitate şi să vină aici, pe pământ. După ce a venit în această lume, nu a existat nimic care să‑L forțeze să meargă la cruce; în orice moment al întregii Sale vieți, de la ieslea Betleemului la crucea Golgotei, S‑ar fi putut întoarce acolo de unde venise.

Moartea n‑a avut nici-un drept asupra Lui. El a putut spune despre viața Sa: „Nimeni nu Mi‑o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi“ (Ioan 10.18). Şi, în drumul Său de la Ghetsimani la cruce, Îl auzim spunând: „Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, şi să‑Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ (Matei 26.53). Batjocoritorii au spus către El: „Pe alții i‑a mântuit; pe Sine Însuşi nu Se poate mântui“, însă ar fi trebuit să spună: „Pe Sine Însuşi nu vrea să Se mântuiască“.

Binecuvântat să fie Numele Său! El nu S‑a cruțat pe Sine, nici nu I‑a fost milă de Sine Însuşi, ci I‑a fost milă de noi. A privit la starea în care eram: fără speranță, vinovați şi ruinați; a văzut că nu exista niciun ochi căruia să‑i fie milă şi niciun braț care să salveze. Toată lauda să fie dată Numelui Său mare! El a coborât aici, în această lume nenorocită, şi a devenit Om, pentru a putea, ca Om, să Se jertfească pe Sine şi să ne scape de iazul cu foc. Mai mult, El ne‑a asociat cu Sine Însuşi pe temeiul nou şi veşnic al unei răscumpărări împlinite, în puterea vieții de înviere, potrivit cu planurile veşnice ale lui Dumnezeu şi spre lauda gloriei Sale.C. H. Mackintosh TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV APRILIE 2016 (1)

 10366047_830236583769544_8430537026607727255_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Aprilie

Învierea Lui Hristos Ioan 20

După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au simţit că au pierdut ce au avut mai scump Unele femei au plecat cu gândul să îmbălsămeze trupul neînsufleţit al Lui Isus. Grija lor cea mai mare era:”Cine va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” şi iată că s-a făcut un cutremur mare, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a rostogolit piatra de la intrarea în mormânt şi s-a aşezat pe ea. Străjerii au tremuart de frică, şi au rămas ca nişte morţi. Aici putem vedea ce este omul.. Când Dumnezeu vorbeşte, nici armele nu mai ajută la nimic. Când au venit femeile, au găsit mormântul gol! S-au dus la Petru şi la ucenicul pe care-l iubea Isus şi le-au spus:”Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” Atunci cei doi ucenici au fugit la mormânt. Ioan a alergat mai tare ca Petru şi a ajuns primul la mormânt, s-a uitat înăuntru, a văzut pânza de in aruncată jos, dar n-a intrat. Când a ajuns Simon Petru la mormânt, a intrat şi a văzut fâşiile de pânză jos. Ştergarul, care era pus pe capul Lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus întrun loc, singur. Atunci a intrat şi celălat ucenic, a văzut şi a crezut. Pentru mine este foarte important că Petru a intrat îndată în mormânt. Astfel a văzut ceva ce nu putea vedea altfel, şi anume ştergarul făcut sul şi pus întrun loc, anume, singur. Prin Isus am intrat în odihna veşnică a Sabatului. Cel care a găsit odihna în El renunţă la viaţa lui de până atunci. Această odihnă o găsesc numai aceia care intră în mormânt, adică renunţă la viaţa lor.TOATA LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS-APRILIE

12938164_842113525915183_7121555784852225262_n

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Aprilie

DIMINEAŢA

Să mă sărute cu sărutările gurii lui.

Cântarea Cântărilor 1:2

Timp de câteva zile am zăbovit asupra patimilor Domnului, şi vom continua tot cu ele. Astăzi, la începutul lunii, suntem chemaţi să avem sentimentele miresei lui Solomon. Observaţi cum aleargă spre El, fără nici un cuvânt introductiv, fără ca măcar să-i menţioneze numele; ea intră în subiect imediat, fiindcă vorbeşte despre Cel care este singurul El din lumea ei. Cât de îndrăzneaţă este dragostea ei! Bunătatea care i-a permis păcătoasei pocăite să-I spele picioarele cu mir de nard a fost foarte mare. Iubirea care a îngăduit ca Maria să stea la picioarele Lui şi să înveţe a fost deplină. Dar aici, dragostea, puternică, înflăcărată, aspiră la mai mult şi vrea o părtăşie completă. Estera tremura în prezenţa lui Ahaşveroş, dar mireasa care este liberă în iubire desăvârşită nu cunoaşte teama; Dacă am primit acelaşi spirit liber, am cere acelaşi lucru. Prin „sărutări” înţelegem variatele manifestări de afecţiune care îl asigură pe credincios de dragostea lui Isus. Sărutul împăcării pe care l-am experimentat la convertire a fost mai dulce decât mierea. Sărutul acceptării ne arde încă fruntea, fiindcă ştim că El ne-a acceptat persoana şi lucrarea prin har divin. Tânjim ca sărutul părtăşiei zilnice, prezente, să fie schimbat în sărutul de bun venit, care îndepărtează sufletul de pământ, şi apoi în sărutul desăvârşirii, care ne va umple de bucuria cerului. Credinţa este drumul nostru, dar părtăşia pe care o simţim este odihna. Credinţa este calea, dar comuniunea cu Isus este izvorul din care îşi astâmpără setea peregrinii. O Doamne al sufletelor noastre, nu te purta ca un străin cu noi; îngăduie ca buzele binecuvântării Tale să atingă buzele cererilor noastre. Îngăduie ca buzele plinătăţii Tale să atingă buzele nevoii noastre, şi vom simţi imediat efectul vindecător al sărutării Tale.

5513_833927136733822_8601550197558736646_nSEARA

Este vremea să căutaţi pe Domnul. Osea 10:12

Numele lunii aprilie este un derivat al verbului latin aperio, care înseamnă a deschide. Toţi mugurii şi bobocii se deschid acum, şi am ajuns la porţile anotimpului florilor. Cititorule, dacă eşti încă nemântuit, fie ca inima ta, în acord cu trezirea universală a naturii, să se deschidă să-L primească pe Domnul. Fiecare floare îmbobocită îţi spune „este vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu dezacorda armonia naturii, lasă-ţi inima să îmbobocească şi să înflorească dorinţe sfinte. Vrei să spui că sângele fierbinte al tinereţii îţi curge năvalnic în vene? Atunci te îndemn să-i aduce Domnului tinereţea ta. Pentru mine a fost o fericire negrăită să fiu chemat din tinereţe, şi Îl laud pe Domnul în fiecare zi pentru acest lucru. Mântuirea este nepreţuită; este binevenită oricând, dar mântuirea timpurie are o dublă valoare. Tineri şi tinere, fiindcă puteţi pieri înainte să apucaţi să înfloriţi, căutaţi-L pe Domnul acum. Iar voi, care experimentaţi primele semne ale bătrâneţii, grăbiţi pasul. Junghiurile şi tusea sunt semne pe care trebuie să le luaţi în seamă. Este într-adevăr „vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu cumva văd câteva fire argintii amestecate în şuviţele odinioară negre şi lucioase? Anii trec pe nesimţite, şi moartea este mai aproape decât credeţi. Fiecare întoarcere a primăverii ar trebui să vă inspire să vă rânduiţi casa. Dragă cititorule, dacă eşti înaintat în vârstă, îngăduie-mi să te implor să nu mai zăboveşti. Astăzi este un timp de har — fii recunoscător, fiindcă timpul este puţin şi se scurtează cu fiecare ticăit al ceasului. În camera ta tăcută, în prima seară a noii luni, îţi vorbesc cât pot de bine prin hârtie şi cerneală. Din adâncul sufletului meu, ca slujitor al Domnului, te avertizez că „este vremea să cauţi pe Domnul”. Nu neglija avertismentul. S-ar putea să fie ultima chemare înainte de distrugere, ultima silabă de pe buzele harului.

TOATA LUNA AICI:CHARLES H. SPURGEON-Meditatii de DIMINEATA SI SEARA-APRILIE

 10391714_1617371895041202_275081960457293220_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Aprilie

CALEA SFÂNTĂ

… cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte,

nu se vor putea rătăci.  Isaia 35.8

Calea sfinţeniei este atât de dreaptă şi luminoasă, încât nici cele mai simple, şi nepricepute suflete nu se pot înşela, dacă o urmează fără întrerupere. Înţelepţii lumii au multe rătăciri, ei fac chiar greşeli deosebit de mari şi sfârşesc prin a nu-şi atinge ţinta. Prudenţa acestei lumi are vederea scurtă, şi ea conduce la locuri întunecoase pe aceia care o aleg. Sufletele sincere nu cunosc altceva mai bun, decât să facă ce le arată Dumnezeu şi aceasta îi ţine mereu pe drumul împărătesc, pe care merg sub ocrotirea lui Dumnezeu.Suflete, nu cauţi tu niciodată să ieşi dintr-o încurcătură prin înşelăciune sau altceva asemănător? Ţine dreaptă calea sfântă a adevărului şi a integrităţii, şi vei fi urmat cel mai bun drum. Viaţa ta să fie fără întorsături sau cotituri. Fii drept şi fără teamă. Urmează-L pe Domnul Isus, fără să te gândeşti la urmări. Cine se foloseşte de minciună pentru a scăpa dintr-o mare nenorocire, ar putea să cadă într-un rău mai mare. Calea lui Dumnezeu e cea mai bună dintre toate. Mergeţi pe ea, chiar când oamenii v-ar crede nebuni; astfel veţi fi cu adevărat înţelepţi.Doamne, Te rog călăuzeşte-i pe slujitorii Tăi pe un drum sigur, din pricina vrăjmaşilor lor.TOATA LUNA AICI;TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-APRILIE12376646_619628541525621_7518252421677966070_n

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 APRILIE 2016

0, Doamne, adevărul ce iese în faţă în această dimineaţă este adevărul despre sfinţire. Iartă-mă dacă, pe neobservate, am deviat de la acest mare scop al Tău.TOATA LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU-OSWALD CHAMBERS (1)

1014469_830884883704714_9063004840519219168_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 Aprilie

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în

necazurile noastre. Romani 5.3

Lauda omului natural (firesc) este în floare, fie pentru puterea sa, fie pentru bogăţia sa (Ier. 9.23). Dar aceasta este ceva neplăcut pentru Dumnezeu. Iacov ne scrie că toată lauda este rea. Omul lumesc se laudă cu lucrările sale pe care le face în independenţa sa faţă de Dumnezeu; dar fiecare independenţă Îl necinsteşte şi Îl întristează pe Dumnezeu.Dar cu ce se laudă credinciosul? El se laudă cu acele lucrări pe care Dumnezeu i le dăruieşte prin har. El are pacea cu Dumnezeu. Calea creştinului aduce cu sine şi necazuri. Apostolul Pavel spune în Fapte 14.22 „că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” şi el însuşi a avut parte de multe necazuri.Nu-i de mirare când, creştinul se laudă cu lucruri de care omul lumesc se teme? La fel omul lumesc se deosebeşte de creştin prin faptul că unul fuge de ceea ce celălalt caută: distracţiile şi anturajele. Ceea ce unul savurează, pe celălalt îl întristează, ceea ce unul numeşte viaţă pentru celălalt este moarte. Răbdarea creştinului în necazuri aduce biruinţa şi biruinţa aduce nădejdea. Ce însemnată este deci îmbărbătarea din Romani 12.12: „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz; stăruiţi în rugăciune.Pe calea supunerii, credinciosul învaţă să înfrunte necazurile, dar mai învaţă şi îndurarea Domnului său care va găsi în curând împlinire.Ori de câte ori apar obstacole între inima creştinului şi Domnul, negreşit că nu se poate bucura de starea de faţă a Domnului, ci suferă în faţa greutăţilor ce-l năpădesc, după cum un nor, care vine în dreptul Soarelui, ne lipseşte pentru câtva timp de razele Iui. Norul însă nu face Soarele să nu mai lucească, ci ne face doar să nu-l mai vedem. La fel se întâmplă când ne întristăm din pricina necazurilor, greutăţilor şi piedicilor, care ne acoperă de strălucirea feţei Tatălui nostru. Pentru Dumnezeul nostru nici o greutate nu este prea mare, la El totul este posibil.TOATA LUNA AICI:CALENDARUL BIBLIC -DOMNUL ESTE APROAPE

1918954_836401663153036_5054250092749066947_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 APRILIE

«… ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fară

cusur şi fa­ră prihană.» 1 PETRU 1,19

De ce este Isus numit Mielul lui Dumnezeu?

  1. Este numit Mielul lui Dumnezeu pentru că aceasta a fost natura Sa pe pământ. Mielul este simbolul nevinovăţiei şi al curăţiei. Aşa a fost şi este Isus în toate lucrurile: «a fost ispitit ca şi noi, dar fară păcat» (Evrei 4,15).
  2. Este numit Mielul lui Dumnezeu ca să ne arate calea. El a venit de la Dumnezeu pe acest pământ cu un scop precis, şi anume să fie jertfit pentru păcatele noastre: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12). El nu S-a abătut cu nici un chip de la calea pe care trebuia să meargă, căci a decis: «Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta» (Ioan 12,27).
  3. Isus este numit Mielul lui Dumnezeu pentru a ne dezvălui felul biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este biruinţa mielului. Cine este mai lipsit de ajutor ca un miel? Şi iată că cel mai slab face cel mai mare, cel mai imposibil lucru! Mielul, în slăbiciunea lui, duce tot ceea ce este mai greu. Isus a obţinut victoria totală pe cruce fară a Se împotrivii într-adevăr, «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4), dar a înviat în putere. De aceea Cuvântul «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29) are atâta putere în paradoxul său divin.TOATA LUNA AICI:WIM MALGO – MEDITATII ZILNICE-APRILIE

 2050_1615586355219756_3808378695147550813_n IZVOARE IN DEŞERT

1 Aprilie

Iată, chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El.(Iov 13:15, KJV)

Căci ştiu în cine am crezut. (2 Timotei 1:12)

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

corăbiile mele de pe mare

Vin acasă purtate de vânt cu catargele şi velele rupte;

Voi crede că Mâna care nu greşeşte niciodată,

Lucrează, prin experienţe aparent rele, spre binele meu.

Şi chiar dacă plâng pentru că velele acelea sunt

zdrenţuite,

Tot voi striga, în timp ce speranţele mele cele mai

bune zac năruite:„Mă încred în Tine“.

 

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

rugăciunile mele se întorc

Fără răspuns din ţara liniştită şi neprihănită de sus;

Voi crede că este o dragoste plină de înţelepciune

Care a refuzat aceste lucruri după care tânjesc;

Şi chiar dacă uneori nu mă pot abţine să nu mă întristez,

Totuşi pasiunea curată a credinţei mele neclintite

Va arde strălucitoare.

 

N-am să mă îndoiesc, chiar de ar ploua cu necazuri,

Şi problemele ar roi ca albinele în jurul unui stup.

Voi crede că înălţimile la care vreau să ajung

Se pot atinge doar prin chinuri şi dureri;

Şi chiar dacă gem şi mă chircesc sub crucile mele,

Totuşi voi vedea prin cele mai severe pierderi ale mele

Măreţul câştig.

 

N-am să mă îndoiesc. Credinţa aceasta e bine ancorată,

Ca o corabie etanşă, sufletul meu înfruntă fiecare furtună;

Atât de mare este curajul lui care nu va cădea

În faţa puternicei şi necunoscutei mări a morţii.

Oh, de aş putea striga, chiar dacă duhul părăseşte trupul,

„Nu mă îndoiesc“, ca să audă toţi care ascultă,

Cu ultima mea suflare.

 

Un marinar bătrân spunea odată: „În furia furtunilor trebuie să facem un singur lucru, pentru că este o singură cale de supravieţuire: trebuie să îndreptăm corabia într-o poziţie sigură şi s-o menţinem aşa“. Şi aceasta, dragă creştine, trebuie să faci şi tu. Câteodată, ca şi Pavel, în mijlocul furtunii care se dezlănţuie asupra ta, nu poţi vedea soarele sau stelele care să te ajute să navighezi. Acesta este momentul când poţi face doar un singur lucru, pentru că este o singură cale. Raţiunea nu te poate ajuta, experienţele din trecut nu te vor lumina, şi nici chiar rugăciunea nu-ţi va aduce vreo consolare. O singură cale rămâne: trebuie să-ţi pui sufletul într-o singură poziţie şi să-l menţii acolo. Trebuie să te ancorezi tare în Domnul. Şi apoi, orice ar veni – uragane, valuri, furtuni, tunete, fulgere, stânci ascuţite, sau talazuri violente – trebuie să te prinzi de cârmă, menţinându-ţi ferm încrederea în credincioşia lui Dumnezeu, în promisiunile legământului Său şi-n dragostea Sa eternă în Domnul Isus Hristos. Richard Fuller

TOATA LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-APRILIE

12417519_842105132582689_521764086460398629_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Aprilie

“ Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.”Ioan 20:29

Toma, unul din cei doisprezece, nu a fost împreună cu ucenicii când li S-a arătat Isus, de aceea n-a vrut să creadă că ei L-au văzut pe Domnul.”Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” a spus Toma. Opt zile după aceea pe când ei stăteau cu uşile încuiate a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis:”Pace vouă.” Apoi a zis lui Toma:”Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele, şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns Toma I-a zis:”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Atunci Isus i-a zis:”Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.” Aceasta este o atenţionare foarte împortantă  pentru noi. Misionarul Hebich a spus:”Cuvântul Lui Dumnezeu nu ne este dat pentru a-L inţelege, ci pentru a-L crede.” Iar Isus spune:”Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi:”Vedem”, de aceea păcatul vostru rămâne.” Isus S-a născut noapea întro iesle. Poporul Israel  a trebuit să mănânce mielul în Egipt, trebuia să mănânce tot mielul, şi aceasta noaptea. A fost nevoie de aceasta pentru a ieşi din Egipt. Cei care nu au mâncat din ele, trebuiau să moară. Deci omul, când este în întuneric trebuie să creadă că Isus i-a spălat păcatele lui, chiar dacă nu a experimentat această realitate. Faptul că Isus S-a născut noaptea întro iesle din Betleem ne arată că noi trebuie să credem că El ne-a spălat păcatele noastre, chiar dacă nu vedem aceasta, şi că Şi-a dat viaţa ca jertfă de ispăşire, devenind astfel viaţa noastră;dacă noi credem cuvântul mântuirii, nu avem păcate. Dar atunci când credinţa noastră se limitează doar la ceea ce vedem, rămânem în păcat. De aceea:” ferice de cei ce nu văd, şi totuşi cred.”

Niciodată nu vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi.

TOATA LUNA AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE-APRILIE

10534196_830232133769989_6105416144932160135_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 APRILIE

Proverbe 1.1-19

Folosindu-Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 împăraţi 4.29-34), Dumnezeu ne-a dăruit „proverbele”, „Cartea înţelepciunii”, carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4). Da, ţie, tânăr credincios ajuns la vârsta reflectării şi a judecăţii personale, îţi este dedicată cartea aceasta! A fost scrisă special pentru tine, pentru că a sosit mo­mentul orientării tale, a alegerilor tale decisive. În şcoala lui Dumnezeu, unde se urmăreşte educarea ta în spirit creştin, sub autoritatea şi exemplul părinţilor tăi (v. 7-9), cartea Proverbe constituie unul dintre „manualele” de bază. Ea conţine defi­niţii, reguli (şi aplicaţii ale lor), exerciţii, exemple de urmat şi altele care nu trebuie urmate. Înţelepciunea (Cuvântul cu care se identifică) este în acelaşi timp o Persoană care învaţă şi care îndrumă paşii acelora pe care ea îi numeşte fiii Săi.Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite „calea celor păcătoşi”, a celor care caută să-1 ispitească spunându-i: „Vino cu noi” (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei” (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!TOATA LUNA AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI-APRILIE

12512676_1616990375079354_5703117140264865753_n

 CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE 2016

1 APRILIE

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ-I SLUJIM PE ALȚII? (4)

Slujiți-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

Un alt lucru care te va împiedica să-i slujești pe ceilalți este: Controlul. Chiar dacă este important să te concentrezi asupra înțelegerii celorlalți, trebuie totodată să fii autentic și deschis, așa încât și ei să te înțeleagă pe tine. Deoarece lucrul acesta te poate face să te simți vulnerabil, mulți dintre noi nu doresc să fie transparenți. Autorul și fostul căpitan al marinei americane Mike Abrashoff remarcă: „Unii lideri au impresia că dacă îi țin pe oameni în întuneric, mențin un anume control. Dar asta denotă nebunia liderului și eșecul organizației. Caracterul ascuns duce la izolare, nu la reușită. Cunoașterea înseamnă putere, da, însă liderii au nevoie de putere colectivă. Am descoperit că atunci când oamenii știau care sunt obiectivele, cu atât mai mult erau de acord – și cu atât mai bune erau rezultatele pe care le obțineam împreună”. De fiecare dată când oamenii simt că informația este ascunsă de ei se creează o distanță. Se simt ca niște intruși și prin urmare le scade moralul împreună cu performanța. în cartea sa: „Lead, Follow, or Get Aut of the Way (Condu, supune-te sau dă-te la o parte – n.tr.)” Jim Lundy scrie despre ceea ce el numește „Plângerea subordonaților” și ea spune așa: „Noi, cei neinformați, lucrând pentru cei inaccesibili, facem imposibilul pentru cei nemulțumitori”! Te-ai simțit vreodată așa? Apoi el scrie și „Plângerea de la ferma de ciuperci” care sună așa: „Avem sentimentul că suntem ținuți în întuneric. Din când în când vine cineva și împrăștie peste noi bălegar. Dar când ne scoatem capetele, ele ne sunt tăiate și ne sunt puse în conserve”. Liderii buni nu se izolează și nu-i țin pe oameni în întuneric, cu bună știință, ci îi informează și îi includ în procesul de luare a deciziilor ori de câte ori este posibil. Fă-le cunoscut oamenilor cine ești și ce crezi!TOATA LUNA AICI:CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-APRILIE 2016

947366_830232010436668_8003167004703122187_n

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro
Aplicatia Meditatia Zilei (Android)

Meditatiile Zilnice pe YouTube

Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video

Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)

Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

1535016_830391287087407_2849496213150361292_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Aprilie 2016

Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta și numai pe a Ta.Psalmul 71.16

Uimirea omului de știință

Louis Pasteur (1822-1895) a pus bazele microbiologiei și ale bacteriologiei. A inventat vaccinarea, imunizarea și pasteurizarea, datorită cărora au fost salvate atâtea vieți omenești. El este autorul legii biogenezei, care afirmă că viața nu poate proveni decât din viață, contrazicând ideea, pe atunci la modă, a evoluției prin generare spontană. Pentru Pasteur nu exista nicio contradicție între știință și creștinism. El a afirmat cu tărie că „știința îi apropie pe oameni de Dumnezeu“. Ca om de știință remarcabil, el a ajuns la concluzia că pretutindeni există dovezi ale unui „proiect divin“ și a refuzat afirmațiile necredinței. „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât sunt mai uimit de lucrarea Creatorului“, afirma omul de știință.Natura este o carte mare, în care se poate citi oriunde despre Dumnezeu. În ea putem vedea lucrarea Creatorului. Această carte este deschisă ziua și noaptea. O poate citi orice muritor. Nimeni nu se poate scuza că nu are timp, deoarece fiecare se mișcă în natură; se întâlnește la fiecare pas cu minunile ei. Da, natura este oglinda lucrării lui Dumnezeu! În ea Îl vedem pe Dumnezeu în orice clipă. Din acest motiv, în ziua judecății divine, nimeni nu se va putea scuza.TOATA LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ APRILIE12671960_1614129912032067_6123920543509994082_o1936341_1201342203216808_2512661499331291961_n

 

 

Read Full Post »

<span>%d</span> bloggers like this: