Ioan17 – John 17

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

17

Martie

DIMINEAŢA

Să ne aducem aminte de cei săraci. Galateni 2:10

De ce îngăduie Dumnezeu ca atâţia copii ai Săi să fie săraci? I-ar putea face pe toţi bogaţi dacă ar vrea. Ar putea pune saci cu aur la uşile lor şi le-ar putea trimite venituri anuale mari. Ar putea împrăştia provizii abundente în jurul caselor lor, aşa cum a făcut să ploaie cu mană şi prepeliţe în tabăra lui Israel ca să-i hrănească. Din punctul nostru de vedere, nu are fi nevoie să fie săraci, dar Dumnezeu ştie mai bine. „Toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmi 50:10) sunt ale Lui. El le poate hrăni pe toate. El îi poate face pe cei mai bogaţi, mari şi puternici să-şi aducă bogăţiile pentru hrana copiilor Săi, fiindcă El controlează toate inimile oamenilor. Dar El nu alege să facă aşa; în loc să facă asta, îngăduie ca ei să experimenteze nevoia. Le permite să sufere sărăcie şi întuneric. De ce? Sunt multe motive: unul este ca să ne ofere nouă, care suntem favorizaţi, ocazia să ne arătăm dragostea pentru Isus. Ne arătăm dragostea pentru El când îi cântăm şi ne rugăm Lui, dar dacă nu ar fi oameni în nevoie pe lume, am pierde privilegiul de a ne demonstra dragostea prin fapte caritabile faţă de fraţii Săi săraci. El a rânduit să ne manifestăm dragostea nu numai cu vorbe, ci prin fapte şi adevăr. Dacă L-am iubi cu adevărat pe Christos, ne-ar păsa de cei pe care El îi iubeşte. Cei care Îi sunt dragi Lui trebuie să ne fie dragi şi nouă. Să considerăm deci că ajutorarea săracilor din turma Domnului este un privilegiu, nu o datorie — să ne amintim cuvintele Domnului Isus „ori de câte ori faceţi aceste lucruri unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le faceţi” (Matei 25:40). Cu siguranţă că această asigurare este destul de preţioasă, si motivul acesta este destul de puternic ca să facă să-i ajutăm pe ceilalţi cu inimi iubitoare şi mâini întinse — amintindu-ne că tot ce facem pentru poporul Său este considerat de Christos făcut pentru El însuşi.

SEARA

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vorfi chemaţi fii ai lui Dumnezeu. Matei 5:9

Aceasta este cea de-a şaptea fericire, şi şapte, este numărul desăvârşirii la evrei. S-ar putea ca Mântuitorul să fi plasat împăciuitorii pe locul şapte fiindcă sunt persoanele cele mai apropiate de omul desăvârşit în Christos Isus. Cel care vrea să aibă parte de fericire, atât cât este posibil pe pământ, trebuie să ia seama la a şaptea fericire şi să devină un împăciuitor. Mai există o semnificaţia, în poziţia textului. Versetul precedent vorbeşte despre fericirea celor „cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Este important că trebuie să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Firea noastră împăciuitoare nu va accepta niciodată păcatul sau îngăduirea răului. Trebuie să ne întoarcem faţa de la tot ce e contrar lui Dumnezeu şi sfinţeniei Sale. Odată ce inimile noastre sunt pe deplin curate, putem să fim împăciuitori. Nu mai puţin decât precedentul, versetul următor pare să fie aşezat aici cu un scop. Oricât de împăciuitori am fi, lumea ne înţelege şi judecă greşit. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, gândindu-ne că Prinţul Păcii, prin însăşi natura Sa, a adus focul asupra pământului. Deşi a iubit omenirea şi nu a făcut nimic rău, a fost „dispreţuit si părăsit de oameni; om al durerii si obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3). Pentru ca împăciuitorii să nu fie surprinşi când sunt întâmpinaţi cu duşmănie, versetul următor adaugă: , ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5:10). De aceea, împăciuitorii sunt nu numai binecuvântaţi, ci înconjuraţi de binecuvântări. Doamne, dă-ne harul de a urca pe culmea celei de-a şaptea fericiri! Curăţeşte-ne minţile, ca să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Intăreşte-ne sufletele pentru ca pacea noastră să nu se transforme în laşitate sau disperare atunci când, de dragul Tău, suntem prigoniţi!

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

MARTIE

 

17 MARTIE

«Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom si trăi împreună cu EL» 2 Timotei 2,11

Tot ceea ce defineşte eul nostru cu izbucnirile, dorin­ţele şi mofturile sale a fost descris de Pavel în cuvinte iz­vorâte din propria sa experienţă. Soluţia? «A muri este un câştig» (Filip. 1,21). Apostolul se referea aici la moartea trupului său, la execuţia iminentă, deoarece se afla închis la Roma. Dar Pavel a reuşit să exprime un adevăr duhov­nicesc valabil pentru toate timpurile prin expresia «a mu­ri este un câştig». Aceasta înseamnă că fiecare ocazie pe care o avem să dovedim cu viata crucificarea şi moartea noastră împreună cu Isus trebuie valorificată; acesta este un câştig pentru noi. Fiecare jignire, fiecare umilinţă, fie­care nedreptate este o dovadă a realităţii morţii lui Isus în viaţa noastră personală. Toţi suntem cu siguranţă de acord că moartea lui Isus, «crucificarea singurului Fiu al lui Dumnezeu» este cea mai mare nedreptate a tuturor timpurilor. Dar exact prin acest lucru au fost descope­rite dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu. Iată un adevăr incompatibil cu logica omenească! La fel stau însă lucru­rile şi în ce priveşte urmarea Lui. Prin nedreptăţile pe ca­re le suferim ca şi slujitori credincioşi ai Domnului, cei nemântuiţi vor descoperi moartea şi învierea lui Isus în viaţa noastră: «Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig» (Filip. 1,21).

Domnul este aproape!

(Filip. 4.5)

17

Martie

Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, … Cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. 1 Corinteni 7.32-34

Ce frumos este să te poţi număra printre cei cărora Pavel le adresează aceste cuvinte. Sună atât de natural, atât de sigur, de parcă nici nu s-ar putea altfel. Ca să-i placi Domnului care te-a răscumpărat cu preţul sângelui Lui, ca să fi găsit în trup şi duh în sfinţenie, nu este ceva foarte greu. Pentru aceasta a făcut El TOTUL. El te va răsplăti din belşug pe tine, scumpă soră şi frate.Pentru acum vei avea părtăşie cu El şi te vei bucura de iubirea Lui sinceră dar ceea ce a pregătit sus pentru tine depăşeşte toate binecuvântările de pe pământ. Gândeşte-te şi la cât a suferit Fiul lui Dumnezeu pe cruce pentru tine, gândeşte-te la El cât se întristează când îţi părăseşti dragostea dintâi şi părtăşia intimă cu El se răceşte.Inima ta este ca a tuturor „înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ier. 17.9) primejdii şi ispite în această lume sunt multe, Satana este duşmanul Domnului tău şi duşmanul tău. Cele trei căi ale lui sunt: pofta cărnii (firii), pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii; iar pe acestea vrea sa le aţâţe în tine. Gândeşte-te la pornirile tale de altădată, la ce vezi si ce auzi. Propăşirea ştiinţei lumii acesteia nu este un imbold şi pentru tine în lupta credinţei?Dacă pofteşti păcatul, el este la uşă. Cât de necinstit a fost Domnul şi Biserica Lui prin faptele imorale ale unor aşa numiţi creştini. Să nu te încrezi niciodată în tine. Să te încrezi în El (Prov. 6.27-28).În 1 Corinteni 10.12 noi suntem îndemnaţi: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să in seama să nu cadă.” De aceea „roagă-te neîncetat.”

MANA DE DIMINEAŢĂ

 MARTIE   17

Luca 9:33

“Nu ştia ce spune.”

Petru a fost adînc impresionat de schimbarea la faţă a Domnului, înainte de martirajul său, în a doua epistolă a sa, el vorbeşte de măreţia şi slava minunată pe care a văzut-o cu proprii lui ochi şi de glasul Tatălui ceresc pe care l-a auzit. Dar în momentul schimbării la faţă, lucrarea Domnului nu era încă făcută în inima lui Petru şi acum, în faţa acestei manifestări a dumnezeirii Mîntuitorului, Petru propune ridicarea a trei corturi incluzîndu-L şi pe Domnul Isus, ca şi cînd un cort ar putea să cuprindă slava Sa. In adevăr “nu ştia ce spune”.Dar noi nu sîntem mai buni decît Petru şi cuvintele acestea ar putea fi spuse adesea şi despre noi. Pronunţăm atîtea cuvinte inutile, nejudecate, care provoacă tulburare! O de-am ruga pe Domnul să pună “o strajă înaintea gurii noastre şi o pază la uşa buzelor noastre”! Să învăţăm să tăcem cînd nu ştim ce să spunem mai ales în lucrurile spirituale. Să nu vorbim ca să vorbim. Să ne gîndim la cuvintele noastre, să veghem asupra conversaţiilor noastre. Un filozof oriental a spus: “Omul înţelept să fie sigur căşi-a pus creerul în lucru înainte de a da drumul la gură.” Cu cît mai mult un credincios care are Duhul lui Dumnezeu! Dacă am realiza cu adevărat că sîntem în prezenţa Domnului Isus, am fi cu mai multă grijă în vorbirea noastră. Este vrednic de amintit că în Cuvîntul lui Dumnezeu sînt nenumărate locuri consacrate vorbirii. “Din cuvintele tale vei fi scos fără vinăşi din cuvintele tale vei fi osîndit.” Bine ar fi să le căutăm cu grijă în Biblie, să le citim şi chiar să le extragem pe o foaie de hîrtie şi să ne cercetăm în lumina lor. Cîte din ele ne vor osîndi!Sfinţenia vieţii la care sîntem chemaţi, se aplică la tot ce sîntem şi facem, deci şi la cuvintele noastre şi pentru ca ele să fie sfinţite, spunea un credincios, trebuie să evităm cel puţin trei lucruri:

– Defăimările (lPetru 2:1; Matei 15:19; Efes.4:31; lTim.6:4)

– Vorbele deplasate, nesănătoase, uşuratice etc. (Ef. 4:29 şi 5:4)

– Minciuna, exagerările. Ele vin de la tatăl minciunii, Satan. Cuvîntul plasează pe mincinoşi printre “cîini”, vrăjitori, curvari, ucigaşi, idolatri, fricoşi, a căror parte este iazul cu foc şi cu pucioasă (Apoc. 21:8 şi 22:15). Să nu folosim limba noastră la altceva decît la slujba şi lauda lui Dumnezeu, în mărturisirea cu gura a lucrării Domnului Isus. Dacă acestea vor fi din abundenţă în vorbirea noastră, celelalte vor dispare căci nu se poate ca “din aceeaşi vînă a izvorului, să iasăşi apă dulce şi apă amară.”

Cuvântul

lui

Dumnezeu pentru astăzi

MARTIE

2014

17 MARTIE____ APELEAZĂ LA PUTEREA CREATOARE!

„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său” (Geneza 1:27)

Biblia spune: „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi … peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Şi Dumnezeu a zis: „lată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră” (v. 27-29). Dumnezeu ţi-a dăruit tot ce îţi este necesar pentru a reuşi să faci tot ce te-a chemat El să faci. Dar trebuie să apelezi la creativitatea cu care te-a înzestrat Dumnezeu! Biblia spune: „Când fiu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbe 29:18). Toate realizările mari încep sub forma unei viziuni şi orice viziune de la Dumnezeu vine cu puterea înnăscută de a o duce la îndeplinire. Alţii poate sunt mai educaţi şi mai experimentaţi, dar nu au monopol asupra creativităţii. Sunt şanse ca înlăuntrul tău să existe „o idee despre Dumnezeu” care abia aşteaptă să fie eliberată. Dacă nu apelezi la ea, te mulţumeşti cu mai puţin decât doreşte Dumnezeu să ai. Orice simţi că eşti chemat să faci – să scrii, să pictezi, să predici, să cânţi la pian, să deschizi o afacere, să ai grijă de cineva, să fii un învăţător – fă saltul şi treci la treabă. Dacă aştepţi până când reuşeşti să o faci în mod perfect sau fără să fii criticat, n-o vei face niciodată! Umblarea pe ape te aduce mai aproape de Isus. Vezi tu, Domnul Isus nu se afla în barcă, El era pe apă, spunându-le ucenicilor: „Vino” (Matei 14:29). Numai unul dintre ei a mers: Petru. Şi chiar dacă a făcut-o în mod imperfect, lucrul acesta i-a schimbat viaţa. Aşa că nu te teme, apelează ia puterea creatoare care este în tine şi priveşte ce se întâmplă.

 

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Luni 17 Martie

Şi, iată, o mână m‑a atins şi m‑a aşezat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele. Şi el mi‑a zis: „Daniele, om preaiubit, înţelege cuvintele pe care ţi le voi spune şi stai în picioare, pentru că acum sunt trimis la tine“.           Daniel 10.10,11

Însuşi Duhul lui Dumnezeu explică Scriptura. Puterea Sa poate să explice orice parte a Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a înţelege cu adevărat gândul lui Dumnezeu în Scripturi, trebuie să veghem împotriva omului celui vechi, să căutăm gloria lui Dumnezeu, să credem pe deplin Cuvântul Său şi să depindem în totul de Duhul Sfânt. Înţelegerea Scripturii nu este doar un proces intelectual. Mintea este doar vasul – nu şi puterea. Puterea este Duhul Sfânt care lucrează asupra vasului şi prin el; însă trebuie ca Duhul să îţi descopere lucrurile lui Dumnezeu.Ceea ce este important este că înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu depinde cu mult mai mult de starea morală decât de capacitatea intelectuală – de un ochi curat îndreptat spre Domnul Isus Hristos. Duhul Sfânt nu ne va da niciodată ceva care să înlocuiască dependenţa completă de Tatăl nostru – însă ne va da această dependenţă.Daniel exprimă cu o atitudine smerită faptul că nu este potrivit pentru a primi astfel de descoperiri. Întâi buzele lui sunt atinse de unul asemenea unui fiu al omului şi i se spune să vorbească Domnului. El îşi mărturiseşte slăbiciunea – că n‑a mai rămas putere în el. Dar „unul cu înfăţişarea unui om … m‑a întărit. Şi a zis: «Nu te teme, om preaiubit; pace ţie, fii tare, da, fii tare!»“.Înainte ca oamenii să aibă o pace stabilă şi ca inimile lor să cunoască adevărata sursă a puterii, nu se pot bucura de Cuvântul lui Dumnezeu. Aici Daniel este ridicat pe picioarele lui, gura îi este deschisă şi temerile sale sunt alungate înainte ca Domnul să îi poată deschide Cuvântul. Inima sa trebuie să se odihnească în pace şi în puterea Domnului. W. Kelly

Pâinea cea de toate zilele

 Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

17

Martie

Text: Psalmul 37:21-25

Da, mă va ucide…dar Uni voi apăra purtarea în faţa Lui Iov 13:15

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU!

Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui Dumnezeu că El va da hrană celui flămînd (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?” O întrebare bună! Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rînd, oamenii sînt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea rînd, unele promisiuni sînt spirituale şi nu trebuie luate literal. În al treilea rînd, unele „promisiuni” sînt afirmaţii generale ale unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sînt garanţii personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezîndu-ne în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării unei promisiuni. „Dar, chiar cînd fac astfel, spune Baldwin, încerc să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este o mare diferenţă.” Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic despre Allen Gardiner atunci cînd a scris: „…n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pîinea” (Ps. 37:25). Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice circumstanţă – chiar şi atunci cînd pare că promisiunea Sa a falimentat.   – D.J.D.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa
Ce m-a suit prin anii grei,
Priveşte-mi urmele şi crucea
Şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.          – Traian Dorz

Cînd o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne incredem în Cel ce promite.

IZVOARE IN DEŞERT

 

17 Martie

 

Rămâi acolo până îţi voi spune eu. (Matei 2:!3)

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Deşi aş vrea atât de mult să plec;

Ardeam de nerăbdare să merg înainte cu oamenii simpli,

Da, vroiam să-i conduc, Tu ştii.

Mi-am plănuit să ţin pasul cu muzica tare,

Să mă bucur când steagul flutură în vânt,

Să stau drept şi mândru în mijlocul luptei,

Dar voi sta acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; voi lucra, dragă Doamne,

Chiar dacă ogorul este mic şi îngust,

Şi pământul este neîngrijit şi plin de pietre mari,

Şi pare a fi lipsit de viaţă.

Ogorul este al Tău, numai dă-mi sămânţa,

Şi o voi semăna fără teamă;

Voi ara pământul uscat şi voi aştepta ploaia,

Şi mă voi bucura când primele fire verzi se vor ivi;

Voi lucra acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Voi suporta povara şi arşiţa zilei,

Încrezându-mă întotdeauna în Tine pe deplin; când va apune soarele

Voi pune spicele de grâu la picioarele Tale.

Şi apoi, când lucrarea mea de pe pământ se va sfârşi şi se va împlini,

În lumina strălucitoare a eternităţii,

Când toate dosarele vieţii s-au închis, voi vedea cu siguranţă

Că a fost mai bine să stau decât să plec;

Voi sta acolo unde m-ai pus.

 

O, inimă neliniştită, care baţi împotriva gratiilor închisorii împrejurărilor tale şi tânjeşti după un câmp mai larg de utilitate – lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dirijeze toate zilele. Răbdarea şi încrederea, chiar în mijlocul monotoniei rutinei tale zilnice, vor fi cea mai bună pregătire pentru a mânui cu curaj stresul şi tensiunea unei oportunităţi mai mari, pe care Dumnezeu s-ar putea să ţi-o trimită într-o zi.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

 

17 martie

TEAMA ÎNLĂTURATĂ

Nu te teme deci, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap”, zice Domnul.

Ieremia 1.8

De ce să ne temem, dacă Dumnezeu este cu noi? Teama este un pericol pentru înaintarea noastră pe cale, pentru că ne face să şovăim. Să ne temem de mândrie şi să fugim de nesinceritate, îndrăznind ca Daniel în faţa împăratului. Marele nostru Căpitan trebuie să fie slujit de soldaţi viteji.Dumnezeu este cu aceia care sunt cu El; măreaţă încurajare pentru ei, în vitejie! El nu ne va părăsi niciodată în timpul luptei. Poate că suntem ameninţaţi? De ce să ne fie frică de oameni muritori? Sunteţi, poate, în primejdie de a vă pierde serviciul? Dumnezeul căruia îi slujiţi va şti să găsească pâine şi apă pentru slujitorii Săi; aveţi numai încredere în El! Sunteţi batjocoriţi? Suferiţi pentru dragostea faţă de Domnul Cristos, şi bucuraţi-vă că aţi fost socotiţi vrednici de aceasta.Dumnezeu este cu toţi care-I slujesc în adevăr, neprihănire şi sfinţenie, pentru a-i scăpa; şi El vă va scăpa şi pe voi, daca sunteţi dintre aceia. Amintiţi-vă cum a fost scăpat Daniel din groapa cu lei şi cei trei tineri, din cuptorul aprins. Cazul vostru nu este atât de greu ca al lor; şi chiar dacă ar fi, Dumnezeu vă va scoate mai mult decât biruitori. Cel mai rău duşman al vostru este în voi înşivă. Îngenuncheaţi şi cereţi ajutor, fiind încredinţaţi la ridicarea din genunchi, că Dumnezeu este voi!

 TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

 17

MARTIE

Scopul principal al slujitorului

De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi…

2 Corinteni 5:9

„De aceea ne și silim…” Se cere o muncă susţinută pentru a avea mereu în faţă scopul nostru primordial. Înseamnă să urmărim an de an idealul acesta înalt, nefacând din câştigarea de suflete, plantarea de biserici sau trezirile spirituale prioritatea noastră principală, ci căutând şi silindu-ne să-I fim ..plăcuţi Lui”. Nu lipsa experienţei spirituale duce la faliment, ci lipsa strădaniei de a menţine idealul cel drept. Cel puţin o dată pe săptămână cercetează-te înaintea lui Dumnezeu şi vezi dacă viaţa ta se ridică la standardul pe care El îl doreşte. Pavel a fost ca un muzician care nu dă atenţie părerii auditoriului dacă vede că este aprobat de Maestrul său.

Orice scop al nostru care este, chiar şi într-o foarte mică măsură, departe de această dorinţă centrală de a-I fi „plăcuţi lui Dumnezeu” poate avea ca sfârşit naufragiul nostru. Învaţă să discerni unde te duce scopul tău şi vei vedea de ce este atât dc necesar să trăieşti avându-L mereu in faţă pe Domnul Isus Cristos. Pavel spune: „Ca nu cumva trupul meu să mă facă să iau o altă direcţie, veghez întot­deauna pentru a-l putea aduce sub control şi păstra sub ascultare” (vezi 1 Corinteni 9:27).Trebuie să învăţ să raportez totul la scopul primordial şi să-l urmăresc fără încetare. Valoarea mea pentru Dumnezeu în public este ceea ce sunt eu în viaţa particulară. Este scopul meu principal să-I plac Lui şi să fiu acceptat de El. sau este ceva mai puţin, indiferent cât de nobil ar părea?

SCRIPTURILE

ÎN

FIECARE

ZI

Volumul I

De la Geneza la Iosua

Jean Koechlin

17

Martie

Geneza 45:16-28

 Răsplăteşte răul cu bine: aceasta este ceea ce face Iosif cu fraţii săi. Aşa cum ne învaţă Domnul (Matei 5.44), aceasta este cea mai bună cale de a câştiga inima cuiva.Fraţii au crezut că trebuia să aducă ce era mai bun din ce aveau (43.11), „puţin balsam, puţină mie­re …“. Dar acum pot vedea cât de neînsemnate sunt. Însuşi faraon le promite tot ce este mai bun în ţară, spunându-le în acelaşi timp: „să nu vă pară rău de lucrurile voastre“ (v. 20). Prezenţa Domnului şi bucuria gloriilor Sale sunt înaintea noastră. Lucrurile pământeşti lăsate în urmă pentru El sunt fără valoare, le putem abandona (Marcu 10.29, 30). De asemenea avem do­vada că Isus este viu, glorios, şi că ne aşteaptă în cer: El ne-a trimis Duhul Sfânt ca arvună a moş­te­nirii noastre (Efeseni 1.14).Să observăm că Iosif nu le dă fraţilor săi nu­mai o ţară în care să locuiască, ci şi tot ce le va trebui în călătoria lor până acolo: Carele? Isus ne poartă de grijă pentru călătorie. Merinde? Cu­vântul Său este hrana noastră. Haine? Hristos poate şi trebuie să fie îmbrăcămintea noastră (Galateni 3.27). În final, rugămintea celui care-şi cunoaşte bine fraţii: „Să nu vă certaţi pe drum!“ (v. 24). Oare noi nu avem nevoie de un ase­menea îndemn?

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

17  martie

„Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el, şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”

1 Ioan 3:9

 Mai demult nu ne întrebam : Ce este păcat, şi ce nu.Cel necredincios nu întreabă: ce este bine, şi ce nu, ci face ceea ce vrea. El foloseşte Duminca aşa cum vrea, aemănător cu ce este scris în Isaia 53:6 :” Fiecare îşi vedea de drumul lui.” Dar dacă unui om născut din nou i se spune:”du-te şi spune minciuna aceasta” , acesta răspunde:” nu pot să fac aceasta”, şi dacă ar fi îndemnat să preacurvească, sau să facă orice altceva împotriva voiei Lui Dumnezeu, răspunsul lui ar fi acelaşi. Cei născuţi din Dumnezeu nu spun : „Ar trebui”, asemenea unui predicator, care la o conferinţă repeta întruna: „ da, ar trebui.” La aceasta am răspuns că acei creştini care spun: „ ar trebui” sunt în drum spre Iad. Mi-a răspuns: „ Întradevăr n-ar trebui să…” O tânără care a ascultat conversaţia noastră a fost cu luare aminte, renunţând la „ar trebui” şi trăind după Cuvântul Lui Dumnezeu. În zilele următoare, când a sunat telefonul, a fost îndrumată de stăpâna casei să ridice receptorul şi să spună că doamna doctor nu este acasă, că ar fi plecat din localitate. Ea a răspuns exact cum i s-a spus: „Doamna doctor a spus că nu este acasă, este plecată din localitate.” Stăpâna casei era cât pe ce să leşine. Întro situaţie asemănătoare trebuia să spună că doamna doctor este în grădină, la care a răspuns asemănător primei dăţi: „ Doamna doctor a spus că nu este acasă, este în grădină.” Acestea au îndemnat-o pe doamna doctor să caute pe Dumnezeu, pentrucă a înţeles că mincinoşii nu vor moşteni Împărăţia Lui Dumnezeu. Cel născut din Dumnezeu nu mai umblă în minciună.

Sămânţa Bună

Luni, 17 Martie 2014

Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui!
Isaia 65.2

Într-o noapte furtunoasă, vasul „The Royal Charter“ s-a scufundat cu 450 persoane la bord. Înaintea scufundării, căpitanul dăduse semnale că se află într-o situaţie primejdioasă. Un transportor de trupe era gata pregătit. „Cu ce preţ ne remorcaţi?“, întrebă căpitanul. Transportorul răspunse printr-un preţ, dar căpitanul refuză spunând: „Mă voi duce la noroc“. În mai puţin de două ore au trăit groaznica tragedie chiar în apropierea coastei.Tot aşa stau lucrurile şi în privinţa credinţei. Oamenii aud zilnic despre dragostea lui Dumnezeu, despre mântuirea prin credinţă. Dumnezeu Îşi întinde toată ziua mâinile spre oameni dăruindu-le binecuvântările soarelui şi ale ploii Sale, care fac să rodească pământul. Apoi Dumnezeu vorbeşte prin atâtea încercări personale sau la nivel de naţiune, cum sunt cutremurele, seceta, inundaţiile, bolile, accidentele şi atâtea altele, dar omul nu ia seama. Mulţi oameni spun: Ce fac alţii, fac şi eu. Cât de greşită este această mentalitate! Din moment ce ni se oferă o cale de salvare din păcat prin credinţa în Isus Hristos, este o nebunie să o refuzi. A merge la noroc înseamnă a lucra tot aşa de necugetat ca şi căpitanul vaporului