DE LA :FERESTRE DESCHISE
Subject: 11 martie
”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”
T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Facă-mi-se după cuvintele Tale. (Luca 1:38)
Foarte mulți oameni au o părere limitată cu privire la semnificația consacrării. Atât de des ne gândim că aceasta înseamnă a-I da lui Dumnezeu viața noastră, a ne preda Domnului pe deplin. Desigur, presupune și acest lucru, dar există mult mai mult în actul consacrării decât ce se acceptă la modul general. Consacrarea absolută înseamnă a permite Domnului să facă tot ceea ce El vrea să facă prin consacrarea noastră și nu doar ceea ce credem noi că presupune aceasta. Când Domnul a luat în mâinile Lui o viață, când acea viață este absolut în mâinile Lui, Domnul face lucruri extraordinare cu și în acea viață: lucruri ciudate, lucruri adânci, multe lucruri care nu erau așteptate, lucruri care sunt foarte neplăcute pentru fire, lucruri foarte misterioase, pe care gândirea firească nu le poate niciodată asocia cu dragostea lui Dumnezeu. Acestea fac parte din consacrare. Consacrarea înseamnă că, pe viitor, noi ne vom afla în mâinile Domnului ca El să facă ce crede că este necesar. Este mai degrabă vorba de supunerea vieții interioare lui Dumnezeu: a ființei interioare, decât idea superficială a punerii vieții noastre personale în mâinile lui Dumnezeu cu gândul că de-acum înainte, Dumnezeu are să ne folosească într-un mod măreț. Consacrarea cuprinde mult mai mult decât atât; iar din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care ne cunoaște, El știe cerințele, El știe de ce avem nevoie: există multe implicații legate de consacrare.
Voi și eu trebuie să recunoaștem că doar printr-un act de credință, ne predăm tuturor implicațiilor care sunt clare înaintea ochilor Săi, nu doar față de ce ne este nouă clar în acel moment. Înaintând pe cale, în viața noastră apar lucruri la care nu ne-am gândit, pe care nu ni le-am imaginat, pe care nu le-am anticipat. Ajungem la o criză: la un impas cu Domnul, acolo avem o controversă cu Domnul în privința căilor Lui față de noi, ajungem față-n față cu Domnul și suntem de-a dreptul provocați. Domnul va aștepta până ne temperăm față de El și atunci ne va spune: ”Dar aceasta era socoteala de la început! Nu este nimic nou! Nu este un lucru care a apărut din senin pe calea ta! Aceasta este consacrarea, iar tu ai acceptat-o cu tot ce presupune ea. Tu Mi-ai spus că pot să fac ce vreau în viața ta. Ești pregătit să rămâi tot pe terenul pe care ai fost la început?” Fiecare criză nouă te duce înapoi la atitudinea pe care ai avut-o la început față de Domnul. Dintr-o dată îți amintești de locul unde te afli: acolo te-ai predat Domnului ca El să aibă cale liberă și să lucreze în tine după cum Îi place. Poate spui: ”Dar nu am crezut că se va ajunge la așa ceva!” Dar Domnul știa ce avea să însemne consacrarea, știa mult mai mult decât eram noi în stare să înțelegem atunci. Punctul de plecare al lui Dumnezeu trebuie să fie acceptat cu toate implicațiile sale printr-un act de credință în El.
Din: Semnificația consacrării
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Ioan17 - John 17 