O

intrebare

referitoare

la mantuire

Daca mantuirea daruita de Dumnezeu pacatosilor prin Domnul Isus este deplina, vesnica, sigura, de ce, totusi , Ap. Pavel ii indeamna pe Filipeni:

“Duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur” (Filipeni 2:12). Cum trebuie sa intelegem acest text?

Mai intai, sunt de remarcat doua pericole care ii amenintau pe credinciosii din Filipi; primul, pericolul “de a se lasa infricosati de protivnici”, cu alte cuvinte pericolul adversitatilor din afara (1:28).

Al doilea, pericolul adversitatilor dinlauntru: disensiuni intre frati sau surori (vezi Fil. 2:1-3). Se pare ca Filipenii au primit harul sa faca fata cu curaj adversitatilor din afara, dar mult mai periculoase erau disensiunile dinlauntrul adunarii, de aceea, Ap. Pavel le aminteste de exemplul Suprem al Domnului Isus Christos, care S-a smerit pana la moarte si inca moarte de Cruce, de aceea Dumnezeu L-a inaltat cu inaltare suprema.

Conflictele in adunarea din Filipi au intervenit intr-un timp cand Ap. Pavel nu mai putea fi intre ei: era in lanturi., la Roma. In asemenea imprejurari, Filipenii trebuiau sa dea dovada de o vie veghere spirituala, pentru a ramane intr-o stare placuta lui Dumnezeu, in ciuda dificultatilor pe care le intampinau. Trebuiau sa duca pana la capat mantuirea lor. Atentie, insa: nu mantuirea sufletelor lor.

Slavit sa fie Dumnezeu! UN ALTUL a dus pana capat mantuirea sufletului lor, Cel despre care la Evrei 10:14 se spune “ Caci printr-o singura Jertfa a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti”.

Atunci despre ce mantuire este vorba?

Raspuns: despre mantuirea umblarii noastre de crestini in viata noastra de zi cu zi.

Acesta mantuire, a vietii noastre de fiecare zi presupune doua laturi:

• · mai intai, este un fapt esential, subliniat la Fil. 2:13: “Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da dupa placerea Lui si vointa si infaptuirea.”.

• · in al doilea rand, este o consecinta esentiala: vointa si infaptuirea lucrate de Dumnezeu in viata credinciosului inseamna harnicie spirituala. Crediciosul, in trairea zilnica a mantuirii isi “da toate silintele sa uneasca cu credinta fapta, cu fapta cunostinta, cu cunostinta infranarea, cu infranarea rabdarea, cu rabdarea evalavia, cu evalvia dragostea de frati, cu dragostea de frati iubirea de oameni. (2 Petru 1:5-7).

– Dar de ce “cu frica si cu cutremur’?

– – Pentru ca nu este vorba de frica “terorii”, ci de frica sau reverenta, de respectul sfânt al unui copil bun, care nu vrea sa se abata de la voia tatalui

Intr-un cuvant, textul in discutie se refera la aspecte ale mantuirii prezente, la umblarea noastra de fiecare zi ca oameni credinciosi.

Serban Constantinescu Postat pe http://groups.yahoo.com/group/Virtualfellowship/message/12