Archive for January 22nd, 2012

A Contagious Ministry Is a Place of Grace

When considering church growth, we must think strategically . . . we must preach creatively . . . and our worship must connect. Absolutely. But we must also be careful. A marketing mentality and a consumer mind-set have no business in the church of Jesus Christ. By that I mean, Jesus is NOT a brand . . . human thinking does NOT guide God’s work . . . and the church is NOT a corporation. The church of Jesus Christ is a spiritual entity, guided by the Lord through the precepts of His Word.

If we sacrifice the essentials of teaching, fellowship, breaking of bread, and prayer on the altar of strategy, creativity, entertainment, and “relevancy,” we have abandoned the main reasons the church exists. We should build on those essentials, not attempt to replace them.

In his second letter to Timothy, the apostle Paul underscored the principles of a contagious church. He began chapter two with a command that provides a church environment that is both biblical and attractive:

You therefore, my son, be strong in the grace that is in Christ Jesus. (2 Timothy 2:1)

From the verb, be strong, we glean this distinctive for a contagious church: It is always necessary to be strong in grace. That sounds simple, but it will be one of the most difficult principles to apply in a consumerist culture.

Where does the application of this principle begin? With church leaders. Paul could write this command because he himself exemplified it. He proclaimed grace. He promoted grace. His message was the gospel of grace. He modeled grace. He relied on grace. Paul never forgot the importance of God’s unmerited favor in his own life . . . and it permeated his entire ministry (Romans 3:23–25; Ephesians 2:8; Titus 3:4–7).

Isn’t it amazing that this former legalistic Pharisee—this violent man whose life was once characterized by making sure that Christians were wiped out—was stopped in his tracks by grace? As I’ve studied the life of Paul, I find grace woven like a silver thread through the colorful tapestry of his ministry. Paul became the preeminent spokesman for grace.

Paul’s message offers the good news of grace to the lost. Imagine the impact our churches would have on our communities if each Christian were firmly committed to sharing the gospel of God’s great grace once a week with someone who expresses a need. The lost need to hear how they can cross the bridge from a life filled with emptiness and guilt and shame to a life flowing with mercy and peace and forgiveness . . . all because of His grace. We help build this bridge when we lovingly and patiently communicate the gospel.

You don’t need a seminary degree. You don’t have to know a lot of the religious vocabulary or even the nuances of theology. In your own authentic, honest, and unguarded manner, simply share with people what Christ has done for you. Who knows? It may not be long before you will know the joy of leading a lost person from a dark dungeon of death across the bridge to the liberating hope of new life in Christ.

How exciting . . . how contagious!



-If we sacrifice the essentials of teaching, fellowship, breaking of bread, and prayer on the altar of strategy, creativity, entertainment, and “relevancy,” we have abandoned the main reasons the church exists. We should build on those essentials, not attempt to replace them.

-What a fantastic paragraph! I don’t know that anything I can say would say it any better and certainly not any clearer than you have here. I do think too much of a sacrifice of these essentials is being made and pray that we will recapture these very “relevant” essentials quickly.

-My son and his wife just had a girl and named her Grace! That, and your article is a sign to me again that God takes an active part in believers everywhere. Thank you Chuck for this article!!!!!!!!

-Your words are so true in this day and age …without the fellowship, teaching, breaking bread and prayer we are left to feed the alternatives which are the twisted thoughts and reasonings of the world and most are not based on the desires that God for us. There is a Hope in Jesus and His Word and fellowship with his people… not in the government, not in what the news chooses to project about our world,and not in the current world’s way of thinking…Thanks for your messages to encourage our work.


-“In your own authentic, honest, and unguarded manner, simply share with people what Christ has done for you.”

-Amen! What we do with others is simply contagious. If we become good examples, then a lot of people will be the same too. If you do good to others, then not only it will come back to you, it will also spread.

TrackBack URL for this entry:

Read Full Post »

A Contagious Ministry Has an Absence of Legalism

A church that is strong in grace is attractive for many reasons, not the least of which is the absence of legalism.

Just as most non-Christians don’t understand the good news of Christ, most Christians do not understand the remarkable reality of grace. I know of no activities more exhausting and less rewarding than those of Christians attempting to please the people around them by maintaining impossible legalistic demands. What a tragic trap, and the majority of believers are caught in it.

When will we ever learn? Grace has set us free! That message streams throughout the sermons and personal testimonies of the apostle Paul.

Author Steve Brown says that some people think legalistic churches are as bad as grace-oriented churches. But, as Brown puts it, the two are no more alike than a taxidermist and a veterinarian. Some would claim, “Well, either way you get your dog back!” True, but in one setting your dog collects dust and never moves. In the other, he’s busy barking and eating and jumping . . . he’s ALIVE! He’s the real thing! The point? Let’s choose to be veterinarians. Let’s determine that our churches will be places of grace.

A church of grace is alive, positive, joyful, anticipating God’s work, willing to risk, free of judgmentalism . . . but make no mistake—the church of grace is not free of holiness. There’s a vast difference.

Once people have trusted in Jesus for the forgiveness of sins, we need to release them. Release them into the magnificent freedom that grace provides. I don’t mean leave them alone without biblical instruction or guidance. I mean, rather, don’t smother them with a boatload of non-biblical rules and rigid regulations that put them on probation. Don’t lock them up in some holding tank until they “get their lives straightened out.” Rules about what to wear, what to look like, what to eat and drink, what entertainment to enjoy, what movie-ratings Jesus would watch . . . . Please. That’s a straitjacket of religious bondage! That’s not a contagious place. It’s a frightening place. It’s bondage!

The day a church stops being strong in grace is the day the church loses its magnetism. Truth sets people free, remember?

March 30, 2010



TrackBack URL for this entry:

Read Full Post »


La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. (2 Timotei 4:7)

Un alt lucru care a făcut ca acești oameni să se oprească prea curând a fost duhul lumii strecurat printre ei. Care este duhul lumii? Este duhul: Să ai un timp bun! Să avem cu toții un timp bun! Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri! Acești oameni ai Israelului priveau lumea din jurul lor și, dacă înțeleg eu corect, ei au spus: ”Oamenii aceștia nu au parte de un timp greu ca noi. Viața noastră este o viață de luptă continuă. Ei nu știu prea multe despre o astfel de viață, dar crezul lor este să aibă un timp bun”. Desigur, până atunci, Israel crease mari probleme celor din jurul lui! Dar acum, Israel pierduse duhul de luptător; iar lumea avea un timp bun deoarece Biserica încetase să mai lupte. În loc să se lupte cu lumea, ea s-a împrietenit cu lumea. Au făcut din lume prietenii lor, așa că nu și-au terminat slujba la care erau chemați. Compromisul este un lucru periculos pentru moștenire! A încerca să te pui bine cu lumea și să ai un timp ușor, aceasta presupune pierderea unei părți foarte mari din moștenire.

Dar să încheiem pe o notă mai optimistă. Așa cum am mai spus, Dumnezeu nu a renunțat și ori de câte ori poporul intra iar în luptă și stătea de partea Domnului luptând împotriva vrăjmașului, el descoperea că Domnul îl așteptase. Așa este și istoria Deborei, a lui Ghedeon și îndrăznesc să-l menționez și pe Samson? Chiar dacă Samson era un om de neam sărac, când Domnul are o șansă săracă, El Se va folosi de ea. Poate nu-l considerați prea important pe Samson, dar voi vă credeți mai buni decât Samson? Cu toții suntem niște făpturi jalnice! Cu toții am fost descurajați, am fost ispitiți să cedăm, cu toții ne-am oprit prea curând, cu toții am obosit în facerea binelui, dar luați din nou sabia Duhului! Mergeți din nou la luptă și veți descoperi că Domnul este gata și vă așteaptă. Ghedeon, Debora, Samson și toți ceilalți! Dar cred că este ceva și mai bun: vă amintiți de cartea Rut, acea carte scurtă și frumoasă? Fiecare este fermecat de acea carte! Ce carte minunată a restaurării spirituale! Ce imagine a răbdării Domnului, a pregătirii Domnului de a Se folosi de avantajul fiecărei situații! Cum începe cartea? ”Pe vremea judecătorilor”… Cartea Rut s-a petrecut în vremea Judecătorilor, care până atunci, era vremea cea mai îngrozitoare din istoria Israelului; dar Dumnezeu era gata să schimbe întreaga imagine. Există două imagini diferite: Judecători și Rut, dar ambele s-au petrecut în aceeași perioadă. Înțelegeți ce vreau să spun? Dragi prieteni, noi ne aflăm într-o mare luptă care se prelungește. Putem ajunge istoviți în luptă. Putem deveni descurajați și putem renunța prea curând. Și astfel, ne putem opri înainte ca slujba să fie terminată. Aceasta este întotdeauna ispita noastră, posibilitatea tragică în viața creștină, dar Domnul nu renunță. El nu obosește, nici nu Se descurajează și dacă ne vom îndrepta din nou spre El, dacă ne vom scula din nou, dacă vom recupera duhul de luptător și vom continua să ne luptăm lupta cea bună, vom descoperi că Domnul este gata de fiecare dată și întotdeauna El vrea să ne ajute să luptăm până la capăt. El ne va ajuta până la sfârșit!

Din: Tragedia slujbei neterminate

19 Aprilie

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

Read Full Post »

Cum pot rasplati eu -Emanuel Hasan


Uploaded by

Cum pot rasplati eu iubire-Ti imensa ?

Cand Tu ti-ai dat viata pentru pacatos !

In schimb o, primeste ,cu mila ofranda,

Cu mila ofranda ,Isuse Christoase  din inima mea }bis


Cum pot rasplati eu, cu argint sau cu aur ?

Maret sacrificiu si dragostea Ta!

Deaceea o Doamne, te rog azi primeste

Primeste cantarea scaldata in lacrimi si-n inima mea }bis


Cand negura noptii i-si–intinde mantaua

Privesc printre lacrimi spre Tine a cauta

Dincolo de stele, eu stiu ca exista

Un Tata puternic Ce asupra-mi vegheaza cu dragostea Sa}bis

Domnul meu ISUS,iti multumesc pentru sacrificiul si dragostea Ta fata de mine si de intreaga omenire!Slava Tie in veci de veci!

Read Full Post »

%d bloggers like this: